Cândva peisajul topliţean era dominat de o frumoasă
reşedinţă nobiliară, cum nu se mai găseşte în mediul transilvan: Castelul
Urmánczy. Fotografiile vechi, pline de farmec şi poveste, sunt singurele care
ne mai pot purta înapoi în timp pentru a ne dezvălui câteva din tainele
edificiului. Fotografiile ne arată un orăşel din care azi nu mai recunoaştem
aproape nimic. Vedem cadre dominate de natură, semne de început de modernitate
şi peste toate castelul – puntea de legătură între orăşelul de ieri şi de azi.
Fără îndoială că pe atunci castelul domina întregul peisaj, fiind vizibil peste
tot în împrejurimi. Fie că au fost surprinse vara sau iarna, aceste frumoase
cadre păstrează în ele spiritul acelor vremuri. Descoperim o altă lume în
aceste fotografii, o lume pe care altfel n-am cunoscut-o. În cei 112 ani de
existenţă ai castelului, între zidurile sale s-au întâmplat multe şi s-au
conturat mii de poveşti spuse şi nespune ale
oamenilor care, într-un fel sau altul şi în contexte atât de diferite,
au intrat în contact cu clădirea. A fost întâi familia Urmánczy, apoi au fost
soldaţi, personal medical, pacienţi, iar ulterior artişti ori artişti în
devenire şi nu numai. Ei sunt cei care ani la rând, cu un scop sau altul, i-au
păşit pragul, păstrând atâtea amintiri legate de acest loc. Azi, se lucrează la
revitalizarea clădirii de altădată şi la reconstituirea istoriei vremii sale.
Castelul
Urmánczy - pagini de istorie
Castelul Urmánczy din Topliţa, caracterizat printr-un
stil Art Nouveau sau modern secesionist combinat cu caracteristici populare, a
fost construit între 1903-1906, aproape de râul Mureş, la comanda nobilului
armean Jeronim Urmánczy, după planurile arhitectului tirolez Virgilio
Giacomuzzi. Stilul architectural este unul unic şi special în contextul
arhitecturii transilvănene a vremii. Elementul dominant al castelului este
turnul de apă. Acoperişul original era de şindrilă, iar turnul zvelt, bastionul
şi zidurile groase ce se sprijină pe contraforţi şi pe un soclu masiv de
piatră, toate acestea dau clădirii un aer de edificiu medieval. Interiorul însă
nu mai păstrează forma iniţială. Cândva încăperile se găseau de jur-împrejurul
unui spaţios hol central, de influenţă englezească. Din hol se deschidea un mic
salon şi o încăpere în care era amenajată o grădină de iarnă.
Odată cu instaurarea regimului comunist, castelul şi
toate bunurile familiei Urmánczy au fost naţionalizate. Astfel, odată cu anul
1944 începe declinul acestui castel, dobândind în timp o serie de diferite
funcţiuni şi implicit mai multe modificări, mai ales în structura interioară a
clădirii. În 1944-1945, marşul trupelor române şi sovietice au ruinat reşedinţa
nobiliară. Începând cu 1952, pentru câţiva ani, în castel şi în anexele
acestuia a funcţionat spitalul orăşenesc. Această nouă funcţiune a adus a
castelului şi cele mai multe schimbări de structură: holul central de
ceremonii, fiind înalt, a fost divizat, rezultând astfel două nivele. În castel
funcţionau secţiile de chirurgie şi maternitate, iar în anexele unde altădată
erau grajdurile, s-au deschis secţiile de interne, dermatologie, contagioase,
staţia de salvare şi o farmacie. Familia Urmánczy deţinea cai şi porci de rasă,
precum şi păsări. Fotografiile vechi arată şi căprioare în curtea castelului,
iar numeroasele trofee de vânătoare dovedesc faptul că familia Urmánczy
organiza multe sesiuni de vânătoare.
Între 1971-1972 au avut loc modificări şi mai
drastice: intrarea principală de la baza turnului a fost desfiinţată, bolta
fiind înfundată. Din acel moment intrarea principală a devenit cea din spate,
cum e şi azi. Terasa nord-vestică dinspre grădină a fost închisă, acoperişul a
fost modificat, partea nord-vestică a acestuia fiind ridicată cu un nivel,
schimbându-se astfel volumetria sa iniţială. În interior, scara ceremonială din
lemn sculptat a fost înlocuită cu una masivă din beton, care nu urmăreşte rampa
celei originale. Ferestrele, grilajele de fier şi diferite elemente de
lemnărie, cum sunt uşile ori terasa de la etaj, sunt şi azi cele originale, la
fel şi alte câteva elemente interioare precum dale de gresie sau praguri de
fier de inspiraţie grecească.
În 1982 a început construcţia clădirii cu patru etaje
a noului spital. Când acesta a fost gata, castelul a rămas gol o vreme. Din
1988, la castel a început să-şi desfăşoare activitatea Centrul Cultural
Topliţa, care adăpostea Ansamblul folcloric profesionist “Rapsodia Călimanilor”
şi Şcoala Populară de Arte, o filială a şcolii de arte din Miercurea Ciuc. Fiind
construit foarte aproape de castel, spitalul acoperă întreaga faţadă a
castelului. Totodată, mare parte a parcului din jurul acestuia a fost distrusă,
iar în apropierea castelului s-au construit ulterior mai multe clădiri
administrative, blocuri şi case.
Spaţiosul parc ce în trecut se întindea până în strada
principală din centrul actualului municipiu, s-a micşorat tot mai mult, până a
ajuns o simplă grădină. Însă Tekla Katalin
Szabó, istoric de artă şi preşedinte al Asociației „Positive Transylvania”,
asociaţie care se ocupă în prezent de soarta clădirii, afirmă că această
grădină se va extinde până la Parcul Eroilor, întrucât există un plan peisagistic ce ar vrea să reconstituie
măcar o parte din vechiul parc. Conform acestui plan, o alee ar lega din nou
castelul de centrul oraşului.
Castelul
azi, în curs de revitalizare
Procesul de restaurare şi consolidare aflat în curs de
desfăşurare va necesita fără îndoială mult timp şi investiţii, însă
moştenitorii doresc reconstruirea clădirii iniţiale, înlăturarea modificărilor
aduse în timp şi ca ulterior acesta să fie deschisă publicului. Există numerose
fotografii-document care ne arată castelul anilor 1900, însă fotografii care să
ne arate cum erau amenajate interioarele nu există. Tekla Szabó povesteşte mereu în cadrul tururilor ghidate
despre cum erau mobilate şi amenajate aceste interioare, pentru a ne face măcar
la nivel imaginativ o idee despre design-ul interior. Se pare că holul central
înalt era decorat cu candelabre mari, cu trofee de vânătoare, iar pereţii erau
decoraţi cu tablouri ce înfăţişau personalităţi istorice şi membri ai familiei.
Lucrările aflate în desfăşurare au scos la iveală urme din pictura decorativă
originală.
Retrocedarea castelului către moştenitorii legali a
avut loc în 2009, dar aceştia au intrat din nou în posesia clădirii începând cu
anul 2013. Ulterior, urmaşii familiei Urmánczy au început activitatea de
cercetare şi lucrările de reabilitare a edificiului, precum şi demersurile
pentru ca acesta să intre în lista monumentelor istorice. Deşi momentan nu are
vreo funcţie permanentă, castelul poate fi vizitat la cerere, iar doritorii pot
primi vizite ghidate în română, maghiară şi engleză. Ocazional aici se
organizează diverse activităţi culturale. Grădina castelului găzduieşte vara
expoziţii, concerte, conferinţe şi diferite activităţi pentru copii.
Foto
şi text: Cosmina Marcela OLTEAN