joi, 25 ianuarie 2024

Lansarea unui volum ce tratează în amănunt istoria culturală a luminii în artele vizuale


Volumul “Lux Magna. O istorie culturală a utilizării luminii în artele vizuale din Antichitatea târzie până în zorii modernității”, apărut în octombrie 2023 la Editura Universității Al. I. Cuza Iași, semnat de Oana Maria NAE, lector univ. dr. la UNAGE Iași, s-a lansat la Libraria Orest Tafrali a Universității Al. I. Cuza Iași, în data de 17 ianuarie.


Despre însemnătatea și necesitatea unui astfel de studiu au vorbit în cadrul evenimentului prof univ. dr. Laura Codrina Ioniță, prof. univ. dr. Alexandru Ioan Tofan, lect. univ. dr. Florin Crișmăreanu, prof. univ. dr. George Bondor și autoarea.

”Pornind de la premiza lipsei unui studiu dedicat istoriei culturale a luminii din perspectiva creației artistice, volumul de față încearcă să consemneze, să analizeze și să configureze o succintă istorie culturală a acestui element vizual implicat în construcția oricărei lucrări de artă, fie că este vorba despre lumina diurnă sau cea artificială, fie din perspectiva relațiilor dintre semnificațiile sale simbolice dobândite în decursul vremii și diversele sale utilizări spațiale, analizate deopotrivă sub aspect estetic și compozițional. Studiul cuprinde, din punct de vedere cronologic, perioada cuprinsă între sfârşitul Antichităţii şi începuturile creştinismului şi Iluminism”, notează Editura Universității Al. I. Cuza Iași, pe website.


Dr. Laura Codrina Ioniță, cadru didactic la UNAGE Iași: “volumul Lux Magna, publicat în colecția Sophia, o carte foarte bine documentată și foarte frumos scrisă, este o analiză a sensurilor și semnificațiilor luminii, de la simpla percepție optică până la înțelesuri soteriologice. De asemeni o cercetare a felului în care lumina influențează artele vizuale, din Antichitate până în timpurile moderne”.

Despre autoare

Oana Maria Nae (n. 1983) este doctor în arte vizuale, istoric de artă și predă cursuri de artă modernă și contemporană în cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași. Interesele sale au legătură cu modul de reprezentare a femeii în pictura românească modernă, cu relațiile dintre orientalism și occidentalism, dar și cu fenomenele culturale care preced și influențează epoca modernă. A participat la numeroase conferinţe internaţionale şi naţionale (ASPLF 2016, CAA 2019, EAM 2018 și 2022), a publicat studii sub formă de articole ştiinţifice (în reviste precum Anastasis. Research in Medieval Culture and Art, Hermeneia. Journal of Hermeutics, Art Theory and Criticism ș.a.) și cursuri universitare (Cum scriem un text despre artă. Ghid practic pentru studenții din domeniul artelor vizuale, împreună cu Daniel Ungureanu, Editura Artes, 2022).

Foto, Editura UAIC

marți, 23 ianuarie 2024

Piața de artă românească, în ultimii ani


Idealiștii privesc arta prin prisma esteticii și a însemnătății pentru istoria culturală și vizuală a umanității. Pragmaticii (deținători de capital) o transformă în valuri de cifre și în tranzacții. Pentru ultimii, arta înseamnă în unele cazuri pasiune, dar adesea devine doar investiție și asigurare pentru viitor.

Ca orice pe lumea asta, piaţa de artă este adesea subiectivă, “este în continuă schimbare – şi nu este întru-totul transparentă”. (artmark.ro)


Cele mai des întâlnite nume în licitațiile de artă românească

În 2020, cinci dintre cei mai vânduți artiști români erau Nicolae Grigorescu, ocupând prima poziție în clasament, urmat de Nicolae Tonitza, Gheorghe Petrașcu, Theodor Pallady și artistul contemporan Adrian Ghenie.

În 2021, prima poziție era ocupată de Ion Țuculescu, urmat de Nicolae Tonitza, Adrian Ghenie, Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petrașcu, conform TUDOR-ART.ro.

În 2022, primul era Nicolae Tonitza, apoi Nicolae Grigorescu, Samuel Mützner, Ștefan Câlția și Ion Țuculescu.

În 2023, cel mai bine cotat și vândut artist era din nou Nicolae Grigorescu, apoi Nicolae Tonitza, Sabin Bălașa, Constantin Piliuță și artistul contemporan Felix Aftene, din Iași.

O situație generală pentru intervalul 2014-2023, realizată de TUDOR-ART.ro, în funcție de suma înregistrată în urma vânzărilor, îi plasează în primii 10 cei mai bine vânduți artiști și cei mai des prezenți pe piața de artă românească pe Nicolae Grigorescu (153 de lucrări adjudecate), Nicolae Tonitza (cu 342 de lucrări adjudecate), Ion Țuculescu (92 de lucrări adjudecate), Theodor Pallady (353), Gheorghe Petrașcu (246), Adrian Ghenie (42), Ștefan Luchian (74), Theodor Aman (353, asemeni lui Pallady), Corneliu Baba (445) și Octav Băncilă (327).

Pentru 2024 se previzualizează un top care îi favorizează pe Ștefan Luchian, Horia Bernea, Sava Henția, Alexandru Severin, Ion Pacea și Nicolae Tonitza.

TUDOR-ART.ro este o bază de date care centralizează și monitorizează toate informațiile înregistrate în urma vânzărilor oficiale realizate de case de licitații românești și galerii de artă pe teritoriul țării noastre.

Institutul de Management al Artei din cadrul casei de licitații Artmark propune consultarea indexului pieței de artă, accesibil aici https://www.indexulpieteidearta.ro/ .

Indexul listează și analizează, începând cu anul 1995, cotaţiile anuale medii de piaţă și randamentele anuale pentru aproape toți artiştii români tranzacționați public.


Note din istoria pieței de artă din România

“Piaţa românească de artă, funcţională restrâns, fragmentat şi parţial clandestin în perioada regimului socialist, a început, după revoluţie, un proces de liberalizare şi democratizare, punctat încă din 1990, prin deschiderea primei case de licitaţii de artă autohtone.

Piaţa românească de artă este susţinută curent, la nivelul vânzărilor publice (prin licitaţie de artă), prin 7 case locale de licitaţie de artă ce întreprind regulat sesiuni de licitaţie, în medie lunară având loc 7 licitaţii de artă, în cadrul cărora se pun în vânzare publică aproximativ 700 lucrări de plastică și grafică de autor.” (Artmark Institutul de Management al Artei)

În 1990 se înființa ALIS, prima casă de licitație cu vânzări regulate, care la începutul anului 2000 își deschidea și un website unde afișa rezultatele licitațiilor curente. În decembrie 2002 apărea GoldArt, prima casă de licitație concurentă.

În noiembrie 2003 se înregistra prima vânzare a unei lucrări de artă cu o sumă de peste 50.000 USD, fiind vorba de ”Fata șezând în iarbă” a lui Nicolae Grigorescu.

Au apărut apoi și alte case de licitații, iar în prezent cele mai active sunt Artmark, Alis, Historic, Vikart și Quadro.

Lideri la nivel mondial

Sfârșitul anilor 1980 a fost o perioadă de vârf pentru casele de licitații de artă. Apoi, la începutul anului 1990, piața s-a prăbușit. SUA a depășit UE, devenind cea mai mare piață de artă din lume.

Marile case de licitații Christie's și Sotheby's dictează în prezent în acest domeniu al comerțului cu artă. În 2002, LVMH Moët Hennessy • Louis Vuitton S.A, este cea mai mare companie producătoare de bunuri de lux din lume, cu sediul la Paris, a achiziționat firma elvețiană de consultanță în artă de Pury & Luxembourg și a fuzionat-o cu Phillips pentru a forma Phillips de Pury & Company, cu scopul de a sparge acest duopol din vârful pieței.

Cosmina Marcela OLTEAN

Surse: tudor-art.ro, artmark.ro

Foto, Luxury online

miercuri, 17 ianuarie 2024

Metapictura colecțiilor de imagini / „METACOLECȚIILE” lui Lucian Brumă


Practica picturală a lui Lucian Brumă îi pune pe practicienii și teoreticienii de artă în fața conceptelor de metapictură, de mise-en-abyme (tehnică formală de plasare a unor copii mai mici de imagini în interiorul picturii, care pare să se repete la infinit), dar îi introduce și într-un discurs pictural experimental cu limbaj hibrid. Cercetările artistului vizează felul nostru de a vedea, de a percepe, moduri de lecturare a imaginilor și toți factorii ce pot interveni în aceste procese complexe.


Metapicturile lui Lucian Brumă, organizate în metacolecții, chestionează diferite moduri de a privi. Aceste serii de lucrări au fost prezentate în ultimii ani în trei expoziții în Iași și București, iar curatorii cu care artistul a lucrat sunt Cătălin Gheorghe și Irina Ungureanu.

Proiectul expozițional “METACOLECȚII 2.0” (ianuarie 2024) este a treia etapă a cercetării artistice începute în 2018, ce s-a concretizat treptat în expozițiile “SPUNE-MI CE VEZI: METACOLECȚII” (2023) și “ISTORII ACIDE ÎN VORTEXURI ÎNTRERUPTE” (2021).

Englezul John Berger, critic de artă și artist la rândul său, autorul celebrului eseu critic “Ways of Seeing”, pe baza căruia BBC a realizat documentarul cu același nume, vorbește printre altele despre faptul că “a vedea nu este niciodată o acțiune neutră, că percepțiile noastre sunt mai puțin spontane, iar modul cum privim este influențat de o serie de factori și de convenții culturale”. 

Astfel „a privi este o alegere și nu vedem doar ceva, ci vedem relația între acel ceva și noi înșine”, susține Berger. Cu alte cuvinte vedem totul cu o accentuată umbră de subiectivism, chiar și în momente în care susținem că suntem obiectivi. Nu vedem lucrurile cum sunt propriu-zis, ci cum se reflectă ele în ceea ce suntem. Același lucru văzut de mai mulți indivizi are un număr de interpretări și moduri de a fi privit egal cu numărul celor ce observă.


“Artistul problematizează diferitele moduri de a privi într-un sens ambivalent și atrage atenția că cel ce priveşte nu e doar spectatorul, ci el însuşi este privit, chestionat, provocat, într-un joc de percepţii atent orchestrate din culise de artist”, punctează Irina Ungureanu. Aceste serii de lucrări fac parte dintr-o amplă cercetare pentru teza de doctorat, susţinută în 2022 la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti.

Irina Ungureanu: “METACOLECȚII 2.0 reprezintă versiunea actualizată și extinsă a lucrului cu baze de date de imagini și colecții de resurse vizuale pe care le utilizez și reutilizez cu scopul de a obține noi imagini pictate, derivate din acestea. Dimensiunea meta a colecțiilor de imagini și implicit a discursului pictural vizează referința la importanța și rolul vizualului, deci al imaginii în contemporaneitate, precum și abundența acestora (a imaginilor) astăzi. Demersul artistic personal explorează și reflectă asupra naturii artei și a procesului artistic în sine, chestionând reprezentarea în sine, semnificația și percepția în artă. 
Din acest punct de vedere, preocuparea pentru practicile metapicturale includ elemente auto-reflexive, obținând o imagine a cărui subiect pictat este o altă imagine pictată anterior. Dacă în general, metapictura își propune să provoace gândirea critică cu privire la natura artei, să sublinieze aspecte ale reprezentării și să aducă în discuție întrebări despre cum percepem și interpretăm operele de artă, discursul propus explorează limitele și convențiile artei, îndemnând privitorii să reflecteze asupra propriei lor implicări în procesul de creație artistică și asupra modului în care văd și înțeleg arta.


Demersul de cercetare artistică, fundamentat pe investigarea temelor recurente în ultimii ani, respectiv moduri de a privi, lectura și percepe imaginea, este concretizat în această a treia ipostază de lucru cu imaginea, în cinci pânze de mari dimensiuni, o serie de pânze de dimensiuni mai mici și o instalație picturală care include colaj și intervenție pe obiecte ready-made. Continuând și suplimentând preocupările anterioare, expoziția actuală, lucrează cu principiile metapicturii, ca mecanism al înțelegerii mediului, dar și ca set de principii asociate situației contemporane a picturii.

Metapictura este, așadar, punctul nodal al cercetării pe care se articulează expoziția, într-un discurs care pare să privilegieze, în același timp, latura speculară a imaginii, orientată deopotrivă către interior și către exterior, așa cum o definea Victor Ieronim Stoichiță. (…) Pentru Lucian Brumă, pictura este un proces continuu care presupune recontextualizări permanente ale propriilor lucrări, reveniri, reașezări în straturi, recompuneri. Privit prin lentila trecutului, exercițiul acesta amintește de pentimenti (în italiană, termenul provine de la verbul pentirsi – a se căi), o tehnică prin care artiștii reveneau asupra propriei picturi, corijând imperfecțiunile sau structurând-o altfel.”


Cătălin Gheorghe, în contextul expoziției “ISTORII ACIDE ÎN VORTEXURI ÎNTRERUPTE” (mai 2021):

“Actul de a picta e similar actului scrierii, într-un limbaj comun celor care trăiesc dincolo de banalitatea ultimei realități.

Pictura lui Lucian Brumă se bazează pe un proces de cercetare, rafinat experimentală, care, la nivelul unei intenții primare, se acordă cu un interes de a explora diferite moduri de reprezentare a (auto)structurării memoriei, dar care, la nivelul unei receptări emancipate, rezonează cu intersectări empatice oricât de variabil emoționale. (...)

Pentru Lucian Brumă, fiecare strat de culoare, fragment de pânză și material pictural, supuse unor procese de testare și refuncționalizare prin recontextualizare, corespunde afirmării unei vârste, devoalării unei perioade, consemnării intime a unei istorii.

Pe o hârtie de filtru, acidul lasă o amprentă vizuală; similar, istoria poate reacționa printr-o chimie proprie față de modul său de consemnare. În concepția vorticistă, energia întretaie spațiul și partajează forme, creând patern-uri de unghiuri de vedere și linii de fugă. Lucian Brumă întrerupe procesul formării unei compoziții cu margini precise, suspendând marcarea temporalității înainte ca aciditatea istoriei să își facă efectul”.


Note din parcursul artistic

Lucian Brumă (n. 1976), originar din Bârlad, județul Vaslui, activează profesional în Iași, fiind asistent universitar la specializarea Pictură a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași. În 2022 și-a susținut doctoratul în Arte Vizuale la Universitatea Națională de Arte din București.

Expozițiile personale includ Metacolecții 0.2 la Galeria Aparte, UNAGE Iași, 2023-2024; Spune-mi ce vezi: Metacolecții, curator Irina Ungureanu, Borderline Art Space, Iași, 2023; Acid Histories in Interrupted Vortexes, Galeria Aparte, Iași, 2021, No(w) Filters for Memory, Estopia Art Gallery, București, 2020, Mărturii ale unei vieți netrăite, Borderline Art Space, Iași, 2017, Think about the Box, Galeria Aparte, Iași și Reguli în afara jocului, World Bank, București, 2014.

A participat la numeroase expoziții de grup precum Art Theorema #3, curatori Claudio Scorretti, Irina Ungureanu, Fondazione Imago Mundi – Gallerie delle Prigioni, Treviso, 2023, expoziția Târgului Cultural de la Ningbo din cadrul China-CEE Cultural and Trade Activity (3rd CHINA-CEEC Expo & International Consumer Goods Fair), Beijing, China, 2023, la Galeria Estopia (proiectele Innocence, 2021 și Blurred Is the New ID, 2020), București, 2020; Salonul anual ARTIS, 2019; Salonul de Desen, Accademia di Romania in Roma și Salonul Național de Artă Contemporană de la MNaR, București, în 2018; Erotica, Galeria Pallady, Iași, în 2017; Niveluri de realitate, Galeria Aparte, Iași, 2015 și nu numai.

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, arhiva artistului și Galeria Aparte
- - - - - - - - - -
EN
The Metapainting of Imagery Collections / "METACOLECTIONS" by Lucian Brumă

Lucian Brumă's pictorial practice puts practitioners and art theorists in front of the concepts of metapainting, of mise-en-abyme technique (a formal technique of placing smaller copies of images inside the painting, which seems to repeat itself endlessly), but also introduces them to an experimental pictorial discourse with hybrid language. The artist's research focuses on our way of seeing, on perceptions, on how to read images and all the factors that can intervene in these complex processes.

Lucian Brumă's metapaintings, organized by the artist in metacollections, question different ways of looking and seeing. These series of works were organized in the last years in three exhibitions, and the curators with whom the artist worked are the art critic and theoretician Cătălin Gheorghe and Irina Ungureanu.

The "METACOLECTIONS 2.0" exhibition project is the third stage of the artistic research carried out since 2018, which took shape in the exhibitions "TELL ME WHAT YOU SEE: METACOLECTIONS" (2023) and "ACID HISTORIES IN INTERRUPTED VORTEXES" (2021).

The british art critic and artist John Berger, author of the famous critical essay "Ways of Seeing", based on which BBC made the documentary with the same title, speaks among other things about the fact that "seeing is never a neutral action, our perceptions are less spontaneous and the way we look is influenced by a number of factors and cultural conventions”. Thus "looking is a choice, and we don't just see something, we see the relationship between that something and ourselves", argues Berger. In other words, we see everything with a strong shadow of subjectivism, even at times when we claim to be objective or we do not see things as they actually are, but as they are reflected in who we are. The same thing seen by several individuals has a number of interpretations and ways of being viewed equal to the number of observers.

"The artist problematizes the different ways of looking in an ambivalent sense and draws attention to the fact that the one who looks is not only the spectator, but he himself is looked at, questioned, challenged, in a game of perceptions carefully orchestrated behind the scenes by the artist", points out Irina Ungureanu. These series of works are part of an extensive research for his PhD thesis.

Irina Ungureanu: "METACOLECTIONS 2.0 represents the updated and expanded version of working with image databases and collections of visual resources that I use and reuse in order to obtain new painted images, derived from them. The meta dimension of image collections and implicitly of the pictorial discourse aims to refer to the importance and role of the visual, therefore of the image in contemporaneity, as well as their abundance (of images) today. Personal artistic endeavor explores and reflects on the nature of art and the artistic process itself, questioning representation itself, meaning and perception in art. From this point of view, the concern for metapictorial practices include self-reflexive elements, obtaining an image whose painted subject is another previously painted image. If in general, metapainting aims to provoke critical thinking about the nature of art, highlight aspects of representation and raise questions about how we perceive and interpret works of art, the proposed discourse explores the limits and conventions of art, urging viewers to reflect on their own involvement in the process of artistic creation and the way they see and understand art.

The exhibition Tell me what you see: Metacollections is a mise-en-abîme of themes that postmodernity has outbid and without which today modern and contemporary art could not legitimize its identity: self-referentiality, the discourse on the image, the reflection on painting mechanisms. And the fragment is the access key that makes possible the installation of this puzzle of images - suggestively called meta-collections - which the artist places, two- and three-dimensionally, before the viewer's eyes.

Metapainting is, therefore, the nodal point of the research on which the exhibition is articulated, in a discourse that seems to privilege, at the same time, the specular side of the image, oriented both to the inside and to the outside, as defined by Victor Ieronim Stoichiță. (…) For Lucian Brumă, painting is a continuous process that involves permanent recontextualizations of one's own works, returns, resettlement in layers, recompositions. Seen through the lens of the past, this exercise is reminiscent of pentimenti (in Italian, the term comes from the verb pentirsi – to repent), a technique by which artists returned to their own painting, correcting imperfections or structuring it in a different way.”

Cătălin Gheorghe, in the context of the exhibition "ACID HISTORIES IN INTERRUPTED VORTEXES" (May 2021):

"The act of painting is similar to the act of writing, in a language common to those who live beyond the banality of ultimate reality.

Lucian Brumă's painting is based on a research process, refined experimental, which, at the level of a primary intention, agrees with an interest in exploring different ways of representing the (self) structuring of memory, but which, at the level of an emancipated reception , resonates with empathic intersections however variably emotional. (...)

For Lucian Brumă, each layer of color, fragment of canvas and pictorial material, subjected to processes of testing and refunctionalization through recontextualization, corresponds to the affirmation of an age, the unveiling of a period, the intimate recording of a history.

On a filter paper, the acid leaves a visual imprint; similarly, history can react with a chemistry of its own to its mode of recording. In the vorticist conception, energy intersects space and shares forms, creating patterns of angles of view and lines of flight. Lucian Brumă interrupts the process of forming a composition with precise edges, suspending the marking of temporality before the acidity of history has its effect".

Notes from his artistic journey

Lucian Brumă, born in 1976 in Bârlad, Vaslui county, works professionally in Iași, being a university assistant at the Painting specialization of the "George Enescu" National University of Arts in Iași. In 2022, he obtained an PhD in Visual Arts at the National University of Arts in Bucharest.

Personal exhibitions include Metacollections 0.2 at Galeria Aparte, UNAGE Iași, 2023-2024; Tell me what you see: Metacollections, curator Irina Ungureanu, Borderline Art Space, Iasi, 2023; Acid Histories in Interrupted Vortexes, Aparte Gallery, Iași, 2021, No(w) Filters for Memory, Estopia Art Gallery, Bucharest, 2020, Testimonies of an unlived life, Borderline Art Space, Iași, 2017, Think about the Box, Aparte Gallery , Iasi and Rules outside the game, World Bank, Bucharest, 2014.


He participated in numerous group exhibitions such as Art Theorema #3, curators Claudio Scorretti, Irina Ungureanu, Fondazione Imago Mundi – Gallerie delle Prigioni, Treviso, 2023, exhibition of the Ningbo Cultural Fair in China-CEE Cultural and Trade Activity (3rd CHINA-CEEC Expo & International Consumer Goods Fair), Beijing, China, 2023, Innocence, 2021 and Blurred Is the New ID, 2020, at Galeria Estopia, Bucharest; ARTIS annual exhibition, 2019; Drawing Salon, Accademia di Romania in Rome and the National Salon of Contemporary Art from MNaR, Bucharest, in 2018; Erotica, Pallady Gallery, Iasi, in 2017; Levels of reality, Galeria Aparte, Iasi, 2015 and beyond.

Find out more about Lucian Brumă and see more of his art by accessing:


vineri, 12 ianuarie 2024

De la cuvânt la reprezentare grafică: Ilustratorii lui Eminescu


Când lecturăm sau ascultăm relatări, creierul traduce totul în imagini. La un text sau la o povestire, creierul răspunde cu serii de reprezentări. Nu se oprește niciodată din a genera și derula imagini. Tot ceea ce vedem și asimilăm în timp se reflectă în complexitatea imaginilor ce se formează în mental. Suntem atât cât putem înțelege și atât cât ne putem imagina. Imaginile generate sunt evident mai complexe în cazul oamenilor creativi. Ei simt nevoia să dea și formă fizică imaginilor mentale, inspirate atât din realitate cât și de vise.


Talentul poetului constă în capacitatea de a genera imagini mentale, abstracte sau complexe, recurgând la figuri de stil și prin exprimarea unor gânduri filozofice. Poetul este un artist care schițează imagini în mintea cititorului, folosindu-se doar de cuvânt. Textele literare ale poetului-filozof Mihai Eminescu au inspirat neîncetat din momentul publicării lor și până în prezent. Artiștii care au rezonat cu viziunea eminesciană au simțit că pot da o formă concretă gândurilor puse pe hârtie de către poet. Astfel apar serii de reprezentări subiective ce au la bază frânturi din universul liric emineascian - un spațiu ideatic atât de complex și inepuizabil.

Pentru că lista artiștilor și a lucrărilor grafice este foarte lungă, putem vorbi aproape de o mișcare artistică prin care lirica eminesciană a devenit vizuală. De altfel, poemele lui Eminescu sunt cele mai ilustrate texte din istoria literaturii române.

Creația eminesciană inspiră de peste 140 de ani

Pe 21 decembrie 1883 se publica primul volum de versuri al lui Eminescu: „Poesii”. În decembrie 2023 s-au împlinit 140 de ani de la evenimentul publicistic. Volumul publicat de Editura Socec din Bucureşti, avea o prefaţă de Titu Maiorescu, cel care făcuse și selecția celor 64 de poezii. Volumul a fost pus în vânzare în ziua de 22 decembrie 1883, într-un tiraj de 1000 exemplare, unele pe hârtie de lux.

Primei ediții Maiorescu, apărută într-un tiraj de 1000 de exemplare, îi urmează alte 10 ediții. În edițiile următoare au fost introduse și alte creații literare, ajungându-se treptat la un număr de 72 de poezii în ultima ediție Maiorescu.

Ediția a doua a apărut în 1885, conținutul rămânând identic. A treia, editată în 1887, a inclus trei poezii noi: „La steaua”, „De ce nu-mi vii” și „Kamadeva”, acestea numărându-se printre ultimele creații ale poetului. După decesul lui Eminescu, s-a tipărit o a patra ediție, cu un studiu semnat de Titu Maiorescu în octombrie 1889, intitulat „Poetul Eminescu”. Primele patru ediții au înaintea paginii de titlu o filă cu portretul miniatural al lui Mihai Eminescu, o reproducere a fotografiei făcută în februarie 1878 la București, în atelierul lui Frantz Duschek.

Volumul „Poesii” a fost transpus integral în format digital, fiind accesibil în biblioteca digitală a Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” Iași, aici: http://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/36442

Ilustratori notorii

Ilustraţia subliniază semnificaţia textului în viziunea artistului, având rolul de a accentua experiența estetică a cititorului.

Gheorghe Petrașcu - Nocturnă. Scrisoarea IV

Cea mai mare parte dintre artiștii care au ilustrat Eminescu se regăsesc în volumul “Ecouri eminesciene în arta plastică” (1991), de Petre Popescu Gogan. Într-o listă sumară menționez nume importante din istoria artei românești precum Gheorghe Petrașcu, Camil Ressu, Alexandru Ciucurencu, Francisc Șirato, Constantin Piliuță, Sabin Bălașa, artiștii contemporani Dan și Lia Perjovschi, dar și alte nume precum Cela Neamțu, Vanda Mihuleac, Ion Panaitescu, Marcel Olinescu, Maria Manolescu, Igor Vieru, Ion Truică, Aurel Bordenache, Petre Vulcănescu, Ary Murnu, Mișu Teișanu, Ligia Macovei și nu numai. Cei mai mulți dintre ei au ilustrat diferite ipostaze, în viziuni proprii, ale Luceafărului. Dintre cei enumerați, câțiva se remarcă prin talent deosebit și sensibilitate în lucrări de mare calitate estetică.

Camil Ressu - Lasă-ți lumea...

Câțiva dintre artiști care i-au adus lui Eminescu omagii artistice (portrete desenate sau busturi sculptate) sunt Dimitrie Paciurea, Francisc Șirato, Ștefan Luchian, Ion Schmidt-Faur, Sabin Bălașa, Ion Georgescu și Constantin Jiquidi.

Primul ilustrator al operei lui Eminescu

Scrierile lui Eminescu au fost alegerea a numeroși artiști români și nu numai, care au cautat să echivaleze vizual versurile. Este consemnat faptul că primul artist care a realizat astfel de ilustrații, pe la 1895, a fost Leonard Salmen, grafician de origine poloneză. “Între anii 1895 și 1925, Editura Librăriei Socec & Co. din București și Depozitul universal Șaraga din Iași au publicat mii de cărți poștale ilustrate după „«desenele de atmosferă» ale lui Leonard Salmen, multe însoțite de poezii ale lui Eminescu”. Vederile au circulat pe atunci în toată țara, dar și în străinătate. Leonard Salmen a fost primul grafician care a organizat o expoziție personală cu lucrări inspirate din lirica eminesciană, cu prilejul comemorării a 20 de ani de la moartea poetului, la Galați, în anul 1909.

L. Salmen  - Lacul

Cărțile poștale ilustrate de Salmen se găsesc azi în colecții private, muzee și biblioteci. Multe lucrări, majoritatea realizate în cărbune, se găsesc în patrimoniul Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei Române.

Universul eminescian în viziunea lor

O poziție distinctă printre artiștii ce au ilustrat Eminescu e ocupată de Mişu Teişanu. A realizat o serie inedită de 22 de ilustrații pentru poemul “Luceafărul”, în tehnica cromolitografiei, bogat și echilibrat colorate, realizate în stil Art Nouveau, fiecare dintre acestea având un anumit tiraj. Ilustrațiile circulă și în prezent în licitații internaționale, figurând pe mari platfome precum MutualArt și Artnet.



Ligia Macovei este una dintre artiștii ce au realizat una dintre cele mai importante opere de ilustrator din plastica românească. Artista a început să se inspire din creaţia marelui poet încă din anul 1950, când a participat la Expoziţia de stat cu două guaşe inspirate din poemul „Călin, file din poveste”. 
Volumul „Poezii” de Mihai Eminescu, publicat în 1964 şi ilustrat integral cu desenele Ligiei Macovei, îi aducea artistei recunoaşterea internaţională. Volumul de poezii a primit o menţiune specială la unul dintre cele mai prestigioase târguri de carte din Europa, cel de la Leipzig, în 1964.

Stilul propriu se caracterizează deopotrivă prin forță și sensibilitate, conturând poezii vizuale proprii. Artista a ilustrat și opere de Tudor Arghezi.



Aurel Bordenache este cunoscut pentru volumul de poezii al lui Mihai Eminescu, apărut în 1944 la Editura Cartea Românească, îngrijit de Menny Toneghin, pentru care a realizat 150 de desene în tuș. Albumul, aflat în colecția Bibliotecii Județene “George Barițiu” din Braşov, face parte dintr-un tiraj limitat azi, din care s-au mai păstrat foarte puține exemplare deoarece la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, depozitul editurii Cartea Românească a fost bombardat și mare parte din exemplare au fost distruse. 
Desenele denotă un mare talent, educat în spiritul artei clasice. La vârsta de 8 ani era admis la Academia de Belle Arte din Liége, Belgia. Bordenache a fost pictor şi gravor pentru Casa Regală a României. De asemenea a fost, conform memoriilor sale, rudă cu poetul Mihai Eminescu. A ilustrat și opere de Mihail Sadoveanu și studii de Nicolae Iorga.


Ary Murnu (Aristomene Murnu Gheorghiades), artist şi machetator de mărci poştale, bancnote şi monede româneşti, a creat 12 acuarele după care s-au realizat 12 cărţi poştale ilustrate, frumoase și rare. Inspirație a găsit în poemele Luceafărul, Călin, Făt frumos din tei, Pe lângă plopii fără soţi, Strigoii, Înger şi Demon, Venere şi Madonă, Melancolie, Singurătate și Satira III. Aceste acuarele şi alte desene aparținând lui Murnu, au ilustrat volumul de ,,Poezii” de Mihai Eminescu, îngrijit de fratele său, George Murnu, în 1928, tipărit la Editura ,,Naţionala”- S. Ciornei, Bucureşti. Ulterior și fiul său, Ion Lucian Murnu, a dedicat câteva lucrări operei eminesciene.


Arta lui Igor Vieru rezultă din îmbinarea realului cu poezia, în creațiile sale fiind tot mai prezent elementul metaforic. Astfel e clară afinitatea pentru reprezentări ce au la bază texte literare.


Aurel David este autorul cunoscutei stampe Arborele Eminescu, realizată în 1967, în tehnica linogravurii policrome. Tirajată şi larg distribuită în original, stampa a devenit cea mai cunoscută lucrare de artă grafică din Republica Moldova. În mod similar, artistul a realizat apoi portretele lui Tolstoi şi al lui Puşkin.


Fiecare dintre cei enumerați inițial merită cel puțin câteva rânduri, însă voi lăsa să vorbească arta lor pentru ei, în galeria celor mai frumoase reprezentări vizuale dedicate liricii eminesciene. El a scris, iar ei i-au reconfigurat plastic scrierile, în diferite momente din istoria ultimilor 140 de ani. Artiștii vizuali au tradus în imagini gândurile poetului, acele gânduri și emoții pe care au simțit că le au în comun.

Cosmina Marcela OLTEAN

Referințe - Petre Popescu-Gogan, Ecouri eminesciene în arta plastică, București, 1991; Pagina oficială a Departamentului Colecții speciale - Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” Iași; Biblioteca Județeană “George Barițiu” din Braşov; Revista Historia.

Foto - sursele citate.

Sabin Bălașa - Venere și Madonă

Vasile Pintea - Luceafărul

E.S. Boușcă - Luceafărul

Petre Vulcănescu - Făt-Frumos din lacrimă

Florian Mureșianu - Luceafărul

D. Paciurea - Himeră

~ Ilustrații proprii