Scurtă istorie a Ateneului

 

Începând din secolul al XIX-lea, când a luat ființă, și până în prezent, Ateneul Român a devenit un simbol național și principalul simbol cultural, de care se leagă numeroase evenimente decisive pentru cultura țării noastre, dar și nume valoroase. Dincolo de orice altceva, Ateneul are o istorie proprie ce se cuvine să o rememorăm, fie chiar și în linii mari, întrucât face parte din identitatea noastră ca națiune. E o istorie scrisă cu sacrificii, bazată pe vise, pe idealuri și speranță, de oamenii de mare valoare ai secoleleor XIX-XX, și continuată până azi.

La începuturi

Mai ales în secolele XIX-XX, Ateneul Român a avut o mare importanță pentru cultura românească. Aici au avut loc marile expoziții ale vremii, pe aici s-au perindat cei mai de seamă oameni de litere, muzicieni și pictori români. Clădirea Ateneului, impunător străjuită de statuia Luceafărului poeziei  noastre, a fost inaugurată în 1888, dar lucrările începuseră din 1866. Ideea în sine însă, este și mai veche, aparținând unui grup de intelectuali ieșeni care, prezidat de V.A. Urechia, întocmiseră prin anii 1860-1861 statutele unei societăți ,,exclusivamente literară și artistică’’. Apoi, în 1865, la București ia ființă un așezământ cu o finalitate asemănătoare: o instituție națională de răspândire a culturii. Din anul 1866, o dată cu începerea construcției sediului Societății, apare ,,Revista Ateneului’’. Ulterior, filiale ale Societății se vor înființa în principalele orașe ale țării, cu scopul declarat de ,,unire spirituală a tuturor provinciilor țării’’.

Nume celebre

Cu ocazia conferințelor, pe la pupitrul Ateneului s-au perindat, între alții, personalități precum Ion Heliade Rădulescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Mihail Kogălniceanu, Alexandru Odobescu, V.A. Urechia, Vasile Alecsandri, Ion Luca Caragiale, Nicolae Iorga, și lista numelor sonore poate continua. Pe de altă parte, printre cei ce au pus în slujba Ateneului nu numai mulți ani de trudă, dar și o parte din ființa lor se numără Constantin Esarcu (1836-1898), V.A. Urechia (1834-1901) și N. Kretzulescu (1812-1900). Prin strădania lor, cu un larg sprijin popular, clădirea a fost terminată în 1888, după planurile arhitectului francez Albert Galleron.

Sub cupola Ateneului au evoluat, în concerte memorabile, cei mai mari muzicieni ai lumii: G. Enescu, Maurice Ravel, Dinu Lipatti, Arthur Rubinotein, David Oistrah, și alții. Aici apar expuse, în mai multe rânduri, creațiile unor mari pictori, precum T. Aman, G. Tattarescu, N. Grigorescu, C. Lecca, Ion Andreescu, Ștefan Luchian, etc..

Centru național de cultură

Ateneul era și este una dintre cele mai frumoase clădiri ale Bucureștiului, un autentic centru național de cultură. În realizarea lui, arhitectul Albert Galleron s-a bizuit și pe sugestiile unor reputați arhitecți români ca Cerchez, Olănescu, Cantacuzino și Mincu.  Planul arhitectural al clădirii cuprinde sala de concerte, sala de conferințe, sala dominând palatul cu dom circular, săli de expoziții, de lectură, cabinete și un spațios foyer. Între 1933-1937, pictorul Costin Petrescu a realizat în incinta sălii de concerte o frescă de dimensiuni monumentale, o încercare de sinteză grafică asupra istoriei poporului român. Și Camil Ressu a fost solicitat pentru decorarea cortinei, însă proiectul nu s-a mai realizat.

Debut la Ateneu

În mod surprinzător, și originile Uniunii Artiștilor Plastici se leagă de Ateneu. În aprilie 1890, se constituie o nouă grupare artistică, drept replică la modul scandalos în care fuseseră prezentate creațiile artiștilor noștri la Expoziția Universală de la Paris, cu un an înainte. Printre nemulțumiți, sculptorul Ion Georgescu și Ștefan Ionescu-Valbudea, recompensați cu medalii de argint. Se impunea, deci, crearea unei societăți care, între altele, să apere drepturile professionale ale artiștilor. Propunerea i-a aparținut lui Ion Georgescu și cu 46 de membri fondatori și 18 membri onorifici, la 19 mai 1890, se votau statutele Societății ,,Cercul Artistic’’ (1890-1947). Întâia manifestare publică a Societății a avut loc în iarna anului 1890, într-una din sălile Ateneului, cu o expoziție cuprinzând 112 picturi, 27 de acuarele, pasteluri și desene, și 23 de sculpturi, redate și într-un catalog. Lucrările aparțin lui Ion Georgescu, Ștefan Ionescu-Valbudea, Ștefan Luchian, Alpar, D. Serafim, N. Vermont, C. Pascaly, Titus Alexandrescu, ș.a.. În anul următor, tot la Ateneu, noua expoziție a ,,Cercului Artistic’’, mult mai închegată și mai omogenă valoric, atrage în mod deosebit atenția presei.

Întrucât atunci, Ateneul era principalul centru cultural al vremii, este de înțeles de ce toate evenimentele marcante, precum și numele mari din istoria culturii  noastre, cu predilecție a artei, sunt strâns legate de numele acestuia. Începutul ,,Cercului Artistic’’ este doar unul dintre exemple… 

Cosmina Marcela OLTEAN