Johann Wolfgang Göethe: Gânduri despre artă şi viaţă

Johann Wolfgang Göethe (28 august 1749 – 22 martie 1832) este azi considerat cea mai mare personalitate a literaturii moderne germane. Personalitate complexă, Göethe a studiat şi s-a impus în diferite arii culturale precum poezia, ştiinţa, critica, filosofia şi arta. Era cunoscut în epocă, aşa cum îl ştim şi noi azi, drept om de litere, om de ştiinţă, critic, guvernant, director de teatru şi artist amator. Diferitele domenii în care a activat l-au ajutat să se dezvolte multilateral şi să deţină o cultură generală vastă. Astfel, din diferitele scrieri ale sale se desprind zeci de citate folosite drept referinţă de mulţi intelectuali din generaţiile care i-au urmat şi mulţi autori contemporani nouă. Am selectat câteva citate pe care le redau în următoarele râduri. Multe învăţături se pot desprinde din vorbele autorului german.

Asociind-o cu arta, despre fericire şi împlinire personală, Göethe spunea aşa: fiecare are în mâinile sale propria fericire, precum artistul are materia brută, căreia vrea să îi dea o formă. Dar cu această artă se întâmplă ceea ce se întâmplă cu toate: nu ne-a fost dată decât aptitudinea pentru ea; ne rămâne să învățăm meșteșugul și să-l exercităm cu grijă. /
Să nu te compromiți, să nu faci pentru alții nici prea mult, nici prea puțin, să nu pari mișcat de nimic, să nu te emoționezi de nimic, să nu te grăbești niciodată, să știi să te stăpânești în orice clipă și astfel să menții un echilibru exterior, oricâtă furtună ar fi în sufletul tău. Omul nobil poate în unele momente să nu se supravegheze; cel distins niciodată. / Omul distins, cu toată izolarea sa, trebuie să pară mereu legat de ceilalți, în nicio împrejurare să nu fie țeapăn, ci pretutindeni în largul său; totdeauna să apară în frunte, dar niciodată să nu se impună el ca atare, mai spunea el.

Göethe şi artele

A avut parte de o educaţe aleasă: lecţii de desen, muzică (pian şi violoncel), scrimă, literatură germană şi universală, limbi străine vechi şi moderne precum greaca veche, latina, ebraica, italiana, franceza, engleza şi o educaţe religioasă luterană, dar atitudinea faţă de dogma creştină a fost mult timp una destul de ostilă. De mic a început Göethe să iubească literatura, la care avea acces prin vasta bibliotecă de circa 2000 de volume a tatălui său. Despre libertate şi puterea de alegere a fiecăruia spunea că neprețuita fericire a libertății nu constă în a face tot ce dorești și tot ce-ți oferă împrejurările, ci în putința de face, pe drumul cel drept, fără piedici și opreliști, ceea ce socoți că e drept și că se cuvine. 

Göethe este des citat nu doar în domeniul filosofiei, ci şi al artei. Într-o altă reflecţie asupra artei şi a judecăţii artistice afirma: oamenii cred că organele cu care gustăm arta se formează de la sine ca limba și palatul gurii, că opera de artă poate fi judecată cum judeci mâncarea. Ei nu înțeleg că e nevoie de o cultură cu totul deosebită pentru a te ridica la adevărata desfătare artistică. De mic era fascinat şi de teatru. A avut norocul de a face parte dintr-o familie de nobili. În casa părinţilor se prezenta anual un spectacol de teatru de păpuşi. Apoi, în vreme ce Frankfurtul era ocupat de trupele franceze, între 1759 şi 1761, în casa părintească era găzduit un ofițer francez. Datorită lui şi actorilor care-l însoţeau, Göethe a avut primul contact cu teatrul franțusesc. Referitor la teatru spunea că omul de rând e mulțumit dacă vede că se petrece ceva pe scenă, omul cultivat vrea să fie emoționat, iar cel cu adevărat instruit e satisfăcut numai dacă are la ce reflecta.

Demn de menţionat e şi faptul că în anul 1763 a asistat la un concert al tânărului Mozart, care atunci avea șapte ani. Îndemnat de tată şi doar din acest motiv, în 1765 începe să studieze Dreptul la Universitatea din Leipzig. Aici singura plăcere era participarea la cursurile lui Christian Gellert, poet şi filosof iluminist şi participarea la cursurile de desen ale artistului Adam Oeser, directorul Universităţii din Leipzig. În acest timp scrie primele poezii și o comedie. Se bucura de libertate, aflându-se departe de casa părintească, şi vizita des teatrul, asistând la spectacole.  La Universitatea din Strasbourg, unde se transferă din 1770, îl întâlnește pe filozoful Herder, care va avea un rol hotărâtor în dezvoltarea sa intelectuală ulterioară. De la acesta va învǎța să vadă lumea ca pe o imensă totalitate în care fizicul și spiritualitatea sunt indivizibile. Herder a fost cel care i-a atras atenția asupra puterii de expresie a unor autori ca Homer, Ossian și Shakespeare, dar și a poeziei populare, dându-i astfel un impuls important în dezvoltarea sa ca poet.

 Se pare că Göethe era şi un om destul de dificil. Relaţia sa cu familia n-a fost nici de departe una foarte bună, iar unii colegi de la Universitate şi alţii care au luat contact cu el îl caracterizau drept un tânăr arogant, care credea că le ştie pe toate şi care nu accepta să i se spună cum să facă anumite lucruri, însuşiri date şi de faptul că venea dintr-o familie bogată. Licenţiat în Drept, a profesat ca avocat doar câteva luni, pierzându-şi interesul încă de la primul proces. A renunţat şi s-a concentrat apoi pe literatură. Situaţia materială îi permitea aproape orice. Educaţia aleasă şi dorinţa de a face ceva propriu l-au ajutat să ajungă unde şi-a propus. 

Biroul lui Göethe la Frankfurd

Azi ne referim la Göethe ca la un ilustru gânditor şi o personalitate de seamă a culturii universale. Cele prezentate aici sunt doar câteva idei şi câteva date biografice care să susţină citatele şi o mai bună punere în context. Am omis multe în mod voit şi am rămas doar la câteva idei care reflectau ceea mă interesa: gândurile lui Göethe despre artă şi viaţă.

Cosmina Marcela OLTEAN