Incursiune în Munții Călimani - Școala de vară Fabrica de Asigurări 2018, ediţia a IV-a

"Un asemenea circuit reuşit trebuie apoi povestit…"

Școala de vară Fabrica de Asigurări (FDA) 2018 a avut loc în perioada 24-26 august la Toplița, sub egida Incursiune în Munții Călimani. Echipa de off road a Topliței a fost alături de cei aproximativ 40 de turiști. Școala de vară FDA, desfăşurată anul acesta la Topliţa, sub egida Incursiune în Munţii Călimani a fost, conform părerii unanime, cea mai reuşită ediţie a şcolii de vară FDA, mărturisea Adrian Teslovan, director general al FDA. 
Conform tradiţiei, la FDA  îmbinăm pasiunea profesiei noastre cu plăcerea de a interacţiona cu natura, cu frumuseţile de necuprins ale ţării noastre, cu România pitorească. A fost alaturi de noi şi City Insurance, prin Mircea Buzerea, Ina Crudu, Andreea Ianuli, Andreea Carasel şi Cristina Pinzaru, ocazie cu care am marcat trecerea la un nivel superior al parteneriatului nostru. După o vară capricioasă cu foarte multe precipitaţii, am nimerit ziua perfectă cu vreme prietenoasă şi cer senin, cu perspectivă şi claritate înspre toate zările, reuşind astfel un circuit off road de toată frumuseţea, spunea directorul general FDA. 

În incursiunea lor prin Munţii Călimani, au vizitat obiective precum  Vârful Tarniţa, altar cu Belvedere, cariera de sulf, “cuptorul de pucioasa” situat în centrul craterului vulcanic, Cabana Meteo din Vârful Reţiţiş, cu o panoramă spectaculoasă de 360 de grade, remarcându-se în toată splenoarea lor limitele imense ale craterului vulcanic, făuritorul Munţilor. Călimani, amprenta străveche a lui Hefaistos, apoi Lacul Iezer, lac de baraj natural, singurul din Munţii Călimani şi Schitul Gura Izvorului, cu Hramul Duminica tuturor Sfinţilor, toate acestea au fost vizitate într-o singură zi. 

Peisajul mirific al acestor munţi este înfrumuseţat de flora bogată, diferită de la un sezon la altul. Un asemenea circuit reuşit trebuie apoi povestit. Vorbesc cu placere despre toate aceste locuri, oameni, obiceiuri, deoarece fac parte din copilăria mea. Acesta este locul meu natal, un loc pitoresc unde revin mereu cu mare bucurie şi plec de fiecare dată cu bateriile încărcate. Topliţa este o destinaţie turistică garantată tot timpul anului, o experienţă minunată, o bucaţică din România pitorească,  a mai adăugat Adrian Teslovan. 

Cosmina M. OLTEAN

Competiţia artistică internaţională "1340ART Magazine"

Colajul „Time” (Cosmina Oltean, 2018) a fost selectat pentru etapa finală a competiţiei artistice internaţionale 1340ART, organizată de revista 1340ART Magazine, cu scopul de a promova artişti din toate colţurile lumii. Înscrierea în competiţie se face doar pe baza unei invitaţii din partea unui curator al 1340ART Magazine, care te poate remarca dacă postezi lucrări personale în mediul online. Aşa s-a întâmplat şi în cazul meu. Am aflat că am fost selectată pentru preselecţii şi ulteriror pentru etapa finală. Am primit cu bucurie următorul mesaj, de la curatoarea Lisa Harris:

„Based on the quality of your artwork I would like to invite you to enter our magazine competition!

You will be entered into the next and final selection-round of our competition to be featured in the printed version of the October 2018 edition of the magazine.”

Lisa Harris
Curator 1340ART Magazine

O tabără pe placul copiilor: Tabăra “COOLtura”, Topliţa – ediţia a II-a

Tabăra culturală “COOLtura”, o tabără cu specific educativ şi cultural-artistic, ajunsă la cea de-a doua ediţie, s-a desfăşurat în intervalul 20-24 august. Teatrul Ludicus, Topliţa, Centrul Național de Informare şi Promovare Turistică şi Casa de Cultură Topliţa au colaborat la organizarea taberei în care s-au înscris 37 de copii dornici de a participa la activităţi culturale, de a învăţa lucruri noi şi de a lega noi prietenii. Copiii, cu vârste cuprinse între 6 şi 14 ani, originari din Topliţa, Reghin şi Corbu, au participat cu entuziasm la activităţi recreative şi ateliere interactive: terapie prin teatru, ateliere de arte plastice, muzică şi dans, jocuri de societate, drumeţii şi nu numai. Organizatorii şi-au propus ca tabăra culturală să asigure o varietate de activităţi şi programe de interes şi necesitate pentru copiii participanţi. Scopul principal al taberei a fost acela de a contribui la dezvoltarea culturală, cultivarea modului responsabil şi activ al copiilor din zona Topliţei, Harghita, în cadrul unui context socio-cultural şi cultural. Activităţile s-au desfăşurat zilnic în intervalul orar 9-15 în Topliţa, în locaţii precum Casa de Cultură, Centrul Național de Informare şi Promovare Turistică, Parcul Eroilor, Castelul Urmánczy şi Biblioteca municipală. Coordonatorul general al taberei a fost David Bordea, coordonator al Teatrului Ludicus, iar coordonator adjunct a fost Gabriela Hosszu, director al Centrului Național de Informare şi Promovare Turistică, Topliţa.

Activităţile din primele două zile de tabără s-au desfăşurat în întregine la Casa municipală de Cultură. Aici copiii au făcut exerciţii de concentrare a atenţiei, de coordonare a corpului şi nu numai în cadrul activităţii Terapie prin teatru, condusă de prof. Mirela Szőcs, au primit sfaturi de orientare şcolară şi profesională de la prof. Liliana Matei, au lucrat creativ în cadrul atelierelor de arte plastice, sub îndrumarea Georgianei Teslovan şi s-au lăsat încântaţi de muzica elevului Paul Mureşan, în cadrul atelierului Muzică şi dans. Ziua a treia au petrecut-o pe rând la Biblioteca Municipală George Sbârcea, unde au aflat câte ceva despre tainele profesiei de bibliotecar de la Aurica Ujică, Aurora Paşcan şi Doina Ţifrea, la Centrul Național de Informare şi Promovare Turistică, Topliţa, unde Gabriela Hosszu şi Anca Koppandi le-a vorbit despre organizarea centrului, despre obiectivele turistice şi rezervaţiile naturale ale zonei, iar în final au ajuns la Castelul Urmánczy, unde au luat parte la activităţi creative şi interactive alături de Georgiana Teslovan. La castel au fost întâmpinaţi cu căldură de Tekla Szabó, preşedinte al Asociaţiei Positive Transylvania, care administrează în prezent castelul. A patra zi au petrecut-o toată la castel, cu alte activităţi creative. După turul ghidat al castelului, prof. Daniela Buzilă i-a introdus în tainele tehnicii String art, realizând împreună tablouri care între timp au fost expuse la Casa de Cultură, iar în perioada 15-16 septembrie vor fi aduse iar la castel, cu ocazia evenimentului care se va desfăşura acolo cu ocazia Zilei Naţionale a Patrimoniului Cultural. În această zi au primit vizita primarului municipiului Topliţa, ing. Stelu Platon şi le-a fost alături şi Alin Negrea, coordonatorul Casei de Cultură, Topliţa. Apoi, alături de Georgiana au pictat zeci de tricouri şi au participat la jocuri de grup. În ultima zi au avut parte de un tur ghidat oferit de Gabriela Hosszu la cascada de apă geotermală, unde li s-au prezentat informaţii despre cascadă şi despre rezervaţia naturală din care face parte. Următorul popas a fost Ştrandul Urmánczy, unde au participat la activităţi recreative, apoi s-au îndreptat cu toţii către Casa de Cultură pentru închiderea festivă a taberei.

În calitate de organizator mă declar mulțumit de evoluția ediției de anul acesta. La prima ediție am avut înscriși doar 12 copii, pe când anul acesta am ajuns deja la un număr de 37. Activitățile au fost diverse și interactive, pregătite de niște traineri cu un profesionalism de apreciat. Țin să mulțumesc administrației Casei de Cultură Toplița, Centrului de Informare Turistică și nu în ultimul rând administrației locale. Totodată, le mulțumesc voluntarilor, colaboratorilor, administrației Castelului Urmánczy și Bibliotecii Municipale. Sperăm că anul viitor ne vom reîntâlni într-un număr la fel de mare, cu activități și mai diverse, spunea David Bordea.

Ne bucurăm că au fost atât de mulți copii înscriși și că frecvența a fost de 100% la toate atelierele propuse, în toate zilele taberei. Asta înseamnă că programul propus de David Bordea, inițiatorul și sufletul acestui proiect, a fost unul potrivit dorințelor lor și apreciat pe măsură, mărturisea Gabriela Hosszu. La finalul acestei tabere putem spune ca totul a fost un succes. A fost o perioadă în care, vrănd-nevrând, copiii au stat măcar pentru o perioadă departe de telefoanele mobile, spre bucuria părinților, și grație profesionalismului și dăruirii doamnelor profesoare Liliana Matei, Mirela Szőcs şi Daniela Buzilă, cu toții au avut parte de un timp de calitate. Țin să mulțumesc voluntarilor Vlad Rugină, Andrea Patka, Paul Mureşan, Alexandra Mîndru și în mod special inimoasei Georgiana Teslovan, nelipsită de la activitățile de acest gen. Toti aceștia și-au rupt din timpul lor liber pentru a ni se alătura și a face ca totul să se desfășoare ca la carte, a mai adăugat Gabriela Hosszu.

Cosmina Marcela OLTEAN

Din universul poetic al unei liceene (II) - Dialog cu Izabela Ciobanu

“Cu poezia am o conexiune spirituală profundă”

Izabela Ciobanu, născută în localitatea Săbăoani, judeţul Neamţ, este o tânără care şi-a făcut din scris un refugiu, o lume proprie. În septembrie începe clasa a XII la Liceul Teoretic “Vasile Alecsandri” din Săbăoani, judeţul Neamţ, la profilul umanist, specializarea Limba română-Limbi străine şi se află în acea perioadă din viaţă când se fac multe planuri, când multe decizii trebuie luate, dar activitatea şi rezultatele ei de până acum reflectă nu doar talentul şi ambiţia unei tinere fete, ci totodată speranţă pentru viitor. În cadrul inteviului de mai jos mi-a vorbit cu căldură şi pasiune despre scriitorii preferaţi şi cărţile care i-au marcat viaţa şi formarea de până acum, despre dragostea şi nevoia de poezie, dar şi despre ceea ce a reuşit deja să realizeze în vastul domeniu al artei cuvântului. Ea scrie din plăcere pură    şi din nevoie de descărcare a sufletului, nu cu gândul de a mulţumi cititori  sau de a primi recunoaştere. Însă, lecturând câteva dintre versurile sale, mi s-a părut că acestea merită raspândite şi totodată am simţit că pot avea un dialog frumos şi profund cu autoarea lor. Mai multe veţi afla chiar de la ea.

Să începem prin a te cunoaşte mai bine. Spune-ne despre tine, despre pasiunile şi preocupările tale…

În primul rând, țin să mulțumesc pentru prilejul de a deveni subiectul unuia dintre interviurile revistei de prestigiu "Luceafărul". 

Locuiesc şi în prezent acolo unde consideră Blaga că s-a născut veşnicia, la sat. Aici au  început să înflorească cele mai nevinovate plăceri ale mele, printre care țin să amintesc, în mod deosebit, de poezie, scris şi lecturat. De altfel, am o pasiune pentru filme şi orice fel de muzică veche, de la jazz, blues, până la muzică clasică simfonică, operă, dar şi rock clasic.

De mic copil, îmi aduc aminte, aveam o satisfacție în a face cuvintele să rimeze. Jucam "De-a v-ați ascunselea" pe uliță şi, atunci când îmi venea rândul la numărătoare, născoceam un vers care să rimeze cu fiecare număr în parte. Acum, când îmi apar ca reminiscențe atâtea amintiri hilare din trecut, îmi vine să mă amuz pe seama copilului de altădată. 

Această pasiune a prins un contur proeminent mai târziu, grație tatălui meu care, în tinerețile sale, a parcurs aceeaşi filieră umanistă la nivelul liceal. Mereu mi-am spus: dacă acolo de unde o mamă loveşte, cresc flori, de unde mă dojeneşte el se naşte poezie pură. Iar aici, în inima satului Săbăoani, cu poezia am o conexiune spirituală profundă. Cel mai amar regret al meu este, însă, că nu am citit până acum atât de mult pe cât mi-aş fi dorit. 

Pasiunile tale sunt literatura şi filosofia. Cum le-ai descoperit şi cum le valorifici?

Am descoperit literatura la îndrumările stăruitoare ale părinților mei. Au avut dorința de a-mi deschide orizonturi largi ale imaginației şi, în pofida împotrivirii mele copilăreşti, am început să răsfoiesc prima carte, să buchisesc primele litere pentru ca, în timp, să scriu şi eu. 

La început, în clasele gimnaziale, m-am axat inutil de mult, cred eu, pe genul ştiințifico-fantastic. Abia pe la sfârșitul clasei a VIII-a mi-am revenit din prețioasa mea reverie. Prima carte care m-a marcat într-un mod serios a fost "Planeta celor doi sori" a lui Horia Aramă, urmată de "Romanul adolescentului miop" a lui Mircea Eliade. 

Deşi se consideră mai mult un act psihologic decât filosofic, am avut de-a face prima dată cu filosofia poate că tot în sânul copilăriei, când eram victima propriilor coşmaruri şi a ajuns să-mi fie groază de întuneric. Mi-am implantat în minte tot felul de consolări, printre care cea mai marcantă s-a dovedit a fi "Întunericul nu există". Cu timpul, aceste convingeri s-au metamorfozat în alte zeci de întrebări. Frica de întunericul ca realitate şi opus al luminii a ajuns o frică de întunericul morții. De aici, multe alte întrebări ca "Nu o fi viața un întuneric şi moartea, de fapt, o lumină perfidă?". 

Am aprofundat filosofia odată cu trecerea timpului şi, trebuie să recunosc, nu citesc multă filosofie. Apelez la ea în special când simt că mă pierd pe mine în întrebări. 

Referitor la valorificarea acestor pasiuni, pot spune că nu le subliniez într-un anume fel. Îmi încerc adesea norocul la diverse concursuri.

Ai darul de a te exprima frumos şi liber în scris. Ce înseamnă pentru tine a scrie şi cum defineşti acest act?

ÎÎți mulțumesc!i Aş putea vorbi ore întregi despre cât de mult înseamnă scrisul pentru mine. "Eu scriu ca să uit, dar şi ca să nu uit." spunea odată un domn.

Scriu atunci când nu am linişte, dar şi atunci când sunt liniştită, scriu atunci când plâng şi simt că îmi pierd cumpătul, însă şi în momentele fericite. Dar, drept să-ți spun, mai uşor îmi alunecă stiloul pe coala albă de hârtie, când suferința mea capătă o formă lancitantă. 

Până acum nu mi-am pus problema să scriu o carte, pentru că scopul meu nu este să mă citească alții, ci să mă citesc tot eu. Scriu pentru că, dincolo de această descărcare a sufletului, intenționez să citesc peste ani buni ce făceam eu odată şi cum mă simțeam în dezolarea mea. "Ar trebui să-mi citească alții dezolările?", mă întreb de multe ori.

Eu scriu pentru că prin scris îmi creez o portiță spre trecut. Cred că atunci când scrii, pentru tine o faci. Nu te gândești să îți îndulceşti trecutul sau viitorul doar ca să îi placi cititorului. Dacă cineva te citeşte şi te apreciază, lasă-te apreciat. Dacă cineva te citeşte şi te critică, lasă-te criticat. 

Atunci când scriu, rațiunea şi simțirea se îmbină, nu mai sunt atât de separate. Când scriu, devin pictor şi ştiu că sunt iubită  de cei care îmi înțeleg strania artă sufletească. Când scriu, devin muzician şi ştiu că a cânta la condei este lucrul la care mă pricep cel mai bine. Muzica mea sunt cuvintele mele. Atunci când scriu, eu sunt propriul meu Chopin.

Care sunt genurile şi speciile literare pe care le preferi şi în care îţi exersezi condeiul? Simţi că te exprimi mai bine în versuri ori în proză?

Îndrăgesc mult cele două extreme: epicul şi liricul, dar nu am lehamite nici față de dramatic. Justificarea mea este că primele două îmi sunt mai familiare. Dacă ar fi să aleg un anume gen, aş alege liricul pentru că îmi plac provocările, iar rima evit întotdeauna să fie albă. 

De asemenea, îmi place să le îmbin pe cele două: proza şi poezia. Simt că mă exprim bine în ambele, şi în proză şi în poezie, în egală măsură, căci fiecare îmi alimentează şi îmi temperează aceleaşi stări şi trăiri. Diferă doar clipa în care scriu. 

Poezia, versurile reprezintă veriga mea slabă, partea mea sensibilă. Ea poate fi caracterizată ca parte sufletească a ființei mele. În schimb, proza reprezintă jumătatea mea rațională. În poezie îmi transpun fiecare trăire, pe când în proză acționez mai mult analitic şi meditativ. 

Încercările de a face filosofie în versuri sunt zadarnice, nu se compară cu proza. Un vers bun ținteşte mai bine în inima unui om, comparativ cu un eseu argumentativ.

Care sunt scriitorii şi filosofii pe care îi preferi şi cu care rezonezi?

Am o admiraţie aparte pentru opera lui Rebreanu, fiind unicul scriitor al literaturii române ale cărui romane le consider fără cusur. Toate îmi plac şi în toate mă regăsesc. Mulțumită lui, am luat parte la războaie şi perioade critice -plângând la căpătâiul celor ucişi de vremurile năpaste- regăsite în romane ca "Pădurea spânzuraților". Lupta lăuntrică a lui Apostol şi descrierea amănunțită a sentimentelor lor de pe front mă fascinează.  

Dincolo de el, am dezvoltat, de-al lungul timpului, o pasiune şi pentru Camil Petrescu, Mircea Eliade, Mihail Sadoveanu şi George Călinescu. Din literatura străină, prefer scriitori ruşi ca Tolstoi, Dostoievski şi Gogol. Însă îmi plac şi stilurile lui Orwell, Papini, Alexandre Dumas şi al lui Gabriel-Garcia Marquez. Dintre poeți i-aş citi în permanență pe Păunescu, Bacovia, Macedonski, Arghezi, Ion Minulescu şi Eminescu, iar aici aleg  să rămân la literatura română. Desigur, am parcurs şi versuri scrise de Lermontov, Puşkin, Baudelaire, Keats, Schiller şi Homer. Ca filosofi, am fost captivată de Cioran, Blaga, Nietzsche, Descartes, David Hume, Sartre şi Aristotel. Însă aceştia sunt printre puținii oameni din a căror romane m-am delectat cu drag. 

Ne poţi reproduce un citat preferat care te-a marcat în vreun fel?

Nu cred că am doar unul. Fiecare citat care este pe placul meu mă marchează cumva. Are Giovanni Papini, la un moment dat, în romanul său, "Un om sfârșit", un incipit de capitol care vine în felul următor: „(Iată cuvântul nenorocirii mele: totul!) Încă de pe-atunci am fost unul dintre aceia pentru care puțin sau jumătate nu contează: ori totul, ori nimic! Iar eu am vrut întotdeauna totul- nimic să nu scape sau să rămână pe dinafară! Deplinătate şi totalitate...”. 

Tot în acelaşi roman autobiografic scrie: "Sunt un Robinson fără insulă". De asemenea, "Când tânjeşti, nu te poți exprima decât în poezie.", aşternea pe hârtie Maitreyi Devi în "Dragostea nu moare". Marin Preda în primul volum "Moromeții" scrie: "Şi dacă o să fie rău, ce? Nu te-ai învățat încă cu acest gând?". Acestea ar fi 4 dintre citatele care mi-au venit în minte pe moment, ele sunt nenumărate şi la fel de frumoase.

Dintre cărţile citite, care sunt preferatele tale?

După cum spuneam, am avut un timp o obsesie pentru “Pădurea spânzuraților” a lui Rebreanu. Pe lângă acest roman, aş reciti oricând “Fiul risipitor” de Radu Tudoran, “O mie nouă sute optzeci şi patru” al lui George Orwell, “Anna Karenina” a lui Tolstoi, “Invitația la vals” de Mihail Drumeş, “Moromeții” al lui Marin Preda şi “Nopți la Serampore”, nuvelă de Eliade. Precizez că o carte îmi devine preferată în funcție de momentul vieții în care eu o citesc, deoarece în momentele de slăbiciune ea are un impact mult mai puternic asupra mea.

Ştiu că ai participat la mai multe concursuri. Spune-ne câte ceva despre fiecare, despre experienţe şi despre premiile obţinute.

Concursurile variază de la cele înființate pe plan local, până la cele desfășurate la nivel internațional. Mă voi axa pe cele mai importante. 

Am început să particip la concursuri de creație literară prin clasa a VIII-a, iar prima participare a fost la secțiunea de poezie. Concursul purta numele de "Mărgăritărele", în cadrul căruia am luat primul meu loc I. Era un concurs ce avea loc la nivelul instituției de învățământ.

Pasiunea şi interesul meu pentru literatură au fost sesizate de către doamna profesoară de limbă română, Mihaela Porcariu, în primul an de liceu, care mi-a oferit toată încrederea în mine, ce mi-a lipsit până atunci, pentru a continua. Ei îi datorez toată încrederea şi curajul pe care le am şi în prezent. În următorul an de liceu, am stagnat parțial, progresele fiind infime. 

Clasa a XI-a a fost punctul culminant al evoluției mele. În iarnă, am obținut locul III la Concursul Internațional "Tradiții şi obiceiuri de iarnă pe ulița mea", organizat de de Asociația Cultural-Ştiințifică "Pleiadis" din Iaşi. Concursul a fost urmat de Simpozionul Local Neamț Interdisciplinar "Pro Liber" unde am obținut locul II, dar şi de alte numeroase concursuri, precum Concursul Regional de Creație Lirică "Dor de poezie",  unde am obținut premiul special.

Mi-am dezvoltat capacitățile oratorice la Olimpiada de Dezbateri, unde am fost luată sub aripa protectoare a doamnei profesoare Adriana Robu. Țin să mărturisesc că va rămâne o experiență de neuitat. Sub îndrumarea doamnei profesoare de limbă română, Ana-Cătălina Gavrilă, printre cele mai mari realizări ale anului, se numără Concursul Regional "Luceafărul", ediția a V-a, în cadrul căruia am obținut al doilea loc pentru secțiunea poezie şi primul loc pentru secțiunea de proză, însoțit de diploma de excelență şi trofeu. 

De altfel, susținută de domnul profesor Marius Constantin, am reuşit să iau premiul I la Concursul de Eseuri "Europa prin ochii mei", ediția a VI-a (2018), organizat de Facultatea de Ştiințe politice, Filosofie şi Ştiințe ale Comunicării, din cadrul Universității de Vest, Timișoara. Pe această cale, doresc să le mulțumesc tuturor pentru că au reprezentat trepte de aur în drumul meu spre împlinire. Datorită lor, am învățat că, atunci când ai un vis şi vrei ca acesta să se îndeplinească, trebuie doar să scrii despre el, pentru că scrisul face minuni.

Care crezi că este cea mai importantă realizare a ta de până acum şi ce aşteptări ai de la viitor?

În afară de premiile obținute şi experiențele culese în urma participării la aceste concursuri, dezvoltarea mea ca om este cea mai mare realizare de până acum. Mă aştept de la viitorul, atât apropiat, cât şi îndepărtat, să perseverez la fel de mult ca până acum. Mi-e teamă de stagnare şi de o posibilă moarte a intelectului, deci voi face tot posibilul să mă înalț în permanență.

Mai ai şi alte pasiuni sau preocupări?

Sigur. Spre exemplu, îmi place să călătoresc, să cunosc cât mai mulți oameni, să descopăr culturi şi tradiții noi. În timpul liber practic diferite sporturi, ca cele de rezistență, gimnastica şi tenisul. Îmi plac escapadele în natură şi sfârșesc, în urma înfăptuirii acestora, prin a imortaliza peisaje în desene.

Azi, reţelele sociale prind şi reţin tot mai mult atenţia şi timpul liber al tinerilor şi nu numai. Puţini se desprind şi mai au voiţa de a petrece timp în linişte, cu o carte în mână. Literatura română şi universală este atât de bogată, atâtea nume şi titluri care cuprind atâtea lecţii valoroase. Multă lume nu mai pune preţ pe artă şi adevărata cultură. Întreb un tânăr pentru care toate cele amintite anterior contează: cum ţi se pare prezentul din acest punct de vedere şi oare încotro ne îndreptăm astfel?

Într-o societate depravată cultural, la fel de "fără prințipuri" ca pe vremea lui Caragiale, un tânăr nu observă evoluția ca proces, decât în materie de tehnologie. Pot arunca uşor afirmația că ne îndreptăm către pierzanie, însă o sticluță de optimism mai sălăşluieşte, încă, în cămara inimii mele. Glasurile celor ce nu citesc sunt mici şi răguşite, abia se aud, însă ale noastre sunt mai puternice ca oricând. Lumea nu este prăpăd în totalitate, tind să cred că întotdeauna mai este o salvare. 

Sesizez cum tehnologia absoarbe creierul fiecărui copil, în primul rând. Am un frate în vârstă de 12 ani, care nu rezistă prea mult timp fără calculator. O ruptură bruscă de tehnologie, cred că i-ar dăuna în mare măsură, de aceea aplic strategia de a-l lăsa la calculator doar atâta timp cât citeşte 50 de pagini pe zi dintr-o carte. Uneori depăşeşte numărul de pagini impus, ceea ce mă face să cred că nu sunt o influență chiar atât de proastă pentru viitorul lui.  Eu cred că nu ne îndreptăm neapărat undeva, ci pur şi simplu stăm pe loc.

Ce planuri ai odată cu absolvirea liceului? Care este drumul pe care vrei să-l urmezi? Vei încerca să valorifici în continuare toate pasiunile tale, să le îmbini cumva sau vei alege una din ele?

Vreau să urmez o facultate şi, în privința asta, sunt de părere că acest ultim an de liceu va fi decisiv. Mi-am făcut foarte multe idei în minte, la care am renunțat şi am tot revenit, ca mai apoi să renunț din nou. Predomină destul de mult indecizia, pentru că îmi place să fac multe lucruri. În orice caz, intenționez să călătoresc mult şi să mă bucur de toate lucrurile pe care le am, înainte de a le pierde. 

Da, în mod cert voi continua cu această pasiune de a scrie, indiferent de viitorul care îmi este rezervat, şi voi încerca să îmi fructific evoluțiile treptat. Îmbinarea pasiunilor cu ceea ce voi avea să fac pe viitor, mă va ajuta de fiecare dată să revin  în punctul inițial, trecut. Doar scriind cred că nu voi uita niciodată cine am fost şi de unde am pornit.

Cosmina Marcela OLTEAN

Din universul poetic al unei liceene (I) - Versuri de Izabela Ciobanu

Ilustraţii: Geanina Maria Zaharia şi Cosmina M. Oltean

Cedit amor rebus

Izabela Ciobanu

Se-aşterne pe pământ omătul gri,
Lipită stau de geam şi te cutreier,
Îmi fac scenarii multe c-ai să vii
Să-mi scoți îmbrățişarea ta din creier. 

Cât de meschin ai fost să mă atragi,
Să îmi devii inconştient păcat!
Ştiai că doar războaiele mi-s dragi
Şi te-ai întruchipat într-un soldat.

Pe frontul luptei noastre ai învins,
Predat-am armele independenței mele.
În felul grav în care m-ai cuprins,
M-ai condamnat la visuri foarte rele.

Ce viciu, dragul meu, ai dezvoltat
Căci inima-mi la dumneata mă trage!
Ştiai că doar războaiele mi-s drage
Şi m-am îndrăgostit de un soldat.

Chin

Izabela Ciobanu

Chin de fraged muritor
Ce-şi risipă viața-n clipe:
Să te naşti nemuritor,
Să te stingi pe nesimțite.

Munții noştri-nconjurați
De podoabe capitale
Au ca sprijin prim soldați,
Şi parfumuri de migdale.

Brazii-i port ca pe o cruce
Sânul lor, arzând, adapă 
Toată patria ce-i dulce,
Toată cumpăna de apă.

Rădăcina-n ochii mamei
Ea, la fel de muritoare,
Ca o luptă contra foamei,
Naşte-o apă curgătoare.

Am nevoie de salvare,
Nu doar eu, ci lumea toată;
M-am născut nemuritoare
Ca să mor cu voi odată.

Rădăcina-n ochii mamei
Ea, la fel de muritoare,
Ca o luptă contra foamei,
Naşte-o apă curgătoare.

Am nevoie de salvare,
Nu doar eu, ci lumea toată;
M-am născut nemuritoare
Ca să mor cu voi odată.

Contopire cu moartea

Izabela Ciobanu

Îmi plâng durerea în ocean
Şi fac din valuri o batistă,
Şi-mi vin sirenele la mal,
Empatizându-mi viața tristă.

Îmi plâng durerea în ocean,
Iar peştii mor la suprafață.
Mi-e mort amorul ce-l aveam,
Precum şi ultima speranță.

Îmi plâng durerea în ocean,
Şi ahtiez nebun spre moarte,
Însă oceanul mi-e un geam
Şi toată viața mea-i o carte.

Îmi plâng durerea în ocean,
Şi sting țigara mea într-ânsul.
Mă-înec în următorul val,
Şi-mi stăpânesc prin moarte plânsul.

Simpozionul ISTORIE, CULTURĂ, SPIRITUALITATE, ediţia a III-a: Subcetate: 1918-2018 – Arc peste timp

Zilele Comunei Subcetate – zile pline de activităţi cultural-artistice şi sportive

Zilele Comunei Subcetate, Harghita (18-19 august) au fost sărbătorite anul acesta printr-o serie de activităţi culturale, sportive şi artistice, demne de consemnat. În cele două zile s-au desfăşurat diferite evenimente: Simpozionul ISTORIE, CULTURĂ, SPIRITUALITATE, ediţia a III-a, cu tema Subcetate: 1918-2018 – Arc peste timp, 4 expoziţii, concursurile sportive (mini-fotbal, baschet, volei şi tenis de masă) din cadrul proiectului Sănătate, sport şi voie bună, desfăşurate la Baza spotivă a Liceului Miron Cristea, un spectacol folcloric, respectiv de muzică uşoară, moderate de Gheoghe Filip, şi o frumoasă paradă a portului popular. Toate acestea s-au desfăşurat din iniţiativa Primăriei Comunei Subcetate, a Consiliului Local şi a Asociaţiei Centrul pentru Resurse şi dezvoltare durabilă “ORIZONT 2050”. La buna desfăşurare a evenimentelor au contribuit considerabil partenerii: Asociaţia Culturală “Dobreanu”, Liceul Miron Cristea şi Asociaţia de Tineret “Ecoul” din Subcetate.

Simpozionul Subcetate: 1918-2018 – Arc peste timp

Simpozionul ISTORIE, CULTURĂ, SPIRITUALITATE, aflat la ediţia a III-a, s-a desfăşurat sâmbătă, 18 august, la Căminul Cultural din Subcetate, iar anul acesta s-a înscris în tematica Centenarului Marii Uniri, fiind intitulat Subcetate: 1918-2018 – Arc peste timp. Cuvântul de deschidere a venit din partea primarului Comunei Subcetate, prof. Ion Rizea, a cărui discurs emoționant a fost însoţit de un îndemn la unitate pe care rar l-am putea întâlni la un alt edil de prin aceste locuri, după cum spunea poetul Ionel Simota, moderatorul simpozionului.

Prima prezentare, 1 Decembrie 1918, Sfințenie și vecie, a fost susţinută de Prof. Dr. Valentin Marica, plecând de la prezentarea cărții cu titlul Sfințenie și vecie. Reflecții la Centenarul Marii Uniri, o antologie a reflecțiilor celor 25 de colaboratori despre lumina sublimă de la 1 Decembrie 1918. „Rememorările, documentarul, cunoașterea adecvată a evenimentului istoric, atitudinea colaboratorilor coexistă cu fiorul pe care doar rugăciunea îl poate avea. Marea Unire este simțită ca fiind Marea Înviere a ființei românești, superlativul ei absolut (…), sfințenie, în numele veciei”,  precizează coordonatorul volumului, Valentin Marica. „Unirea cea Mare nu mai are rotundul de leagăn și conștiintă din 1918, rămânând pe mai departe vis şi ideal, neodihnă şi datorie de onoare. Aşadar, se cere a fi trezit spiritul. Şi acţiunea acesta, ar spune marele Nicolae Titulescu, nu trebuie să întârzie.” (Valentin Marica) Pe coperta cărţii se află reproducerea sculpturii Cupola a artistului Mihai Buculei, monument dedicat Centenarului Marii Uniri, la care se lucrează şi care se va dezveli în decembrie 2018 la Alba Iulia. Prof. Dr. Valentin Marica şi-a încheiat  intervenţia cu poezia Subcetate: „Sat domol, / cu semnul crucii / în mersu-i răbduriu, / răzor fierbinte al Sangidavei, / sat de lângă râu, / văpaia ostenirii / făgăduind-o, /  nespus. // Atât de viu / este aici Iisus.”

A urmat prezentarea Anul 1918, anul libertății națiunilor, susţinută de Anişoara Balog, director adj. la Liceul Miron Cristea, şi de Iosif Marin Balog, cercetător științific la Institutul de istorie George Barițiu din Cluj-Napoca al Academiei Române. Plecând de la principiul determinării naționale, de la principiile formulate de W. Wilson referitoare la dreptul la autodeterminare al popoarelor în virtutea principiului majorităților și al dreptului lor la decizie, istoricul a arătat caracterul democratic al tuturor deciziilor pe care popoarele din Monarhia Austro-Ungară le-au luat în toamna anului 1918, a arătat și că tocmai caracterul lor democratic a asigurat durabilitatea acestor decizii.

Cea de-a treia prelegere a fost un Omagiu ctitorilor Marii Uniri, prezentat audienţei de prof. Doina Dobrean şi de prof. Vasile Dobrean. Prezentarea a fost structurată în patru secţiuni: „Jertfele locuitorilor comunei Subcetate la Marele Război: 1914-1918”, „Participanți la Marea Adunare de la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918”, „Protopopul gr. cat. Vasile Urzică, personalitate proeminentă între ctitorii Marii Uniri” şi „Mărturii despre generația Marii Uniri”. Din această prezentare am aflat, printre multe altele, că delegația comunei Subcetate a fost alcătuită din gospodari fruntaşi şi destoinici din comună, în frunte cu preotul paroh și notarul: Preotul Dr. Augustin Tatar, notarul Iacob Pop, Muscă D. Dumitru, Cotfas Nicolae, Cotfas Ioan, Urzică V. Ioan. (…) În ziua Marii Uniri, locuitorii comunei Subcetate s-au adunat la biserică. Aici s-a sfinţit primul steag românesc, confecţionat de Lucreția Pop (născută Urzică), s-a depus jurământul de credinţă către neamul românesc şi s-a cântat Deşteaptă-te, române, învățat de la învățătorul Petru Gafton, abia întors, bolnav din deportarea în Ungaria. Despre Protopopul gr. cat. Vasile Urzică am aflat că a fost preot auxiliar în Subcetate în perioada 1900-1905, devenind apoi Paroh la Subcetare (1905-1916) şi ctitorul Bisericii „Sf. Dumitru” din localitate. Vasile Urzică ajunge ulterior Protopop greco-catolic de Alba Iulia (1916-1942) și paroh în cartierul albaiulian Lipoveni I (1916-1942), vice-președinte al Consiliului Național Român local din Alba Iulia (1918-1919), participant la Marea Adunare de la Alba Iulia la 1 decembrie 1918 şi senator PNȚ de Alba (1931-1935). În calitate de vicepreședinte al Consiliului Național Român din Alba Iulia (președintele fiind Ioan Teculescu, protopopul ortodox de Alba Iulia), Vasile Urzică a fost implicat în organizarea Marii Adunări de la Alba Iulia.

A urmat apoi momentul muzical prezentat de tinerii din Grupul folk – Călimănel condus de  pr. Petru Cătinean. La final, a avut loc vernisajul celor 4 expoziţii: cea de goblenuri (peste 100), a d-nei Rodica Jianu, expoziţia de grafică a studenților de la Academia de Arte din Timișoara, coordonată de prof. univ. dr. Adorian Vică, decanul Facultăţii de Arte Vizuale, o expoziţie de grafică de carte (Cosmina Oltean) şi expoziţia de icoane pe sticlă, realizate de elevi din cadrul Cercului de pictură de la Liceul Miron Cristea, coordonaţi de prof. Bogdan Pulhar şi Daniela Buzilă. Icoanele au fost realizate pentru Olimpiada Meşteşuguri Artistice Tradiţionale 2018, de la Miercurea Ciuc (faza judeţeană), de unde s-au întors cu multe premii. La faza naţională desfăşurată ulterior la Sibiu, în perioada 24-30 iulie, elevele Dana Bajko şi Mirabela Dobrean au obţinut Premiul III.

Cosmina Marcela OLTEAN