Galeria Catinca Tabacaru a prezentat de curând la sediul din București proiectul de artă contemporană „Towards Inmost” al artistei Ana Pascu, curatoriat de Iselin Huluba.
Expoziția constă într-o instalație video pe 5 canale, prin intermediul căreia artista “invită privitorul într-o călătorie metafizică a descoperirii de sine și a conștientizării spațiale”, aflăm de la curator.
<<Integrând ecrane în cadrul unor artefacte domestice, instalația propune un dialog între lumea interioară și cea externă, mediindu-le întâlnirea prin tehnologie și performance. În încercarea de a evoca experiența umană complexă și totuși neobișnuit de fluidă, Pascu își invită performerii să transgreseze pe ecrane multiple introducând simultan o figură supradimensionată a „sinelui” privind „în interior” din afara instalației.
Artista invită privitorul să reflecteze asupra mecanismelor care ne modelează percepția despre noi înșine și despre împrejurimile noastre; să chestioneze granițele dintre personal și impersonal, familiar și străin, fizic și intangibil>>. (Iselin Huluba)
Ana Pascu spune despre proiect că <<cercetează interacțiunea dintre experiența umană și mediul extern. Prin performance, video, sunet și obiect, formula instalației invită privitorul să reflecte asupra mecanismelor ce ne modelează raportarea la realitatea fizică în care trăim.
Performance-ul surprinde fluiditatea și dinamismul experiențelor umane, traducând gânduri interioare și interacțiuni exterioare într-o coregrafie de trăiri, iar sunetul reda peisajul sonor al graniței dintre cele doua spații. Instalația pune în lumină două planuri - unul fizic și unul intangibil, ambele explorate prin mișcare. Prin interacțiunea caracterelor care se deplasează de-a lungul ecranelor și prin prezența impunătoare a eului supradimensionat ce observa din exterior, formula instalației prezintă călătoria metafizica în interiorul relației om-exterior.
La nivel de formă, obiectele prezente în instalație se desprind de funcționalitatea lor ordinară și acționează drept carcase, pentru ecranele pe care le conțin. Această raportare a obiectului conținător față de ecranul conținut lansează o primă tentativă de subțiere a graniței dintre cele două medii.
În formula prezentă în instalație, ecranul pornește de la funcția lui inițială, dar acționează și ca fereastră, care dezvăluie spațiul propus de materialul video. Pe lângă ecranele existente în interiorul obiectelor, ideea de interior este susținută și de cele două proiecții care se regăsesc pe pereții exteriori ai spațiului. În acest fel, cele două spații se delimitează și mai tare prin relaționarea la arhitectura spațiului de expunere.
Conținutul video este constituit de captarea mișcării corpului într-un spațiu de tip white cube, un spațiu ale cărui granițe sunt definite prin comunicarea dintre ecran și obiectul care îl conține. Din acest moment, se poate vorbi de existența unui alt treilea spațiu, care se formează doar la nivel de percepție și care este investigat de acțiunea performativă a personajului prezent în ecrane.
Lucrarea video este împărțită în toate ecranele existente în instalație, iar continuitatea ei este asigurată de prezența singulară și pe rând a subiectului în fiecare obiect. Deși, la nivel tehnic, este vorba de materiale separate, senzația percepută de privitor este una integrală, a aceluiași material, care este descoperit din perspective diferite prin obiectele care îl conțin.
Mișcarea personajului în spațiu devine un element important prin care se definește acest al treilea spațiu care se creează la intersecția dintre cele două medii. În imaginea redată în planul virtual, proporționalitatea corpului în raport cu mărimea statică a obiectelor conținătoare devine reper în identificarea poziției sale. Cu cât acesta se “îndepărtează” de ecran, deci devine mai mic in dimensiune, cu atât se îndepărtează și de planul fizic propus de obiect.Prin această mișcare inter-spațială a corpului se sugerează felul în care sinele transcede din planul fizic în planul interior și viceversa, în procesul de înțelegere atât al sau, cât și al lumii exterioare>>.
Îndreptarea atenției către interior - conceptul cheie al instalației - este întărită de prezența dublă a aceluiași personaj, care există în doua ipostaze simultan. În primă fază, în spațiul interior atât al obiectelor conținătoare, cât și al încăperii în sine și, în același timp, scalat la mărime mult mai mare, pe pereții spațiului, privind înauntru, dintr-un spațiu ipotetic, exterior. Faptul că, la nivel de conținut, este vorba despre același personaj, sugerează în mod direct că instalația reprezintă mecanismul propriu de existență al individului.
Proiectul „Towards Inmost” face parte din expozițiile de absolvire ale studenților Departamentului de Fotografie și videoprocesarea computerizată a imaginii din cadrul Universității Naționale de Arte București, promoția 2023.
Instalație de Ana Pascu
Profesor coordonator: Răzvan Tun
Coregrafie & performance: Anca Stoica
Sunet: Shai Lavi
Fotografii: Cătălin Georgescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu