Cosmina Marcela OLTEAN ArtPage: Reprezentarea femeii în neolitic

Cu ocazia zilei de 8 martie ne-am putea gândi pentru câteva clipe la reprezentarea timpurie a femeii și la scopul acesteia. Statuetele feminine neolitice, realizate mai ales din lut ars între mileniile VII–IV î.Hr., se numără printre cele mai frecvente reprezentări antropomorfe ale preistoriei europene și anatoliene. Descoperite în așezări precum cele din sud-estul Europei, ele prezintă corpuri stilizate, care pun accent pe trunchi, șolduri sau sâni — trăsături interpretate în general ca simboluri universale ale fertilității.

Realizate din lut ars, piatră sau os, aceste mici obiecte artistice, modelate manual, oferă perspective asupra modului în care comunitățile preistorice reprezentau corpul feminin și vorbesc despre rolul femeii în comunitate.

Forme și stiluri

Multe statuete pun accent pe anumite părți anatomice, cele care corespund trunghiului, în timp ce alte părți ale corpului sunt schematizate sau absente (capul, mâinile și parțial picioarele). Multe dintre figurine prezintă un corp redus la trunchi, cu sânii marcați ca element central, sugerând o simbolistică legată de hrănire și fertilitate.
Artefacte precum „Goddess on the Throne” din cultura Vinča (cca. 5700–4500 î.Hr.), arată figuri feminine așezate, realizate cu grijă artistică și interpretate ca imagini ale unei entități feminine cu rol simbolic în comunitate.

Interpretări arheologice: fertilitate, statut sau identitate?

Arheologia este o știință dinamică, așa încât fiecare nouă descoperire poate aduce o nouă perspectivă sau o altă interpretare. Mult timp, arheologia a interpretat statuetele ca reprezentări ale unei „Mari Zeițe” sau ale unui cult universal al fertilității. Totuși, cercetările recente arată că aceste explicații sunt adesea abstracte.
De exemplu, unele figurine de la Çatalhöyük (Turcia, cca. 6000 î.Hr.) au fost considerate inițial reprezentări ale unei zeițe-mamă, însă cercetările ulterioare sugerează că unele ar putea reprezenta femei în vârstă sau persoane cu statut social ridicat, nu neapărat divinități ale fertilității.
De asemenea, studii asupra figurilor feminine din Europa Centrală au arătat că unele simbolizau „feminitatea” în sens larg, nu doar maternitatea.

Funcții posibile: ritual, protecție, viață domestică

Contextul arheologic sugerează că statuetele nu erau doar obiecte decorative. Unele au fost descoperite în locuințe sau sub podele, sugerând roluri rituale legate de protecția casei și a comunității.
Alte figurine, precum „Marea Mamă” de la Tumba Madžari (Balcani), au fost găsite lângă vetre și spații domestice, indicând o posibilă funcție ceremonială sau simbolică în viața de zi cu zi.

În loc să ofere un singur model universal, statuetele neolitice arată o diversitate de roluri și identități feminine, ca sursă de viață, protectoare a căminului, figură de autoritate sau de statut social ori ca simbol abstract al comunității și al continuității.

Mai mult decât simple reprezentări, acestea reflectă complexitatea societăților neolitice și modul în care feminitatea era integrată în viața socială, spirituală și economică.

Astfel, reprezentarea femeii în neolitic nu este uniformă. Statuetele reflectă multiple ipostaze ale feminității: maternitate, autoritate, apartenență comunitară sau identitate simbolică. Mai degrabă decât imagini fixe, ele sunt mărturii ale unor societăți dinamice, în care corpul feminin era parte integrantă a imaginarului social și spiritual.

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto – Statuete din cultura Cucuteni

Surse: