CARTEA ȘI ILUSTRAȚIA DE CARTE

 

DESPRE CARTE...

“Citește! Numai citind mereu creierul tău va deveni un laborator nesfârșit de idei și de imagini. ” (Mihai Eminescu)

Cartea apare din dorința scriitorului de a dăinui în timp și de a-și imortaliza gândurile în imaculatele ei pagini. Prin carte scriitorul intră în luptă cu Timpul și în funcție de carte și de învățătura pe care o posedă, autorul va câștiga lupta ori va fi uitat, dar indiferent de rezultat, rodul muncii sale, cartea, va continua să-i poarte numele asemeni unui moștenitor, iar autorul va trăi prin ea pentru eternitate.

Cartea- posesoare de cunoaștere și înțelepciune...

Cartea nu este nici pe departe un simplu obiect, ori dacă o privim astfel atunci cu siguranța este obictul cel mai demn de atenția si admirația noastră. Cartea este materializarea procesului de gândire, a meditației, a problemelor puse și a răspunsurilor acestora. Cartea este un obiect cu valențe educative și servește ca mijloc de informare. Constituie cea mai de preț comoară a omului și este cu atât mai valoroasă cu cât aceasta posedă cunoșterea și înțelepciunea unori gânditori, care s-au născut cu darul de a transmite prin cuvinte simțiri, gânduri, probleme fundamentale ale existenței.

Valorificând o carte orizontul nostru se lărgește, noi uși se deschid, noi oportunități apar și toate acestea contribuie ca un tot la zidirea noastră ca ființe umane, întrucât acest obiect sacru, cartea, reprezinta piatra de temelie în conturarea personalității. Aceasta reprezintă o concretizare material a unor frământări interioare de care scriitorul nu poate scăpa decât scriind, căci a scrie este echivalent cu a vorbi, iar el, scriitorul, simte nevoia în permanență de a-și așterne pe o hârtie gândurile și de a I le impărtăși celui mai bun prieten, cititorul.

Existența cărții se datorează în mare parte tiparului, cu ajutorul căruia se multiplică informația grafică înmagazinată. Recurgerea la acest gen de multiplicare se mai poate numi și “scrierea artificial, care o înlocuiește definitive, mai ales în zilele noastre, pe cea antică, manuscrisul.

Curiozități legate de carte :

v  Prima carte tipărită în limba română este “Catehismul luteran”, din care nu s-a mai păstrat niciun exemplar.

v  Cea mai mare carte din lume a fost creată în Franța, are 34 de pagini, cântărește 200 kg, iar dimensiunile sale sunt de 3x4 m.

v  Cea mai mică carte a fost tipărită în Scoția și măsoară 1x1 mm.

 

ILUSTRAȚIA DE CARTE

“Ilustrația de carte nu este, probabil, ceva absolut necesar vieții omului, dar ea aduce o plăcere nesfârșită și e atât de intim ingemănată cu cealaltă artă absolut necesară vieții, literatura, încât ar trebui să rămână unul din cele mai prețisoase lucruri la care să aspire creativitatea omului rațional.”  (William Morris – susținător și stimulator theoretic și practic al ilustrației de carte).                          



Ilustrația de carte este o artă aplicată, o formă de comentariu plastic, un gen de limită între literatură și plastic.

Ilustrația este o imagine desenată sau fotografică, destinată să explice sau să completeze un text, prin care se prezintă tipuri sau moment esențiale ale unui text literar și are, uneori, un rol ornamental, întrucât apare alături de text în condiții tipografice asemănătoare cu acesta.

“Un tablou e întotdeauna produsul imaginației, iar pictorul se adresează întotdeauna imaginației celorlalți.” (Andre Masson)

Două dintre rolurile ilustrației într-o carte sunt, pe de o parte de a prezenta pasaje din text, cu scopul de a sublinia anumite aspect, iar pe de altă parte de a reprezenta o prelungire sau o completare a textului.

“ARTA  trebuie să dea eternitate imaginației noastre” (Paul Cezanne), nu face altceva decât să amplifice și să îmbogățească viața sufletească a omului, iar prin artă se poate exprima orice căci “nu există nimic pe lume care să nu poată fi exprimat de către Artă... ” (Oscar Wilde)

“Arta întoarce spatele vieții practice… , ea e o activitate de lux, specifică, în care spiritul se dăruiește cu totul geniului de a construi…. ” (Delacroix), căci “forma relatează, culoarea ne bucură; forma e textul, culoarea melodia.” (Canaletto)

Ilustrația- o imagine ,,povestită’’…

Ilustrația, fiind o punte de legătură între literatură și desen, creează o ambianță proprie meditației și oferă posibilitatea privitorului de a-i da nenumărate interpretări. Se distinge de celelalte ramuri ale desenului prin anatomie, întrucât nu se cere respectarea unor reguli stricte precum în portretistică, de exemplu. Ilustratorul beneficiază  deci  de o oarecare libertate, întrucât aceeași poezie sau fragment de text pot fi illustrate în mai multe moduri, surprinzând de fiecare dată alt motiv sau altă temă ca obiect principal și poate face acest lucru în modul său propriu de a percepe o imagine “povestită”.

Pot fi numite ilustrații unele tablouri cu subiect literar, dar și secvențe de imagini bazate pe o operă literară: “Nu se știe ce va fi tabloul, dar el e deja acolo. Pictorul nu-l zămislește pe pânză: el înlătură pe rând vălurile ce-l acopereau.” (Theodore Rousseau)

Etapele ilustrației

Se începe cu studierea textului, a materialului de ilustrat, urmează documentarea, cunoașterea autorului și a operei acestuia. Apoi artistul caută puncte comune între viziunea proprie și cea a autorului ilustrat, ca mai apoi acesta sa își adapteze propriile creații la conținutul textului. În final artistul întocmește o serie de ilustrații din care o va allege pe cea mai reprezentativă.

Regula de bază a ilustrației de carte este ca aceasta din urmă să fuzioneze cu textul.                                  

 

COSMINA MARCELA OLTEAN

( text și ilustrații )