POEZII NOI :)

MAREA ȘI OMUL

Din mare o lume răsare,

Prima ființă e omul.

Ea se-așează nemărginită-n zare,

Încercând să-i înțeleagă dorul.

 

Multă apă e în jur, și-n noi,

Căci astfel e lumea făcută, dar

Apa e singura ce împrumută

Simțirea – blestem și dar.

LACRIMA

Din toată apa de pe pământ,

O picătură de simțire-i plină

Expresia a durerii,

ori a fericirii poate,

În cufărul cu perle se adună:

E lacrima ta,

mărgăritar din suflet !

 

VIAŢA TRECE…

 

Viața pe lângă tine trece

De te cufunzi în visare,

Dar ce alt mod mai dulce

De a-ți privi apusul din zare ?

APĂ ȘI USCAT

Unii oceane ar umple

Cu atâtea lacrimi ce-au vărsat,

La alții secete cumplite

Izvorul sufletului au secat.

Ei ar dori să împrumute de la unii

Cam jumătate din ocean,

Iar ei făr’ să clipească

Din secetă le-ar oferi.

E cu neputință, dar…

De oceanul cu perle se mândrește,

Uscatul, cu firul de nisip

din perlă se fălește.