Text şi foto: Cosmina
Marcela OLTEAN
Epava de pe plaja din Costineşti m-a făcut să-mi
îndrept atenţia către o altă epavă,
situată la 28 km depărtare, pe malul mării. Vorbesc despre cladirea monumentală
cu trei fundaţii: vestitul Cazino de
pe faleza din Constanţa. Atracţia principală din peisajul marin de pe
bulevardul Regina Elisabeta, Cazinoul,
este cel mai emblematic edificiu al Constanţei, cunoscut la nivel naţional şi
internaţional şi poate principalul obiectiv ce determină anual mii de turişti
sa-şi facă drum prin acest oraş. Clădirea a fost edificată de Primăria
Constanţa, pe o platformă specială construită în mare.
În
spiritul la belle époque
Zona din jurul Cazinoului este ca un portal spre
trecut, iar ca vizitator aproape că eşti purtat undeva la începutul secolului
XX. Totuşi, cu cât ajungi mai aproape de clădire şi observi zidurile vechi şi
geamurile murdare şi sparte, devii conştient de trecerea timpului şi cu fiecare
pas te întorci iar în vremea ta. Chiar şi aşa, în pragul ruinei, clădirea
impozantă construită în stil Art Nouveau are încă o mare putere de fascinaţie
pentru că ne arată faţa vremii sale în vremurile noastre. Ca atâtea edificii
vechi pe care avem încă bucuria să le admirăm şi care ne vorbesc despre epoca
lor, acest Cazino are şi el o istorie proprie ce se împleteşte cu istoria
începutului de secol XX.
Într-o atmosferă à
la belle époque, la Cazino se conturau poveşti de dragoste, dar şi
tragedii. Unii făceau averi, iar alţii
pierdeau tot într-o clipă, fapt care îi îndemna la sinucidere. Când vine vorba
de istoria acestui loc sunt adesea menţionaţi şi cei care se aruncau de pe
faleză în valurile mării atunci când realizau că au pierdut tot. Acest loc, la
fel ca oricare, păstrează poveştile frumoase, dar mai ales pe cele triste ale
oamenilor care au fost legaţi de el.
La
început…
Ca orice clădire veche, Cazinoul de pe malul Mării
Negre s-a aflat într-o continuă transformare începând din 1880, când au început
lucrările de construcţie al primului cazino, şi până azi. Evoluţia pe axa
timpului a acestei clădiri, azi momument istoric, parcurge 137 de ani şi
continuă. Povestea Cazinoului începe chiar înainte de 1880, cu diferitele
planuri şi schiţe. Şi pe hârtie cunoaşte mai multe forme, dar şi ca edificiu
propriu-zis. Proiectul şi construcţia
cazinoului reprezentau un subiect controversat în acea vreme, iar părerile erau
împărţite. De primele planuri şi începutul construcţiei se
ocupa arhitectul Daniel Renard,
jumătate român, jumătate elveţian. Din
cauza schimbărilor politice, Renard este dat la o parte. Proiectarea cazinoului
rămâne în grija arhitectului Petre
Antonescu. Acesta opta pentru un stil architectonic românesc, iar ca
funcţiune el intenţiona să facă din acest cazino un teatru. Însă în timp se
schimbă iar planurile. Revenirea liberalilor la putere face ca preferinţa
conservatorilor să devină nulă. Primăria doreşte modificări în planurile
clădirii astfel că apelează din nou la serviciile arhitectului Daniel Renard, iar fundaţia ajunge să fie pentru a
treia oară modificată. Renard înlocuieşte elementele stilului românesc, optând
pentru motive specifice stilului Art Nouveau şi pentru decoraţii inspirate din Legenda Argonauţilor şi fauna marină,
dând astfel cazinoului constănţean un aspect asemănător clădirilor epocii din
Riviera franceză. Prin acest cazino avem un frumos exemplu de materializare a stilului Art Nouveau în România.
Cele
trei cazinouri. Evoluţia până la cazinoul de azi
Primul cazino de pe malul Mării Negre a fost Kursaalul, în traducere loc de relaxare, construit în 1880 din
lemn şi paiantă. O furtună din iarna anului 1891 lasă cazinoul fără o parte din
acoperiş, distrugând şi unul dintre pereţii faţadei, fapt care trădează fragilitatea
clădirii. Concluziile în urma expertizelor favorizau demolarea edificiului, iar
consiliul comunal nu s-a opus. În ianuarie 1892 s-a aprobat demolarea. În
primăvară, primarul Al. Belik ia decizia de a organiza un şantier în regim
propriu pentru a reconstrui cazinoul. Aşa apare Casinul, precursorul Cazinoului pe care îl vedem şi noi azi. Acesta
era situat pe locul actualului Acvariu, în faţa cazinoului de azi. Casinul a
existat până în 1910, când a fost demolat pentru a face loc noului şi
impozantului Cazino, a treia construcţie şi ultima, un cazino modern, aşa
cum dorea atunci primăria, care a rezistat până în zilele noastre. Construcţia
acestuia începea în 1905 şi se termina după 5 ani.
În decembrie 1909, inginerul Elie Radu și
arhitecții Ion Mincu si D. Maimarolu sunt chemaţi la Constanţa pentru a
inspecta Cazinoul şi pentru a propune modificări. Inaugurarea, la care a luat parte şi Principele
Ferdinand, avea loc în august 1910, dar se mai lucrează la detalii încă doi
ani. Deşi inaugurat cu mare fast şi admirat de mulţi, Cazinoul a atras şi multe
critici negative în presa vremii, clădirea fiind numită o matahală plină de zorzoane sau un
monument ridicat în cinstea nepriceperii şi prostului gust.[1]
Cu toate acestea, la scurt timp după inaugurare,
luxosul cazino ajunge unul dintre cele mai cunoscute din Europa, iar accesul
este permis doar celor bogaţi şi
cu ţinute distinse din toate ţările
lumii, conturându-se astfel o lume tot mai exclusivistă.
În urma bombardamentelor asupra oraşului Constanţa,
cazinoul funcţiona în 1916 ca spital de campanie. Din 1917 revine la funcţia
iniţială. În 1934, Renard efectua lucrări de reabilitare şi
modernizare a clădirii, dar din 1941 clădirea a găzduit trupe germane şi drept urmare a fost iar avariat. Cu
ajutorul unor deţinuţi politici, cazinoul este renovat în 1951. Începând cu
1948, în cazino funcţiona Casa de Cultură a Sindicatelor. În 1986, un grup de
artişti a efectuat lucrări de restaurare a picturii, stucaturii şi vitraliilor,
incluse într-un program de restaurare ce a durat doar un an şi care a fost de
fapt ultimul. De atunci nimeni nu a mai intervenit, iar trecerea timpului a
adus clădirea în pragul ruinei. Decenii la rând, Cazinoul a fost unul dintre localurile de lux, o perlă pentru litoralul românesc,
frecventat şi admirat de mii de persoane anual. După Revoluţie,
începe să funcţioneze ca restaurant, ca local unde se organizau nunţi,
festivităţi şcolare şi
diferite evenimente culturale.
Proiecte
fără finalitate
Totuşi, intenţii de reabilitare a edificiului au mai
fost, dar fără finalitate. În 2007, Cazinoul a intrat în grija firmei Queen
Investments SRL, care deţine o reţea de cazinouri de lux în toată lumea, dar
firma a decis în cele din urmă să renunţe. Ministrul Dezvoltării Regionale şi a
Turismului de pe atunci, Elena Udrea, a decis să preia edificiul pentru a-l
reabilita, însă după un an în care lucrările s-au tot amânat, a ajuns iar în
administrarea autorităţii locale. Încercări au mai făcut, în 2013-2014, atât
preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, Nicuşor Constantinescu, cât şi
primarul de atunci, Radu Mazăre, dar acestea au rămas simple proiecte
nefinalizate. Între timp, Cazinoul se
degrada, iar acest proces continuă.
Cu fiecare edificiu care a învins timpul până în
zilele noastre avem ocazia de a reconstitui spiritul unei epoci şi de a învăţa
despre trecut. De noi depinde dacă aceste clădiri istorice vor mai rămâne în
picioare pentru a-i fascina şi învăţa şi pe cei care vin după noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu