Din memoriile unei supravieţuitoare: Violet Jessop – asistenta care a scăpat cu viaţă din trei dintre cele mai mari tragedii maritime din istorie

Mă întreb câţi au auzit de Violet Jessop, de incredibila sa poveste de viaţă şi de nenumăratele încercări prin care ea a trecut. Povestea vieţii sale, citită din memoriile ei şi din diferitele cărţi care o menţionează, pare un scenariu de film scris astfel încât să impresioneze şi să captiveze publicul. Numai că nu e loc de ficţiune în povestea ei, totul este real. 

Numele lui Violet Constance Jessop se leagă de numele celor mai celebre nave care au străbătut vreodată mările: navele-surori Olympic, Titanic şi Britannic, construite exact în această ordine de prestigioasa companie White Star Line, pe şantierul naval din Belfast. Violet Jessop se afla pe RMS Olympic în momentul când aceasta a întrat în coliziune cu o altă navă şi a supravieţuit scufundării navelor RMS Titanic şi HMHS Britannic. Atât înainte de aceste tragedii, cât şi după, Violet Jessop, denumită ulterior “Miss Unsinkable” (doamna de nescufundat), a navigat pe diferite ambarcaţiuni timp de 23 de ani, după care s-a retras, iar la un moment dat a scris o carte despre experienţele prin care a trecut.

Cine a fost Violet Jessop?

Violet Jessop (1887-1971) s-a născut aproape de Argentina, într-o familie de emigranţi irlandezi. A fost primul copil din cei 9 ai familiei William şi Katherine Jessop. Copilăria şi-a petrecut-o având grijă de fraţii mai mici şi îngrijind pe rând bolnavii din familie, fraţi şi mai târziu părinţii. Din cei 9 fraţi au mai rămas 6. La un moment dat s-a îmbolnăvit chiar ea foarte grav, de tuberculoză. Deşi prognosticul medicilor era fatal, tânăra a fost puternică şi s-a vindecat. În acel moment şi-a promis că atunci când va creşte va avea grijă de bolnavi. Mama ei lucra pe diferite ambarcaţiuni, iar ulterior i-a călcat pe urme. Violet Jessop a lucrat întâi la compania Royal Mail Line, apoi a fost cameristă pe RMS Orinoco (1908). După doi ani, a decis să încerce la prestigioasa companie White Star Line, plecând pe mare la bordul navei RMS Majestic şi apoi pe RMS Olympic, pe atunci cel mai mare şi mai luxos vas. Odată cu Olympic s-a lansat măreţul proiect al companiei din Belfast, o nouă clasă de vapoare. Proiectul “Olympic class” mai cuprindea două nave aflate în construcţie: Titanic şi Britannic.

Olympic, Titanic, Britannic şi Violet Jessop

Violet Jessop se afla la bordul navei militare Olympic în momentul coliziunii acesteia cu HMS Hawke, pe 20 septembrie 1911. Cu toate că a fost puternic avariată de impact, luând multă apă, căpitanul Edward Smith, ulterior commandant pe Titanic, a reuşit să ducă nava înapoi în portul Southampton în siguranţă. Ajuns aici, Olympic a intrat în reparaţii. Pentru asta s-au luat piese din cele destinate Titanic-ului, aflat în construcţie. Acest fapt a dus la amânarea lansării navei Titanic de la 20 martie, la 10 aprilie 1912. Aflată în subordinea Armatei Marii Britanii în timpul Primului Război Mondial, în perioada interbelică nava Olympic a revenit la transportul de pasageri până în 1934, când a înregistrat un incident care a condus la scoaterea ei din circulaţie: a scufundat o ambarcaţiune de mici dimensiuni. Experienţa de pe Olympic a fost prima sperietură pentru Violet Jessop, dar asta nu a determinat-o să renunţe la călătoriile pe mare. Din motive numai de ea ştiute, Violet a ales să nu dea prea multe detalii despre întâmplarea de pe Olympic atunci când şi-a scris memoriile, poate pentru că ceea ce a urmat în viaţa ei a avut o greutate mult mai mare.

În 1912 a plecat pe Titanic fără ezitare. Când vasul a lovit aisbergul, Violet Jessop mărturisea că a fost trezită din somn şi chemată urgent pe punte să se ocupe de instructajul celor care nu înţelegeau engleza. Avea sarcina de a-i linişti şi de a-i organiza. Urmărea cum erau umplute bărcile de salvare. În cele din urmă a primit şi ea un loc într-o barcă, iar un ofiţer i-a pus în braţe un copil mic, pierdut de părinţi. A ţinut copilul în braţe până când au ajuns pe puntea navei de salvare RMS Carpathia. Aici copilul şi-a regăsit mama. Violet Jessop a fost decorată după tragedia de pe Titanic şi cu toate că a trecut prin această experienţă traumatizantă, multe călătorii pe mare aveau s-o mai aştepte.

În noiembrie 1916, Violet Jessop se afla pe HMHS Britannic, care în timpul Primului Război Mondial devine navă-spital. Violet îşi ţine promisiunea din copilărie şi se îmbarcă în mod voluntar drept asistentă medicală din partea Crucii Roşii Britanice la bordul navei care avea să sfârşească asemeni Titanic-ului. Pe 21 noiembrie 1916, vasul naviga pe Marea Egee când a avut loc o explozie cauzată fie de o mină de care s-a ciocnit, fie de o torpilă trimisă de trupele germane. Cauza exactă nu se cunoaşte nici azi. A circulat inclusiv ipoteza conform căreia britanicii şi-au scufundat singuri vasul. Oricum, comparativ cu Titanicul, nava Britannic a fost scufundată intenţionat. Căpitanul a încercat să ducă nava la ţărmul unei insule aflate în apropiere, motiv pentru care a ordonat ca bărcile de salvare să rămână pe punte. Un ofiţer neinformat a apucat să dea drumul pe apă la două dintre bărci. Acestea erau pline de oameni, iar printre ei se afla şi Violet. Bărcile au fost coborâte în apropierea elicei care le aspira. Violet a văzut la timp şi a reuşit să sară. Ceilalţi au fost sfâşiaţi de elice. Deşi a suferit un traumatism cranian, a scăpat cu viaţă. După multe curse efectuate cu succes, Britannic a ajuns la 120m sub nivelul mării, fiind apoi descoperită şi explorată de Jaques Cousteau în 1976. Adâncimea la care se află acestă navă este accesibilă pentru turişti, spre deosebire de cea a Titanic-ului, care se găseşte la o adâncime de 3.784m, la care nu se poate ajunge decât cu vehicule submarine specializate. De mai mulţi ani se vorbeşte despre un proiect de transformare a epavei Britannic-ului în primul muzeu subacvatic.

După război, Violet a continuat să lucreze pentru White Star Line, apoi la Red Star Line, după care s-a întors la Royal Mail Line, compania unde a început povestea ei. Violet Jessop a înconjurat lumea de două ori cu Belgenland, cel mai mare vas al companiei Red Star Line. S-a retras după 23 de ani petrecuţi pe mare şi s-a stabilit în Anglia. A păcălit moartea de multe ori: a înfruntat o boală gravă, a scăpat cu viaţă din două tragedii maritime de proporţii istorice şi a trăit până la vârsta de 84 de ani. S-a strins în 1971, când inima i-a cedat, dar a lăsat în urmă o poveste cum puţini pot spune.

Violet Jessop – personaj de film

Tragediile de pe Titanic şi Britannic au inspirat multe producţii cinematografice, realizate în memoria celor care n-au mai păşit pe uscat. Multe dintre aceste producţii, bine documentate, includ referinţe care trimit şi la povestea lui Violet. Totuşi, multă lume nu a auzit de ea, astfel că vagile referinţe pot trece neobservate. În filmul “A Night to Remember” (1958), inginerul navei, Thomas Andrews, cheamă o însoţitoare de bord să se ocupe de instructajul pasagerilor care urmau să primească loc în bărcile de salvare. În “Titanic”, celebrul film al lui James Cameron, întâlnim o scenă similară. În “Britannic” (2000) avem referinţa cea mai clară: personajul principal Vera Campbell, supravieţuitoare de pe Titanic, ajunge cu o misiune pe Britannic, arătându-se tulburată din cauza experienţei trecute. Tot în acest film se ţine cont şi de episodul descris de Violet, în care sare dintr-o barcă de salvare chiar inainte ca aceasta să fie aspirată de elicea navei. Referinţe la povestea supravieţuitoarei mai întâlnim în filmul “Shadow Divers” (2006), unde o echipă pleacă într-o expediţie la epava Britannic-ului şi în piesa de teatru “Iceberg – Right Ahead!” a lui Chris Burgess, care s-a jucat prima dată cu ocazia celebrării centenarului scufundării Titanic-ului.

Totuşi, cunoscând acum incredibila poveste a lui Violet Jessop, care e prin ea însăşi un scenariu de film complet, mă miră faptul că până acum aceasta nu a atras atenţia vreunui regizor care să vrea s-o spună complet, nu doar fragmentar ca până acum, şi s-o facă mult mai cunoscută lumii. În data de 2 octombrie a.c. se împlinesc 131 de ani de la naşterea lui Violet Jessop.

Cosmina Marcela OLTEAN

Proiectul „Castele şi conace revitalizate”, al Asociației ARCHÉ – un proiect care vorbeşte despre preţioasa moştenire culturală a României

În cadrul evenimentului cultural amplu desfăşurat la Castelul Urmánczy din Topliţa cu ocazia Zilelor Patrimoniului Cultural European, Asociația ARCHÉ din Bucureşti a dorit să prezinte sub forma unei expoziţii foto-documentare date despre al doilea proiect pe care l-au desfăşurat. Expoziţia „Castele şi conace revitalizate” prezintă câteva dintre cele mai frumoase castele şi conace, clădiri-simbol de pe teritoriul ţării, restaurate sau aflate în curs de restaurare precum Castelul Bánffy din Bonţida (Cluj), Castelul Sturdza din Miclăuşeni (Iaşi), Palaul Cuza de la Ruginoasa (Iaşi), Castelul Sâncrai (Alba-Iulia) şi altele. Raluca Bărbulescu, arhitect şi preşedinte al Asociației ARCHÉ, a vorbit şi despre primul lor proiect: „Monumente uitate. De la proiect universitar la o serie de proiecte culturale”. Asociației ARCHÉ a organizat şi o dezbatere pe tema „Dezvoltarea durabilă a Văii Mureşului. Valorificarea potenţialului patrimonial”, în cadrul căreia s-a discutat despre diferitele modalităţi de promovare a patrimoniului cultural şi natural din zona Topliţei.

Proiectul „Castele şi conace revitalizate”, prezentat la Topliţa, s-a desfăşurat în 2015-2016 şi s-a conturat ca o continuare a proiectului „Monumente uitate”. Scopul proiectului a fost acela de a descoperi, documenta şi promova iniţiativele ce au dus la revitalizarea, reabilitarea sau restaurarea unui domeniu nobiliar sau boieresc din ţara noastră. În încercarea de a semnala câteva dintre cele mai frecvente probleme cu care se pot confrunta proprietarii de clădiri istorice, echipa de proiect şi-a dorit să prezinte publicului larg câteva poveşti văzute din perspectiva celor care şi-au luat angajamentul de a readuce aceste clădiri istorice la viaţă. „În acest scop s-au realizat interviuri cu membrii vechilor famili nobiliare, cu echipele muzeelor ori cu antreprenori inplicaţi în protejarea şi conservarea patrimoniului construit. Pornind de la aceste interviuri, am realizat expoziţia Castele şi conace revitalizate, care aduce în discuţie o gamă largă de abordări, idei de revitalizare, proiecte de reabilitare în cursul realizării ori recent realizate”, specifica echipa de proiect. În cele două ediţii, proiectul a reuşit să contureze o imagine clară a ceea ce înseamnă reabilitarea unor domenii nobiliare şi reintroducerea lor în circuitul economic şi turistic actual.

„Pe teritoriul României au fost identificate aproximativ 1000 de castele şi conace, dintre care doar aproximativ 10% au beneficiat de investiţii recente. Această situaţie e rezultatul a numeroşi factori ce fac procesul de reabilitare dificil: starea precară de conservare a acestor edificii, lipsa fondurilor private, lipsa implicării autorităţilor locale şi centrale, iar lista poate continua. În ultimii ani, la nivel internaţional, perspectiva asupra conservării patrimoniului construit s-a mutat pe conservarea valorii culturale, economice şi sociale a obiectului arhitectural. Astfel, patrimoniul construit se prezintă ca o resursă preţioasă, iar cultura ca un aspect cheie al dezvoltării durabile. Proiectul a evidenţiat o nevoie acută de conservare şi valorificare a patrimoniului cultural construit. Se remarcă şi nevoia  de formare şi specializare a unor profesionişti capabili să aducă o contribuţie sustenabilă la protejarea, conservarea şi valorificarea acestui segment al moştenirii noastre culturale”, concluziona echipa de proiect.

Prin proiectele pe care le desfăşoară, Asociația ARCHÉ doreşte să atragă atenţia asupra faptului că moştenirea culturală a României ne priveşte pe toţi, că este o resursă preţioasă şi că acesta trebuie readusă la viaţă, protejată şi valorificată.

Text şi foto: Cosmina Marcela OLTEAN

Zilele Patrimoniului Cultural European celebrate la Castelul Urmánczy din Topliţa printr-o serie de activităţi culturale deosebite

Timp de două zile, Castelul Urmánczy din Topliţa, Harghita, a fost gazda unor activităţi culturale diverse, pregătite pentru publicul larg, precum şi a unei serii de activităţi interactive pentru copii, organizate cu ocazia Zilelor Patrimoniului Cultural European (15-16 septembrie). Evenimentul organizat de Asociația „Positive Transylvania” a avut ca scop promovarea castelului Urmánczy și a atracțiilor turistice din oraș, în special a izvoarelor cu apă termală. Ȋn incinta și în curtea castelului au avut loc mese rotunde, workshop-uri, prezentări de proiecte, expoziții, proiecții de film, tururi ghidate, o vânătoare de comori, un concert, multe jocuri educative și surprize pentru copii. „Positive Transylvania” este o asociaţie culturală tânără, care îşi proune să promoveze patrimoniul cultural şi natural din zona Topliţei şi nu numai. Partenerii proiectului au fost Asociația ARCHÉ din Bucureşti, Grupul PONT din Cluj-Napoca, Casa de Cultură Toplița, Teatrul Ludicus, BikeTop Toplița, Asociația Mozaique, Asociaţia Absolvenţilor UPM, Universitatea „Petru Maior”, Târgu-Mureş, iar sponsori au fost Consiliul Județean Harghita, Ștrandul Urmánczy şi Fundația Communitas.

Pe scurt, despre istoria castelului

Castelul Urmánczy din Topliţa, caracterizat printr-un stil Art Nouveau combinat cu caracteristici populare, a fost construit între 1903-1906 la comanda proprietarului armean Jeromos Urmánczy, după planurile arhitectului Giacomuzzi Virgilio, de origine tiroleză. Stilul architectural este unul unic şi special în contextul arhitecturii transilvănene a vremii. Elementul dominant al castelului este turnul de apă. În decursul celor 112 ani de existenţă, castelul a fost pe rând reşedinţă nobiliară, spital (din 1963), apoi centru cultural (din 1998). Retrocedarea castelului către moştenitorii legali a avut loc în 2009, dar aceştia au intrat din nou în posesia clădirii începând cu anul 2013. Ulterior, familia Urmánczy a început activitatea de cercetare şi lucrările de reabilitare a edificiului, precum şi demersurile pentru ca acesta să intre în lista monumentelor istorice. Deşi momentan este nefuncţional, castelul poate fi vizitat la cerere şi ocazional aici se organizează diverse activităţi culturale.

Zilele Patrimoniului Cultural European la Castelul Urmánczy

Pe parcursul celor două zile pline s-au organizat mai multe tururi ghidate în limba română, respectiv limba maghiară, în incinta castelului şi pe drumul izvoarelor şi al băilor cu apă termală, conduse de Tekla Szabó, istoric de artă şi preşedinte al Asociației „Positive Transylvania”. Un tur ghidat al castelului a condus şi Raluca Bărbulescu, arhitect şi preşedinte al Asociației ARCHÉ (Bucureşti), în a doua zi de activităţi. În ambele zile, copiii au participat la activitatea EduCastel, condusă de Grupul PONT, în cadrul căreia au învăţat multe lucruri despre istoria castelelor transilvănene prin intermediul unor jocuri. Aceştia au avut ocazia de a participa la un workshop în care au realizat obiecte din pâslă alături de Edith Rabya (Asociația „Positive Transylvania”), la vânătoarea de comori organizată de Grupul de cercetaşi „Urmánczy János” pe drumul izvoarelor şi al băilor cu apă termală şi la un program de implicare socială, de amenajări ambientale a unor mini-grădini. S-au ţinut şi tururi ghidate pe înţelesul copiilor, conduse tot de Tekla Szabó.

În prima zi a mai avut loc un workshop de inovare şi transformare digitală a micilor organizaţii, susţinut de Asociația Absolvenţilor Universităţii „Petru Maior”, Târgu-Mureş. A avut loc deschiderea expoziţiei foto-documentare „Memoriile unui întreg secol” şi a programului „Zidul memoriei”, în cadrul căruia participanţii născuţi în castel, pe vremea când acesta funcţiona ca spital, au fost invitaţi să semneze cu numele şi data naşterii pe o listă şi eventual să aducă fotografii vechi. Expoziţia permanentă „Memoriile unui întreg secol” are rolul de a ne purta înapoi în timp, oferindu-ne posibilitatea de a descoperi castelul aşa cum era cândva, învăluit în spiritul începutului de secol XX. Cu această expoziţie, alcătuită din fotografii vechi adunate de la familiile din zonă sau extrase din cărţi vechi, am pornit fiecare dintre noi într-o călătorie în timp pentru a descoperi o altă lume şi un edificiu de o frumuseţe arhitecturală unică.

Asociația ARCHÉ din Bucureşti ne-a propus încă o expoziţie foto-documentară interesantă: expoziţia „Castele şi conace revitalizate” în care ne-a prezentat câteva dintre cele mai frumoase castele şi conace, bijuterii arhitecturale, clădiri-simbol de pe teritoriul ţării, restaurate sau aflate în curs de restaurare precum Castelul Bánffy din Bonţida (Cluj), Castelul Sturdza din Miclăuşeni (Iaşi), Palaul Cuza de la Ruginoasa (Iaşi), Castelul Sâncrai (Alba-Iulia) şi altele. Raluca Bărbulescu, arhitect şi preşedinte al Asociației ARCHÉ, a prezentat date din proiectul „Monumente uitate. De la proiect universitar la o serie de proiecte culturale”. Asociației ARCHÉ a organizat şi o dezbatere pe tema „Dezvoltarea durabilă a Văii Mureşului. Valorificarea potenţialului patrimonial”, în cadrul căreia s-a discutat despre diferitele modalităţi de promovare a patrimoniului cultural şi natural din zonă. 

A avut loc şi prezentarea proiectului „Port Cultural”, susţinută de profesorii universitari Liviu Ciucan-Rusu şi Ştefan Daniel, de la Universitatea „Petru Maior”, Târgu-Mureş. Prin intermediul acestui proiect se urmăreşte valorificarea patrimoniului construit şi a peisajului cultural oferit de diversitatea etnică din Transilvania, iar accentul cade nu pe clădirile de patrimoniu ci pe păstrarea, consolidarea sau reabilitarea caselor tradiţionale din peisajul transilvan, prin intermediul cărora se poate păstra şi transmite mai departe identitatea culturală tradiţională specifică fiecărei zone. Prima zi, bogată în activităţi, s-a încheiat cu un concert solo susţinut de Vizi Imre.  

Duminică, 16 septembrie, programul a fost şi mai vast. Au avut loc activităţi care s-au desfăşurat în paralel pe drumul izvoarelor şi al băilor cu apă termală şi la castel, începând cu orele 10. Proiectul „Drumul izvoarelor și al băilor cu apă termală din Topliţa” s-a desfăşurat sub forma unui tur ghidat în cadrul căruia participanţii s-au deplasat de la o locaţie la alta cu bicicletele. Plecarea a fost de la Gara CFR Topliţa, iar turul a avut cinci opriri: ştrandul Urmánczy, castelul, cascada de apă termală, belvedere Bánffy şi rondul Bánffy. Pe traseu, copiii au participat la o vânătoare de comori. Apoi, la castel a avut loc prezentarea expoziţiei de string art cu lucrări realizate de prof. Daniela Buzilă şi de copiii participanţi la tabăra COOLtura (20-24 august). Daniela Buzilă a condus şi un workshop în cadrul căreia ne-a dezvăluit tainele minuţioasei tehnici denumite “string art”. Asociația „Positive Transylvania” a propus o dezbatere pe tema valorificării domeniilor nobiliare prin turism, iar Asociația Mozaique, Topliţa a desfăşurat ateliere interactive pentru copii, precum familiarizarea copiilor cu animalele domestice.  

A urmat proiecţia a 7 filme de promovare turistică. Cinci filme, realizate de Triff Studio şi un slide-show au fost prezentate de Centrul Naţional de Informare şi Promovare Turistică, Topliţa. La invitaţia lansată de Gabriela Hosszu, director al CNIPT, Ioan Stoenică, lider montan internaţional, a realizat două episoade (61,62) ale serialului său „Pe poteci spre inima ta”, difuzat de Travel Mix. Astfel, episodul 61 al serialului, realizat cu sprijinul CNIPT şi al Primăriei Topliţa, prezintă oraşul Topliţa şi Munţii Călimani, iar episodul 62, finanţat de  Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Giurgeu, prezintă Munţii Giurgeului, oraşul Borsec şi comunele Bilbor, Tulgheş, Corbu, arătând frmuseţea şi potenţialul turistic al acestor locuri. Alte două filme de prezentare turistică au fost realizate de Török Ferencz prin Asociaţia Mozáképek Erdélyért Egyesület, pe care acesta o conduce. Unul dintre filmele sale prezintă defileul Mureşului, iar celălalt drumul izvoarelor cu apă termală. Török Ferencz mărturisea că plănuieşte să realizeze o serie de filme peste tot prin Transilvania şi că a ales să înceapă seria cu cele două filme care prezintă obiectivele turistice şi farmecul naturii din zona Topliţei. Pe lângă motivele deja menţionate care l-au determinat să filmeze aici, un altul ar fi faptul că această zonă este promovată insuficient şi consideră că merită a fi prezentată sub această formă. Zilelor Patrimoniului Cultural European au fost astfel celebrate la Castelul Urmánczy prin activităţi culturale dintre cele mai diverse, activităţi demne de consemnat.

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto: Cosmina Oltean si Gabriela Hosszu

      

A treia şi ultima reprezentaţie a piesei “Bani din cer”, la Casa de Cultură din Gheorgheni, într-o seară de neuitat

Miercuri seara, 12 septembrie, am luat parte la un moment artistic de o înaltă calitate: cea de-a treia reprezentaţie a piesei “Bani din cer”, prezentată de Teatrul “Ludicus”, Topliţa la Casa de Cultură din Gheorgheni, Harghita. În acest demers, Teatrul “Ludicus” a fost sprijinit ca de obicei de Casa de Cultură Topliţa, Centrul Naţional de Informare şi Promovare Turistică, de Casa de Cultură şi Consiliul Local Gheorgheni, reprezentat de Teodor Dobrean, cel care a lansat invitaţia către trupa de teatru. Teodor Dobrean, implicat în organizare, mărturisea că încurajează şi sprijină activităţile culturale de acest gen şi că şi-ar dori noi astfel de colaborări care să ducă la evenimente culturale de calitate pentru publicul din Gheorgheni.

Tinerii actori au reuşit prin talentul, implicarea şi marea lor pasiune pentru teatru, să ne transpună în lumea personajelor create de Ray Cooney şi să ne facă să trăim întâmplarile odată cu acestea. Ca de fiecare dată, răspunzătoare de regia artistică a fost prof. Daniela Buzilă, de regia tehnică s-a ocupat David Bordea, coordonator şi fondator al trupei de teatru, iar distribuţia a fost alcătuită din Lorena Cotfas (Jane Perkins), David Bordea (Henry Perkins), Matei Straia (Vic Johnson), Andrea Patka (Betty Johnson), Bogdan Techeş (Sergent Slater), Viorel Moldovan (Detectiv Davenport) şi Florin Rugină, care şi-a făcut debutul odată cu reprezentaţia de la Gheorgheni, a apărut în rolul taximetristului, rol care în cadrul primelor două reprezentaţii i-a revenit lui George Balog. 

Piesa „Bani din cer” a scriitorului Ray Cooney este o comedie bulevardieră în care răsturnările de situaţie, încărcătura de minciuni, acumularea de personaje - surpriză, rafinamentul comicului de limbaj, contrastul dintre adevărata faţă a protagoniştilor şi ceea ce se consideră ei a fi, multitudinea de tipologii – toate converg spre o succesiune ameţitoare de situaţii comice. Protagoniştii piesei, doamna şi domnul Perkins, trăiesc visul oricărui om de rând: acela de a se elibera de condiţia modestă şi de a avea şansa unei vieţi aventuroase şi lipsită de griji, dar situaţia nu evoluează cum şi-ar dori aceştia.

Nu am putut să nu observ faptul că Teatrul “Ludicus” se prezintă de fiecare dată impecabil în ceea ce priveşte costumele şi decorul. Despre decor am aflat că este realizat de recuziteri voluntari care activează la Casa de Cultură din Topliţa, din bugetul instituţiei deja menţionate.

Cei peste 300 de spectatori au privit cu interes evoluţia poveştii şi s-au amuzat la diferitele situaţii comice, arătându-şi apoi mulţumirea şi aprecierea faţă de prestaţia actorilor şi faţă de momentul artistic prin mii de aplauze zgomotoase. În calitate de spectator pot spune că tinerii actori le-au meritat din plin, pentru faptul că ne-au oferit o seară memorabilă şi pentru faptul că fac foarte bine ceea ce fac. Însă nu doar publicul a plecat acasă cu amintiri frumoase, ci şi actorii, care s-au declarat fericiţi şi multumiţi de întâlnirea cu publicul din Gheorgheni şi de modul cum acesta a primit ceea ce ei au oferit.

“Cu reprezentaţia de la Gheorgheni am marcat începutul stagiunii 2018-2019. Publicul de aici a fost foarte cald şi receptiv, lucru pentru care îi mulţumim. Doresc să mulţumesc d-lui Teodor Dobrean pentru invitaţie, d-lui Albu István, manager al Teatrului Figura şi totodată Casei de Cultură Topliţa şi C.N.I.P.T. pentru susţinere. Vă aşteptăm la următoarele spectacole din cadrul stagiunii!”, afirma David Bordea.

“A fost minunat! De fapt mie mi se pare incredibilă fiecare reprezentaţie pentru că iubesc atât de mult piesa aceasta. Totuşi, sentimentele de azi au fost altele. Am avut încredere că totul o să fie bine. Publicul mi-a plăcut. De data aceasta a fost alcătuit din mulţi tineri şi am simţit că le-a plăcut mult ce-am făcut”, spunea Lorena Cotfas. “Am trăit un sentiment nou odată cu a treia reprezentaţie, pe care nu l-am mai simţit înainte. În mintea mea revenea mereu gândul că asta e ultima dată când jucăm Bani din cer”, mărturisea cu emoţie Andrea Patka.

Piesa “Bani din cer” a fost prezentată în premieră la Casa de Cultură din Topliţa, în luna martie a.c. şi a adunat 420 de spectatori, apoi la Căminul Cultural din Subcetate în iunie, unde s-au ocupat 120 de locuri din cele 180. Actorii spun că la Gheorgheni am asistat la ultima reprezentaţie a piesei, iar activitatea lor viitoare se va rări pentru că unii dintre ei încep curând primul an de facultate, iar alţii clasa a XII-a. Vom mai avea totuşi ocazia să-i vedem, cu siguranţă. Felicitări şi multă baftă fiecăruia.

Text şi foto: Cosmina Marcela OLTEAN

„Symphonic Jazz in Transylvania” – turneul transilvan la final: Elena Mîndru şi Orchestra Română de Tineret, într-un concert unic la Topliţa

Muzica de calitate purifică simţirea şi înalţă spiritul, iar pe „omul zilelor noastre îl ajută să se cureţe de praful vieţii cotidiene”, dupa cum afirma Berthold Auerbach. Asta am simţit duminică, 9 septembrie, în sala de spectacole a Casei de Cultură din Topliţa, devenită neîncăpătoare cu ocazia minunatului concert susţinut de Elena Mîndru şi Orchestra Română de Tineret, din cadrul turneului transilvan care s-a încheiat la Topliţa. Solista s-a nascut şi a crescut la Cluj-Napoca, dar ne mărturisea că părinţii ei au plecat la Cluj din comuna Sărmaş, iar ocazia de a concerta în locurile de unde îşi are rădăcinile i s-a parut unică, declarându-se bucuroasă de acest fapt.

Tinerii muzicieni au încântat audienţa şi au răspândit în jurul lor multă energie pozitivă. Concertul de la Topliţa a fost o reuşită, iar participanţii la eveniment au plecat acasă cu feţele luminate de zâmbete. „Suntem onoraţi de faptul că oraşul nostru este unul dintre cele patru oraşe gazdă ale unui concert unic în România în anul celebrării Centenarului. Un concert a adus în scenă muzicieni de talie internaţională şi care ne-a oferit şansa de a lua parte la un eveniment de o calitate excepţonală, în care graniţele dintre muzica clasică, jazz şi folclorul românesc dispar”, afirma Alin Negrea, coordonatorul Casei de Cultură Topliţa.

Concertele „Symphonic meets Jazz” caută să îmbine armonios muzica jazz cu muzica clasică, combinate cu influențe folclorice românești. Din proiect fac parte atât instrumentiști și compozitori români, cât și muzicieni străini, iar astfel proiectul oferă o mobilitate culturală la nivel internațional şi crează un mediu propice schimbului intercultural, participând la înnoirea repertoriul muzical actual. Scopul muzicienilor implicaţi în proiect este acela de a contribui la dezvoltarea și susținerea culturii muzicale românești.

Elena Mîndru, născută în Cluj-Napoca, a absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din oraş, completându-şi ulterior studiile în Damenarca şi Suedia, iar în prezent s-a stabilit la Helsinki, unde predă cursuri şi urmează studii doctorale în muzică la Academia Sibelius. „Vreau foarte mult să conectez prin muzică Finlanda şi România. (…) Cultura și muzica de calitate nu au fost și nu vor fi o modalitate de profit, așa cum îți imaginează unii oameni de afaceri sau politicieni. E nevoie să ne dăm seama că prin cultură putem schimba multe și în loc să tăiem fonduri, să suplimentăm finanțarea pentru cultură. (…) În ceea ce privește jazz-ul, din România lipsește o Uniune a Muzicienilor de Jazz, așa cum există în multe din țările europene. Mă gândesc serios la a înființa o asemenea uniune și la noi. Revin destul de des, pentru că vreau să fiu prezentă pe scena muzicală românească și mai ales să inițiez asemenea proiecte. Cred că dorința de a influența mersul lucrurilor în mai bine, asta mă face să revin, chiar dacă se întâmplă puțin câte puțin și lent uneori”, spunea solista într-un interviu.

Elena Mîndru are propria casă de discuri (EM Records) şi pănă în prezent a scos 3 albume: „Romanian Christmas Stories” (2012), „Evening in Romania” (2014) şi „Quartphonic” (2016). În decursul carierei sale a adunat mai multe premii naţionale şi internaţionale. În 2016, Uniunea Compozitorilor din Finlanda i-a solicitat artistei să compună două lucrări, special dedicate ansamblului Jyväskylä Big Band. Solista păstrează în permanenţă legătura cu România şi cu oraşul natal şi revine anual cu câte un proiect muzical. Toamna aceasta a revenit acasă pentru turneul „Symphonic Jazz in Transylvania”.

Orchestra Română de Tineret reuneşte cei mai buni tineri muzicieni din România, fiind apreciată de criticii europeni drept un ansamblu de top din lume. Orchestra de tineret educată în spirit profesionist este unică pe plan naţional din punct de vedere al performanţei. Alături de Orchestra Română de Tineret, aflată sub bagheta dirijorei Cosette Justo Valdés (Cuba) și soliștii Tuomas J. Turunen – pian (Finlanda), Michael Acker – contrabas (România), Borislav Petrov – tobe (Bulgaria) și Dan Variu - fluier tradițional (România),  Elena Mîndru a concertat în perioada 6-9 septembrie în patru orașe din Transilvania: Sighișoara, Zalău, Negrești-Oaș și Toplița. Publicul din fiecare dintre aceste orașe a avut ocazia de a face cunoştinţă cu un grup de muzicieni cum rar întâlneşti şi de a intra în contact cu un nou gen muzical prezentat într-un concert extraordinar. Prin acest turneu, muzicienii şi-au propus realizarea unui eveniment cultural de o calitate superioară.

Conceptul „Symphonic meets Jazz” este unul nou şi îi aparţine solistei, fiind un eveniment muzical unic, prin care se urmăreşte o apropiere a publicul din România de muzica jazz, respectiv muzica clasică şi totodată susținerea tinerilor compozitori și a creaţiei lor. Elena Mîndru a inițiat și organizat primul concert de jazz simfonic cu solist vocal din România. Conceptul a devenit realitate în februarie 2014, când a avut loc primul concert, susţinut în colaborare cu Orchestra Filarmonicii de Stat „Transilvania”, la Cluj-Napoca. În iunie 2015, proiectul a continuat cu concertele susţinute la Cluj-Napoca şi Târgu-Mureş, în noiembrie 2016 la Timişoara şi Arad, iar în aprilie 2017 la Bucureşti. Tot în 2017, solista a debutat în Germania cu două concete de jazz simfonic, la care a colaborat cu Orchestra Filarmonicii Heidelberg. Iată că în septembrie 2018, în anul celebrării Centenarului, solista Elena Mîndru împreună cu Orchestra Română de Tineret, îşi propune un turneu în patru orașe din Transilvania în care nu există orchestre simfonice, un turneu care duminică s-a încheiat la Topliţa.

Concertul din Toplița a fost posibil cu sprijinul Primăriei și al Consiliului Local Toplița, în colaborare cu Casa de Cultură Toplița. Concertele din cadrul turneului „Symphonic Jazz in Transylvania” au fost organizate de către Asociația Culturală „Elena Mîndru” (ACEM), proiectul fiind co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN).

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto: Florin Deac şi Cosmina Oltean

Muzeul Naţional din Rio de Janeiro, distrus de flăcări. 200 de ani de muncă, cercetare şi cunoaştere pierduţi definitiv

Muzeul Naţional din Rio de Janeiro, vechi de 200 de ani şi plin de artefacte valoroase, a fost distrus de flăcări pe 2 septembrie. Pierderea este uriaşă. 200 de ani de muncă, cercetare şi cunoaştere s-au pierdut definitiv, transformându-se în cenuşă.

Muzeul Naţional din Rio de Janeiro era cea mai veche instituţie de profil din Brazilia şi unul dintre cele mai mari muzee de istorie naturală şi antropologie. Palatul care găzduia muzeul a fost reşedinţa familiei regale portugheze între 1808-1821 şi a găzduit familia imperială braziliană între 1822-1889. Clădirea, care se afla pe lista patrimoniului cultural al Braziliei din 1938, funcţiona ca muzeu din anul 1892. Fondată de regele João al VI-lea în iunie 1818, sub numele de “muzeu royal”, clădirea avea menirea de a contribui la dezvoltarea socio-economică a ţării prin promovarea educaţiei, a culturii şi ştiinţei.

Muzeul Naţional din Rio de Janeiro deţinea o vastă colecţie: peste 20 de milioane de piese din arta egipteană, greco-romană şi fosile. Colecţia muzeului a ajuns la acest număr de obiecte în urma a 2 secole de cercetare, expediţii, excavaţii, achiziţii, donaţii şi schimburi inter-muzeale, ceea ce a determinat diviziunea acesteia pe 7 secţiuni: geologie, paleontologie, botanică, zoologie, antropologie, arheologie şi etnologie. Muzeul adăpostea, de asemenea, una dintre cele mai mari biblioteci cu profil ştiinţific din Brazilia, cu peste 470 de mii de volume şi 2.400 de lucrări ştiinţifice rare. În muzeu aveau loc frecvent expoziţii temporare, activităţi educative pentru publicul larg şi cursuri de specializare pe diferite domenii de cunoaştere.

Nimic din cele amintite anterior nu mai există. Totul e scrum. Focul care a distrus muzeul a pornit în noaptea de 2 septembrie, iar pompierii s-au luptat din greu cu flăcările în încercarea de a reduce pierderile. Nu au reuşit. Nu s-au înregistrat victime, însă pierderile pentru ştiinţa, istoria şi cultura braziliană sunt incalculabile. “Acesta era cel mai mare muzeu de istorie naturală din America Latină…”, spunea Cristiana Serejo, director adjunct al muzeului. “Este o catastrofă greu de suportat. Vorbim despre 200 de ani de cultură naţională, 200 de ani de memorie, 200 de ani de ştiinţă, 200 de ani de cultură şi educaţie”, afirma Luiz Duarte, director adjunct. Marina Silva, fost ministru al mediului, spunea că acest incendiu este ca o “lobotomie pentru memoria braziliană”.

Cosmina M. OLTEAN

Invitaţie la teatru: Piesa „Bani din cer”, prezentată de Teatrul Ludicus la Casa de Cultură din Gheorgheni

Teatrul Ludicus, Topliţa vă invită miercuri, 12 septembrie, la Casa de Cultură din Gheorgheni începând cu orele 17, pentru a lua parte la spectacolul de deschidere a stagiunii 2018-2019. Tinerii actori din Ludicus vor prezenta piesa „Bani din cer”, aşteaptă să cunoască publicul din Gheorgheni şi speră ca acesta să fie cât mai numeros.

„Bani din cer” a scriitorului Ray Cooney, în regia artistică a Danielei Buzilă şi în regia tehnică a lui David Bordea, este o comedie bulevardieră în care răsturnările de situaţie, încărcătura de minciuni, acumularea de personaje - surpriză, rafinamentul comicului de limbaj, contrastul dintre adevărata faţă a protagoniştilor şi ceea ce se consideră ei a fi, multitudinea de tipologii – toate converg spre o succesiune ameţitoare de situaţii comice. Protagoniştii piesei, doamna şi domnul Perkins, trăiesc visul oricărui om de rând: acela de a se elibera de condiţia modestă şi de a avea şansa unei vieţi aventuroase şi lipsită de griji, dar situaţia nu evoluează cum şi-ar dori aceştia.

Intrarea este liberă în limita locurilor disponibile, dar nu se recomandă copiilor sub 10 ani. Piesa „Bani din cer” a avut premiera în data de 27 martie a.c., la Casa de Cultură Toplița, iar cea de la Gheorgheni este a treia reprezentaţie.

Cosmina M. OLTEAN