Vincent van Gogh, pictorul ce a materializat emoția în pete de culoare

Azi, 30 martie 2023, 170 de ani de la naștere

Vincent Willem van Gogh, pictor olandez post-impresionist, a exercitat o influență covârșitoare asupra artei secolului al XIX-lea, dar și celei ulterioare acestei perioade, până în zilele noastre, prin culorile vii și încărcătura emoțională pe care operele sale le transmit. Născut în Zundert, Olanda la 30 martie 1853, Vincent van Gogh este unul dintre cei mai renumiți artiști ai tuturor timpurilor. Picturile sale “Floarea soarelui” și “Noapte înstelată” sunt puncte de reper în istoria artei. Dar nu uităm că în timpul vieții, Van Gogh, era aproape necunoscut și se consideră un eșec, aspecte ce i-au influențat negativ starea emoțională, care au generat adânci probleme psihologice. Azi pictorul este cunoscut și apreciat în toată lumea.

În 10 ani de artă, peste 900 de opere

Inițial, Van Gogh voia să devină pastor și a lucrat ca preot laic în Borinage, Belgia. Dar după ce a fost înlăturat, a descis să se refugieze în pictură. Acest lucru se întâmpla în jurul vârstei de 27 de ani, până la care nu a urmat nicio formă de educație aristică.

Van Gogh s-a inspirat din picturii olandeze și picturile realiste ale lui Millet și ale contemporanilor săi, dar a fost în mod special influențat de clișeele japoneze din lemn.

Deși a pictat doar 10 ani (de la 27 la 37 de ani), Van Gogh a realizat peste 900 de picturi și multe desene și schițe. Artistul a și scris aproape la fel de mult, scrisori și cărți poștale, deși scopul lor nu era diseminarea publică a gândurilor sale deoarece erau adresate fratelui său Theo, însă acestea sunt sursa primară din care se desprind principalele date legate de viața și opera artistului. Scrisorile includeau adesea și schițe ale multor dintre cele mai cunoscute opere ale sale.

Artist necunoscut și sărac, Van Gogh picta uneori peste alte picturi pe care le socotea nereușite, în loc să cumpere pânze noi. Asta ne face să ne gândim câte dintre capodoperele sale ascund sub straturi de culoare, alte picturi. Van Gogh se considera pe sine și multe dintre picturile sale drept eșecuri.

Despre celebra pictură “Noapte înstelată” credea că nu e reușită. În aprilie 1889, se interna voluntar la Spitalul de psihiatrie Saint-Paul-de-Mausole din Saint-Rémy, unde a stat un an. De la fereastra camerei de spital a creat câteva dintre cele mai cunoscute tablouri, printre care “Noapte înstelată”. Ultimele sale cuvinte, adresate fratelui, au fost „tristețea va dura pentru totdeauna”.

Operele de artă ale lui Vincent van Gogh au ajuns să definească un întreg curent artistic: post-impresionismul, și au devenit inspirație pentru multe generații de artiști. Povestea sa tragică a reținut atenția a numeroși muzicieni, scriitori și regizori. Cântecul lui Don McLean din 1971, „Vincent”, este inspirat de raportarea lui Van Gogh la lume. El cântă, „nu au ascultat, nu știau cum... Poate că vor asculta acum”.

Filmul pictat “Loving Vincent” și alte proiecte dedicate pictorului

În 2017 s-a lansat filmul “Loving Vincent”, un proiect inedit în care au fost alăturate 65.000 de cadre realizate manual de 125 de pictori, care au lucrat astfel timp de 6 ani. Filmul a fost întâi realizat cu actori, după care cadrele au fost pictate. Din distribuție au făcut parte actori cunoscuți precum Saoirse Ronan și Aidan Turner. Selecția artiștilor a fost foarte riguroasă, după care aceștia au trecut prin perioade de instruire, astfel încât toate picturile să fie realizate unitar, într-o tehnică ce imită stilul pictural al lui Van Gogh. A rezultat un film pictat despre viața pictorului, o poveste pictată parcă de Van Gogh însuși. Din această echipă a făcut parte și Dr. Carmen Belean, absolventă a Universității de Arte și Design din Cluj-Napoca (studii de licență, master și doctorat) și stadii practice în Grecia.

În ultimii ani au avut loc și expoziții imersive, multi-senzoriale, în care publicul a putut pășii în universul pictat al lui Vincent, prin încăperile ce proiectau supradimensionate mari opere ale sale.

În 2022, italianca Gloria Fossi lansa cartea “Pe urmele lui Van Gogh”, ce pune accent pe călătoria prin viață, dar și pe cea a vieții interioare, a unui artist ce a fost invins de propriile emoții. La noi o găsim distribuită de Editura RAO, adaptată de traducătoarea Elena Bănică.

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, internet

Retrospectiva Vermeer de la Rijksmuseum, evenimentul anului 2023 în lumea artei

Operele pictate în Delft, Olanda, diseminate cu timpul în diferite locații din Europa și Statele Unite, în cele mai mari muzee de artă ale lumii și în colecții private, se întorc în Olanda pentru câteva luni în cadrul unui amplu și ambițios proiect - prima retrospectivă Vermeer, singura ocazie cu care opera maestrului olandez, atât de redusă ca dimensiune, e reunită acolo unde a fost creată. “Prima și cel mai probabil singura inițiativă de acest fel”, subliniază organizatorii.

Cea mai mare expoziție Vermeer dintotdeauna

În ultimii ani, Rijksmuseum din Amsterdam, în colaborare cu Muzeul Mauritshuis din Haga, au dezvoltat un amplu proiect de cercetare în care curatori, conservatori și alți specialiști, au lucrat împreună pentru a analiza și oferi publicului rezultatele unei cercetări aprofundate asupra artei lui Vermeer, precum și detalii despre practica de atelier a artistului. Cercetarea se leagă de împlinirea a 390 de ani de la nașterea pictorului, împliniți anul trecut. Picturile au călătorit în Olanda din Europa și America, de la New York (Frick Collection), Washington (National Gallery of Art) și Berlin (Gemäldegalerie), pentru a ajunge înapoi în țara de origine, acolo unde au fost create cu cca 300 de ani în urmă.

Astfel, Rijksmuseum expune, în perioada 10 februarie - 4 iunie 2023, 28 dintre picturile lui Johannes Vermeer în cea mai mare expoziție dedicată vreodată acestui important pictor olandez. Toată opera lui Vermeer, cunoscută azi de noi, numără în total 35 de picturi. Rijksmuseum și Mauritshuis au reușit să adune 28 dintre acestea, reușind să ofere o imagine aproape completă asupra operei marelui pictor.

Expoziția include marile capodopere cu care îl asociem cel mai des pe pictor, și anume „Fata cu cercel de perlă”, „Vedere din Delft” (Mauritshuis, Haga), „Geograful” (Muzeul Städel, Frankfurt pe Main), „Femeie cu balanță”, „O doamnă care scrie” și „Fata cu pălărie roșie” (Galeria Națională de Artă, Washington DC), printre altele. Lucrările care nu au fost prezentate până acum publicului din Țările de Jos includ și recent restaurata „Fată citind o scrisoare la fereastra deschisă” de la Gemäldegalerie Alte Meister din Dresda.

“Fata cu cercel de perlă”, cea mai cunoscută lucrare a maestrului din Delft, este și singurul tablou ce se deosebește de tot ceea ce a mai pictat acesta. Portretul din colecția Mauritshuis, este controversat și învăluit în mister datorită expresiei afișate de tânără și de faptul că ea ne privește direct, aspect ce nu-l mai întâlnim în alte picturi de Vermeer, întrucât toate celelalte redau personaje în interioare, absorbite de o anumită activitate casnică sau intelectuală, în imagini desprinse din cotidian cu personaje surprinse ca în instantanee.

Se pare că pictorul era fascinat de perle (foto colaj), întrucât le-a inclus în 18 dintre operele sale, sub forma cerceilor sau colierelor. Simbol al bogăției, înțelepciunii și puterii, se știe că perlele erau extrem de rare. Astfel, perla a devenit o metaforă pentru ceva foarte fin, demn de admirat și foarte valoros. În Roma Antică, perlele erau deosebit de prețuite de către aristocrați, care erau singurii ce aveau dreptul să le poarte.

Despre Johannes Vermeer (1632-1675)

Știm că a trăit și a lucrat în Delft, iar în timpul vieții nu era cunoscut în afara orașului natal. Însă biografia pictorului este o poveste cu multe necunoscute. În istoria artei, Vermeer ocupă o poziție de vârf printre artiștii olandezi și e unul dintre marii maeștrii ai picturii în general. În epoca de aur a artei olandeze a secolului XVII, Rembrandt van Rjin (1606-1669) și Vermeer sunt situați pe poziții similare. Opera sa este cunoscută în special pentru scenele de interior ce emană liniște și introspecție, pentru redarea luminii strălucitoare și colorate într-un mod specific, caracteristic lui, și iluzionismul său convingător. Spre deosebire de Rembrandt, Vermeer a lăsat o operă foarte redusă și pentru că picturile sale sunt în general considerate cele mai valoroase din fiecare colecție muzeală, picturile lui Vermeer sunt rareori împrumutate. De aceea inițiativa Rijksmuseum este inedită.

Ce spun specialiștii și publicațiile de renume

“Ce e special la opera lui Vermeer? El surprinde momentul și îl face etern. În fața lui Vermeer, timpul stă în loc. Arta sa e o fereastră către trecut. El este un maestru-povestitor, e ca un regizor de film, cu mult înainte ca filmul să existe” (Taco Dibbits, director general Rijksmuseum).

Această expoziție este o ocazie unică de a-l cunoaște mai bine pe maestrul din Delft, “cunoscut pentru lumină, stil și intimitatea pe care o transmit scenele de interior. Calitatea artei sale îl ridică mult deasupra altor artiști. Privind un tablou al său, te transpui imediat în Olanda secolului XVII. Bun venit în lumea pictată a lui Vermeer, ce prezintă culoare, lumină și oameni extraordinari” (Stephen Fry).

“Una dintre cele mai captivante expoziții din totdeauna” (The Observer). E “practic perfectă” (The New York Times).

Johannes Vermeer se numără printre cei mai admirați artiști olandezi. El este cel mai bine cunoscut pentru imaginile sale redate cu meticulozitate ale femeilor în interioare casnice pline de lumină, efecte naturaliste și compoziții atent echilibrate.

„Intimitatea reală este o experiență sacră. Nu-și expune niciodată încrederea secretă și apartenența la ochiul voyeurist... Intimitatea reală este a sufletului, iar sufletul este rezervat” (John O'Donohue, Anam Cara: A Book of Celtic Wisdom).

„Johannes Vermeer este un artist atât de tăcut și introspectiv încât i-au trebuit sute de ani oricui să constate că este un geniu. Este artistul care a învățat lumea să vadă frumusețea obișnuită. Astăzi este atât de venerat încât este greu de înțeles cât de necunoscut a fost cândva. Vermeer nu a fost o vedetă ca Rembrandt. Evident, el și-a luat în serios pe sine și arta sa – opera sa autoreferențială. Arta picturii demonstrează asta – dar a lucrat toată viața în Delft, a pictat doar 35 de lucrări cunoscute și și-a lăsat familia săracă când a murit în 1675. Evazivitatea și subtilitatea artei sale erau în contradicție cu epoca barocului flamboyant în care a trăit și cu idealurile de artă care au prevalat în perioada romantică ulterioară. Vermeer nu este doar un mare artist. Este un mare artist modern” (Jonathan Jones pentru The Guardian).

Un film și o platformă online dedicate expoziției

Expoziția are și acea poveste proprie pe care o încorporează orice eveniment de anvergură internațională, iar această poveste e spusă în filmul “VERMEER: Cea mai mare expoziție”, a regizorului premiat David Bickerstaff. Filmul invită publicul la o privire în culisele unei mari expoziții, privitorul fiind însoțit de directorul Rijksmuseum și de curatorul evenimentului, ce pare a fi de departe expoziția anului.

Platforma online a Rijksmuseum oferă o experiență imersivă și ocazia unică de a explora pe cont prorpiu, în detaliu, această artă monumentală. Prezentări audio se pot urmări pe https://www.rijksmuseum.nl/en/johannes-vermeer. Posibilitatea de a explora în detaliu cele 28 de opere, prin click pe fiecare tablou și zoom pe toate porțiunile acestuia, aici https://www.rijksmuseum.nl/en/stories/themes/vermeer.

Cu alte cuvinte filmul și amplele materiale (texte, foto, video, interviuri) de pe website-ul Rijksmuseum sunt materiale complementare cu rol de documentare atât pentru cei ce vor putea vizita expoziția, cât mai ales pentru cei ce nu vor avea acest privilegiu. Deci oricine poate analiza acum în detaliu opera maestrului olandez.

Biletele de acces la eveniment sunt demult epuizate, iar muzeul încearcă să găsească soluții ca și alți doritori, ce nu au mai găsit bilet, să o poată vizita. La un moment dat în luna martie se înregistrau blocaje și la nivelul platfomei online a muzeului, anunțau surse din interior, din cauza accesării masive a acesteia.

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, informații - rijksmuseum.nl

Reprezentări picturale celebre ale “Bunei Vestiri”

Buna Vestire sau Anunțarea, în tradiția ortodoxă și populară Blagoveștenia, este o sărbătoare creștină celebrată în data de 25 martie, în amintirea unui moment crucial din istoria creștinismului în care Arhanghelul Gabriel a anunțat-o pe Fecioara Maria că-l va naște pe Isus. Unul dintre cele mai populare subiecte religioase din secolele XV-XVII, a fost redată pictural de numeroși artiști, inclusiv de cele mai mari nume din istoria artei. Fiecare dintre ei au redat scena în manieră și cromatică proprie. În continuare, cinci pictori ce au redat cu măiestrie această temă.

Maestrul olandez Jan van Eyck a pictat Buna Vestire în jurul anilor 1434–1436. Panoul se află la Galeria Națională de Artă din Washington. A fost inițial redat pe panou din lemn, dar a fost ulterior transferat pe pânză. Se crede că face parte dintr-un triptic. Celelalte panouri aparținând tripticului nu au mai fost văzute dinainte de 1817. Pictura a fost cumpărată de țarul Rusiei pentru Muzeul Ermitaj, dar apoi a fost vândută de guvernul lui Stalin în 1930. Decorul templului este derivat din Vechiul Testament, dar elementele prezentate sunt preluate din imagistica Evului Mediu.

La Jan van Eyck mai descoperim un Diptic al Bunei Vestiri, ulei pe lemn în tehnica grisaille, datat de istoricii de artă între 1434 și 1436, care dă impresia unei sculpturi. Panourile se află în prezent în colecția Museo Thyssen-Bornemisza, Madrid. Dipticul are un pronunțat caracter iluzionist. Ramele și mulurile pictate fiind exemple foarte timpurii de trompe-l'œil.

Fra Angelico, pictor renascentist timpuriu, cel mai de seamă reprezentant al pictorilor de inspirație sacră din Quattrocento și singurul pictor beatificat din istoria artei, a redat scena Bunei Vestiri în mai multe variante și este foarte cunoscut datorită acestora. Printre cele mai rafinate este „Buna-Vestire” creată între 1437-1447, de dimensiuni monumentale, în chiliile mânăstirii San Marco, unde pictorul combină îndrăzneț epură și realismul, lăsând posterității un ansamblu de frescă unic, în care teologia cea mai pură capătă farmec.

Investită cu o frumusețe delicată și modestă, Fecioara Maria citește Biblia, în momentul sosirii Sf. Arhaghel. Mesajul său prezintă cu litere de aur: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri”. Fecioara se retrage, își încrucișează mâinile în semn de supunere și spune: „Iată roaba Domnului. Fie mie după Cuvântul Tău!” Apoi, Sfântul Duh se pogoară asupra sa, sub forma unui porumbel alb. Buna Vestire a fost un element important atât în arta florentină, cât și în credința dominicană.

Fra Angelico și-a adus o contribuție importantă la această tradiție, adoptând o viziune modernă, un cadru dreptunghiular și o compoziție unitară, cu Fecioara stând așezată într-o logie cu coloane, în interiorul unei grădini. Un exemplu important, în care artistul a adus modificări semnificative, spre deosebire de primele picturi având această temă, Fra Angelico a renunțat la stilul gotic, care era decorativ și plat, nu printr-o intervenție divină, ci înțelegând și deprinzând noua abordare științifică a artei. Buna Vestire a fost o temă importantă în arta florentină și mai ales în credința dominicană. Aceasta e probabil cea mai renumită dintre frescele din mănăstirea San Marco, aflându-se pe peretele de pe coridorul nordic al mănăstirii.

O inscripție aflată sub coloane, realizată de Angelico, îi îndemna să spună: „Ave Maria!” de câte ori treceau pe lângă pictură. Angelico a inclus elemente din arhitectura mănăstirii, reprezentând capitelurile coloanelor din mănăstire. Proporțiile elementelor arhitecturale pictate se potrivesc cu cele ale mănăstirii, în timp ce scena e luminată dinspre est, deoarece Buna Vestire, conform tradiției, s-a petrecut în zori. Fecioara Maria e pictată într-o chilie cu pereți simpli, albi, iar nu într-o casă. Unicul element decorativ este o coloană, care este ascunsă aproape în totalitate de aripile arhanghelului. Într-o parte, Sfântul Petru Martirul observă evenimentul.

Buna Vestire în viziunea lui Leonardo da Vinci era creată în jurul anului 1475, azi aflată în Galeriile Uffizi din Florența. Mult timp opera i-a fost atribuită lui Domenico Ghirlandaio, până când experții au descoperit că-i aparține lui Leonardo.

Se spune că Leonardo a pus îngerului aripile unei păsări în zbor. Când Buna Vestire a ajuns la Uffizi în 1867, de la mănăstirea Olivetan din San Bartolomeo, lângă Florența, i sa atribuit lui Domenico Ghirlandaio, care la fel ca Leonardo, era ucenic în atelierul lui Andrea del Verrocchio. În 1869, Karl Eduard von Liphart a recunoscut-o ca fiind o lucrare din tinerețe a lui Leonardo. Tema a fost apoi reluată de pictor în 1478.

Jacopo Tintoretto plasează Buna Vestire (Veneţia, 1518-1594), în interiorul unui palat veneţian din vremea sa. Fecioara Maria este surprinsă de Arhanghelul Gabriel în timp ce se roagă. Trupurile alungite ale celor două personaje se răsucesc elegant în jurul propriei axe, imprimând o mişcare spiralată întregii compoziţii. Desenul riguros geometric al dalelor de marmură ne conduce privirea spre curtea interioară şi dincolo de ea, spre portalul clasic şi peisajul din fundal. Draperii grele de catifea, cu falduri umflate de vânt, formează o graniţă flexibilă între interior şi exterior, între spaţiul sacru al scenei din prim plan şi cel profan al lumii din fundal. (https://www.mnar.arts.ro/)

Maestrului italian Michelangelo Merisi da Caravaggio, propune o pictură în ulei a scenei Bunei Vestiri, terminată în jurul anului 1608, aflată azi la Musée des Beaux-Arts din Nancy. Pictura a fost considerabil deteriorată și retușată, iar ceea ce rămâne din pensula lui Caravaggio se pare că este îngerul, care seamănă cu figura din Ioan Botezătorul. Pictura a fost dăruită de Henric al II-lea, Ducele de Lorena, bisericii din Nancy ca piesă principală de altar, fiind probabil achiziționată de unul dintre fiii ducelui în timpul unei vizite în Malta din 1608.

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, internet

Grație, frumusețe și culoare în 8 portrete feminine iconice din istoria picturii

Prin intermediul reprezentării picturale, unele femei au avut privilegiul de a stăbate secole, iar dovada frumuseții lor o găsim azi în cele mai mari muzee de artă ale lumii. Sunt la fel de vii și acum pentru că printre subiectele preferate de pictori s-a aflat mereu și portretul feminin. Pentru unii artiștii, marea capodoperă, cu care îi cunoaște toată lumea, a fost un astfel de portret. În continuare, prezentate succint, sunt 8 dintre cele mai cunoscute reprezentări feminine din diferite etape ale istoriei artei. Material ocazionat de celebrarea Zilei Internaționale a Femeii, 8 martie 2023.

Pictată de Leonardo da Vinci, între 1503-1506, în ulei pe lemn de plop, conform lui Giorgio Vasari, capodopera renascentistă „Mona Lisa” (Gioconda) (foto colaj) este azi una dintre atracțiile principale de la Muzeul Louvre din Paris. Se pare că Vasari a dat ulterior și titlul tabloului. Cea mai cunoscută pictură din lume o redă pe Lisa del Giocondo, soția unui negustor din Florența, într-un portret clasic specific perioadei. Se pare că în 1516, când s-a mutat în Franța, la invitația regelui Francisc I, Leonardo a luat cu el zeci de caiete de notițe și un singur tablou, Mona Lisa. Tabloul are o istorie proprie, din care nu se cunosc cert toate detaliile. A fost posedat pe rând de Francisc I, apoi de Ludovic al XIV-lea, expus la Versailles, în Cabinetul Regelui. În perioada aceea au apărut și multiple copii ale lucrării, atât de bine realizate încat unele i-au fost atribuite lui Leonardo. După Revoluția Franceză ajunge la Louvre. A fost și în posesia lui Napoleon Bonaparte, care l-a luat în Palatul Tuileries. Din anul 1804 a fost expus în noul muzeu Louvre. Tabloul este expus și azi cu explicația “Portretul Lisei Gherardini, soția lui Francesco del Giocondo”. În 1911, tabloul a fost furat de un italian care a vrut s-o ducă înapoi în țara de origine, fiind recuperat doi ani mai târziu. În timpul celui de-al doilea razboi mondial, alături de alte opere valoroase, a circulat frecvent, ajungând în final la Castelul Saint-Ceré. În 1945, Mona Lisa se întoarce la Paris. Recent a fost ținta unui atac din partea unui grup de activiști ai mediului, chiar în Louvre, dar fiind protejat de sticlă, nu a suferit daune.

„Persefona” (Proserpine) este opera maestrului Dante Gabriel Rossetti, realizată în stil prerafaelit în anul 1874 și expusă la Muzeul Tate din Londra. Artistul a lucrat opt versiuni ale lucrării. Persefona este zeița florilor și a lumii vegetale din mitologia greacă. Proserpina fiind numele latin al aceleiași zeițe, prezentă în imaginarul mitologic roman. Ea dispare toamna și revine primăvara. Toamna coboară în Hades, Ținutul întunecat al umbrelor, iar vegetația dispare odată cu ea. Fructul de rodie este atributul ei. În tablou este reprezentată zeița florilor, un ideal prerafaelit, curent artistic care reia modelele picturale anterioare lui Rafael, redând pictural personaje grațioase care trăiesc într-o lume a reveriei.

Culoarea predominantă este verdele închis și trimite la lumea umbrelor lui Hades. Tabloul este plin de simboluri. Iedera care apare în partea stângă reprezintă amintirile zeiței și dorința ei de a reveni în lumea pământeană. Persefona este stăpână peste simțul mirosului, însușire evidențiată simbolic prin lampa pentru uleiuri aromate inclusă în pictură.

„Madonna del Prato” sau ”Madonna pe pajiște” este opera maestrului italian Rafael Sanzio, realizată în anul 1506. Rafael este considerat pictorul Madonelor suave, iar imaginea dată de el Fecioarei, a fost adoptată apoi de generații întregi, la fel ca imaginea Creatorului imaginată de Michelangelo. Tabloul propune privitorului o compoziție piramidală și folosește tehnica clarobscurului, un amestec de lumini și umbre care adaugă volum și adâncime personajelor de pe suprafața pânzei. Conturul chipurilor și naturalețea lor, umbrele delicate, volumul corpului acoperit de o mantie suplă, gestul tandru și ferm al brațelor care îl susțin pe pruncul Isus, contribuie la o impresie de echilibru perfect.

“Nașterea lui Venus” e capodopera lui Sandro Botticelli, lucrată între 1484-1486, în tempera. Model i-a fost Simonetta Vespucci, mare frumusețe din Florența renascentistă, soția lui Marco Vespucci și rudă a lui Amerigo Vespucci, cel care a dat numele Americii. Pictura o reprezintă pe zeița iubirii din Grecia Antică, Venus. Este o reprezentare a transformării și dualitatii, o reprezentare a lui Venus în chip pământesc și ca zeiță, în același timp. Dar Simonetta s-a stins din viață la doar 23 de ani. Se crede că, după tragedie, aceasta a rămas modelul său preferat, fiind apoi pictată din memorie, în toate operele ce le înfățișează pe Fecioara Maria și pe Venus.

“Fata cu cercel de perlă”, supranumită “Mona Lisa Nordului” (foto colaj), e considerată marea capodoperă a maestrului din Delft, Jan Vermeer. Portretul (datat c.1665, ulei pe pânză) se află la Muzeul Mauritshuis din Haga. Este foarte cunoscut, controversat și învăluit în mister datorită privirii și expresiei, ce nu le mai întâlnim în alte picture de Vermeer.

Fata din tablou este pictată pe un fundal negru, fapt care îi conferă un intens efect tridimensional. Personajul feminin are o privire pătrunzătoare. Turbanul albastru creează un contrast interesant cu materialul galben. Vermeer a folosit culori simple pentru acest tablou, cu puține tonuri, culori deschise pe fundal negru, o combinație de mare efect vizual, ce pune în valoare chipul și privirea fetei. Misterul care înconjoară acest tablou a inspirat o carte, scrisă de Tracy Chevalier, și ulterior, pe baza cărții, un film cu același nume, în 2003. Colin Firth îi dă viață lui Vermeer.

„Tânără femeie în verde”, în stil Art Deco, e lucrată în ulei pe placaj și o găsim la Musee National d’Art Moderne / Centre Pompidou, Paris. Este o pictură realizată în 1929 de poloneza Tamara de Lempicka, care a realizat multe portrete a unor celebrități contemporane, devenind astfel o artistă a starurilor. Femeia înfățișată în tablou are un aer sofisticat, pare o aristocrată reprezentată într-un peisaj urban, iar pictorița subliniază subtil adierea vântului prin conturarea cutelor rochiei și gestul prin care frumoasa tânără își ține pălăria pentru a nu fi suflată de vânt.

“Portretul Adelei Bloch-Bauer I” a fost pictat în “faza de aur” a marelui pictor austriac Gustav Klimt, în 1907, devenind cea mai reprezentativă lucrare a sa din acea perioadă. La pictura în ulei, artistul a adăugat foiță de aur și argint. Modelul a fost soția unui bogat bancher și deținator al unei fabrici de zahar, Ferdinand Bloch-Bauer. Portretul a fost furat de naziști în 1941. În 1999, nepoata lui Adele, Marian Altmann, a început o luptă legală care a durat 7 ani, pentru recâștigarea tabloului. În 2006 tabloul a revenit familiei și la scurt timp a fost vândut, devenind la acea vreme cel mai scump tablou vândut vreodată (135 milioane de dolari). Povestea a inspirat filmul “Woman in gold” (2015).

“Marilyn Diptych” este o operă monumentală a lui Andy Warhol, atât prin dimensiuni (205.44 cm x 289.56 cm), cât și prin importanța câștigată în arta secolului XX. Artistul i-a dedicat artistei mai multe portrete colorate, toate după aceeași fotografie, acest diptic fiind cel mai important. Lucrarea, realizată în 1962, cu acrilice pe pânză în stil Pop Art, a apărut la câteva săptămâni după moartea actriței. Fotografia după care a lucrat Warhol este din materialul de promovare al filmului Niagara din 1953, în care actrița a fost rol principal. Astfel, Warhol transformă fotografia într-un icon. Opera e compusă dintr-o serie de 50 de portrete, 25 în partea stângă, 5 rânduri a câte 5 portrete, viu colorate, și 25 în partea dreaptă, tot 5 câte 5, în alb-negru, cu efect de estompare. Criticii cred că acest contrast dintre culorile vii și reprezentările alb-negru sugerează trecerea către moarte a artistei. Opera este un omagiu adus actriței, dar și un gest de venerare a frumuseții ei.

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, internet

“Luna Sculptorilor Români”, cel mai important eveniment național dedicat sculpturii, în desfășurare

 Între 20 februarie și 19 martie are loc cel mai important eveniment dedicat sculpturii din România, inspirat de personalitatea marelui Brâncuși. Este la Iași și e o amplă expoziție intitlualtă “Luna Sculptorilor Români”, ediția a treia, rezultată în urma proiectului cu același nume, care aduce laolaltă 11 expoziții personale și colective, peste 185 de sculpturi, dintre care un număr de 51 de lucrări sunt expuse în aer liber. Astfel, publicul ieșean și turiștii care ajung în acest interval în oraș, pot lua contact direct cu sculptura contemporană, etalată la Ateneu și pe arterele pietonale ale orașului. Sculptorii incluși în proiect, originari din Arad, Timișoara, Cluj, Sângeorz-Băi, Alba-Iulia, București, Constanța, Iași și Chișinău, sunt nume deja consacrate în lumea artei contemporane, cărora li se alătură numeroși artiști emergenți, dar și invitați din alte domenii culturale.

„Iubitorii de artă sunt așteptați atât la Ateneul Național din Iași, unde se află cea mai mare expoziție din cadrul proiectului, în locațiile partenere, dar și în arealul destinat evenimentului, pentru a admira opere de artă unice, în cadrul a ceea ce se dorește a fi o radiografie a sculpturii moderne și contemporane românești”, transmitea Vladlen Babcinețchi, managerul proiectului.

„Proiectul Luna Sculptorilor Români a debutat, la inițiativa Ateneului ieșean, din dorința de a promova această formă de manifestare artistică, dar și ca un omagiu adus celui mai mare sculptor român, Constantin Brâncuși. Anul acesta, ca și în edițiile precedente, vor fi expuse lucrări ale celor mai importanți artiști români”, declara Andrei Apreotesei, managerul Ateneului Național din Iași.

Epicentrul expoziției este la Pinacoteca Ateneului Național din Iași, de unde se ramifică în locațiile partenere și în spațiul urban. Astfel, găsim sculptură contemporană în Grădina Palas, pe Esplanada Palatului Culturii, pe pietonalul Ștefan cel Mare, în Piața Unirii, Str. Lăpușneanu, Casa Universitarilor și în Parcul Copou.

Sculpturile expuse la Ateneu poartă semnătura sculptorilor Ion Irimescu, Marcel Guguianu, Richard Hette, Oscar Han, Ion Jalea, Ion Iancuț, Dan Covătarul, Gheorghe Adoc, Gabriela Adoc, Rădulescu Gir, Boris Caragea, Cornel Medrea, Gheorghe Munteanu, Felix Aftene, Iftimie Bârleanu, Gheorghiță Brădățanu, Constantin Crengăniș, Vladlen Babcinețchi, Alin Neacșu, Leontin Păun, Lucian Smău și Sorin Purcaru, putând fi admirate în foaierul Ateneului ieșean.

Totodată sunt prezentate lucrări din patrimoniul Facultății de Arte Vizuale și Design din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu”, specializarea sculptură, al Colegiului Național de Artă „Octav Băncilă” și al Școlii Populare de Arte „Titel Popovici” din Iași, ce se găsesc în interiorul și exteriorul clădirii.

Alături de cele peste 40 de lucrări de sculptură, publicul va descoperi, în premieră, un exponat-vedetă: o scrisoare scrisă și semnată olograf de marele sculptor Constantin Brâncuși. Expoziția și obiectul Brâncuși pot fi văzute zilnic, la Ateneu, între orele 09:00-19:00.

Evenimentul este organizat de Ateneul Național din Iași, cu sprijinul Primăriei Municipiului Iași, având ca parteneri principali Uniunea Artiștilor Plastici din România, Complexul Muzeal Național Moldova / Palatul Culturii - Muzeul Unirii, Muzeul Național de Artă Constanța, Universitatea Națională de Arte „George Enescu”, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă”, Casa de Cultură a Municipiului Iași „Mihai Ursachi”, Galeria Aparte, Galeria Arteast, Galeria Dana, Arcada Central Art Space, Galeria Pallady, Galeria Tonitza, Galeria Drossu, TVR Iași, Bindu, Grand Hotel Traian, Artmark și Palas.

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto - iasi4u.ro

Expoziția foto-documentară “Gustav Klimt. Precursor al modernității”

 În cadrul proiectului Classix in Focus, Forumul Cultural Austriac (FCA) prezintă la Palatul Braunstein din Iași, expoziția foto-documentară “Gustav Klimt. Precursor al modernității”, realizată la propunerea Ministerului Afacerilor Externe al Austriei, deschisă vizitelor până pe 15 martie. Expoziţia itinerantă, prezentată anterior în București și Giurgiu, cuprinde 15 planșe cu texte și fotografii din care desprindem principalele etape ale vieții și operei lui Gustav Klimt, inclusiv perioada în care a pictat tablourile ce decorează Castelul Peleș din Sinaia. Curatoarea expoziției este Sandra Tretter, iar vernisajul a avut loc pe 2 martie, cu o prezentare susținută de curatoare și de Andrei Popov, director adjunct al FCA.

Desfășurată în spațiul circular de sub cupola de sticlă a Palatului Braunstein, expoziția alcătuită din planșe include central o sculptură realizată de Constantin Brancuși, în perioada de studii de la Universitatea Națională de Arte București, un studiu anatomic.

Gustav Klimt a fost pictor și decorator austriac, unul dintre cei mai remarcabili reprezentanți ai Art Nouveau-ului vienez și unul dintre fondatorii Secesiunii vieneze. Lucrările sale monumentale, decorative și picturale, se remarcă prin stilizare, simbolism și erotism.

„Alături de Josef Hoffmann, Otto Wagner, Joseph Maria Olbrich, Richard Gerstl, Egon Schiele şi Oskar Kokoschka, Gustav Klimt este exponentul unei epoci fascinante, ale cărei ecouri se resimt pînă în prezent. Despre trecerea prin România a lui Klimt și a prietenilor săi din «Compania Artiștilor» a vorbit la vernisaj cercetătoarea Antonela Corban”, sublinia Andrei Popov.

Expoziția face parte din seria de evenimente Classix in Focus, o secțiune a Classix Festival, în cadrul căreia sunt abordate aspecte legate de muzica clasică în context contemporan.

“Gustav Klimt și-a pus amprenta asupra orașului său natal, Viena. Provine dintr-o familie modestă dintr-o suburbie rurală vieneză, iar tatăl său, Ernst Klimt a fost gravor. Acesta ar fi fost, poate, și parcursul lui Gustav dacă nu ar fi urmat Şcoala de arte aplicate a Muzeului cezaro-crăiesc pentru Artă şi Industrie (astăzi denumit Universitatea de Artă Aplicată), unde este admis la numai 14 ani.

Tranziția radicală către stilul Art Nouveau de factură austriacă se produce la sfârşitul anilor 1890, culminând cu tabloul „Sărutul” din anul 1907, piesa de rezistenţă a galeriei de pictură din Palatul Belvedere. Celebru, în primul rând, pentru tablourile sale alegorice şi pentru portretele de femei, Klimt îndreaptă târziu către pictura peisagistică. Printre cele aproximativ două sute cinzeci de tablouri cunoscute ale lui Klimt se regăsesc numeroase peisaje, majoritatea pictate în zona lacului Atter (Attersee), unde Klimt își petrece verile până în 1916. Odată cu anul 1899 peisajele lui Klimt sunt pictate exclusiv în format pătrat, ilustrând iazuri, mlaştini, grădini înflorite de la ţară şi vederi din adâncul pădurii. Din mulţimea de schiţe cu nuduri, care s-au născut în atelierul pictorului, se păstrează în jur de patru mii de lucrări, în cea mai mare parte desene şi câteva acuarele.

Necrologul rostit de Egon Schiele rămâne o fină observație asupra parcursului său artistic: <<Gustav Klimt/ Un artist de o incredibilă perfecţiune/ Un om de o rară profunzime/ Opera sa, un sanctuar>>”, aflăm de la organizatori.

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto - Classix Festival