“Raluca de la Hodaia”. Omul și brandul

Raluca Olaru este restaurator specializat pe bunuri de patrimoniu din lemn și arhitectura tradițională, practică această profesie din 2009, însă din 2019 s-a îndreptat către antreprenoriat pentru a da contur unui vis din copilărie: o afacere, deja de succes, clădită în jurul pasiunii pentru plante și proprietățile lor tămăduitoare. Visul ei se numește Hodaia. Cu toate acestea, oferă în continuare consultanță de specialitate și pe partea de conservare și restaurare, în special persoanelor care cumpără terenuri cu case și anexe vechi, de factură tradițională.

Raluca a urmat studii de medicină tradițională și fitofarmacie în România și Germania, iar anul trecut a obținut o bursă de atreprenoriat în Spania. Nu a rămas doar la studii despre plante și remedii, ci a urmat și cursuri în cadrul facultății de medicină, deși nu este medic. Asta se întâmpla în Germania, și a fost o activitate susținută, pe durata a 6 ani, dusă în paralel cu activitatea de restaurator. Astfel ne putem da seama că Raluca are o viziune complexă și a căutat mereu să ajungă la o imagine cât mai completă despre fiziologia omului. Ea se bucură de un interes tot mai crescut pentru ceea ce face și ceea ce oferă.

Impactul nu se măsoară nicidecum doar la nivel local, ci național și internațional. Mă grăbesc să notez faptul că inițiativa Ralucăi e foarte apreciată și se bucură de susținerea Regelui Charles, care din 2020 folosește cu încredere produse marca Hodaia. Am pus în titlu formula “Raluca de la Hodaia”, pentru că așa se prezintă și astfel semnează textele adresate publicului.

Familia sa a fost și este, de patru generații încoace, preocupată de studiul plantelor și a diverselor proprietăți terapeutice și curante ale acestora. Raluca spune că fetele din familia sa au crescut alături de bunici, de la care au asimilat cunoștințe de medicină populară. Ea a fost crescută de bunica și astfel a avut mereu contact cu natura, cu plantele și secretele lor, având acces și la cunoștințele bunicii. Aceste cunoștințe s-au transmis prin viu grai și învățătură practică și nu au fost puse, de pildă, în paginile unor jurnale.

“În spatele Hodaia nu se află un singur om și, totuși, rețetarele și poțiunile își au rădăcinile înfipte adânc în istoria familiei mele. Rețetele străvechi mi-au fost transmise din generație în generație încă de pe vremea când vracii erau singurii practicanți ai artei vindecării. Astăzi, combinate cu cercetarea științifică, aceste rețetare prind o viață nouă. Sarcina mea e să iau ce-i mai bun din experiența neprețuită a vindecării și îngrijirii naturale, acumulată din moși-strămoși, și s-o adaptez stilului de viață contemporan. Curiozitatea mea de neoprit m-a purtat în ultimii zece ani prin multe locuri în România și Germania, studiind folclorul medical și fitofarmacia. Hodaia s-a născut tocmai din combinația cunoștințelor mele în medicina tradițională, moștenite în familie, și a practicilor medicinei moderne, pe care le-am descoperit în ultimii ani”, spune ea.

Pe lângă cunoștințele și rețetele moștenite, Raluca a conceput și alte formule noi. Totuși, în ultimul timp fondatoarea conceptului Hodaia a început să și scrie o parte din ceea ce a acumulat, însă într-un limbaj ce se adresează unui public larg, pentru că, așa cum spune, pentru ea e important să împărtășească cu ceilalți cunoștințe pe care ei le pot pune imediat în practică în beneficiul stării lor de bine și a celor apropiați lor, nu să lase studii științifice scrise, pe care să le citească din timp în timp alți cercetători. A publicat „Băutura Vraciului”, un ghid cu rețete alese din amestecuri de plante, urmând să apară curând volumul II.

“Natura ne-a înzestrat cu suficiente resurse valoroase și în România. Și dacă avem acces la ingrediente de calitate la o aruncătură de băț, de ce-am călători în jurul lumii pentru a le obține? Poțiunile Hodaia sunt realizate din specii de plante medicinale, cultivate ecologic și prelucrate în mod sustenabil în atelierul nostru. Plantele medicinale pe care le folosim sunt culese în zone unde ele se găsesc din abundență, departe de așezări umane sau drumuri. O altă parte din plante sunt cultivate în grădina noastră, unde se regăsesc în prezent peste 40 de specii. Acestea sunt, de multe ori, plante pe cale de dispariție, pe care noi le plantăm, multiplicăm și replantăm în jurul satului, de unde acestea au dispărut demult. Uleiurile presate la rece sunt asigurate de mici producători locali din Harghita, Mureș și Cluj; iar uleiurile esențiale sunt și ele distilate de noi sau achiziționate din România, având o calitate net superioară uleiurilor din import, despre originea cărora nu știm absolut nimic.”

Din discuțiile cu Raluca am înțeles că medicina tradițională conține mai multe elemente decât medicina naturopată, cea din urmă folosindu-se doar de plante medicinale. În medicina tradițională mai intră și diferite ritualuri sau practici, precum cel de “pus oase la loc”, descântece, desfaceri… Medicina naturopată se focusează pe plante medicinale și alte elemente din natură, aceasta regăsindu-se atât în medicina tradițională, cât și în medicina alopată modernă.

Cum a apărut Hodaia...

Originară din Toplița, Raluca începea povestea Hodaia acasă și o dezvolta apoi în județul Mureș. Acolo a creat ceea ce a primit numele de “Hodaia Nimei”, o gradină de plante medicinale și un spațiu pentru organizarea de cursuri și ateliere pe teme de ecologie și medicină tradițională. Iar numele dat acestui frumos proiect are o poveste ce trebuie amintită.

“Povestea numelui e simbolică și începe în 2016, când eram în căutarea unui cuib pentru a putea da naștere acestui proiect. Așa am ajuns în Hodaia, un sat în prag de dispariție în județul Mureș (comuna Fărăgău), în care mai locuia un singur domn, foarte bătrân. În anul următor, Hodaia a rămas fără ultimul locuitor, iar casa lui a fost dărâmată și transformată în teren agricol. Hodaia, satul dispărut de pe hartă, a mai rămas acum viu doar în sufletele noastre. N-am reușit să salvăm cătunul de care am prins drag, însă numele lui ne-a inspirat în mod neașteptat. Ne-a dus cu gândul la hodaie, un cuvânt care, în zona Transilvaniei, înseamnă odaie, dar și gospodărie, stână, vatră a satului. Deși nu are o origine clară, acest cuvânt simbolizează rădăcinile noastre, sursa bucuriei și liniștii sufletești. Așa se face că am botezat acest proiect Hodaia, iar gospodăria noastră - Hodaia Nimei, aducând un tribut satului ardelenesc, cu tradiții seculare, și naturii care ne poartă de grijă necontenit.”

Una dintre misiunile asumate de Hodaia este de a apropia oamenii de cât mai multe plante medicinale autohtone. “În acest scop, am creat Atelierul herbalistului sau spițeria naturii – locul în care se regăsesc toate ingredientele alese cu mare grijă de noi și combinate armonios pentru a rezulta în elixire și poțiuni magice, 100% naturale, marca Hodaia. La cererea unora dintre clienții noștri, am început să îi și primim la gospodăria Hodaia pentru a le arăta pe viu plantele, a-i învăța cum să le culeagă și cum să le folosească în mod corect. Ne vin studenți și din străinătate, cu care organizăm excursii și cărora le ținem cursuri pe teme de botanică, plante medicinale și ecologie. Pe lângă toate acestea, Hodaia organizează sau acceptă invitații de a participa și la ateliere de cosmetică, unde participanții sunt învățați să-și facă singuri produsele de îngrijire corporală.”

Întâlnirea cu Regele

Pentru povestea Hodaia a manifestat interes însuși Regele Marii Britanii, care a vizitat noua locație din Valea Zălanului din Covasna, în vara lui 2022. “Alteța sa Regală, Charles al III-lea ne-a făcut onoarea să-l avem ca oaspete la gospodăria noastră din Valea Zălanului iar pe durata scurtei sale vizite i-am arătat împrejurimile, am discutat despre plante și i-am prezentat planurile Hodaia pentru viitor. Am primit aprecieri și sfaturi, pentru care îi suntem recunoscători și îi mulțumim Regelui; cel ce ține, de fiecare dată, să sublinieze că România este ultimul colț al Europei unde se poate observa o sustenabilitate reală, o reziliență completă și menținerea unui întreg ecosistem”.

Apel către public

Din dragul de a împărtăși din cunoștințele acumulate în ani de studiu, unul dintre proiectele Hodaia este crearea unei grădini botanice cu plante medicinale care se găsesc în România, la care se lucrează din vara anului 2022. Un al doilea proiect non-profit este cel al înființării unui Muzeu de Farmacie și Medicină Tradițională, un muzeu „viu”, adică un spațiu de învățare, în care vizitatorii învață să pregătească diferite produse din plante.

Mica echipă Hodaia lansează și un apel către cei care rezonează cu povestea și ar dori să se implice. Poți contribui ca voluntar. “Avem nevoie de mâini harnice, care să ajute la grădină, în câte un weekend petrecut la țară”.

Poți dona pentru dezvoltarea muzeului. “Cine are obiecte vechi de medicină sau farmacie și dorește să le vadă pulsând din nou de viață în cadrul muzeului viu, primim cu bucurie donațiile voastre”.

Cumpărături din prăvălia Hodaia. “Cu fiecare produs achiziționat ajutați la lucrările de restaurare a șurii unde va fi muzeul. Cei care se vor implica vor fi răsplătiți cu ceaiuri și alte bunătăți cadou, de savurat alături de cei dragi. Mai multe despre Hodaia, aici https://hodaia.ro/ro/ .

Cosmina Marcela OLTEAN

Fotografii - Hodaia

Training pentru ghizi și muzeografi. Râșnov, 10-12 aprilie 2024

O experiență frumoasă, bogată, revigorantă!

În intervalul 10-12 aprilie am avut ocazia de a participa la un program de studiu ce s-a dovedit, așa cum asigurau anterior organizatorii, o experiență valoroasă și motivantă pentru fiecare candidat selectat în urma unui concurs național de dosare.

Peste 30 de participanți din toată țara, ghizi de turism și muzeografi de toate vârstele, s-au reunit timp de 3 zile la Râșnov, pentru a lua parte la discuții și ateliere susținute de specialiști din România și Norvegia pe teme legate de documentare, cercetare, mediere culturală, comunicare în sens larg, reconstituire istorică, contextualizare, în locațiile Cinema "Amza Pellea" și Centrul de educație Schubz. Plus vizite de studiu după program și discuții între colegi de breaslă. Au fost 3 zile pline și cu folos!

Discuțiile și atelierele au fost conduse de specialiști din domeniu precum Dr. Nicolae Pepene (manager Muzeul Județean de Istorie Brașov), Robert Fieraru, specialist Comunicare, Rickard Åkesson, specialist Reconstituire Istorică (Hands on History Norvegia) și Cristina Bordeanu, actriță.

După program, alături de colegi, am plecat în vizite de studiu la Biserica Evanghelică și la Biserica veche Sf. Nicolae din Râșnov, pentru a descoperi pictură veche de secol XIII și XV, dar și arhitectura unui oraș atât de frumos și bogat în istorie.

Foto, Ionuț Maftei

Activitatea face parte din proiectul Heritage Hub Râșnov (mai multe informații pe www.cetatea-rasnov.ro) și a fost finanțat prin grant internațional SEE (Iceland Liechtenstein Norway grants) în cadrul programului RO-CULTURA.

Organizatori - Asociația Mioritics, Primăria orașului Râșnov, Hands on History Norvegia, cu sprijin din partea Ministerului Culturii.

Foto, Mihaela Frățilă

“Primăverile” marilor artiști (II)

La marii artiști ai artei europene găsim lucrări reprezentative și pe tema reînnoirii naturii, adesea asociată și cu reînnoirea spiritului uman. Primăvara, trecută prin filtrul creativității lor, a luat numeroase forme, culori și se arată în maniere specifice fiecărui autor.

Sandro Botticelli - “Primavera”, detaliu Flora

Nu știu dacă este cineva care să nu fi văzut până acum opera alegorică Primavera a lui Sandro Botticelli, o tempera pe lemn, aflată în Florența, la Uffizi. În centru o vedem pe Venus, înconjurată de Cupidon, Cele Trei Grații, Mercur, Zefir, Nimfa Clori și Flora. Cea din urmă e și cea care ne interesează pentru că e personificarea primăverii în viziunea marelui Botticelli. O redă ca pe o tânără însărcinată, îmbrăcată în flori, pe care le răspândește în lume.

Renoir, „Primăvara” din seria Patru anotimpuri

Această alegorie de Pierre-August Renoir se caracterizează prin gingășie și prospețime. Poate este despre sfiala cu care vine primăvara, în pas ușor și grațios. Tânăra aproape se dizolvă în fundal. Artistul face și un joc de culori calde și reci, predominând cele reci.

„Primăvara” lui Monet

Claude Monet este cunoscut pentru operele dedicate măreției naturii. Și-a petrecut mulți ani în mijlocul ei, observând-o și redând clipe. Îi plăcea să picteze „en plein air” pentru a se bucura de lumină și de culorile crude ale primăverii. Monet se muta la Argenteuil, o suburbie apropiată de malul Senei, în 1871, tocmai pentru a putea trăi în ritmul naturii. Aici pictorul a fost preocupat de modul în care amestecul de culori poate reda efectul strălucirii razelor soarelui, filtrate printre crengi. Cele două femei așezate în livadă, se contopesc cu cadrul natural. E mai importantă natura decât omul.

Alfred Sisley, “Pe lângă păduri primăvara”

Alfred Sisley s-a născut la Paris din părinți britanici și a trăit mai ales în Franța, exersând în atelierul lui Marc Gleyre din Paris și devenind membru al grupului impresionist. Sisley a pictat în principal peisaje. Aici avem un frumos cadru de primăvară, cules de pe ulița unui sat de la marginea pădurii, al cărui subiect principal sunt copacii înfloriți.

Vincent van Gogh, „Părul înflorit”

Când Vincent van Gogh ajungea în Arles, în 1888, peisajul nu era spectaculos, dar în scurt timp toți pomii îmbrăcau haina primăverii, spre încântarea artistului. Inspirat, a început să lucreze la o serie de tablouri în care să surprindă acest miracol al naturii. Se spune că Van Gogh a lucrat această pânză într-o singură zi, despre care îi scria fratelui: „Am lucrat la această pânză sub cerul deschis, perii înfloriți sub cerul albastru. Probabil cel mai bun peisaj pe care l-am realizat vreodată”. Artistul ne încântă cu o pânză în culori calde, optimiste, prin care a dorit să reflecte sublimul efemerității.

Franz von Stuck, „Sunetele primăverii”

Bucuria primăverii transpare din acest tablou plin de dinamism și bucurie, al artistului Franz von Stuck, pictor, sculptor, gravor și arhitect german. A numit-o „Sunetele primăverii” și, observând-o, aproape că le putem auzi pe cele trei tinere vesele, râzând, dansând și cântând.

„Primăvara” lui Waterhouse

Englezul John William Waterhouse a fost supranumit „prerafaelitul modern” datorită stilului cu care s-a făcut cunoscut și pe care îl putem observa și în acest tablou dedicat primăverii. Lucrările sale par basme pictate și tind doar spre frumos și sublim. Din primăvara lui Waterhouse transpare tinerețea, frumusețea și prospețimea. Cadrul desprins din viața liniștită a unui sătuc englezesc, redă o tânără frumoasă, într-o atitudine contemplativă, culegând flori într-un coș.

“Primăvara” lui Klimt

Această Primăvară a lui Gustav Klimt se găsește în stânga lojei regale din Sala de teatru a castelului Peleş. Marele artist își imaginează primăvara ca pe o fetiță ce ţine în mână o cunună de lauri. Este trasat cadrul, ca o ramă, dar fetița iese din acesta, personajul fiind un element de volum, ce se apropie de privitor. Din fundalul vegetal nu lipsesc florile primăverii. Privirea noastră e atrasă de motivul decorativ de influenţă orientală de pe drapajul cu care e îmbrăcată fetița.

„Primăvara” lui Magritte

Artistul suprarealist Rene Magritte a devenit celebru pentru opere în care percepția realității urmează alte reguli. Deseori a pictat obiecte banale în contexte bizare. Pentru asta a rămas în istoria artei. Imaginarul său a influențat Minimalismul și Pop Art-ul. Pasărea aflată în zbor este o imagine care apare deseori în operele pictorului belgian. Despre această operă, criticul de artă Jacques Meuris spunea că pasărea „din frunze și ramuri de copaci pare o delicată tapiserie. Este surprinsă planând peste o pădure alcătuită din același tip de copaci din care este alcătuit corpul ei și plutește peste un cuib aflat pe un perete din piatră”. Rezultă o imagine ce trimite la cadrul de film.

Klee, „Tufișuri primăvara”

Lucrarea care la prima vedere nu trimite neapărat cu gândul la primăvară, din cauza culorilor puternice și a vegetației redate într-un mod mai neobișnuit, este totuși un elogiu adus primăverii și aparține avangardistului Paul Klee, nu doar artist, ci și teoretician al artei.

Influențat de teoriile lui Goethe, Runge, Delacroix și Kandinsky, Klee și-a dezvoltat propria teorie a culorii, lucru ce-l putem observa și în această operă, realizată din grupaje de linii dinamice și puncte, toate în culori puternice.

Surse foto – WikiArt.org, MutualArt.com, universal-prints.de, 

pixels.com, arhive.com, 1st-art-gallery.com

„Primăverile” marilor artiști (I)

Asemeni celorlalte anotimpuri, primăvara a inspirat mereu artiștii și s-a numărat printre subiectele preferate și des abordate de aceștia. Nicio primăvară nu e copia identică a celei de dinainte, iar zilele de primăvară se prezintă și ele variat, uneori cu schimbări majore de la o zi la alta, iar asta face ca subiectul să poată genera mii de imagini diferite. Primăvara e perioada în care schimbarea se produce poate mai accelerat decât în celelate anotimpuri. Cel mai scurt anotimp, cel în care fiecare zi și moment al zilei aduce o imagine nouă față de cele văzute anterior, contribuie la fascinația și încercarea artiștilor de a-i capta și imortaliza efemeritatea și unicitatea din momentele ce trec și se pierd aproape imediat, dacă nu sunt observate la timp.

Lumina dimineții, lumina apusului, ploaia, vântul, soarele, toate în anumite momente relevă diferite nuanțe ale primăverii. La toate acestea se adaugă viziunea și maniera proprie fiecărui artist, care face ca același subiect să fie redat în moduri atât de diferite. Mai avem și cazurile în care artștii tratează subiectul din perspectivă alegorică, în care primăvara devine o tânără și frumoasă fată. Indiferent de caz, artiștii ne-au lăsat imagini ale unor primăveri subiective, demult apuse, pe care deși noi nu le-am trăit, avem ocazia de a le contempla secole mai târziu, datorită lor.

Selecție din arta românească

Selecția mea e la fel de subiectivă precum fiecare dintre aceste opere și reprezintă o foarte mică parte dintre primăverile ce le putem descoperi în lumea frumoasă a artei românești. Să ne oprim măcar la câteva dintre "primăverile" marilor artiști.

Nicolae Grigorescu, “Primăvara în livadă” și “Primăvară la Câmpina”

Maestrul de la Câmpina, deschizătorul de drumuri pentru toate generațiile ce i-au urmat, fondatorul picturii moderne românești, surprinde esența primăverii pictând un copac încărcat cu flori albe și face un focus pe ramurile înflorite din centrul compoziției, subiectul diluându-se progresiv pe măsură ce ne apropiem de marginile tabloului. Imaginea construită din pete de culoare și puncte, în stil impresionist, prezintă o paletă ce cuprinde doar câteva culori. La umbra copacului, în partea stângă jos, remarcăm și o țărăncuță ce se odihnește. Ea aproape se comtopește cu peisajul. “Primăvară la Câmpina” surpinde un moment trecător, ca și primăvara. Jumătate din registrul compozițional e ocupat de un mesteacăn, înconjurat de vegetație, presărată cu flori roșii și galbene. În plan mai îndepărtat zărim o țărăncuță îndepărtându-se. Tabloul se vindea în martie 2022 cu 95.000 de euro.

Ștefan Luchian, panoul decorativ “Primăvara” și “Flori de primăvară”

Chiar la începutul anilor 1900, Victor Antonescu îi comanda pictorului o compoziție Art Nouveau în care să fie prezentată primăvara în mod alegoric. Primul anotimp al anului este asociat cu vârsta tinereții și un nou început. Așa că Luchian și-a imaginat anotimpul ca pe o tânără cu păr blond, în rochie roz, cu podoabe în păr și înconjurată de trandafiri. Regăsim lucrarea în Galeria de Artă Românească Modernă a Muzeului Național de Artă al României.

Luchian redă primăvară și prin peisaj sau naturi statice cu flori, cum este tabloul viu colorat, ales aici. Criticul de artă Oscar Walter Cizek spunea în 1945: „Florile lui Luchian par crescute într-o lume ireală, chiar dacă tușa nespus de vie a culorilor se impune privirii într-o prospețime unică. Luminile dau petalelor aripi. Luchian nu este niciodată patetic sau declamator, înfăptuind în florile lui o sonorizare, o polifonie de străluciri care se sintetizează fiindcă își au izvorul în taina unei tensiuni interioare”.

Nicolae Dărăscu, “La munca câmpului”

Nicolae Dărăscu, pictor și acuarelist, a fost puternic influențat de impresionism și neoimpresionism. Născut la Giurgiu, a studiat pictura la Academia de Arte Frumoase din București între 1902 și 1906, la clasa lui George Demetrescu Mirea. După absolvire, a primit o bursă la Académie Julian din Paris, unde și-a dorit să ajungă pentru a călca pe urmele celor pe care mult îi admira: Nicolae Grigorescu și Ştefan Luchian.

A studiat alături de Jean-Paul Laurens și Luc-Olivier Merson. A călătorit mult, în diferite regiuni din țară, dar și din sudul Franței (Toulon și Saint-Tropez) și Italia (Veneția). Contactul cu arta europeană nu l-au făcut însă niciodată să uite de rădăcinile și de arta românească. Redă primăvara în mai multe scene ce reproduc episoade de lucru la câmp. Se remarcă printr-o forță și expresivitate a culorii.

Nicolae Vermont, “Amiază de primăvară” (1926)

Născut la Bacău, Nicolae Vermont este cunoscut ca pictor şi gravor. A studiat la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, apoi la Munchen şi Paris, asemeni multor artiști români. Dintre primăverile lui Vermont am ales o acuarelă pe care o realiza în 1926 la Paris. Petele de culoare construiesc imaginea unei zile calde de primăvară. Vedem o tânără așezată într-o grădină, vedem copacii și vegetația redată în diferite culori. Transparența prin care se caracterizează tehnica acuarelei ajută mult în a exprima esența lucrurilor și chiar transparența vegetației crude primăvara, când lumina solară trece prin ea.

Samuel Mützner, “Zi de primăvară” (1925)

Născut într-o familie modestă din Bucureşti, pictorul român de origine evreiască Samuel Mützner a urmat cursurile Academiei Julian. Şi-a definit stilul în urma anilor petrecuţi în cercul lui Claude Monet. Și-a exprimat mereu preocupările pentru aflarea de noi soluţii și formule picturale. Unele dintre operele sale sunt expuse în mari muzee din ţară, iar altele se găsesc în importante colecţii particulare.

Mützner creează aici o pictură după învățătura impresionistă, în acorduri cromatice subtile şi tuşe consistente, analizând în detaliu motivul - așa cum face de fiecare dată - aici copacul înflorit. Lucrarea surprinde tot ce are primăvara mai frumos: o atmosferă liniștitoare și splendoarea unui copac înflorit într-o grădină.

Surse foto – WikiArt.org, arhive.com, 1st-art-gallery.com

Reprezentări timpurii ale Bunei Vestiri

Buna Vestire este prima dintre sărbătorile Maicii Domnului, consemnată în vechile documente, datând din timpul împăratului Iustinian, cu celebrare pe 25 martie. Reprezentările vizuale pe această temă își au originile în Evangheliile canonice (Luca I, 26-38), la care se adaugă elemente simbolice din Vechiul Testament, dar au fost incluse ulterior și alte elemente legate de contextul teologic, cultural, geografic și spiritual al diferitelor epoci. În toate bisericile ortodoxe, Buna Vestire este pictată pe iconostas, în registrul praznicelor împărăteşti.

Buna Vestire din Catacombele Priscillei din Roma

Buna Vestire din Catacombele Priscillei din Roma, considerată prima reprezentare a scenei

Scena Bunei Vestiri s-a schimbat din punct de vedere compozițional odată cu trecerea timpului. Însă rădăcinile ei ne îndreaptă către arta paleocreștină a catacombelor din Roma. Modurile de reprezentare ale scenei au evoluat de la artă naivă către reprezentări tot mai realiste și grade tot mai ridicate de artisticitate, simbolism și substrat dogmatic. De la compoziții statice la dinamice, de la fundal neutru la diferite cadre în care sunt plasate personajele (natural, arhitectural, de interior), până la scene încărcate de elemente simbolice, cele două personaje iconice au fost astfel plasate în diferite contexte narative (simple, ce subliniează strict actul vestirii, apoi tot mai complexe și încărcate de detalii și simboluri), iar poziționarea celor doi în compoziție s-a schimbat. Dacă în primele reprezentări Arhanghelul apărea în stânga, a început apoi să apară mereu în partea dreaptă a scenei.

Cea mai veche reprezentare a Bunei Vestiri se găsește în Catacombele Priscilei, din Via Salaria, nordul Romei, monument paleocreștin, care a servit ca loc de înhumare din secolul al II-lea până în secolul al IV-lea. Fresca datează din prima jumătate a secolului al III-lea și face parte dintr-un ansamblu.

Vedem o reprezentare foarte simplă sub raport compozițional, al formelor și culorilor, comparativ cu alte scene din ansamblu. Istoricii au fost uimiți de faptul că Arhanghelul este reprezentat fără aripi, asemeni unui om. El poartă tunică și are mâna ridicată, trimițând la semnul vorbirii. Fecioara Maria apare în veșminte romane și e așezată într-un jilț cu spătar înalt, ascultându-l pe cel dinaintea ei.

Mozaic / Santa Maria Maggiore (secolul al V-lea)

Printre reprezentările timpurii se mai numără mozaicul de pe arcul triumfal al Bisericii Santa Maria Maggiore (secolul al V-lea), în care apare pentru prima dată porumbelul, ca simbol al Duhului Sfant, apoi o pictură pe un sarcofag din secolul al VI-lea, al familiei Pignatta (azi la Muzeul din Ravenna), iar din secolul al XII-lea datează Buna Vestire de la Ustiug (azi la Galeria Tretiakov din Moscova), realizată de un iconar din Novgorod, în care putem vedea personajele plasate pe un fond neutru, realizat doar cu foiță de aur. În partea de sus apare Dumnezeu Tatăl și silueta lui Iisus pe pieptul Fecioarei, pe maforionul roșu.

Buna Vestire de la Ustiug

În secolul al VI-lea apare și schimbarea pozițiilor personajelor în cadrul scenei. Fecioara Maria apare de acum în partea dreaptă. Narațiunea vizuală va începe astfel să corespundă cu direcția de citire și scriere în limbile greacă și latină (de la stânga la dreapta), astfel încât privirea să ajungă și să rămână pe imaginea Fecioarei.

Arhanghelul apare de obicei singur, înaintea Fecioarei, dar mai există și reprezentări în care apar mai mulți îngeri, ca în mozaicul Bisericii Santa Maria Maggiore (sec. V). În mozaicul roman, ca și în fresca din Catacombele Priscilei, Fecioara Maria apare șezând, cu picioarele pe un podium, dar din secolul al VI-lea, începe să fie redată în picioare.

- - -

În spaţiul românesc, sărbătoarea Bunei Vestiri (Blagoveştenia) se suprapune cu Ziua Cucului, o altă sărbătoare din calendarul popular, zi în care această pasăre-simbol cânta pentru prima oară, vestind venirea primăverii.

Etnologul Ion Ghinoiu nota că „dacă în ziua de Blagoveştenie timpul va fi frumos, tot anul are să fie bun. Şi cum va fi vremea în ziua de Buna Vestire, aşa va fi şi de Paşti. Iar dacă de Buna Vestire se află şi frunză verde, atunci anul va fi cu belşug“.

Simion Florea Marian nota în „Sărbătorile la români”, din mărturia unui țăran român, că „Blagoveștenia o așteaptă oamenii cu mare bucurie ca sa audă cucul cântând. Cucul cam pe la Buna Vestire până la Sân Petru avea multe misiuni de îndeplinit; el trebuia sa ne spună viitorul sau să ne aducă știri despre iubiții și iubitele noastre”. Toţi oamenii satului așteptau să audă prima cântare a cucului.

- - - 

Documentare: Cosmina Marcela Oltean

Surse: Documentar Khan Academy (SUA); https://catacombepriscilla.com/en/storia/ ;

CrestinOrtodox.ro (Radu Alexandru, “Buna Vestire, icoana din catacombe”); Ziarul Lumina (Monahia Atanasia Văietiși, Documentar: “Buna Vestire - iconografia tainei Întrupării între surse literare și evoluția artei”). Foto: CrestinOrtodox.ro; Ziarul Lumina.

Lia și Dan Perjovschi: “Expoziția ca un muzeu al cunoașterii și expoziția ca un ziar”

Dublu solo show la Muzeul de Artă Brașov

În perioada următoare, Muzeul de Artă Brașov invită publicul să descopere expoziția „Urgențe”, un dublu solo show al artiștilor contemporani de renume internațional Lia și Dan Perjovschi.

Expoziția „Urgențe” prezintă aspecte din cercetările celor doi artiști din ultimii 35 de ani, aducând două perspective distincte și complementare asupra realităților, complexităților și provocărilor prezentului. Lucrările fascinante ale Liei Perjovschi, grupate sub titlul „Kit de supraviețuire” (selecție din „Muzeul Cunoașterii”), se întâlnesc în armonie cu creațiile de impact ale lui Dan Perjovschi, prezentate în secțiunea „Press Stress”.

„Urgențe” este un dublu solo show. O cercetare a lumii contemporane în care se împletesc, se separă sau se topesc două viziuni artistice distincte dar complementare. Expoziția ca un muzeu al cunoașterii și expoziția ca un ziar. Bird view-ul și cotidianul în același spațiu. – transmit Lia și Dan Perjovschi.

„Expoziția pune în dialog două perspective interconectate, evidențiind cunoașterea, creativitatea și supraviețuirea în context contemporan. Sub conceptele ’Kit de supraviețuire’ și ’Press Stress’, Lia și Dan Perjovschi aduc în prim-plan viziuni profunde asupra realităților și provocărilor lumii prezentului:

În secțiunea ’Press Stress’, Dan Perjovschi adună lumile-pagini ale presei într-un puzzle al societății actuale. Aici, lumea se schimbă, presa tipărită dispare, dar stresul rămâne constant. Prin intermediul creației sale, artistul oferă o perspectivă profundă asupra schimbărilor sociale și a impactului mediului informațional asupra vieții cotidiene.

Spațiul expozițional, transformat într-o imensă hartă mentală, este organizat de Lia Perjovschi în jurul unor nuclee tematice care abordează subiecte specifice secolului 21. ’Kit de supraviețuire’ oferă un bird view al secolului curent, aducând în discuție umanitatea, alienarea și diversele strategii de supraviețuire. Într-un inventar al timpului prezent, teme precum schimbările climatice, globalizarea și evoluțiile tehnologice devin părți ale unui puzzle imens”, explică Alexandra Ilnițchi-Ardelean (MAB/Comunicare și PR).

Dan Perjovschi oferă o imagine profundă privind schimbările sociale și a impactului mediului informațional asupra vieții cotidiene:

“În fiecare zi se întâmplă ceva. Pe strada pe care e muzeul acesta, în orașul în care e muzeul acesta, pe continentul acesta sau undeva în Calea Lactee. În fiecare zi un fluture bate din aripi. Pentru mine, pagina de ziar este lumea întreagă. „Press Stress” adună lumile-pagini într-un puzzle al societății contemporane, cu tragediile ei, cu eroismele și barbarismele ei. Lumea se schimbă, presa tipărită dispare, stresul rămâne. Acest 'rămâne' este subiectul artei mele. O artă săracă în mijloace, dar bogată în sensuri” – subliniază artistul.

Vernisajul expoziției va avea loc în prezența artiștilor, marți, 12 martie 2024, începând cu ora 18, cu intrare liberă. Expoziția se poate vizita până pe 30 aprilie.

Despre artiști aflăm de la MAB:

Lia și Dan Perjovschi s-au născut în 1961 la Sibiu, România, au urmat aceeași Școală Generală și Liceul de Artă (1970-1980) și s-au căsătorit în 1983. Locuiesc și lucrează la Sibiu, dar și în restul lumii. Operele lor artistice au fost expuse în sute de expoziții și festivaluri în România și internațional. Au expus împreună la instituții publice de cultură precum: Total Museum Seoul, Rupert Vilnius, Kunstraum Innsbruck, Tranzit.ro Cluj, Espaivizor Valencia, IFA Berlin & Stuttgart și galerii precum Christine Koenig Wien, Michel Rein Paris, Kula Split. În 2007, artiștii au avut o expoziție retrospectivă exhaustivă la Muzeul Nasher de la Universitatea Duke.

Cu o carieră artistică de peste 30 de ani, Dan Perjovschi și-a dezvoltat propriul limbaj vizual distinctiv, redus, care condensează subiecte intricate fără a elimina complexitatea realității. Ca artist și jurnalist, practica sa artistică s-a dezvoltat ca o formă de "jurnalism vizual". De la colaborarea cu Revista 22 încă din anii '90 până la lucrarea „Ziarul Orizontal”, un perete public de 30 de metri din Sibiu pe care îl dezvoltă cu nou conținut artistic de peste 10 ani, artistul își exprimă viziunea asupra societății contemporane prin desene.

Lia Perjovschi, este fondatoare și coordonatoarea CAA CAA (Contemporary Art Archive and Centre for Art Analysis) și KM (Knowledge Museum), un proiect de cercetare interdisciplinară. A participat în peste 700 de expoziții, conferințe și ateliere în întreaga lume. Practica sa artistică diversă reflectă o călătorie de la corpul său fizic la corpul universal al cunoașterii, fiind caracterizată de o largă diversitate a mediilor de exprimare.

Luna Sculptorilor Români / Atracțiile principale: “Coloana funie” a lui Mircea Cantor și desene de Constantin Brâncuși

Ziua Națională Brâncuși e marcată în ultimii 4 ani la Iași prin Luna Sculptorilor Români, cel mai amplu eveniment dedicat sculpturii moderne și contemporane din România, care a crescut cu fiecare ediție. Invitatul special în 2024 este artistul contemporan Mircea Cantor.

Din 19 februarie până pe 19 martie sunt expuse peste 350 de sculpturi în 24 de expoziții personale și colective, iar 48 de opere sunt etalate în spațiul public, în diferite locații din oraș.

Reprezentanți ai sculpturii moderne precum Ion Jalea, Oscar Han, Dimitrie Paciurea (prin implicarea Muzeului de Artă Constanța) Ion Irimescu (lucrări de la Muzeul “Ion Irimescu” din Fălticeni) Marcel Guguianu, Corneliu Medrea, Mihai Olos, Peter Jecza, alături de nume mari ale artei contemporane românești precum Paul Neagu, Geta Brătescu, Aurel Vlad, Mircea Roman, Laurențiu Mogoșanu, Dumitru Verdianu, Horia Damian și Maxim Dumitraș, se regăsesc printre expozanți.

După ce a expus în mari muzee ale lumii, Mircea Cantor poate fi descoperit la Palatul Culturii, în rotonda Muzeului de Artă, unde e etalată “Coloana funie”, o sculptură-instalație, ce reia unul dintre motivele des întâlnite în opera lui Cantor - funia, cea care trimite la unitate, echilibru și solidaritate. Cu ceva timp în urmă, în cadrul unui interviu, artistul spunea că „motivul funiei e reprodus pe bisericile din lemn din Maramureş, dar nu numai acolo, ci şi în Bihor. Simbolul e o trimitere la un fel de unitate, de solidaritate şi de consolidare a unei comunităţi. Funia o întâlneşti, evident şi la alte civilizaţii, culturi, începând cu babilonienii, egiptenii, apoi culturile europene, şi vorbeşte de ceva care se leagă, se ţine împreună. Am luat motivul şi am vrut să-l duc mai departe.” (Adevarul.ro, 2012, articol de Cristina Hermeziu)

Motivul funiei l-a folosit în lucrări precum „Prag resemnat”, o sculptură-instalație prezentată la Paris, ce redă o casă maramureşană cu pereţii adunaţi de o funie sculptată în lemnul casei. Anul trecut, motivul funiei a fost folosit și în proiecte cu casa Dior, pentru care a reimaginat geanta Lady Dior, recurgând la o broderie peste care a suprapus funii din piele. O altă lucrare este “Anthroposynaptic (Dior/Bihor)”, compusă dintr-o vestă Dior, colecţia toamnă 2017, şi un cojoc binşenesc din Bihor. Lucrarea a fost un răspuns la controversa iscată de includerea de către casa Dior a vestei de inspiraţie românească în colecţie, fără menţionarea sursei.

Revenind la LSR, în premieră la Palatul Culturii din Iași, din Colecția Mariana Florescu sunt expuse desene de Brâncuși și o serie de fotografii originale, realizate de Edward Steichen la New York. Un portret unic al lui Brâncuși, realizat de suprarealistul Man Ray, se regăsește la Ateneul Național din Iași.

„Publicul va avea acces liber la peste 350 de opere de artă, semnate de 113 autori din perioada modernă și contemporană. La eveniment vor participa invitați din 15 orașe, din țară și străinătate, iar publicul este așteptat să descopere cele 24 de expoziții personale și colective, cât și lucrări pe principalele artere pietonale ale orașului, ce vor transforma orașul într-un veritabil circuit cultural. Maeștri ai artei, alături de creatori tineri, reprezentanți ai școlii românești de sculptură, curatori și operatori din sfera culturii vor prezenta publicului ieșean creații reprezentative într-un efort susținut de radiografiere și documentare a fenomenului sculpturii moderne și contemporane”, transmite managerul proiectului LSR, sculptorul Vladlen Babcinețchi.

În ediția din 2024, spațiile de expunere LSR sunt Muzeul Mitropolitan, Baia Turcească, Galeria Ateneului Național Iași, Palatul Culturii, Muzeul Unirii, Palatul Roznovanu, Muzeul Municipal, Palatul Braunstein, Casa Universitarilor (UAIC), Galeria Pallady, Galeria Victoria, Galeria Tonitza, Galeria Drossu, Galeria Octav Băncilă, Galeria La Geam, Arcada Central Art Space, cât și în cadrul galeriilor private Dana și ArtEast.

În spațiul public se prezină sculptură modernă și contemporană în Grădina Palas, Esplanada Palatului Culturii, Palas Campus, Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, Piața Unirii, Strada Lăpușneanu și Bulevardul Carol I.

Text, foto - Cosmina Marcela Oltean

Referințe - Adevărul, Gândul, Radio România Cultural

Lansarea unui volum ce tratează în amănunt istoria culturală a luminii în artele vizuale

Volumul “Lux Magna. O istorie culturală a utilizării luminii în artele vizuale din Antichitatea târzie până în zorii modernității”, apărut în octombrie 2023 la Editura Universității Al. I. Cuza Iași, semnat de Oana Maria NAE, lector univ. dr. la UNAGE Iași, s-a lansat la Libraria Orest Tafrali a Universității Al. I. Cuza Iași, în data de 17 ianuarie.

Despre însemnătatea și necesitatea unui astfel de studiu au vorbit în cadrul evenimentului prof univ. dr. Laura Codrina Ioniță, prof. univ. dr. Alexandru Ioan Tofan, lect. univ. dr. Florin Crișmăreanu, prof. univ. dr. George Bondor și autoarea.

”Pornind de la premiza lipsei unui studiu dedicat istoriei culturale a luminii din perspectiva creației artistice, volumul de față încearcă să consemneze, să analizeze și să configureze o succintă istorie culturală a acestui element vizual implicat în construcția oricărei lucrări de artă, fie că este vorba despre lumina diurnă sau cea artificială, fie din perspectiva relațiilor dintre semnificațiile sale simbolice dobândite în decursul vremii și diversele sale utilizări spațiale, analizate deopotrivă sub aspect estetic și compozițional. Studiul cuprinde, din punct de vedere cronologic, perioada cuprinsă între sfârşitul Antichităţii şi începuturile creştinismului şi Iluminism”, notează Editura Universității Al. I. Cuza Iași, pe website.

Cuprinsul volumului se poate consulta aici - https://www.editura.uaic.ro/produse/editura/aparitii-recente/lux-magna-o-istorie-culturala-a-utilizarii-luminii-in-artele-vizuale-din-antichitatea-tarzie-pana-in-zorii-modernitatii-1937/1

Dr. Laura Codrina Ioniță, cadru didactic la UNAGE Iași: “volumul Lux Magna, publicat în colecția Sophia, o carte foarte bine documentată și foarte frumos scrisă, este o analiză a sensurilor și semnificațiilor luminii, de la simpla percepție optică până la înțelesuri soteriologice. De asemeni o cercetare a felului în care lumina influențează artele vizuale, din Antichitate până în timpurile moderne”.

Despre autoare

Oana Maria Nae (n. 1983) este doctor în arte vizuale, istoric de artă și predă cursuri de artă modernă și contemporană în cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași. Interesele sale au legătură cu modul de reprezentare a femeii în pictura românească modernă, cu relațiile dintre orientalism și occidentalism, dar și cu fenomenele culturale care preced și influențează epoca modernă. A participat la numeroase conferinţe internaţionale şi naţionale (ASPLF 2016, CAA 2019, EAM 2018 și 2022), a publicat studii sub formă de articole ştiinţifice (în reviste precum Anastasis. Research in Medieval Culture and Art, Hermeneia. Journal of Hermeutics, Art Theory and Criticism ș.a.) și cursuri universitare (Cum scriem un text despre artă. Ghid practic pentru studenții din domeniul artelor vizuale, împreună cu Daniel Ungureanu, Editura Artes, 2022).

Foto, Editura UAIC

Piața de artă românească, în ultimii ani

Idealiștii privesc arta prin prisma esteticii și a însemnătății pentru istoria culturală și vizuală a umanității. Pragmaticii (deținători de capital) o transformă în valuri de cifre și în tranzacții. Pentru ultimii, arta înseamnă în unele cazuri pasiune, dar adesea devine doar investiție și asigurare pentru viitor.

Ca orice pe lumea asta, piaţa de artă este adesea subiectivă, “este în continuă schimbare – şi nu este întru-totul transparentă”. (artmark.ro)

Cele mai des întâlnite nume în licitațiile de artă românească

În 2020, cinci dintre cei mai vânduți artiști români erau Nicolae Grigorescu, ocupând prima poziție în clasament, urmat de Nicolae Tonitza, Gheorghe Petrașcu, Theodor Pallady și artistul contemporan Adrian Ghenie.

În 2021, prima poziție era ocupată de Ion Țuculescu, urmat de Nicolae Tonitza, Adrian Ghenie, Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petrașcu, conform TUDOR-ART.ro.

În 2022, primul era Nicolae Tonitza, apoi Nicolae Grigorescu, Samuel Mützner, Ștefan Câlția și Ion Țuculescu.

În 2023, cel mai bine cotat și vândut artist era din nou Nicolae Grigorescu, apoi Nicolae Tonitza, Sabin Bălașa, Constantin Piliuță și artistul contemporan Felix Aftene, din Iași.

O situație generală pentru intervalul 2014-2023, realizată de TUDOR-ART.ro, în funcție de suma înregistrată în urma vânzărilor, îi plasează în primii 10 cei mai bine vânduți artiști și cei mai des prezenți pe piața de artă românească pe Nicolae Grigorescu (153 de lucrări adjudecate), Nicolae Tonitza (cu 342 de lucrări adjudecate), Ion Țuculescu (92 de lucrări adjudecate), Theodor Pallady (353), Gheorghe Petrașcu (246), Adrian Ghenie (42), Ștefan Luchian (74), Theodor Aman (353, asemeni lui Pallady), Corneliu Baba (445) și Octav Băncilă (327).

Pentru 2024 se previzualizează un top care îi favorizează pe Ștefan Luchian, Horia Bernea, Sava Henția, Alexandru Severin, Ion Pacea și Nicolae Tonitza.

TUDOR-ART.ro este o bază de date care centralizează și monitorizează toate informațiile înregistrate în urma vânzărilor oficiale realizate de case de licitații românești și galerii de artă pe teritoriul țării noastre.

Institutul de Management al Artei din cadrul casei de licitații Artmark propune consultarea indexului pieței de artă, accesibil aici https://www.indexulpieteidearta.ro/ .

Indexul listează și analizează, începând cu anul 1995, cotaţiile anuale medii de piaţă și randamentele anuale pentru aproape toți artiştii români tranzacționați public.

Note din istoria pieței de artă din România

“Piaţa românească de artă, funcţională restrâns, fragmentat şi parţial clandestin în perioada regimului socialist, a început, după revoluţie, un proces de liberalizare şi democratizare, punctat încă din 1990, prin deschiderea primei case de licitaţii de artă autohtone.

Piaţa românească de artă este susţinută curent, la nivelul vânzărilor publice (prin licitaţie de artă), prin 7 case locale de licitaţie de artă ce întreprind regulat sesiuni de licitaţie, în medie lunară având loc 7 licitaţii de artă, în cadrul cărora se pun în vânzare publică aproximativ 700 lucrări de plastică și grafică de autor.” (Artmark Institutul de Management al Artei)

În 1990 se înființa ALIS, prima casă de licitație cu vânzări regulate, care la începutul anului 2000 își deschidea și un website unde afișa rezultatele licitațiilor curente. În decembrie 2002 apărea GoldArt, prima casă de licitație concurentă.

În noiembrie 2003 se înregistra prima vânzare a unei lucrări de artă cu o sumă de peste 50.000 USD, fiind vorba de ”Fata șezând în iarbă” a lui Nicolae Grigorescu.

Au apărut apoi și alte case de licitații, iar în prezent cele mai active sunt Artmark, Alis, Historic, Vikart și Quadro.

Lideri la nivel mondial

Sfârșitul anilor 1980 a fost o perioadă de vârf pentru casele de licitații de artă. Apoi, la începutul anului 1990, piața s-a prăbușit. SUA a depășit UE, devenind cea mai mare piață de artă din lume.

Marile case de licitații Christie's și Sotheby's dictează în prezent în acest domeniu al comerțului cu artă. În 2002, LVMH Moët Hennessy • Louis Vuitton S.A, este cea mai mare companie producătoare de bunuri de lux din lume, cu sediul la Paris, a achiziționat firma elvețiană de consultanță în artă de Pury & Luxembourg și a fuzionat-o cu Phillips pentru a forma Phillips de Pury & Company, cu scopul de a sparge acest duopol din vârful pieței.

Cosmina Marcela OLTEAN

Surse: tudor-art.ro, artmark.ro

Foto, Luxury online

Metapictura colecțiilor de imagini / „METACOLECȚIILE” lui Lucian Brumă

Practica picturală a lui Lucian Brumă îi pune pe practicienii și teoreticienii de artă în fața conceptelor de metapictură, de mise-en-abyme (tehnică formală de plasare a unor copii mai mici de imagini în interiorul picturii, care pare să se repete la infinit), dar îi introduce și într-un discurs pictural experimental cu limbaj hibrid. Cercetările artistului vizează felul nostru de a vedea, de a percepe, moduri de lecturare a imaginilor și toți factorii ce pot interveni în aceste procese complexe.

Metapicturile lui Lucian Brumă, organizate în metacolecții, chestionează diferite moduri de a privi. Aceste serii de lucrări au fost prezentate în ultimii ani în trei expoziții în Iași și București, iar curatorii cu care artistul a lucrat sunt Cătălin Gheorghe și Irina Ungureanu.

Proiectul expozițional “METACOLECȚII 2.0” (ianuarie 2024) este a treia etapă a cercetării artistice începute în 2018, ce s-a concretizat treptat în expozițiile “SPUNE-MI CE VEZI: METACOLECȚII” (2023) și “ISTORII ACIDE ÎN VORTEXURI ÎNTRERUPTE” (2021).

Englezul John Berger, critic de artă și artist la rândul său, autorul celebrului eseu critic “Ways of Seeing”, pe baza căruia BBC a realizat documentarul cu același nume, vorbește printre altele despre faptul că “a vedea nu este niciodată o acțiune neutră, că percepțiile noastre sunt mai puțin spontane, iar modul cum privim este influențat de o serie de factori și de convenții culturale”. 

Astfel „a privi este o alegere și nu vedem doar ceva, ci vedem relația între acel ceva și noi înșine”, susține Berger. Cu alte cuvinte vedem totul cu o accentuată umbră de subiectivism, chiar și în momente în care susținem că suntem obiectivi. Nu vedem lucrurile cum sunt propriu-zis, ci cum se reflectă ele în ceea ce suntem. Același lucru văzut de mai mulți indivizi are un număr de interpretări și moduri de a fi privit egal cu numărul celor ce observă.

“Artistul problematizează diferitele moduri de a privi într-un sens ambivalent și atrage atenția că cel ce priveşte nu e doar spectatorul, ci el însuşi este privit, chestionat, provocat, într-un joc de percepţii atent orchestrate din culise de artist”, punctează Irina Ungureanu. Aceste serii de lucrări fac parte dintr-o amplă cercetare pentru teza de doctorat, susţinută în 2022 la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti.

Irina Ungureanu: “METACOLECȚII 2.0 reprezintă versiunea actualizată și extinsă a lucrului cu baze de date de imagini și colecții de resurse vizuale pe care le utilizez și reutilizez cu scopul de a obține noi imagini pictate, derivate din acestea. Dimensiunea meta a colecțiilor de imagini și implicit a discursului pictural vizează referința la importanța și rolul vizualului, deci al imaginii în contemporaneitate, precum și abundența acestora (a imaginilor) astăzi. Demersul artistic personal explorează și reflectă asupra naturii artei și a procesului artistic în sine, chestionând reprezentarea în sine, semnificația și percepția în artă. 

Din acest punct de vedere, preocuparea pentru practicile metapicturale includ elemente auto-reflexive, obținând o imagine a cărui subiect pictat este o altă imagine pictată anterior. Dacă în general, metapictura își propune să provoace gândirea critică cu privire la natura artei, să sublinieze aspecte ale reprezentării și să aducă în discuție întrebări despre cum percepem și interpretăm operele de artă, discursul propus explorează limitele și convențiile artei, îndemnând privitorii să reflecteze asupra propriei lor implicări în procesul de creație artistică și asupra modului în care văd și înțeleg arta.

Demersul de cercetare artistică, fundamentat pe investigarea temelor recurente în ultimii ani, respectiv moduri de a privi, lectura și percepe imaginea, este concretizat în această a treia ipostază de lucru cu imaginea, în cinci pânze de mari dimensiuni, o serie de pânze de dimensiuni mai mici și o instalație picturală care include colaj și intervenție pe obiecte ready-made. Continuând și suplimentând preocupările anterioare, expoziția actuală, lucrează cu principiile metapicturii, ca mecanism al înțelegerii mediului, dar și ca set de principii asociate situației contemporane a picturii.

Metapictura este, așadar, punctul nodal al cercetării pe care se articulează expoziția, într-un discurs care pare să privilegieze, în același timp, latura speculară a imaginii, orientată deopotrivă către interior și către exterior, așa cum o definea Victor Ieronim Stoichiță. (…) Pentru Lucian Brumă, pictura este un proces continuu care presupune recontextualizări permanente ale propriilor lucrări, reveniri, reașezări în straturi, recompuneri. Privit prin lentila trecutului, exercițiul acesta amintește de pentimenti (în italiană, termenul provine de la verbul pentirsi – a se căi), o tehnică prin care artiștii reveneau asupra propriei picturi, corijând imperfecțiunile sau structurând-o altfel.”

Cătălin Gheorghe, în contextul expoziției “ISTORII ACIDE ÎN VORTEXURI ÎNTRERUPTE” (mai 2021):

“Actul de a picta e similar actului scrierii, într-un limbaj comun celor care trăiesc dincolo de banalitatea ultimei realități.

Pictura lui Lucian Brumă se bazează pe un proces de cercetare, rafinat experimentală, care, la nivelul unei intenții primare, se acordă cu un interes de a explora diferite moduri de reprezentare a (auto)structurării memoriei, dar care, la nivelul unei receptări emancipate, rezonează cu intersectări empatice oricât de variabil emoționale. (...)

Pentru Lucian Brumă, fiecare strat de culoare, fragment de pânză și material pictural, supuse unor procese de testare și refuncționalizare prin recontextualizare, corespunde afirmării unei vârste, devoalării unei perioade, consemnării intime a unei istorii.

Pe o hârtie de filtru, acidul lasă o amprentă vizuală; similar, istoria poate reacționa printr-o chimie proprie față de modul său de consemnare. În concepția vorticistă, energia întretaie spațiul și partajează forme, creând patern-uri de unghiuri de vedere și linii de fugă. Lucian Brumă întrerupe procesul formării unei compoziții cu margini precise, suspendând marcarea temporalității înainte ca aciditatea istoriei să își facă efectul”.

Note din parcursul artistic

Lucian Brumă (n. 1976), originar din Bârlad, județul Vaslui, activează profesional în Iași, fiind asistent universitar la specializarea Pictură a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași. În 2022 și-a susținut doctoratul în Arte Vizuale la Universitatea Națională de Arte din București.

Expozițiile personale includ Metacolecții 0.2 la Galeria Aparte, UNAGE Iași, 2023-2024; Spune-mi ce vezi: Metacolecții, curator Irina Ungureanu, Borderline Art Space, Iași, 2023; Acid Histories in Interrupted Vortexes, Galeria Aparte, Iași, 2021, No(w) Filters for Memory, Estopia Art Gallery, București, 2020, Mărturii ale unei vieți netrăite, Borderline Art Space, Iași, 2017, Think about the Box, Galeria Aparte, Iași și Reguli în afara jocului, World Bank, București, 2014.

A participat la numeroase expoziții de grup precum Art Theorema #3, curatori Claudio Scorretti, Irina Ungureanu, Fondazione Imago Mundi – Gallerie delle Prigioni, Treviso, 2023, expoziția Târgului Cultural de la Ningbo din cadrul China-CEE Cultural and Trade Activity (3rd CHINA-CEEC Expo & International Consumer Goods Fair), Beijing, China, 2023, la Galeria Estopia (proiectele Innocence, 2021 și Blurred Is the New ID, 2020), București, 2020; Salonul anual ARTIS, 2019; Salonul de Desen, Accademia di Romania in Roma și Salonul Național de Artă Contemporană de la MNaR, București, în 2018; Erotica, Galeria Pallady, Iași, în 2017; Niveluri de realitate, Galeria Aparte, Iași, 2015 și nu numai.

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, arhiva artistului și Galeria Aparte

- - - - - - - - - -

EN

The Metapainting of Imagery Collections / "METACOLECTIONS" by Lucian Brumă

Lucian Brumă's pictorial practice puts practitioners and art theorists in front of the concepts of metapainting, of mise-en-abyme technique (a formal technique of placing smaller copies of images inside the painting, which seems to repeat itself endlessly), but also introduces them to an experimental pictorial discourse with hybrid language. The artist's research focuses on our way of seeing, on perceptions, on how to read images and all the factors that can intervene in these complex processes.

Lucian Brumă's metapaintings, organized by the artist in metacollections, question different ways of looking and seeing. These series of works were organized in the last years in three exhibitions, and the curators with whom the artist worked are the art critic and theoretician Cătălin Gheorghe and Irina Ungureanu.

The "METACOLECTIONS 2.0" exhibition project is the third stage of the artistic research carried out since 2018, which took shape in the exhibitions "TELL ME WHAT YOU SEE: METACOLECTIONS" (2023) and "ACID HISTORIES IN INTERRUPTED VORTEXES" (2021).

The british art critic and artist John Berger, author of the famous critical essay "Ways of Seeing", based on which BBC made the documentary with the same title, speaks among other things about the fact that "seeing is never a neutral action, our perceptions are less spontaneous and the way we look is influenced by a number of factors and cultural conventions”. Thus "looking is a choice, and we don't just see something, we see the relationship between that something and ourselves", argues Berger. In other words, we see everything with a strong shadow of subjectivism, even at times when we claim to be objective or we do not see things as they actually are, but as they are reflected in who we are. The same thing seen by several individuals has a number of interpretations and ways of being viewed equal to the number of observers.

"The artist problematizes the different ways of looking in an ambivalent sense and draws attention to the fact that the one who looks is not only the spectator, but he himself is looked at, questioned, challenged, in a game of perceptions carefully orchestrated behind the scenes by the artist", points out Irina Ungureanu. These series of works are part of an extensive research for his PhD thesis.

Irina Ungureanu: "METACOLECTIONS 2.0 represents the updated and expanded version of working with image databases and collections of visual resources that I use and reuse in order to obtain new painted images, derived from them. The meta dimension of image collections and implicitly of the pictorial discourse aims to refer to the importance and role of the visual, therefore of the image in contemporaneity, as well as their abundance (of images) today. Personal artistic endeavor explores and reflects on the nature of art and the artistic process itself, questioning representation itself, meaning and perception in art. From this point of view, the concern for metapictorial practices include self-reflexive elements, obtaining an image whose painted subject is another previously painted image. If in general, metapainting aims to provoke critical thinking about the nature of art, highlight aspects of representation and raise questions about how we perceive and interpret works of art, the proposed discourse explores the limits and conventions of art, urging viewers to reflect on their own involvement in the process of artistic creation and the way they see and understand art.

The exhibition Tell me what you see: Metacollections is a mise-en-abîme of themes that postmodernity has outbid and without which today modern and contemporary art could not legitimize its identity: self-referentiality, the discourse on the image, the reflection on painting mechanisms. And the fragment is the access key that makes possible the installation of this puzzle of images - suggestively called meta-collections - which the artist places, two- and three-dimensionally, before the viewer's eyes.

Metapainting is, therefore, the nodal point of the research on which the exhibition is articulated, in a discourse that seems to privilege, at the same time, the specular side of the image, oriented both to the inside and to the outside, as defined by Victor Ieronim Stoichiță. (…) For Lucian Brumă, painting is a continuous process that involves permanent recontextualizations of one's own works, returns, resettlement in layers, recompositions. Seen through the lens of the past, this exercise is reminiscent of pentimenti (in Italian, the term comes from the verb pentirsi – to repent), a technique by which artists returned to their own painting, correcting imperfections or structuring it in a different way.”

Cătălin Gheorghe, in the context of the exhibition "ACID HISTORIES IN INTERRUPTED VORTEXES" (May 2021):

"The act of painting is similar to the act of writing, in a language common to those who live beyond the banality of ultimate reality.

Lucian Brumă's painting is based on a research process, refined experimental, which, at the level of a primary intention, agrees with an interest in exploring different ways of representing the (self) structuring of memory, but which, at the level of an emancipated reception , resonates with empathic intersections however variably emotional. (...)

For Lucian Brumă, each layer of color, fragment of canvas and pictorial material, subjected to processes of testing and refunctionalization through recontextualization, corresponds to the affirmation of an age, the unveiling of a period, the intimate recording of a history.

On a filter paper, the acid leaves a visual imprint; similarly, history can react with a chemistry of its own to its mode of recording. In the vorticist conception, energy intersects space and shares forms, creating patterns of angles of view and lines of flight. Lucian Brumă interrupts the process of forming a composition with precise edges, suspending the marking of temporality before the acidity of history has its effect".

Notes from his artistic journey

Lucian Brumă, born in 1976 in Bârlad, Vaslui county, works professionally in Iași, being a university assistant at the Painting specialization of the "George Enescu" National University of Arts in Iași. In 2022, he obtained an PhD in Visual Arts at the National University of Arts in Bucharest.

Personal exhibitions include Metacollections 0.2 at Galeria Aparte, UNAGE Iași, 2023-2024; Tell me what you see: Metacollections, curator Irina Ungureanu, Borderline Art Space, Iasi, 2023; Acid Histories in Interrupted Vortexes, Aparte Gallery, Iași, 2021, No(w) Filters for Memory, Estopia Art Gallery, Bucharest, 2020, Testimonies of an unlived life, Borderline Art Space, Iași, 2017, Think about the Box, Aparte Gallery , Iasi and Rules outside the game, World Bank, Bucharest, 2014.

He participated in numerous group exhibitions such as Art Theorema #3, curators Claudio Scorretti, Irina Ungureanu, Fondazione Imago Mundi – Gallerie delle Prigioni, Treviso, 2023, exhibition of the Ningbo Cultural Fair in China-CEE Cultural and Trade Activity (3rd CHINA-CEEC Expo & International Consumer Goods Fair), Beijing, China, 2023, Innocence, 2021 and Blurred Is the New ID, 2020, at Galeria Estopia, Bucharest; ARTIS annual exhibition, 2019; Drawing Salon, Accademia di Romania in Rome and the National Salon of Contemporary Art from MNaR, Bucharest, in 2018; Erotica, Pallady Gallery, Iasi, in 2017; Levels of reality, Galeria Aparte, Iasi, 2015 and beyond.

Find out more about Lucian Brumă and see more of his art by accessing:

https://lucianbruma.com/events/

https://estopiaartgallery.com/artists/lucian-bruma-works/