duminică, 27 mai 2018

Simpozionul ARTISTORIA şi Conferinţa Internaţională LSP




După participarea la Conferinţa naţională de istoria artei de la UNArte Bucureşti, am avut bucuria de a participa la alte două evenimente inportante: Simpozionul ARTISTORIA şi Conferinţa Internaţională LSD.
Simpozionul ARTISTORIA s-a desfăşurat în intervalul 24-26 mai, la Universitatea Naţională de Arte George Enescu, Iaşi. În prima zi a avut loc o excursie de documentare la monumentele medievale din nordul Moldovei şi anume la Mănăstirea Probota, Biserica Sf.Nicolae din Bălineşti şi la Biserica Sf.Cruce din Pătrăuţi. A doua zi a fost dedicată unei conferinţe în cadrul căreia au susţinut prezentări profesorii invitaţi, iar în a doua parte studenţi ai UNAGE, de la diferite secţii: Istoria si Teoria Artei, Grafică, Pictură şi Restaurare. În cadrul conferinţei, prof.univ.dr. Tereza Sinigalia a prezentat lucrarea Între a învăţa şi a înţelege. Sensul picturilor murale din interiorul bisericilor din Moldova secolelor XV-XVI, prof.univ.dr. Carmen Cecilia Solomonea a vorbit despre Recuperarea şi punerea în valoare prin restaurare a picturilor murale interioare şi exterioare din secolele XVI şi XIX de la biserica Sf.Nicolae din Coşula, prof.univ.dr. Cornelia Bordaşiu despre Restaurarea iconostasului bisericii Banu din Iaşi, iar lect.univ.dr. Bogdan Ungureanu a completat această prezentare cu studiul său despre Restaurarea picturii murale originale din conca altarului bisericii Banu

La secţiunea dedicată studenţilor au participat 25 de studenţi de la 4 secţii, cu  lucrări interesante pe teme din arta Evului Mediu şi a Renaşterii. Voi aminti doar câteva lucrări. Gheorghina Rogote a prezentat studiul Spiritualitatea în iconografia rusă: Andrei Rubliov şi epoca lui, Mirela Hreniuc a prezentat un studio de caz pe tema Biserici moldoveneşti de secol VII, Lorena Luiuz a vorbit despre David – eroul din marmură, Paula Moldovan despre Albrecht Dürer, Alina Rotaru despre Bunavestire a lui Fra Angelico, Ionela Coman despre Istoria Palatului Rucellai, iar acestea sunt doar câteva titluri.

Prezentarea mea din cadrul conferinţei a avut ca subiect Castelul Lázar din Harghita, una dintre cele mai frumoase şi impunătoare construcţii nobiliare de pe teritoriul Transilvaniei. Prin acest material am urmarit trecutul istoric dar şi prezentul acestui castel aparte. În ultima zi a simpozionului au avut loc prezentări şi vizite de documentare la momumentele medievale din Iaşi. Simpozionul a fost organizat de Universitatea Naţională de Arte George Enescu şi de Centrul de Cercetare al Artei Medievale Vasile Draguţ.

11th International Conference of the LSP unit on Cultural Heritage in a Global Perspective
În intervalul 25-26 mai, la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi s-a desfăşurat şi Conferinţa Internaţională LSP, ediţia a 11-a, în cadrul căreia participanţii din România, Franţa şi Marea Britanie au abordat în prezentările lor tema patrimoniului cultural dintr-o perspectivă globală. Am participat la această conferinţă cu două articole semnate împreună cu lect.univ.dr. Paula Onofrei. Temele nostre au fost Romanian Cultural Heritage – The Black Sea Casino, în care am prezentat pe scurt istoria Cazinoului din Constanţa şi Romanian Cultural Heritage – Iaşi, în care am vorbit despre trecutul istoric al Iaşului şi despre evoluţia în timp a unor clădiri-simbol precum Palatul Culturii, Universitatea şi clădirea gării din Iaşi, fiecare cu o istorie bogată şi interesantă.

Această conferinţă, în cadrul căreia au susţinut prezentări profesori şi studenţi din domenii precum Economia, Administrarea afacerilor, Litere, Artă, Medicină şi nu numai, pune accent pe multiculturalitate, interdisciplinaritate, oferind participanţilor ocazia de a interacţiona cu specialişti din diferite domenii şi culturi.

Cosmina M. OLTEAN

Foto: lect.univ.dr. Andreea Stoleriu şi Anca Stingheriu

Festivalul de teatru şcolar Confesiuni despre viaţă şi artă, ediţia a V-a



Sâmbătă, la Căminul Cultural din Subcetate, a avut loc cea de-a V-a  ediţie a Festivalului de teatru şcolar Confesiuni despre viaţă şi artă, etapa interjudeţeană. Motto-ul festivalului a fost un citat din Stela Popescu. Actriţa considera că rolul esenţial al teatrului este acela de a-i aduce pe oameni la spectacole, pentru că teatrul este o şcoală. În deschidere, a adresat câteva cuvinte audienţei Ion Rizea, primarul comunei Subcetate. Proiectul a fost posibil prin colaborarea dintre Liceul Miron Cristea Subcetate, Consiliul Şcolar al Elevilor din Liceul Miron Cristea, Primăria şi Consiliul Local Subcetate, Inspectoratul Şcolar Judeţean Harghita şi Asociaţia de Tineret Ecoul Subcetate, iar coordonatorii proiectului au fost directorul Liceului Miron Cristea, prof. Vasile Dobrean, directorul adj., prof. Anişoara Balog, prof. Daniela Buzilă şi prof. Maria Ciobotă.

Prin organizarea festivalului de teatru pentru elevi, Liceul Miron Cristea din Subcetate, alături de parteneri, își propun continuarea tradițiilor teatrului de amatori de la Subcetate. În argumentul proiectului era specificat că prin cultivarea gustului pentru teatru, se ajunge la valorificarea talentului și modelarea caracterului elevilor, cât și la dezvoltarea spiritului de echipă. Teatrul trebuie să fie o prioritate a activității educative din școală și din comunitate, deoarece contribuie la dezvoltarea și cultivarea atitudinilor și aptitudinilor estetice ale elevilor. Festivalul, înscris in calendarul activităților educative interjudețene, are ca scop realizarea unui eveniment teatral de calitate care să diversifice oferta culturală a zonei. Printre obiectivele festivalului se numără stimularea vieții culturale în cadrul comunităților locale, valorificarea inclinațiilor şi a talentelor elevilor pentru arta spectacolului şi crearea de oportunități de exprimare a ideilor şi creațiilor originale.
La festivalul de anul acesta au participat cu piese de teatru elevi din 8 unităţi şcolare şi anume de la Liceul Miron Cristea, Subcetate, şcoala gazdă, din Topliţa Şcoala Gimnazială Sf. Ilie, Liceul Teoretic O.C. Tăslăuanu şi Şcoala Gimnazială Andrei Şaguna, Liceul Tehnologic Liviu Rebreanu din Bălan, Liceul Teoretic din Corbu, Şcoala Gimnazială Elekes Venczel din Suseni şi Liceul Teoretic Puskas Tivadar din Ditrău. În fiecare an numărul de tineri interpreți crește, semn că această activitate este apreciată din ce în ce mai mult, iar acest lucru ne bucură nespus, spunea prof. Maria Ciobotă, moderatoarea evenimetului.
Tinerii talentaţi au evoluat în 16 piese de teatru şi 5 monologuri. Dintre toate s-au remarcat piesele O scrisoare piedută şi Boii şi viţeii…şi noi, interpretate de elevi ai liceului din Subcetate, Gaiţele în interpretarea elevilor de la Liceul Tehnologic Liviu Rebreanu din Bălan, Sarea în bucate a elevilor de clasa a II-a de la Şcoala Gimnazială Sf. Ilie din Topliţa, Colaj Eugene Ionesco al elevilor de la Liceul Teoretic O.C. Tăslăuanu, monologul Mefisto, în interpretarea lui Marc Ciobanu de la liceul din Bălan şi Hamlet, în interpretarea lui Viorel Moldovan de la liceul din Subcetate. Mare parte din piesele amintite au fost şi premiate.

Câştigătorii ediţiei a V-a
Am avut bucuria de a împarţi masa juriului cu poetul Ionel Simota, inspectorul şcolar Carmen Ducu, vice-primarul Vasile Rusu şi cu David Bordea, coordonator al Tetrului municipal Topliţa. Pentru talent şi munca depusă au fost rasplătite cu premii 9 momente artistice. La secţiunea Gimnaziu, Premiul I a mers la Şcoala Gimnazială Andrei Şaguna din Topliţa pentru piesa Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele, Premiul II la Liceul Miron Cristea, Subcetate pentru piesa D-l Goe, iar Premiul III la Liceul Teoretic O.C. Tăslăuanu pentru o altă variantă din D-l Goe. La secţiunea Liceu, cu Premiul I a fost răsplătită piesa Gaiţele a elevilor de la Liceul Tehnologic Liviu Rebreanu din Bălan, cu Premiul II a rămas la liceul din Subcetate pentru piesa Boii şi viţeii…şi noi, iar Locul III a mers la Liceul Teoretic O.C. Tăslăuanu pentru Colaj Eugene Ionesco. Premiu pentru originalitate au primit elevii de la Liceul Teoretic Puskas Tivadar din Ditrău pentru D-l Goe, piesa de teatru Sarea în bucate a elevilor din clasa a II-a de la Şcoala Gimnazială Sf. Ilie a primit Premiul special al juriului, iar Marele Premiu al Festivalului a mers către piesa Bolnavul închipuit, în interpretarea trupei de teatru Gaudium Art a Liceului Miron Cristea, Subcetate. David Bordea a oferit, din partea Casei de Cultură Topliţa, un premiu special pentru interpretare individuală elevei Ioana Cotfas (clasa a VII-a) de la Liceul Miron Cristea, pentru rolul bolnavului închipuit. Felicitări tuturor!

Cosmina M. OLTEAN




La jeune fille sophistiquée - cea mai scumpă operă semnată de Brâncuşi vândută vreodată la licitaţie


La începutul săptămânii trecute, pe 15 mai, la vestita casa de licitaţii Christie`s din New York au început licitaţiile de primăvară, în cadrul cărora printre operele favorite se numără şi o sculptură unică a lui Constantin Brâncuşi. Sculptura La jeune fille sophistiquée (Tânăra sofisticată) este prima operă a sculptorului român licitată la Christie`s, iar marţi această sculptură a devenit cea mai scumpă operă a lui Brâncuşi vândută vreodată la licitaţie. El e artistul care a schimbat totul. Şi a făcut primii paşi spre arta contemporană. Orice detaliu al sculpturilor lui are o semnificaţie, apare în descrierea de pe site-ul christies.com.

Estimată la peste 70 de milioane de dolari, La jeune fille sophistiquée a confirmat aşteptările şi s-a vândut pentru suma uriaşă de 71 de milioane de dolari. Brâncuşi, atât de apreciat în SUA şi Franţa, a devenit al doilea cel mai bine vândut sculptor din lume. Unul dintre puţinele bronzuri ale lui Brâncuşi care nu se află într-un muzeu, pe care Brâncuşi l-a creeat la Paris în 1928, La jeune fille sophistiquée a atins forma finală din bronz lustruit în anul 1932. Piesa este un portret stilizat şi o înfăţişează pe Nancy Cunard, scriitoare şi activistă anglo-americană. Lucrarea disputată de colecţionari, care provine din colecţia Elizabeth şi Frederick Stafford, include şi postamentul original al lucrării, realizat de Brâncuşi în marmură. Soţii Stafford au cumpărat sculptura cu 5 mii de dolari direct de la artist, în urma vizitei din 1955 în atelierul acestuia. Moştenitorii soţilor Stafford spun că vor folosi suma obţinută în scopuri caritabile. La licitaţia dedicată artei impresioniste şi moderne de la New York s-a mai vândut marţi, cu 85,8 milioane de dolari, lucrarea Compoziţie suprematistă a lui Kazimir Malevich.
Tânăra sofisticată a depăşit în valoare Muza adormită
Această piesă a depăşit în valoare Muza adormită, sculptura din marmură realizată de Brâncuşi în 1913, care s-a vândut la licitaţie anul trecut, tot pe 15 mai, cu peste 57,3 milioane de dolari. Muza adormită era estimată la o valoare cuprinsă între 25 şi 35 de milioane de dolari, dar a întrecut cu mult aşteptările, devenind cea mai scumpă lucrare a serii. Constantin Brancuşi este cunoscut ca marele patriarh al sculpturii moderne, spunea atunci criticul de artă Alastair Sooke.  Pionier al modernismului, a fost cel de-al cincilea copil al unei familii de ţărani din Carpaţi. Şi-a construit mare parte dintre lucrări la Paris, unde a ajuns în vara lui 1904, la vârsta de 28 de ani. Potrivit legendei, a mers pe jos aproape tot drumul.
Licitaţie Modigliani, pe 14 mai
Anterior licitaţiei sculpturii lui Brâncuşi, pe 14 mai, s-a vândut contra unei sume record şi un tablou semnat de pictorul Amadeo Modigliani, Nud culcat (Nu couché sur le côté gauche). Tabloul a fost adjudecat pentru suma de 157,2 de milioane de dolari în cadrul unei licitaţii organizate de Sotheby’s, devenind astfel cea mai scumpă pictură vândută vreodată la această casă de licitaţii. Realizat în 1917, acest tablou de 1,46m pe 89cm, este cel mai mare pictat vreodată de artist şi a fost realizat cu puţin înainte de moartea lui Modigliani, care a trăit doar 35 de ani. Lucrarea face parte dintr-o serie de 22 de nuduri şi este considerată cea mai ambiţioasă lucrare de acest gen a artistului.
Cosmina M. OLTEAN





Conferinţa Naţională de Istoria Artei ITAmix, ediţia a VI-a



În perioada 11-12 mai, la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti a avut loc Conferinţa naţională de istoria artei ITAmix #6. Evenimentul a reunit 29 de studenţi de la departamente de istoria artei din 4 universităţi: Universitatea Națională de Arte din București, Universitatea Națională de Arte George Enescu din Iași, Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca şi Universitatea din București. Cele două zile au fost pline de prezentări pe teme diverse, astfel că evenimentul a fost structurat pe categorii în care au fost incluse prezentări pe diferite perioade din istoria artei. Aş caracteriza întregul eveniment ca pe o bogată lecţie de istoria artei din care, cu siguranţă, am avut fiecare lucruri noi de învăţat.

În cadrul conferinţei am susţinut prezentarea Educație prin restaurare și restaurare prin educație. Atelier de cercetare arheologică și de istoria artei la castelul Bánffy din Bonțida, în care am vorbit despre programul de cercetare la care am luat parte vara trecută, despre istoricul ansamblului şi despre viaţa contemporană a castelului. Aproape un deceniu, castelul și domeniul familiei Bánffy au fost complet abandonate și neprotejate, astfel că oricine avea acces liber pentru orice în incintă. În această perioadă toate obiectele cu oarecare valoare au dispărut, nu s-a păstrat niciun obiect care a aparținut familiei. Restaurarea castelului se realizează parțial prin programe de specializare pentru studenți, pe diferite domenii – zidărie, tâmplărie, arheologie, istoria artei, artă decorativă etc. Fundația Transylvania Trust a înființat la Bonțida Centrul Internațional de Specializare în Reabilitarea Patrimoniului Construit, care organizează pe timpul verii module de specializare pentru arhitecți peisagiști, istorici de artă și arheologi. Astfel, castelul oferă posibilități de practică pentru universități din România și Ungaria și a stabilit legături cu universități din Suedia, Norvegia și Marea Britanie. Peste 800 de studenți din România, Ungaria, SUA, Marea Britanie, Franța, Slovenia, Slovacia, Elveția, Belgia, Cehia, Croația, Estonia au fost incluși în proiectele desfășurate la castel. În august 2017 am participat la Atelierul de cercetare arheologică și de istoria artei, în cadrul căruia am avut bucuria de a învăța lucrând alături de colegi de la universități din România și Ungaria.
În continuare voi prezenta câteva lucrări susţinute de colegi în cadrul conferinţei, rezumate chiar de aceştia.

Miruna Moraru, de la Universitatea Națională de Arte din București, a prezentat lucrarea Biserica Neagră, sculptură și portaluri: context european, legături cu familia Parler. Biserica Neagră din Brașov, cea mai vastă construcție gotică din Transilvania, păstrează un interesant ansamblu sculptural format din douăsprezece piese datate în secolul al XV-lea, din păcate prea puțin cercetate până în prezent. Am prezentat succint informații despre aceste statui, dar și despre cele cinci portaluri ale edificiului, adesea puse în legătură cu șantierul de la biserica Sf. Elisabeta din Košice, Slovacia. Am prezentat în linii mari arhitectura produsă de membri ai familiei Parler, biserici hală cu portaluri complexe și decorate cu sculpturi plasate în baldachine, încercând să încadrez Biserica Neagră în acest context european, căutând similarități între ea și construcțiile parleriene precum Sf. Vit din Praga sau Sf. Cruce din Schwäbisch Gmünd, spunea Miruna Moraru despre lucrarea ei.

Sara-Alexandra Gharazeddine, de la UNArte, București, a vorbit despre Desenele lui Rafael pentru Stanza della Segnatura. Lucrarea de față își propune o analiză a desenelor lui Rafael, în special cele realizate pentru frescele din Stanza della Segnatura, urmărind modul în care acestea evoluează din punct de vedere compozițional, stilistic și tehnic. Judecând după vasta cantitate de schițe făcute de Rafael care se păstrează, desenul a reprezentat un aspect important în creația sa și un instrument vital în rezolvarea problemelor artistice. Desenele sale sunt gândite cu foarte mare atenție și analizând producția sa grafică în raport cu cartonul final al lucrărilor putem observa că există o corelare între tehnică și scop.
Florentina Aron, de la Universitatea Națională de Arte din București, a prezentat o lucrare intitulată Atlasul lui Vincent Van Gogh. Tema lucrării mele pornește de la o publicație editată de Muzeul Van Gogh din Amsterdam în anul 2015, ce dorește să spună povestea artistului ca un călător european și îl urmărește pe parcursul călătoriilor sale în cele peste douăzeci de locuri unde a trăit, de la Zundert, din sudul olandez, locul nașterii lui, până în Provence și apoi în nordul Franței, la Auvers-sur-Oise. Fiecare destinație a însemnat o schimbare în viața și activitatea creatoare a pictorului, marcându-i personalitatea.
Silvia Costiuc, de la UNArte, București, a prezentat Stilul florentin-maur în București ca cerință a beneficiarilor. În perioada interbelică s-a definit în spațiul românesc stilul arhitectural florentin-maur, printr-o arhitectură civilă cu aspect compact, cu volumetrie cubică brută, învelită cu tencuială de culoarea nisipului, calcio-vecchio, pe care sunt colate elemente arhitecturale ce conțin trimiteri istorice comparabile cu figurile de stil din literatură: arce frânte, turnuri, capiteluri istoriate, coloane filiforme și traforuri à laarabesque. Construcțiile în stil florentin-maur au un aspect romantic și constituie o combinație eclectică originală de elemente de arhitectură islamică, romanică, gotică, grefate pe un fond modernist-liric. Acest stil s-ar putea considera o categorie a arhitecturilor revival regionale de inspirație islamică și europeană, cu particularitatea că depășește temporal perioada stilurilor revival, atingând apogeul în interbelic.
Mădălina Manolache, de la UNArte, București, a vorbit despre Modă și Suprarealism. Contribuția mea constă în aducerea la suprafață a creațiilor vestimentare ale Elsei Schiaparelli din a doua jumătate a anilor 1930, în special cele considerate șocante, inovative, cele care au fost deseori rezultatul unor colaborări cu artiști. Consider că există o calitate artistică inerentă în creația sa și voi încerca să aflu care sunt mesajele pe care designerul voia să le transmită și strategiile folosite în acest scop. Rezumându-mă la alegerea câtorva creațiirelevante pentru studiul meu, e important să urmăresc atât modul în care au fost receptate în epocă, cât și ideile istoricilor de artă care le analizează de pepoziții psihanalitice și feministe.
Sarah-Daria Muscalu, de la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași, a vorbit despre Spațialitate ca subiect al cercetării artistice. Spațiul operei de artă devine un spațiu originar care propune o altă lume, o altă formă a existenței. În ceea ce privește filozofia contemporană referitoare la spațiu, aceasta se detașează de gândirea kantiană, însă păstrează idea geometriei abstracte ca model spațial. În această nouă conjunctură este necesară relaționarea dintre subiectiv și obiectiv pentru a se delimita perceptivul și experiența umană în organizarea geometrică a spațiului. Conștiința devine elementul esențial a spațializării.

Alexandra Micu, de la UNArte, București, a prezentat lucrarea Fotografia și arta. În prezentarea mea îmi propun să definesc fotografia de stradă. Imaginile fotografice se deosebesc de toate celelalte prin faptul că poartă în structura lor garanția adevărului: ceea ce se vede într-o fotografie trebuie să fi existat, fiindcă, în mod necesar, una dintre condițiile de bază ale fotografiei este prezența fotografului cu aparatul în fața unui obiectiv concret, participarea lui în cotidian. Fotografia de stradă se bazează pe „acum”. Ea include în mod obligatoriu strada sau un spațiu public populat sau în care prezența umană este sugerată.
Ana Crețiu, de la Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca, a ales să vorbeascădespre lucrarea Neo. Noutate?. De regulă, utilizarea prefixului „neo” semnalizează instaurarea unei formule noi, revizuite. Când vine vorba de artă însă, rămâne valabilă regula? Analizând trei instanțe, voi încerca să stabilesc ce desemnează „neo”-ul în arta contemporană: simpla trecere a timpului și instaurarea unei noi generații, sau presupune aspecte mai profunde, precum asumarea unui nou Zeitgeist, îmbunătățiri aduse stilului, diversificarea mediilor, noi tehnici sau noi concepte? Prin ce diferă neo-dada, neo-expresionismul și neo-pop-ul de predecesoarele lor și cum își justifică utilizarea prefixului „neo”?

Iar acestea sunt doar câteva dintre temele discutate în cadrul conferinţei din acest an. Conferinţa naţională de istoria este un prilej de a aduce laolaltă studenţi şi masteranzi din departamentele de istoria artei ale universităţilor de artă din ţară, ori din domenii conexe, pentru ca aceştia să cunoască alţi colegi cu care să interacţioneze şi să facă schimb de cunoştinţe, păreri şi experienţe personale din domeniul vast al artelor vizuale. După cum spuneam şi la început, cele două zile de conferinţă au fost ca un curs aprofundat de istoria artei.

Cosmina M. OLTEAN
Foto: UNArte Bucureşti








  

Concert inedit al Orchestrei Universității Naționale de Arte „George Enescu”




În seara de 29 martie, începând cu orele 19, la Casa Balş a avut loc Concertul Orchestrei Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași. Tinerii muzicieni, talentaţi studenţi şi masteranzi ai Facultăţii de Interpretare, Compoziție și Studii Muzicale Teoretice din cadrul UNAGE Iași, au dat dovada de măiestrie şi au încântat numeroasa audienţă. Pentru asta, ei au fost răsplătiţi cu multe aplauze. Publicul a avut plăcerea de a audia Academic Festival Overture, op. 80 de Johannes Brahms,  La calumnia – aria lui Basilio din opera Bărbierul din Sevilla de Gioachino Rossini în interpretarea solistului Octavian Cezar Ionescu, Eccco respiro appena – aria Adrianei din opera Adriana Lecouvreur de Francesco Cilea, interpretată de solista Claudia Diana Bȋlcu,  Fantezia pentru clarinet şi orchestra din opera Rigoletto de Luigi Bassi în interpretarea solistului Zaharia Hojbotă, Nessun dorma – aria lui Calaf din opera Turandot de Giacomo Puccini,   interpretată de solistul Petru Pavel şi Simfonia nr.5, op 67 în do minor de Ludwig van Beethoven, în interpretarea Orchestrei Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, condusă de dirijorul Bogdan Chiroșcă.
Anual, acest concert al Orchestrei Universităţii încununează valoric efortul studenților și al profesorilor îndrumători printr-un repertoriu variat stilistic și diferențiat din punct de vedere tehnico-interpretativ. An de an evoluează soliști și instrumentiști noi, fapt ce conferă prospețime și diversitate în funcție de tipul de voce sau de instrument. Desigur, actul artistic este perfectibil, dar nu asta se punctează în mod deosebit, ci ideea de evoluție scenică, de travaliu emoțional şi de psihologie a actului artistic, elemente ce trebuie cultivate din umbră în evoluția unui interpret. Mă înclin astfel spre ei, cei ce cultivă frumosul sonor! Felicitări lor, tinerilor cu aspirații și profesorilor ce le călăuzesc pașii, a declarat Dalia Rusu-Persic, muzicolog şi director al Bibliotecii UNAGE.
Orchestra simfonică a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași este formată din studenți și masteranzi ai Facultății de Interpretare, Compoziție și Studii Muzicale Teoretice din departamentul de instrumente. Tinerii interpreți au în palmares apariții în cadrul Festivalului Internațional al Educației (FIE) între 2011-2015, dar și în toate edițiile Festivalului Muzicii Românești.
Cosmina Marcela OLTEAN


Vizită de studiu prin Clujul istoric



Partea a doua a programului de Teorii şi metode în cercetarea istoriei artei, destinat studenţilor din 3 universităţi cu profil artistic din ţară s-a derulat în intervalul 3-5 mai în Cluj-Napoca. Studenţii din departamentul de Istoria şi Teoria Artei din cadrul Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti (UNArte), a Universităţii Naţionale de Arte George Enescu, Iaşi (UNAGE) şi a Universităţii de Artă şi Design din Cluj Napoca (UAD) s-au întâlnit cu profesori de la UAD, cu profesionişti din domeniul artistic, paticipând la prelegeri şi au vizitat diferite spaţii: muzee, galerii şi edificii medievale din Clujul istoric. Studenţii participanţi au primit lecţii de artă contemporană, vizitând diferite spaţii care prezintă arta momentului şi cele mai noi manifestări ale unor artişti români în colaborare cu artişti străini. Dar parcă cea mai consistentă lecţie din cadrul programului derulat la Cluj a fost cea de artă medievală. Conf. univ. Dr. Bogdan Iacob a gândit o interesantă prezentare/dezbatere pe tema Aici/acum vs. atunci/acolo. Arta în și dincolo de context în istoriografia contemporană. Studenţii au avut bucuria de a discuta şi cu Mihai Pop, director al Galeriei Plan B şi curator cu o bogată activitate naţională şi mai ales internaţională.
Profesorul şi istoricul de artă Attila Weisz a vorbit despre misiunea istoricului de artă în prelegerea sa Clasic și modern în cercetarea patrimoniului construit, prezentând în detaliu etapele în cercetarea patrimoniului construit. Vizita de studiu prin Clujul istoric a fost condusă pe rând de lector univ. Dr. Attila Weisz şi de asist. univ. drd. Tereza Pop, care a pregătit pentru studenţi o excursie iconologico – semiotică în Clujul istoric. Aşadar, în cele 3 zile de workshop studenţii au vizitat, printre altele, principalele edificii medievale ale oraşului: Palatul Bánffy, care adăposteşte Muzeul de Artă din Cluj, Biserica reformată de pe Ulița Lupilor, Mănăstirea franciscană, Catedrala Sf. Mihail, edificiul-simbol al Clujului şi Casa memorială Matei Corvin, care actualmente este sediul departamentrului de Istoria şi Teoria Artei din cadrul UAD. În continuare voi prezenta pe scurt câteva date despre istoricul acestor clădiri.

Palatul Bánffy – palat al artelor

Nu doar ca azi adăposteşte un număr impresionant de opere de artă, dar Palatul Bánffy este el însuşi o Johann Eberhard Blaumann, ca reşedinţă particulară a contelui Bánffy György, devenit mai târziu guvernator al Transilvaniei. Ulterior, clădirea a funcţionat pe rând ca reşedinţă de protocol, Cazinou Naţional, clădire de apartamente, spaţii comerciale şi sediu de societăţi industriale. În anul 1925 a fost construit chiar un cinematograf în curtea imobilului. În anul 1956, palatul a fost dat în folosinţă Muzeului de Artă, înfiinţat în anul 1951. Între anii 1960-`74 la palat au avut loc vaste lucrări de restaurare.
operă arhitecturală. Palatul a fost ridicat în perioada 1774-1785, de către arhitectul german
Cel mai important edificiu baroc din Cluj-Napoca, palatul este un reper pentru arhitectura de secol XVIII din România, decoraţia arhitecturală în piatră fiind completată cu o serie de sculpturi cu valoare artistică deosebită realizate de Anton Schuchbauer. Clădirea este înscrisă la categoria A în lista clădirilor de patrimoniu arhitectural şi artistic naţional al României.
Palatul Bánffy este compus din patru aripi dispuse în jurul unei curţi interioare rectangulare. Proiectul palatului urmează tipul palatelor orăşeneşti din vestul Europei vremii: planul pătrat cu o curte interioară închisă de cele patru aripi, acoperişul de tip mansardă, faţadele de palat spre exterior, respectiv cursivele interioare etajate deschise spre curtea interioară cu arcade la parter şi cu colonade la etaj. Motivul central al atticului faţadei principale este stema familiei Bánffy, susţinută de grifoni înaripaţi şi încoronaţi. În jurul acestei steme sunt dispuse, alternând cu câte două urne, statuile unor divinităţi antice, operă a sculptorului Anton Schuchbauer: Marte, Pallas Athena, Diana, Apollo, Perseu, Hercule. Dispoziţia statuilor respectă principiul simetriei, caracteristic ansamblului clădirii.
Proporţiile monumentale, suprafeţele faţadelor, balconul cu traseu semicircular, statuile divinităţilor antice, stilul elegant al tâmplăriilor şi al elementelor decorative interioare dau un aspect specific palatului, care se înscrie în curentele artistice europene ale epocii. Decorul interior original s-a păstrat cel mai bine la etajul aripii vestice.
Patrimoniul de artă universală însumează 1456 piese de pictură, sculptură, grafică şi artă decorativă. Expoziţia  permanentă a Muzeului de Artă din Cluj-Napoca se desfășoară de-a lungul a 15 săli, situate la etajul clădirii. În actuala galerie se găsesc 138 de piese de pictură şi 15 piese de sculptură selectate din patrimoniul muzeului. Ţinând cont de specificul patrimoniului, modul de expunere propune o evoluție cronologică și stilistică a lucrărilor, desfășurându-se de-a lungul a cinci secole de artă plastică naţională (secolele al XVI-XX-lea) cu accent pe arta din Transilvania şi cu o evidenţiere expresivă a multiculturalităţii proprii spaţiului intracarpatic. Pe lângă prezentarea în detaliu a istoricului clădirii şi vizita în sălile muzeului, am avut ocazia de a ne plimba şi prin catacombele palatului, închise de obicei pentru public.
În anul 2006 a fost realizat un proiect de restaurare şi refuncţionalizare a clădirii. Conform acestui proiect, pe lângă lucrările de reparaţii capitale şi modernizarea instalaţiilor, se propunea extinderea suprafeţelor utile, prin salubrizarea şi punerea în funcţie a subsolurilor existente, extinderea lor sub curtea interioară în vederea amenajării unei săli de spectacole tip auditorium, cu 300 de locuri şi amenajarea unor spaţii utile peste etajul I, prin mansardarea podului. Spaţiile de la subsol urmau să fie utilizate pentru depozitare, expoziţii, spectacole şi pentru un cafe-bar cultural. Spaţiile obţinute prin mansardare au fost prevăzute a avea destinaţia de birouri administrative, laboratoare de restaurare, săli de expoziţii temporare şi pentru simpozioane culturale. Curtea interioară, reamenajată în stil baroc şi dotată cu o copertină demontabilă urma să fie utilizată pentru spectacole şi concerte. Costul total al proiectului, la nivelul anului 2007, era estimat la 10 milioane de euro.
Proiectul de restaurare şi refuncţionalizare nu a putut fi pus în practică din cauza situaţiei juridice a clădirii, aceasta fiind revendicată în proporţie de 75% de moştenitorii familiei Bánffy.

Casa Matei Corvin – o clădire unică în Cluj-Napoca

Casa Memorială Matei Corvin, recunoscută drept cea mai veche clădire laică și unicul palat renascentist din Cluj-Napoca, a fost construită în secolul al XIV-lea, fiind amplasată în interiorul primei incinte de apărare aparținând vechii cetăți. Clădită în stil gotic, Casa Matei Corvin a trecut de-a lungul timpului prin modificări diverse și adaptări la stilurile noi. Astfel, în prima jumătate a secolului al XVI-lea au fost introduse o serie de elemente arhitecturale renascentiste. Casa Matei Corvin este o clădire înaltă, cu geometrie simplă, având elemente gotice și de stil renascentist. După cel de-al doilea război mondial, clădirea a adăpostit o perioadă un colegiu, iar apoi a devenit unul dintre corpurile Universităţii de Artă și Design, în care se ţin în continuare cursuri la departamentul de istoria artei.
Din punct de vedere arhitectural, Casa Matei Corvin este unică în Cluj-Napoca, fiind construită în epoca de tranziție de la stilul gotic la cel renascentist, în înfățișarea sa regăsindu-se elemente specifice fiecăreia din aceste stiluri arhitecturale. Clădirea a trecut prin 3 restaurări. Inițial această a fost realizată în stil gotic, apoi, în prima jumătate a secolului al XVI-lea, sunt introduse elemente renascentiste. La sfârșitul secolului al XIX-lea este restaurată introducându-se o serie de elemente Secession, specifice anilor 1900. De asemenea, în perioada comunistă clădirea este restaurată din nou, renunţându-se la elementele arhitecturale specifice stilului Secession. Deși este una dintre cele mai importante clădiri din Cluj-Napoca, aceasta nu este amenajată în scop turistic. Singura încăpere din Casa Matei Corvin care poate fi vizitată de către turiști este holul acesteia. De asemenea, în urmă cu câțiva ani, în subsolul clădirii a fost amenajat un spațiu expozițional cu lucrări ale studenților de la Universitatea de Artă şi Design.
Alte 3 edificii-simbol din Clujul medieval
Biserica Sf. Mihail din Cluj-Napoca, una dintre cele mai impozante edificii de cult din România, se numără printre monumentele emblematice ale orașului şi este unul dintre cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii gotice din Transilvania. Biserica a fost ridicată pe un teren care servise drept cimitir și pe care existase o capelă dedicată Sfântului Iacob. Cea mai mare parte a bisericii Sf. Mihail este construită în stil gotic. De-a lungul timpului însă, interiorul acestea a suferit mai multe restaurări în stilul baroc. De asemenea, turnul bisericii este construit în stil neogotic. În perioada reformei protestante edificiul a deservit pe rând diverse comunități religioase. Astfel, în perioada 1545-1558, a fost biserică luterană, între 1558 și 1566 a devenit calvinistă, iar din 1566 a devenit, pentru o perioadă de 150 de ani, biserică unitariană, rămânând astfel până când a fost atribuită comunității romano-catolice, ca urmare a Contrareformei. După revenirea la catolici, biserica a fost restaurată sub influența barocului de către artiștii Johannes Nachtigall și Anton Schuchbauer, sub îndrumarea parohului János Biro. Tot atunci cei doi artiști au realizat amvonul. În biserică încă se păstrează orga originală, realizată în stil baroc în 1753 de către meșterul sibian Johannes Hahn. Un alt element inedit al bisericii Sf. Mihail din Cluj-Napoca este numărul altarelor: 11 – 5 gotice, 5 baroce şi unul neogotic.

Edificiul este o biserică gotică de tip hală, cu un cor boltit în cruce pe ogive și flancat de altare laterale. Bolta, vitraliile și sculpturile se remarcă prin măreția specifică a catedralelor gotice. Deasupra porții de intrare se află un blazon reprezentând pe Sfântul Mihail, sub el aflându-se stema Imperiului Roman. De importanță artistică deosebită este capela Schleunig, aflată în colțul sud-vestic al edificiului, dedicată Arhanghelului Mihail. Diferitele restaurări ale bisericii au arătat mai multe picturi murale executate în prima parte a secolului al XV-lea. O ultimă restaurare a bisericii a avut loc între anii 1957-1960, moment la care au fost readuse la viață o parte din picturile secolelor XIV-XV. Majoritatea frescelor din această perioadă nu au rezistat trecerii timpului.
Turnul catedralei Sf. Mihail are 80 metri înălțime și împreună cu crucea de 4m este considerat cel mai înalt turn de biserică din țară. În cadrul vizitei noastre am avut ocazia de a urca şi în turn. În interiorul biserici, între capela laterală nordică şi peretele navei principale, există o scară în spirală, așa numitele trepte regale, pe care doi oameni pot să urce şi să coboare în același timp fără să se întâlnească.

Mănăstirea franciscană din Cluj este una dintre edificiile cele mai vechi şi semnificative din oraş. Iniţial, pe acest loc a existat o mai veche biserică romano-catolică, prima din Cluj, ridicată în secolele XI-XII, dar distrusă în timpul primei invazii a tătarilor din 1241. După distrugerea acesteia, pe locul ei a fost ridicată în perioada 1260-1290 o biserică în stil romanic târziu, refăcută în secolul al XV-lea în stil gotic. În interiorul mănăstirii se afla o bibliotecă vestită a franciscanilor, colecţie care depăşea o mie de volume. În perioada anilor 1906-1948 în mănăstire a funcţionat tipografia Sfântul Bonaventura, care tipărea diverse reviste religioase. Biserica reformată sau conventul franciscan se află în colţul sud-estic al incintei de apărare al oraşului medieval, nu departe de Turnul Croitorilor. Corpul bisericii, ce închidea dinspre nord complexul mănăstirii, se compune din navă de tip sală, cor şi turn în colţul exterior sudic al îmbinării acestor două spaţii, un plan tipic pentru bisericile din Ungaria medievală. Bolta stelată a navei, compusă din cinci travee, se sprijină pe stâlpi angajaţi marcanţi, frecvente în arhitectura goticului târziu, care micşorează anvergura arcelor dublou ale boltirii. Corul alungit, poligonal este acoperit de patru travee de boltă în reţea, care se sprijină pe console cu decor geometric, dintre care se remarcă cea din colţul sud-vestic cu presupusa reprezentare a blazonului cu corb al regelui Matia Corvinul.

Workshop la UNAGE, Iaşi

Ultima parte a programului a avut loc în perioada 31 mai- 2 iunie la Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” din Iaşi, fiind axat pe „Practici critice contemporane”. Prelegerile din cadrul acestui proiect au analizat conjuncţia dintre teoria critică (feminism, post-structuralism, teorie post-marxistă şi post-colonială), arta critică şi practica criticii de artă în contemporaneitate. Au susţinut prelegeri conf.univ.Dr. Cristian Nae, conf.univ.Dr. Cătălin Gheorghe, lect.univ.Dr. Oana Maria Nae şi asist.univ.drd. Cristina Moraru. Studenţii au vizitat în Iaşi spaţii precum Centrul de Fotografie Contemporană, galeria Tranzit şi Muzeul de Artă din cadrul Palatului Culturii şi au purtat discuţii cu galeriştii, curatorii şi muzeografii de aici. Workshop-ul de „Teorii şi metode în cercetarea istoriei artei” a fost gândit ca un amplu program de practică, finanţat de Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului din fondul pentru activităţi extra-curriculare, care a oferit studenţilor posibilitatea de a cunoaşte colegi din alte centre artistice din ţară, de a lucra împreună şi de a-şi completa cunoştinţele în urma acestor interesante experienţe. 

Text şi foto: Cosmina M. OLTEAN