marți, 12 noiembrie 2019

Zilele Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” Iaşi


Premiera documentarului „Jurnaliști în linia întâi (1916-1918)”
În perioada 8-10 noiembrie au avut loc Zilele Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” Iaşi, iar evenimentul a cuprins o serie de activități interesante: expoziții, conferințe, tururi ghidate, vizite în depozitele de carte, proiecții de film, concursuri pentru cititori şi nu numai. Unul dintre evenimentele deosebite a fost proiecția în premieră a filmului documentar „Jurnaliști în linia întâi (1916-1918)” din seara de 10 noiembrie. Filmul care analizează presa din anii de război. a fost realizat de Alina Țiței (scenariu și regie), Ceciliu Tabără (imagine), Dana Ceia (montaj), Cristi Bârliba (grafică), Ionuț Lazăr (voce), sub egida Societății de Studii Istorice din România (SSIR), în parteneriat cu Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” (BCU), fiind co-finanțat de Primăria Municipiului Iași. Marele război a aruncat întreaga lume în haos și teroare iar presa scrisă, aflată la începutul modernității, a intrat într-un conflict mediatic desfășurat în spatele frontului. Informațiile au fost filtrate printr-un văl al cenzurii, iar propaganda a distorsionat realitatea, creând o imagine falsă a conflictului. Informația a devenit obiectiv militar, iar jurnaliștii, soldați ai războiului patriotic. Se ridică întrebarea: „În ce măsură presa a influențat cursul războiului?” Filmul încearcă să răspundă la această întrebare. După proiecție, jurnaliștii și istoricii invitați au răspuns întrebărilor publicului. „Să ne imaginăm că suntem jurnalişti la Iaşi, în timpul primului război mondial, în anii grei ai refugiului. Cum am scrie un reportaj despre morții care împânzesc, cu sutele, străzile oraşului? De fapt, nu prea contează stilul sau maniera de abordare. Cenzura nu ar permite ca textul sa vadă lumina tiparului...”, spunea Alina Țiței.


Expoziția de fotografie „Biblioteca într-o imagine”
Anul trecut, tot în cadrul Zilelor Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu”, se desfăşura concursul de fotografie „Biblioteca într-o imagine”, dedicat cititorilor bibliotecii. Au fost înscrise în concurs zeci de fotografii reuşite, iar în urma jurizării 6 dintre ele au fost premiate cu 3 premii şi 3 mențiuni. Printre acestea s-a numărat şi fotografia mea. Un an mai târziu rezultatele acestui concurs prind ecou printr-o expoziție dedicată fotografiilor premiate atunci. Expoziția a fost amplasată în spațiul expozițional de la parterul sediului central. Vizitatorii au putut vedea imagini ale bibliotecii în diferite ipostaze vizuale şi cromatice, realizate pe timp de zi sau de noapte Anul acesta a avut loc un nou concurs de fotografie, numit „Eu şi biblioteca”, a cărui câşigători au fost premiați sâmbătă, 9 noiembrie.


Cosmina Marcela OLTEAN
Foto: BCU




Conferința internațională „Expozițiile ca spații de contact artistic în perioada Războiului Rece” (Exhibitions as Sites of Artistic Contact during the Cold War)

În perioada 8-9 noiembrie, Universitatea Națională de Arte "George Enescu" din Iași a găzduit conferința internațională „Expozițiile ca spații de contact artistic în perioada Războiului Rece” (Exhibitions as Sites of Artistic Contact during the Cold War). Conferința şi-a propus explorarea rolului expozițiilor de artă din timpul Războiului Rece (1958-1989) în stabilirea colaborărilor transnaționale dincolo de Cortina de Fier, dezvăluind complexitatea relațiilor dintre artă, societate și politică. Conferința nu a analizat doar diviziunea ideologică dintre „Est” și „Vest”, ci a examinat totodată micro și macro-istoriile vizuale prin perspectiva internaționalismului. Conferința a propus o înțelegere mai largă a artei est, central și sud-est europene, luând totodată în considerare rolul politicii internaționale, a curentelor de artă mondială și a instituțiilor locale în procesul decizional din sfera artistică, atât cea instituțională cât și cea neinstituționalizată.
Conferința a analizat expoziția ca mediu, ca spațiu de contact cultural și ca agent de diplomație culturală, ca spațiu ce facilitează schimbul de obiecte și gânduri, ca spațiu de întâlnire umană și ca spațiu deschis pentru formate curatoriale inovatoare și practici artistice alternative. Organizatorii și colaboratorii de la universități de arte din Iaşi, Bucureşti, Florența, Viena, Praga, St.Petersburg, Sofia, Bratislava, California şi nu numai, și-au propus să dezvăluie momentele semnificative de contact conflictual, strategic sau pașnic cu instituțiile și politica statului. Scopul lor a fost acela de a descrie modul în care rețelele formale și informale ale artiștilor, obiectelor și instituțiilor au contribuit la circulația, transferul, adaptarea și receptarea ideilor și practicilor artistice de ambele părți ale Cortinei de Fier.

Conferința organizată la Casa Balș din Iași, de Universitatea Națională de Arte "George Enescu", Centrul de Cercetare Estetică şi Artistică şi Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării, proiect coordonat de către conf.univ.dr. Cristian Nae (UNAGE Iasi) şi Katalin Cseh-Varga (Akademie der Bildenden Kunste, Viena), s-a desfăşurat ca parte a proiectului de cercetare „Trecând granițele: Colaborări transnaționale și critică  instituțională în expozițiile de artă din Estul Europei în perioada socialismului târziu (1964-1989)”, finanțat de CNCS-UEFISCDI prin programul PNCDI III. Proiectul, care a investigat dinamica receptării unor rețele artistice, a unor instituții de artă şi a unor practici expoziționale din interiorul şi din afara Cortinei de Fier, a avut ca scop principal producerea unei cartografii culturale a unor practici artistice din fosta Europă de Est, asocierea acestora cu forme de artă alternative şi experimentale, luând în considerare relațiile instituționale la nivel local, național şi transnațional, forma lor de organizare, schimbul cultural şi programele expoziționale şi curatoriale în care au fost prezente.

Foto si text: Cosmina Marcela OLTEAN



marți, 5 noiembrie 2019

Terapie prin artă şi cultură



Potrivit unor antropologi, cultura este un comportament social, o abstracție a comportamentului uman. Cultura devine în timp o reflexie a vieții interioare. Fiecare dintre noi reflectă gradul şi tipul de cultură pe care-l posedă şi ceea ce are acumulat în sine. Fiecare om vede şi simte diferit cultura şi arta în funcție de locul din care provine, locurile în care s-a format şi diferitele contexte în care s-a regăsit de-a lungul timpului. Este clar că unii pun mai mult preț pe cultură decât alții. Unii văd cultura ca pe un mod de viață, iar alții chiar ca pe o terapie menită să le întărească sănătatea fizică şi mentală. Complexa psihologie umană, nevoile şi adesea diferitele dificultăți pe care le poate întâmpina un om pot conduce la o serie de probleme de  sănătate, fizică sau psihică. Dar artele sunt deja bine cunoscute pentru efectele benefice asupra sănătății.


În Danemarca, de pildă, funcționează cu succes de ceva timp un program de terapie prin artă şi cultură, adresat persoanelor anxioase şi depresive. Dar cum anxietatea şi depresia afectează azi atât de multă lume, se poate spune că un astfel de program devine util şi chiar necesar pentru oricare membru al unei societăți. Programul se concentrează pe sănătatea mintală a persoanelor ce se confruntă des cu stresul, reduce izolarea socială şi îi reconectează pe aceştia cu lumea prin cultură. Programul conceput de autorități împreună cu direcția pentru sănătate, propune excursii, vizite la muzee, biblioteci, arhive sau teatru, recurgând la terapia prin muzică, arte vizuale, lucru cu actori şi nu numai. Cercetătorii arată că a lua parte la un concert live reduce considerabil stresul. Ideea de terapie prin cultură nu mai e una nouă. 

În Marea Britanie, unde funcționează astfel de programe de mai bine de 10 ani, artele fac parte din sistemul de sănătate, iar psihologii  “prescriu” terapie prin cultură prin participarea la activități artistice şi educative. Arta şi cultura în sens larg a reprezentat mereu o punte de legătură între oameni, poate cel mai plăcut mod de apropiere, socializare şi identificare de puncte şi interese comune. Din cauza rutinei şi a unor probleme de zi cu zi, majoritatea adulților uită să facă lucruri care îi bucură, care le stimulează creativitatea şi sentimentul plăcut de nou şi de ceva altfel în viața lor. Asta ajunge să fie povestea fiecăruia dintre noi, la un moment dat. Însă o intoarcere către cultură poate echivala cu o regăsire a sinelui, a esenței şi a frumosului ascuns în fiecare om.

Cosmina Marcela OLTEAN

Petru Cătinean - între artă, spiritualitate şi ştiinţă




Petru Cătinean, preot la Parohia Ortodoxă din Călimănel, Toplița, este un exemplu de bunătate şi modestie, iar activităţile, proiectele pe care le coordonează şi pasiunile sale conturează clar portretul unui om spre care merită să ne uităm fiecare dintre noi. După studiile din ţară, nevoia de cunoaştere şi de dezvoltare pe plan personal şi profesional i-a îndreptat paşii către Universitatea din Atena, unde a obţinut titlul de doctor. Ȋnsă dincolo de numeroasele nuanţe ale personalităţii sale, am ales să mă concentrez în acest material pe latura artistică şi pe modul în care Petru Cătinean îmbină credinţa cu familia şi arta, astfel încât rezultă mereu ceva frumos. Petru Cătinean practică fotografia şi astro-fotografia, iar prin subiect şi culoare, cadrele sale spun poveşti, conţin mesaj şi transmit emoţie. Peisajele şi cadrele cu astre denotă o căutare a frumosului, a artisticului, a esenţei naturii.

Pentru început vă rog să ne spuneţi câteva lucruri despre dvs..
Mai întâi, vreau să îți muțumesc pentru interesul pe care îl acorzi persoanei mele. Sunt un om, printre mulți alții, care trăiește prin și pentru vocațiile și pasiunile sale. Sunt preot la Parohia Ortodoxă din Călimănel, Toplița, căsătorit din anul 2000 și am patru copii frumoși. E astfel de la sine înțeles că primul loc în inima mea îl ocupă Dumnezu și familia. Alte pasiuni care mă definesc și mă împlinesc sunt, în ordine aleatorie: lectura, pictura, fotografia, chitara și astronomia. Pe unele le-am descoperit relativ repede în anii adolescenței, dar pe altele le-am desoperit după ce am împlinit 40 de ani.

Vorbiţi-ne despre perioada şi experienţa de studiu şi formare de la Universitatea din Atena (National and Kapodistrian University of Athens).
După masterul absolvit în 2003, mi-am depus dosarul pentru o bursă doctorală în afara țării. Nu am ales în mod intenționat Grecia. Cred că a ales Dumnezeu pentru mine. Acea perioadă avea să devină prolifică din punct de vedere intelectual. După anul de limbă obligatoriu, am fost admis la doctorat și am avut șansa să cunosc și să ascult pe unii dintre cei mai mari teologi ai ortodoxiei contemporane. Nu a fost ușor pentru că pretențiile au fost mari, probabil pe măsura prestanței Universității din Atena, dar am reușit să obțin titlul de doctor în anul 2014.


Unde îşi au rădăcinile pasiunile pentru fotografie, astro-fotografie, astronomie?
Pasiunea pentru cer am avut-o încă din copilărie. Și acum țin minte poveștile bunicii care îmi arăta silueta unui ciobănaș cu oile la păscut proiectat pe lună. Așa vedea ea petele mai întunecate de pe lună. Asta am văzut și eu o bună bucată de timp. În nopțile de la țară, unde poluarea luminoasă era aproape inexistentă, cerul se dezvăluia în toată splendoarea sa. Citeam povești cu luceafărul de seară, luceafărul de dimineață, cloșca cu pui sau candela cerului și încercam să le vizualizez, după știința mea, pe cer.

În ce moment aţi simţit nevoia de a  aprofunda domenii precum fotografia şi astronomia? Bănuiesc că, pe lângă materiale şi unelte necesare astro-fotografiei, aveţi şi în bibliotecă volume pe aceste teme, ca suport teoretic practicii.
Frumusețea impresionează. Natura e o carte deschisă prin care îl vedem pe Dumnezeu. Oricât de dur să fii în formarea ta, peisajul de pe un vârf de stâncă, un răsărit de soare, un curcubeu sau o simplă floare e imposibil să nu fii făcut vreodată să treacă un fior prin sufletul tău. De aici, până la a imortaliza momentele pe care le vezi nu e decât un pas „tehnologic”. Achiziționarea unui aparat foto a fost o urmare firească. Se spune însă că toată lumea știe să facă poze până descoperă modul M (Manual). Aici lucrurile se complică pentru că o expunere corectă înseamnă un balans de alb echilibrat, un ISO care să nu pixeleze poza, o diafragmă și un timp de expunere în funcție de ce vrei să scoți în evidență prin acea fotografie. Asta ca să nu mai vorbim de astro-fotografie care e și mai complicată, dat fiind faptul că obiectul pe care vrei să îl fotografiezi dispare foarte repede din vizor și ai nevoie de niște monturi motorizate speciale care să contracareze mișcarea pământului și pe care trebuie să le aliniezi polar, etc.

Care ar fi  primii paşi ai oricărui fotograf care doreşte să captureze cadre cu astre? Care sunt lucrurile de bază pe care trebuie oricine să le cunoască, mai ales la nivel tehnic, în alegerea echipamentului?
În primul rând, să cunoască cerul. E prima condiție. Să învețe constelațiile, mișcarea planetelor, fazele lunii. Acum e mai simplu. Există și aplicații gratuite de telefon pentru asta. Apoi după ce a învățat cum se învârte cerul are nevoie de un trepied solid, o telecomandă și un aparat foto. Astfel înarmat trebuie să iasă din zona de poluare luminoasă și poate începe să fotografieze constelațiile. Nu e deloc greu. Dacă însă vrea să fotografieze obiecte de cer profund cum ar fi nebuloase, galaxii sau roiuri stelare va trebui să studieze mai mult.

Observ o îmbinare între artă, spiritualitate şi ştiinţă (prin astronomie) în fotografiile ce redau natura şi cerul nopţii cu astrele sau Luna. Cele 3 dimensiuni le observ de fapt într-o paletă mai largă a activităţilor şi intereselor dvs, în ceea ce priveşte profesia şi pasiunile pe care le aveţi. De exemplu, înclinaţia spre artă nu se observă doar din interesul faţă de fotografie, ci şi din cel pentru arta sacră. În acest sens realizaţi de mult timp ateliere şi activităţi diverse pentru copii.
Tot ce simt și știu, împărtășesc mai departe. Dragostea pentru frumos, pentru natură, pentru Dumnezeu încerc să le transmit celor din jurul meu. Cei mai receptivi sunt copiii. De aceea, la noi, la Parohia Ortodoxă Călimănel se fac săptămânal cursuri de pictură și chitară iar anual se organizează tabere cu diferite ocazii, chiar și astronomice. Anul trecut, de exemplu, am fost în Călimani cu ocazia Perseidelor - unul dintre cele mai prolifice roiuri de meteori activi dintr-un an. Ne-am minunat cu toții de acest spectacol ceresc, am învățat constelațiile principale, coordonatele lor iar, la un foc de tabără, am aflat poveștile denumirilor lor. Toate activitățile se împletesc atât de bine în jurul firescului și, cred eu, cresc capacitatea copiilor de a contempla frumusețea, contribuind astfel la formarea sufletelor lor.

Cum vă împărţiţi timpul între familie, profesie, pasiuni şi diferitele activităţi pe care le realizaţi? Cât timp reuşiţi să alocaţi fotografiei?
Pfff… Grea întrebare. Cred că le îmbin pe toate încercând să implic și familia în aceste activități. Duc și copii cu mine peste tot unde merg atunci când este posibil. Fotografia deja a ajuns un mod de a mă exprima. Nu aloc un timp anume pentru fotografie, pentru că am aparatul cu mine și pozez ceea ce văd. Excepție fac însă fotografiile de noapte. Ies de câteva ori pe lună, atunci când condițiile atmosferice sunt prielnice.

Pentru copii realizaţi cursuri de pictură, chitară, diferite ateliere şi tabere. În cadrul acestora le vorbiţi şi despre fotografie şi astro-fotografie sau vă gândiţi la un astfel de atelier în viitor?
Chiar dacă taberele și atelierele noastre au o anumită tematică tot mai este loc să vorbim despre Dumnezeu, despre cer, despre natură, despre muzică, despre stele, despre libertate. Aceste subiecte fac parte din discuțiile noastre. Copiii noștri din Călimănel deja știu. Înainte să despachetăm mă întreabă: „Da’ telescopul l-ați adus?”.

Vorbiţi-ne puţin despre Centrul socio-educaţional, rezultat în urma fuziunii dintre Asociaţia “A fi altfel” şi Parohia Ortodoxă Călimănel.
Am ajuns la o parte foarte importantă a activităților noastre. Face parte din rutina grijilor noastre zilnice. Cu binecuvântarea ierarhului nostru Andrei, episcopul Harghitei și Covasnei am făcut un parteneriat cu Școala Gimnazială „Andrei Șaguna” și Primăria Municipiului Toplița, care s-a concretizat cu alocarea unei mese calde unui grup de 18 copii nevoiași din parohia noastră. În timpul anului școlar, ne preocupăm zilnic ca acești copii, pe lângă masa pe care o primesc, să nu ducă lipsă de nimic din ceea ce ar putea să îi determine să abandoneze școala.

Ce alte activităţi aveţi în derulare sau în plan pentru viitorul apropiat?
Acum suntem în lucru pentru a finaliza un parc pentru copii și așteptăm să ne fie finanțată prima tabără de astronomie din partea aceasta a județului. Dacă nu se va concretiza anul acesta, vom încerca din nou la anul. Nu vreau să închei fără să mulțumesc tuturor acelora care îmi sunt alături în aceste proiecte, pentru că există mulți oameni de calitate care dirijează lucrurile din umbră. Nu ne dorim decât să ne dea Dumnezeu putere ca să putem fi constanți.


Cosmina Marcela OLTEAN






Trupa Bigg Dimm A’Band din Cluj-Napoca, în concert la Topliţa



Pe scena Casei de Cultură din Topliţa a evoluat joi, 24 octombrie, trupa Bigg Dimm A’Band a Academiei de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, oferind publicului un concert de excepţie, cu intrare liberă, în cadrul căruia au reinterpretat în manieră proprie piese celebre din repertoriul muzicii uşoare. Acesta este un proiect prin care tânăra formaţie s-a făcut cunoscută la nivel naţional şi prin care duce muzica orchestrală în zone din care aceasta lipseşte sau e prezentă rar, pentru a cultiva acest gen muzical şi pentru a încânta şi a-i arăta valoarea. „Proiectul Acces și Mobilitate: Garanția Dezvoltării - 2019, condus de prorector Vera Negreanu, ne permite să-i încântăm cu cele mai frumoase hituri naționale și internaționale pe copiii și oamenii de la sate și din orașe mai mici…”, spunea conf.univ.dr. Răzvan Metea, dirijorul orchestrei.


Bigg Dimm A’Band, fondată în luna octombrie a anului 2010, este o trupă compusă din 25 de muzicieni care, în vederea formării profesionale, au păşit acelaşi prag al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Scopul înfiinţării trupei a fost acela de a oferi studenţilor Academiei de Muzică noi posibilităţi de exprimare şi de studiu, pe lângă cele clasice, precum şi o ocazie de a aborda un alt segment al pieţei muzicale naţionale şi internaţionale. Condus de conf. univ. dr. Răzvan Metea, trupa cuprinde tinere talente cu un mare potenţial, muzicieni desăvârşiţi, ce abordează o paletă largă de genuri muzicale, prezentând piese din repertoriul anilor 1930-’40, până în zilele noastre. Complexă, unică, liberă şi spontană – sunt cuvinte care înfăţişează perfect trupa Bigg Dimm a’Band. Concepţia de la care s-a pornit a fost aceea de a apropia publicul de muzica de calitate, oferind numai interpretări live inedite, fără limite în ceea ce priveşte numeroasele genuri muzicale. Bandul abordează un repertoriu vast, diferit ca stil: de la swing, blues, bebop, bossa nova, până la pop jazz, funk, jazz fusion şi altele. Prestaţiile susţinute nu au fost doar simple concerte, ci s-au dovedit adevărate spectacole sincretice, unde muzica se îmbină armonios cu coregrafia, impresionând de fiecare dată.
Text şi foto: Cosmina Marcela OLTEAN