Alis Rozmberk – o viziune estetică proprie. O călătorie printre secole și diferite stiluri vestimentare

Anisia Iacob, cunoscută sub pseudonimul Alis Rozmberk, s-a născut în Lupeni, Hunedoara, iar de 6 ani s-a stabilit în Cluj-Napoca, unde îşi urmează studiile universitare. Este studentă în anul 3 la Facultatea de Istorie şi Filosofie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, studiind în paralel specializările Istoria artei şi Filosofie. Am cunoscut-o vara trecută, în cadrul atelierelor de cercetare desfăşurate la Castelul Banffy din Bonţida, unde am lucrat împreună timp de o săptămână. Ne-am mai întâlnit apoi în Cluj-Napoca, unde cu drag mi-a făcut un tur al unor edificii gotice, iar acum ne întâlnim din nou astfel: în cadrul unui interviu. Pasiunea comună pentru artă şi frumos ne-a conectat şi mi-am dorit ca acest fapt să se concretizeze astfel.

Cei care o cunosc pe Alis o descriu drept o fiinţă ruptă din altă epocă istorică, ea însăşi se caracterizează drept o fiinţă barocă. Este de ajuns doar să privim minunatele fotografii cu care am ilustrat materialul pentru a ne convinge de asta, dar acest fapt reiese şi din dialogul nostru. Alis este o tânără mereu pozitivă, foarte prietenoasă şi foarte pasionată de tot ceea ce face, motiv pentru care se implică în multe activităţi. Detalii despre toate acestea ne va dezvălui chiar ea în cele ce urmează.

Să începem cu câteva lucruri despre tine. Spune-ne despre ceea ce faci, despre începuturile tale şi diversele preocupari.

AR: Bună tuturor, numele meu e Anisia Iacob, dar în ceea ce lucrez folosesc pseudonimul Alis Rozmberk. În prezent confecționez ținute, sunt model și fac fotografii cu teme fantastice. Pentru mine vizualul e foarte important, iar activitățile mele pot fi rezumate prin acest cuvânt. Am început de când aveam 14 ani. Aveam un prieten fotograf, eu aveam un stil mai aparte în vestimentație şi am început să facem poze. Pe atunci îmi doream să devin model. Am început încet-încet să fac și haine, întâi accesorii, să-mi personalizez îmbrăcămintea, până am ajuns aici. Mereu am avut preocupări diverse pe care nu le-am abandonat, ci le-am explorat continuu, fie și doar ca hobby. Când am ajuns la universitate, aveam deja o direcție. Lumea îmi cunoștea pagina și știa în mare parte cu ce mă ocup.

Cum ţi-ai descoperit pasiunea pentru artă?

Nu știu, tot timpul a fost acolo. În paralel cu școala generală am luat opt ani de cursuri de desen și de pictură și cred că de acolo a început. Tot timpul am avut o atracție pentru artă și frumos. E greu să fixez un început.

Pasiunile tale sunt istoria, filosofia şi arta, iar cea din urmă le înglobează pe primele două. Pasiunea pentru istorie şi filosofie e oarecum generată de pasiunea pentru artă? Sau care din cele 3 te pasionează mai mult?

Cred că cea mai înflăcărată sunt față de filosofie… Desigur, arta își are legăturile ei cu filosofia, iar pentru mine cele două au acționat conectat. Atât filosofia cât și arta se reflectă în ceea ce creez. Chiar dacă întâi am descoperit arta, atunci când am început să învăț și să citesc filosofie am simțit că am găsit acel ceva pe care l-am căutat mult timp. Un soi de suflet pereche, mi-ar plăcea să cred. Istoria, deși îmi place, în adevăr e o știință auxiliară, cel puțin în cazul meu, pentru a le înțelege pe cele menționate mai sus. Istoria îmi oferă contextul și datele ce-mi completează tabloul. E greu să înțelegi ceva, cu adevărat, fără context istoric. Fără istorie ai tendința să le judeci cu ochii omului de astăzi.

Ce te atrage cel mai mult din vastul câmp al istoriei artei, respectiv al filosofiei?

Barocul și goticul sunt stilurile mele preferate, manifestate mai ales în arhitectură și pictură. Barocul spaniol și olandez mi-au plăcut deosebit de mult, iar goticul din spațiul german, dar și nordic se plasează printre preferințe. Îmi place să mă uit la picturi, în special portrete, fie chiar și locale, din Transilvania, și să vin cu idei de ținute. Aceste două stiluri mi-au definit, la rândul lor, stilul personal. Dacă vreau să fiu mai sobră, mă inspir din gotic, dacă mă simt mai jucăușă și fastuoasă, atunci e barocul. Cât despre filosofie, domeniile preferate ar fi hermeneutica, filosofia minții, puțină epistemologie, dar și filosofia limbajului. Îmi place să citesc în special articole din publicații de specialitate pe aceste teme. De plăcere citesc din Hans Georg Gadamer și din Martin Heidegger. Chiar dacă nu cred că o să mă specializez pe filosofiile lor, m-au influențat în dezvoltare și au rămas și probabil vor rămâne o pasiune. 

În ceea ce priveşte practica artistică ştiu că design-ul vestimentar este zona în care activezi deja de câţiva ani şi faci foarte bine ceea ce faci. Rezultatele se văd. Aş vrea să ştiu dacă interesul tău pentru artă s-a manifestat încă de la început sub forma design-ului vestimentar sau dacă ai încercat şi alte medii artistice.

Am început cu desenul și pictura. S-au prins destul de bine de mine. Încă desenez și pictez. Am încercat și desenul digital, dar mi-am dat seama că mediile tradiționale sunt mai pe placul meu, deocamdată. În prezent fac ilustrații cu personajele din poeziile și din seria de romane (ficţiune istorică) la care lucrez. Nu le prea fac publicitate pentru că nu am publicat nimic, încă. Design-ul vestimentar e ceva mai nou, o pasiune mai recentă, dar în care se reflectă desenul. Mereu am desenat tot felul de ținute pentru personajele mele. Acum le pot și face. Creez piese vestimentare de aproape 7 ani. 

Aşadar: artă şi istoria artei, filosofie, desen şi design vestimentar - vaste domenii de studiu şi totodată foarte frumoase. Cum le valorifici şi cum le îmbini?

Visul meu estetic este să mă potrivesc perfect cu fundalul istoric al orașului. Cel mai frumos lucru mi se pare a intra într-o biserică medievală și a te asorta perfect cu stilul gotic matur, spre exemplu. Acesta este visul meu estetic. Ținutele pe care le creez și îmbin, dimpreună cu istoria artei și istoria, vin în ajutorul meu. Toate ținutele mele au surse istorice. Un alt lucru pe care îl urmăresc e adaptarea pieselor vestimentare istorice la zilele noastre. Acest lucru îl reușesc prin simplificarea lor, dacă sunt ținute de zi, și prin tăierea din lungime. Astfel încât, dacă iau o rochie de secol XVIII, renunț la crinolină și îi tai din lungime, obțin o piesă ce încă trimite la original, dar e perfect funcțională. Încerc să-mi expun rezultatele pe rețelele de socializare și să primesc feedback în acest sens.

Ştiu că mare parte din ceea ce porţi este realizat de tine. Asta mi se pare interesant şi ceva aparte. Cu toţii alegem ce purtăm, ne creăm o identitate prin felul cum ne prezentăm. Dar tu ai ales libertatea totală din acest punct de vedere, deoarece alegi să te îmbraci exact cum îţi imaginezi, apoi creezi acele piese vestimentare, nu le cauţi în magazine. Te îmbraci doar cu piese realizate de tine? 

 Nu mă îmbrac cu piese realizate doar de mine, dar mă îmbrac cu piese făcute la comandă sau cumpărate de la alte firme mici ce realizează rochii ce se potrivesc cu estetica mea. Din perspectiva mea, brandul nu e important. Pot găsi o piesă vestimentară care să se încadreze în viziunea mea oriunde, în fapt. Desigur, o bună parte din ceea ce port e făcut și de mine pentru că, după cum bine ai punctat, e minunat să-ți poți imagina ceva și apoi să aduci acel lucru în real. Cred că punctul forte e definirea unei estetici vestimentare. Asta e identitatea mea, până la urmă. Am ajuns în punctul în care oamenii mă recunosc pe stradă doar după îmbrăcăminte.

Spune-ne câte ceva despre stilul care te reprezintă şi pe care îl reprezinţi… Cum ai intrat în contact cu el şi prin ce etape ai mai trecut l-ai descoperit?

Dintodeauna mi s-a spus că mi-am greșit secolul. Eu nu m-aș grăbi să spun asta. Avantajul secolului acesta e libertatea totală. Dacă m-aș fi născut în Renaștere, nu m-aș fi putut îmbrăca în stilul Evului Mediu, spre exemplu. M-aș fi plictisit repede. Îmi place să tranzitez printre secole și stiluri vestimentare. Inspirația mea e preponderent europeană. Stilul meu e definit de adaptarea pieselor istorice la secolul nostru, fără a le altera spiritul. De altfel, mă descriu ca fiind o ființă barocă, în sensul în care rețin din pompozitatea barocului. Față de moda minimalistă atât de comună astăzi, eu propun fastul. Ceea ce rămâne e imaginea unei domnițe, indiferent de perioada istorică. Ținutele mele sunt mereu foarte feminine. Mi-am format stitlul treptat, prin informația pe care mi-a oferit-o internetul. E o operă în plină formare. Nu cred că va fi niciodată gata. E ceva ce evoluează.

Când ţi-ai croit singură prima rochie?

Cred că aveam 16 ani… Oricum, eram adolescentă. La început nu m-am priceput deloc, dar sunt încăpățânată.

Cum decurge proiectarea unui obiect vestimentar nou? Enumeră etapele prin care treci până la faza finală.

Cred că întâi îmi caut inspirația, preponderent în tablouri din istoria artei. Apoi fac câteva schițe, modificări, documentare suplimentară. Calculez materialele necesare, bugetul, calculez tiparele și le desenez, croiesc, tai materialul, încep să cos, finalizez piesa și o decorez.

 Vorbeşte-ne despre cele mai reprezentative proiecte de pană acum şi despre oamenii cu care ai colaborat.

Asta e o întrebare complicată… Cred că cea mai recentă reușită a mea a fost apariția unor  fotografii, realizate împreună cu talentatul fotograf Bogdan Botaș, pe site-ul celor de la Vogue Italia. Mi-am îndeplinit un vis de adolescentă! De asemenea, anul acesta am avut și două ședințe foto extraordinare cu fotografele Malice Bathory și Patricia Brite din Cluj-Napoca, în ținute la fel de extraordinare. Simt că mă aflu într-un apogeu al activităţii mele.

La ce lucrezi momentan şi ce ai în plan pentru viitor?

Momentan vreau să recreez o ținută victoriană inspirată de filmul Crimson Peak. De asemenea, am câteva ședințe foto planificate care promit rezultate fascinante. Mi-ar plăcea să apuc să public ceva anul acesta. Îmi tot promit că fac asta de ceva timp…

Minunat. Îţi dorim baftă multă în toate. Foarte interesantă ideea cu ținuta victoriană inspirată de filmul Crimson Peak. Mi-a plăcut şi mie filmul. Iar acum câteva cuvinte de încheiere…

Vreau să-i mulțumesc în primul rând Cosminei pentru invitația la acest interviu. Mi-a făcut o deosebită plăcere. Pe cititori, nu am decât să-i invit să-mi viziteze pagina de facebook: https://www.facebook.com/AlisRosenberg . 

Text: Cosmina M. OLTEAN

Foto: Bogdan Botaș, Malice Bathory, Patricia Brite și Alis Rozmberk

Cascada cu apă termală din Topliţa, Harghita – Frumuseţe naturală

Fotografii: Cosmina M. Oltean

Teatrul Ludicus - singura companie teatrală românească de amatori din județul Harghita (III) – De vorbă cu tinerii actori

 După discuţia purtată cu David Bordea, coordonatorul trupei de teatru Ludicus, şi cu Daniela Buzilă, responsabilă de regia artistică, mi-am îndreptat atenţia către cei care fac piesa de teatru: actorii. Personalul artistic şi tehnic al teatrului Ludicus numără 20 de persoane. Am stat de vorbă cu câţiva dintre tinerii actori care activează în cadrul trupei de teatru pentru că am vrut să aflu cum au ajuns în Ludicus, ce înseamnă teatrul pentru ei şi ce planuri au. Au răspuns iniţiativei mele de a realiza un interviu Andrea Patka (clasa a XII-a), Lorena Cotfas (clasa a XII-a), Viorel Cătălin Moldovan (clasa a XII-a), George Balog (clasa a X-a), elevi la Liceul Miron Cristea, Subcetate, Matei Straia (clasa a XII-a) şi Teodora Antal (clasa a XI-a), elevi la Liceul Teoretic O.C. Tăslăuanu, Topliţa. Redau în cele ce urmează interviul nostru.

 

De ce teatru? Ce înseamnă pentru tine?

Andrea: Pur și simplu…o intalnire din care nu m-am putut desprinde.

Lorena: Teatrul înseamnă viață. Jucând teatru, dai viață unor personaje. Îmi place ideea că pot fi cine vreau, când vreau și totuși, să fiu eu. Îmi place dinamicitatea. Azi pot juca rolul unei doamne, mâine pot juca rolul unui vagabond. Cu ajutorul teatrului pot jongla cu diferite sentimente, personalități, caractere și comportamente. Oscilez între tipare și îmi pun amprenta pe personaje. Teatrul înseamnă mult pentru mine, ba chiar îl folosesc în mod terapeutic.

Viorel: Teatrul face parte din viaţa mea. Pentru mine înseamnă a împărţi sentimente şi trăiri cu publicul.

George: Prin teatru mă simt liber. Teatrul înseamnă pentru mine o pasiune în care investesc timp, răbdare și îmi dau silința de a deveni un actor din ce în ce mai bun.

Matei: Făcând teatru mă simt în largul meu. Iubesc să mă pun în pielea mai multor personaje. Dacă reuşeşti să transmiţi emoţii publicului, acesta te poate face să te simţi extraordinar.

Teodora: Teatrul înseamnă schimbare de personalitate, libertatea de a face şi a spune lucruri care poate altfel nu pot ieşi la suprafaţă.

Cum ai defini teatrul?

Andrea: Este un fel de a fi cu ceilalți, de a transmite emoție, de a intra într-o altă lume.

Lorena: Teatrul este un tablou viu expus ochilor lumii.

Viorel: Teatrul înseamnă spectacol, într-un timp şi spaţiu limitat.

George: Teatrul este arta de a zâmbi sau a plânge în exterior și de a fii indiferent în interior.

Matei: Teatrul e cea mai frumoasă latură a artei contemporane.

Teodora: Pentru mine teatrul reprezintă posibilitatea de a te exprima diferit. Tot ce acumulează actorul în timp, toate personajele interpretate, îl fac să devină versatil.

Cum ai ajuns să faci parte din Ludicus?

Andrea: Participasem deja la câteva festivaluri de teatru,  îndumată de doamna profesoară Daniela Buzilă. Aveam rezultate frumoase, iar Ludicus a reprezentat o etapă superioară în evoluția mea artistică.

Lorena: Făceam parte din trupa iniţială înfiinţată în 2015 la Subcetate. După ce Ludicus a intrat în subordinea Casei de Cultură Toplița, am participat la casting pentru a reintra în noua trupă.

Viorel, George, Matei, Teodora: În urma casting-ului din 2016.

Ce personaj crezi că te reprezintă?

Andrea: Mi-ar plăcea să mă identific prin personaje care nu îmi pun feminitatea într-un con de umbră.

Lorena: The Narrator/ Tyler Durden din Fight Club (1999).

George: Este greu de spus. Consider că deși eu pot reprezenta o varietate de personaje în diferite situații, nu există încă un personaj care să mă reprezinte pe mine.

Matei: Vic Johnson – pentru că reuşesc mereu să ajung în situaţii penibile şi atunci devin confuz.

Viorel: Iona, personajul creeat de Marin Sorescu. Mă regăsesc în viaţa personajului.

Teodora: Ca să fiu cât se poate de specifică, mă ascociez cu personajul Dr. Jekyll/Mr. Hyde din romanul lui Robert Louis Stevenson.

Care este actorul pe care îl priveşti ca pe un model?

Andrea: Sunt mulți actori pe care îi apreciez, dar îmi doresc să dobândesc un stil original de a interpreta.

Lorena: Din păcate nu pot să aleg doar unul deoarece apreciez câte ceva la toți. Dar Horațiu Mălăiele, Al Pacino și Anne Hathaway mă inspiră cel mai mult.

George: Tom Ellis.

Matei: Mihai Bendeac.

Viorel: Adrian Pintea.

Teodora: Îmi este extrem de greu să aleg, dar îl voi alege pe Octavian Cotescu.

Ce-ţi doreşti pentru viitorul trupei de teatru?

Andrea: Vreau ca trupa să meargă mai departe, să aibă succes și să se bucure de faimă.

Lorena: Îmi doresc să facem mai multe spectacole, mai multe piese de teatru și mai multe proiecte frumoase.

George: Proiecte cât mai mari, piese cât mai reușite și mai originale.

Matei: Cât mai multe spectacole şi cât mai mulţi spectatori la fiecare spectacol, deoarece publicul e cel care ne ajută să devenim din ce în ce mai buni şi să evoluăm frumos.

O amintire plăcută alături de trupa de teatru:

Andrea: Sunt multe moment frumoase, dar imi amintesc de nervii teribili ai lui David care mi-a spus că dacă nu-mi revin pentru repetiții ”Pleacă la Pucioasa”, o formă de a-mi transmite că și-a pierdut răbdarea, că vrea să finalizăm piesa.

Lorena: Cea mai plăcută amintire a fost premierea piesei de teatru “Bani din cer”. A fost cel mai frumos moment din viața mea de actor amator. Am avut mari emoții, dar sentimentul pe care l-am trăt după ce am ieșit de pe scenă a fost unul nou. Am simțit, bineînțeles, bucurie, dar și tristețe, pentru că totul s-a terminat atât de repede. Oricum, a fost un moment unic pe care nu o să-l uit niciodată.

Teodora: Toate amintirile pe care le am alături de colegii mei sunt plăcute, dar una care îmi vine în minte este de la una dintre repetițiile piesei Soacra cu trei nurori pentru balul majoratului. Actorii care îi interpretau pe Ion Creangă și pe soacră și-au păstrat accentul moldovenesc și după ce și-au ieșit din roluri.

George: Repetițiile piesei de teatru Bani din cer.

Matei: Pentru mine fiecare spectacol este o amintire frumoasă. Peste ani, îmi voi aduce aminte cu drag de toate spectacolele şi de emoţiile împărţite cu colegii.

Viorel: Amintiri sunt multe şi e greu de ales. Dar special e mereu acel moment în care ne adunăm la repetiţii…

Cosmina M. OLTEAN

Corul Aletheia – o nouă performanţă la Concursul Internațional Seghizzi din Gorizia, Italia

Corul Aletheia s-a remarcat în ultimii ani la nivel internaţional prin obţinerea a numeroase premii la concursuri importante pentru arta corală mondială. Corul Aletheia îşi are originile în corul bisericii Barboi, iar începând cu 2014, când lect.univ.dr. Dorina Iuşcă prelua bagheta dirijorală de la Mirabela Castillo, actualmente mezzosoprană la Opera din Florenţa, se schimbă şi parcursul artistic ulterior al corului. Dorinţa mea a fost să mă axez mai ales pe proiectele muzicale şi mai puţin pe activitatea liturgică, având buna intenţie de a creşte valoarea muzicală a corului, mi-a mărturisit dirijoarea. In 2014, corul a realizat un CD cu piese religioase în primă audiţie ale compozitorilor ieşeni, prilej cu care şi-a primit numele sub care îl cunoaştem azi şi cu care ne reprezintă în lume. 

Primele proiecte muzicale ale acestui cor s-au desfășurat la Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel– Bărboi, lăcaș sfânt unde Aletheia participă și astăzi la slujbele religioase. După două premii naționale obținute la concursurile corale religioase de la Fundu Moldovei și București, Corul Aletheia și-a luat avânt către competițiile din afara țării. În februarie 2016, când se afla la prima participare internaţională, Corul Aletheia obţinea Marele Premiu la concursul Kolotchi Blagovest din Belarus, iar în octombie Premiul I la festivalul Hajnowka din Polonia, cu un repertoriu format din lucrări ale unor compozitori români şi ruşi, concurând cu formaţii corale din Rusia, Ucraina, Polonia, Belarus, Letonia, Republica Moldova, Franţa şi Serbia. Performanţa din Polonia le-a adus ulterior celor 18 corişti ai grupului Aletheia încă o bucurie: în septembrie 2017 au  primit invitaţia de a concerta la cel de-al IV lea Congres de Muzică Corală organizat de Conservatorul de Stat P.I. Ceaikovski din Moscova. Din 2014 încoace, Corul Aletheia a cules bucurie după bucurie, munca asiduă transformându-se în performanţă.

Suntem o Românie frumoasă și mândră de valorile ei culturale…

Duminică, 22 iulie, Corul Aletheia a ieşit din nou învingător, de această dată din prestigioasa competiţie Seghizzi din Gorizia, Italia, aflată la ediţia cu numărul 57. Corul Aletheia a adus României premiul I la secțiunea Gospel și premiul II la secțiunea Jazz. Este pentru prima dată când țara noastră obține un premiu I la această competiție de mare prestigiu unde a avut onoarea de a concura cu Indonezia, Filipine, Spania, Italia, Ucraina și Iran. Mulțumim tuturor celor care ne-au ajutat să arătăm lumii că suntem o Românie frumoasă și mândră de valorile ei culturale, declara dirijoarea Dorina Iuşcă.

Corul este format din studenţi şi absolvenţi ai Universitaţii Naţionale de Arte George Enescu din Iaşi, reuniţi în cercul studenţesc Aletheia, organizat în cadrul Centrului de Consiliere şi Orientare în Carieră a universităţii de arte ieşene şi este dirijat de lect. univ. dr. Dorina Iuşcă, doctor în muzică şi psihologie, lector universitar la Conservatorul ieşean. Fascinată de cercetarea experimentală a muzicii, Dorina Iuşcă mărturisea că ipostaza de dirijor îi oferă fericita ocazie de a cunoaşte complexitatea mecanismelor emoţionale implicate în interpretarea muzicală. Astfel, dirijoarea reuşeşte să valorifice şi să îmbine frumos cele două domenii care o pasionează: psihologia şi muzica.

Corul a susţinut deja peste 100 de concerte şi recitaluri, multe dintre acestea în scop caritabil, în multe instituţii culturale din ţară. În spaţiul cultural ieşean, Corul Aletheia se bucură, aşa cum este şi normal, de o mare popularitate. Sunt binecunoscute, apreciate şi mult aşteptate de fiecare dată concertele lor de Crăciun, la care am avut bucuria de a lua parte.

Prin multă muncă, efort şi pasiune, Corul Aletheia şi-a câştigat un loc propriu în spaţiul artistic românesc şi european. Cu siguranţă că în viitor vom fi martori la şi mai multe reuşite ale acestuia.

Text: Cosmina M. OLTEAN

Foto: Seghizzi, Italia

Conferinţă turistică regională în Gheorgheni, Harghita

 În Parcul Dendrologic Grădina Csiki din Gheorgheni, unde îşi are sediul Extensia Universitară a UBB Cluj-Napoca, a avut loc ieri, 24 iulie, de la ora 10, Conferinţa turistică regională organizată de Consiliul Judeţean Harghita, Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) Harghita şi Visit in Harghita, cu scopul de a informa publicul şi firmelor interesate de domeniul turismului despre posibilitățile marketing-ului online, despre posibilități de finanțare în turism, despre metoda de evaluare a locurilor de cazare și prezentarea atracțiilor turistice ale regiunii.

Evenimentul a reunit 7 conferenţiari, antreprenori şi profesori universitari din Cluj-Napoca şi Gheorgheni, care au abordat diferite teme privind turismul regional, iar printre cele 7 prezentări la care au putut lua parte participanţii se numără: Şumuleu Ciuc – destinaţie internaţională de pelerinaj, Punând accent pe experienţe în turism, Comunicare segmentată pe grupuri ţintă, Posibilităţi de finanţare în domeniul turismului, Prezentarea paginii web şi a aplicaţiei turistice a judeţului, o prezentare despre oportunităţile marketing-ului online şi alta despre Lacul Roşu ca destinaţie turistică. Au susţinut prezentări antreprenori de la companii precum OptiBoost, Eventya, SalesOrigo, Corvin Consulting HR Plus şi Turinfo Gheorgheni.

Cosmina M. OLTEAN

  

Workshop-ul de istorie locală Topliţa, la Centenar – Oameni, locuri, fapte

Între 19 şi 20 iulie, la Biblioteca Municipală George Sbârcea din Topliţa, s-a desfăşurat un program nou şi interesant, dedicat copiilor: Workshop-ul de istorie locală Topliţa, la Centenar – Oameni, locuri, fapte. Coordonatorii proiectului, cei care au susţinut şi prezentări copiilor în cele două zile de workshop, au fost prof.dr. Cristian Lazăr şi dr. Viorica Lazăr, susţinuţi în demersul lor de învăţătoarea Viorica Macarie şi prof. Zorel Suciu. Fiecare dintre aceştia a prezentat câte o latură a istoriei locale, astfel că cei 12 copii participanţi la workshop au avut ocazia de a învăţa lucruri interesante despre oraşul lor: aspecte legate de istoria locală, de originile topliţenilor şi despre personalităţile locale.

Activităţile din prima zi de workshop s-au derulat la bibliotecă. Prof.dr. Cristian Lazăr le-a vorbit micilor participanţi despre Unire, despre cultura topliţeană şi despre personalităţi precum Miron Cristea şi George Sbârcea. Viorica Lazăr a prezentat date generale despre geografia zonei, bogăţii naturale, specific cultural şi gastronomic, despre istoria Topliţei de-a lungul timpului, plecând de la daci şi despre potenţialul turistic al municipiului. Viorica Macarie a susţinut prezentarea Locul Natal. Acasă la topliţeni, accentuând importanţa cunoaşterii locului natal, a valorilor locale şi a moştenirii spirituale transmise din generaţie în generaţie. Această prezentare a fost dublată de o expoziţie foto-documentară care a purtat acelaşi nume. Activitatea interactivă de la finalul primei zile s-a numit Rebus – traseu turistic.

Cea de-a doua zi de workshop s-a desfăşurat la Muzeul de Etnografie din cadrul Centrului Cultural Topliţa, care urmează să-şi redeschidă porţile pentru vizitatori începând cu 15 august. La muzeu, copiii au vizitat expoziţia din cele 3 săli pregătite pentru public. Ghid le-a fost prof. Zorel Suciu. Ei au avut ocazia de a învăţa despre faptele şi ocupaţiile oamenilor de ieri şi de azi. În continuare, copiii au primit şi o lecţie de desen la muzeu. Fiecare a ales un exponat ca subiect de studiu prin desen. Pe lângă cunoştinţele acumulate şi activităţile interactive la care au luat parte cu entuziasm, copiii au primit şi daruri: dulciuri, harta oraşului şi câte o diplomă de ambasador local.

Printre obiectivele workshop-ului se numără îmbinarea activităților teoretice pe tema folclorului şi a tradiției locale cu cele practice, îmbinarea jocului cu prelegeri şi dezbateri. Scopul proiectului a fost acela de a oferi copiilor o mai bună cunoaştere a istoriei comunităţii din care fac parte şi de a-i face să conștientizeze importanța interacțiunii directe şi a conectării interumane. Cunoașterea evoluției culturale a comunității în care ne desfășurăm existența este poate singurul mod de ancorare în lumea aceasta atât de nesigură și schimbătoare. Valorile tradiționale trebuie să fie cunoscute de tineri și trebuie transmise mai departe. O bună cunoaștere a rădăcinilor culturale este absolut necesară, a dorit să sublinieze Viorica Lazăr. Organizatorii mărturiseau că pentru anul viitor ar vrea ca acest proiect să crească şi să evolueze în bine.

Text: Cosmina M. OLTEAN

Foto: Biblioteca Municipală, Topliţa

INTERVIU pentru emisiunea "Pe meleaguri natale"...

Malina mi-a propus sa vorbim despre expozitia foto deschisa acum, despre diferitele activitati culturale la care am luat parte in ultimul timp si despre diferitele proiecte personale. Am raspuns invitatiei cu bucurie, dar si cu mari emotii... Echipei emisiunii de la ArdealTV ii multumesc mult pentru interesul acordat, pentru interviu si frumoasele fotografii...
(interviul va fi difuzat curand la TV si in mediul online)

Foto: Florin Deac.
Multumesc mult !!!

🤗

Zilele "Miron Cristea", editia XXI, a doua zi de manifestări culturale: Vernisajul a 3 expoziţii în 3 medii artistice diferite

Ampla manifestare culturală Zilele Miron Cristea are mereu şi o latură artistică, întrucât găzduieşte în fiecare ediţie şi expoziţii de artă. La finalul celei de-a doua zi a manifestării, în holul Casei de Cultură din Topliţa, s-au vernisat 3 expoziţii în 3 medii artistice diferite: grafică, gravură şi fotografie. Aşadar, publicul s-a putut bucura de diversitatea acestei activităţi artistice, atât în ceea ce priveşte mediul, cât şi viziunea artistică.

Artista Maria Bölöni din Baia Mare a propus publicului o expoziţie de grafică intitulată Simbolul credinţei poporului român de la începuturi, alcătuită din 9 tablouri, peisaje realizate în  tehnica laviului, a la prima, pe hârtie fotografică. Artista mărturisea că preferă să treacă peisajul prin propria subiectivitate şi să nu reprezinte mimetic natura, recurgând la o interpretare a imaginii după care lucrează. Maria Bölöni mai spunea că lucrează în mai multe tehnici tradiţionale (ulei pe pânză, pastel, guaşă) şi că adesea le combină în mod experimental.

Conf.univ.dr. Dalila Ozbay, profesoară la o universitate de arte aflată în apropiere de Istambul, a prezentat expoziţia de gravură Conexiuni istorice, care prin tematica aleasă îşi propune să se apropie de tematica Centenarului, întrucât prezintă portete stilizate ale domnitorilor care au scris istoria ţării noastre. Expoziţia cuprindea 9 gravuri, portrete a unor personalităţi istorice precum Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazu, Carol I sau Alexandru Ioan Cuza. Artista mărturisea că lucrările sunt de fapt realizate într-o tehnică mixtă, combinând gravura cu acuarela.

Cea de-a treia expoziţie, care îmi aparţine, este una de fotografie. Deşi iniţial am vrut să expun peisaje din toată ţara, ulterior m-am gândit să mă opresc de această dată la peisajul de pe teritoriul judeţului nostru. Peisaj harghitean în 25 de cadre reuneşte fragmente de natură din locaţii precum Topliţa, Gălăuţas, Subcetate, Lăzarea, Gheorgheni şi Băile Tuşnad, iar dintre subiectele fotografiilor expuse amintesc vechiul pod de cale ferată din Topliţa, cascada cu apă termală şi castelul Lazar. Expoziţia, care prezintă în câteva cadre peisaje naturale şi urbane, îşi propune să atragă atenţia asupra potenţialului turistic şi peisagistic al judeţului Harghita, asupra frumuseţii naturale ce-l caracterizează.

Text şi foto: Cosmina M. OLTEAN

Expozitia de fotografie "Peisaj harghitean in 25 de cadre"

Maine, la Casa de Cultura Toplita, se deschide Expozitia de fotografie "Peisaj harghitean in 25 de cadre", semnata Cosmina Marcela Oltean. Expozitia cuprinde peisaje naturale si urbane din judetul Harghita si isi propune sa reaminteasca publicului prin cateva cadre ca, oricum ar fi, traim intr-un judet frumos, intr-o zona minunata de munte, intr-o zona cu potential turistic si peisagistic. Cadrele surprinse si prezente in expozitie au fost realizate in Toplita, Galautas, Lazarea, Subcetate, Baile Tusnad... Ulterior, fotografiile vor fi expuse si la Biblioteca Municipala Toplita, timp de 2 saptamani. Va invit sa vizionati expozitia !