Alis Rozmberk – o viziune estetică proprie. O călătorie printre secole și diferite stiluri vestimentare

Anisia Iacob, cunoscută sub pseudonimul Alis Rozmberk, s-a născut în Lupeni, Hunedoara, iar de 6 ani s-a stabilit în Cluj-Napoca, unde îşi urmează studiile universitare. Este studentă în anul 3 la Facultatea de Istorie şi Filosofie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, studiind în paralel specializările Istoria artei şi Filosofie. Am cunoscut-o vara trecută, în cadrul atelierelor de cercetare desfăşurate la Castelul Banffy din Bonţida, unde am lucrat împreună timp de o săptămână. Ne-am mai întâlnit apoi în Cluj-Napoca, unde cu drag mi-a făcut un tur al unor edificii gotice, iar acum ne întâlnim din nou astfel: în cadrul unui interviu. Pasiunea comună pentru artă şi frumos ne-a conectat şi mi-am dorit ca acest fapt să se concretizeze astfel.

Cei care o cunosc pe Alis o descriu drept o fiinţă ruptă din altă epocă istorică, ea însăşi se caracterizează drept o fiinţă barocă. Este de ajuns doar să privim minunatele fotografii cu care am ilustrat materialul pentru a ne convinge de asta, dar acest fapt reiese şi din dialogul nostru. Alis este o tânără mereu pozitivă, foarte prietenoasă şi foarte pasionată de tot ceea ce face, motiv pentru care se implică în multe activităţi. Detalii despre toate acestea ne va dezvălui chiar ea în cele ce urmează.

Să începem cu câteva lucruri despre tine. Spune-ne despre ceea ce faci, despre începuturile tale şi diversele preocupari.

AR: Bună tuturor, numele meu e Anisia Iacob, dar în ceea ce lucrez folosesc pseudonimul Alis Rozmberk. În prezent confecționez ținute, sunt model și fac fotografii cu teme fantastice. Pentru mine vizualul e foarte important, iar activitățile mele pot fi rezumate prin acest cuvânt. Am început de când aveam 14 ani. Aveam un prieten fotograf, eu aveam un stil mai aparte în vestimentație şi am început să facem poze. Pe atunci îmi doream să devin model. Am început încet-încet să fac și haine, întâi accesorii, să-mi personalizez îmbrăcămintea, până am ajuns aici. Mereu am avut preocupări diverse pe care nu le-am abandonat, ci le-am explorat continuu, fie și doar ca hobby. Când am ajuns la universitate, aveam deja o direcție. Lumea îmi cunoștea pagina și știa în mare parte cu ce mă ocup.

Cum ţi-ai descoperit pasiunea pentru artă?

Nu știu, tot timpul a fost acolo. În paralel cu școala generală am luat opt ani de cursuri de desen și de pictură și cred că de acolo a început. Tot timpul am avut o atracție pentru artă și frumos. E greu să fixez un început.

Pasiunile tale sunt istoria, filosofia şi arta, iar cea din urmă le înglobează pe primele două. Pasiunea pentru istorie şi filosofie e oarecum generată de pasiunea pentru artă? Sau care din cele 3 te pasionează mai mult?

Cred că cea mai înflăcărată sunt față de filosofie… Desigur, arta își are legăturile ei cu filosofia, iar pentru mine cele două au acționat conectat. Atât filosofia cât și arta se reflectă în ceea ce creez. Chiar dacă întâi am descoperit arta, atunci când am început să învăț și să citesc filosofie am simțit că am găsit acel ceva pe care l-am căutat mult timp. Un soi de suflet pereche, mi-ar plăcea să cred. Istoria, deși îmi place, în adevăr e o știință auxiliară, cel puțin în cazul meu, pentru a le înțelege pe cele menționate mai sus. Istoria îmi oferă contextul și datele ce-mi completează tabloul. E greu să înțelegi ceva, cu adevărat, fără context istoric. Fără istorie ai tendința să le judeci cu ochii omului de astăzi.

Ce te atrage cel mai mult din vastul câmp al istoriei artei, respectiv al filosofiei?

Barocul și goticul sunt stilurile mele preferate, manifestate mai ales în arhitectură și pictură. Barocul spaniol și olandez mi-au plăcut deosebit de mult, iar goticul din spațiul german, dar și nordic se plasează printre preferințe. Îmi place să mă uit la picturi, în special portrete, fie chiar și locale, din Transilvania, și să vin cu idei de ținute. Aceste două stiluri mi-au definit, la rândul lor, stilul personal. Dacă vreau să fiu mai sobră, mă inspir din gotic, dacă mă simt mai jucăușă și fastuoasă, atunci e barocul. Cât despre filosofie, domeniile preferate ar fi hermeneutica, filosofia minții, puțină epistemologie, dar și filosofia limbajului. Îmi place să citesc în special articole din publicații de specialitate pe aceste teme. De plăcere citesc din Hans Georg Gadamer și din Martin Heidegger. Chiar dacă nu cred că o să mă specializez pe filosofiile lor, m-au influențat în dezvoltare și au rămas și probabil vor rămâne o pasiune. 

În ceea ce priveşte practica artistică ştiu că design-ul vestimentar este zona în care activezi deja de câţiva ani şi faci foarte bine ceea ce faci. Rezultatele se văd. Aş vrea să ştiu dacă interesul tău pentru artă s-a manifestat încă de la început sub forma design-ului vestimentar sau dacă ai încercat şi alte medii artistice.

Am început cu desenul și pictura. S-au prins destul de bine de mine. Încă desenez și pictez. Am încercat și desenul digital, dar mi-am dat seama că mediile tradiționale sunt mai pe placul meu, deocamdată. În prezent fac ilustrații cu personajele din poeziile și din seria de romane (ficţiune istorică) la care lucrez. Nu le prea fac publicitate pentru că nu am publicat nimic, încă. Design-ul vestimentar e ceva mai nou, o pasiune mai recentă, dar în care se reflectă desenul. Mereu am desenat tot felul de ținute pentru personajele mele. Acum le pot și face. Creez piese vestimentare de aproape 7 ani. 

Aşadar: artă şi istoria artei, filosofie, desen şi design vestimentar - vaste domenii de studiu şi totodată foarte frumoase. Cum le valorifici şi cum le îmbini?

Visul meu estetic este să mă potrivesc perfect cu fundalul istoric al orașului. Cel mai frumos lucru mi se pare a intra într-o biserică medievală și a te asorta perfect cu stilul gotic matur, spre exemplu. Acesta este visul meu estetic. Ținutele pe care le creez și îmbin, dimpreună cu istoria artei și istoria, vin în ajutorul meu. Toate ținutele mele au surse istorice. Un alt lucru pe care îl urmăresc e adaptarea pieselor vestimentare istorice la zilele noastre. Acest lucru îl reușesc prin simplificarea lor, dacă sunt ținute de zi, și prin tăierea din lungime. Astfel încât, dacă iau o rochie de secol XVIII, renunț la crinolină și îi tai din lungime, obțin o piesă ce încă trimite la original, dar e perfect funcțională. Încerc să-mi expun rezultatele pe rețelele de socializare și să primesc feedback în acest sens.

Ştiu că mare parte din ceea ce porţi este realizat de tine. Asta mi se pare interesant şi ceva aparte. Cu toţii alegem ce purtăm, ne creăm o identitate prin felul cum ne prezentăm. Dar tu ai ales libertatea totală din acest punct de vedere, deoarece alegi să te îmbraci exact cum îţi imaginezi, apoi creezi acele piese vestimentare, nu le cauţi în magazine. Te îmbraci doar cu piese realizate de tine? 

 Nu mă îmbrac cu piese realizate doar de mine, dar mă îmbrac cu piese făcute la comandă sau cumpărate de la alte firme mici ce realizează rochii ce se potrivesc cu estetica mea. Din perspectiva mea, brandul nu e important. Pot găsi o piesă vestimentară care să se încadreze în viziunea mea oriunde, în fapt. Desigur, o bună parte din ceea ce port e făcut și de mine pentru că, după cum bine ai punctat, e minunat să-ți poți imagina ceva și apoi să aduci acel lucru în real. Cred că punctul forte e definirea unei estetici vestimentare. Asta e identitatea mea, până la urmă. Am ajuns în punctul în care oamenii mă recunosc pe stradă doar după îmbrăcăminte.

Spune-ne câte ceva despre stilul care te reprezintă şi pe care îl reprezinţi… Cum ai intrat în contact cu el şi prin ce etape ai mai trecut l-ai descoperit?

Dintodeauna mi s-a spus că mi-am greșit secolul. Eu nu m-aș grăbi să spun asta. Avantajul secolului acesta e libertatea totală. Dacă m-aș fi născut în Renaștere, nu m-aș fi putut îmbrăca în stilul Evului Mediu, spre exemplu. M-aș fi plictisit repede. Îmi place să tranzitez printre secole și stiluri vestimentare. Inspirația mea e preponderent europeană. Stilul meu e definit de adaptarea pieselor istorice la secolul nostru, fără a le altera spiritul. De altfel, mă descriu ca fiind o ființă barocă, în sensul în care rețin din pompozitatea barocului. Față de moda minimalistă atât de comună astăzi, eu propun fastul. Ceea ce rămâne e imaginea unei domnițe, indiferent de perioada istorică. Ținutele mele sunt mereu foarte feminine. Mi-am format stitlul treptat, prin informația pe care mi-a oferit-o internetul. E o operă în plină formare. Nu cred că va fi niciodată gata. E ceva ce evoluează.

Când ţi-ai croit singură prima rochie?

Cred că aveam 16 ani… Oricum, eram adolescentă. La început nu m-am priceput deloc, dar sunt încăpățânată.

Cum decurge proiectarea unui obiect vestimentar nou? Enumeră etapele prin care treci până la faza finală.

Cred că întâi îmi caut inspirația, preponderent în tablouri din istoria artei. Apoi fac câteva schițe, modificări, documentare suplimentară. Calculez materialele necesare, bugetul, calculez tiparele și le desenez, croiesc, tai materialul, încep să cos, finalizez piesa și o decorez.

 Vorbeşte-ne despre cele mai reprezentative proiecte de pană acum şi despre oamenii cu care ai colaborat.

Asta e o întrebare complicată… Cred că cea mai recentă reușită a mea a fost apariția unor  fotografii, realizate împreună cu talentatul fotograf Bogdan Botaș, pe site-ul celor de la Vogue Italia. Mi-am îndeplinit un vis de adolescentă! De asemenea, anul acesta am avut și două ședințe foto extraordinare cu fotografele Malice Bathory și Patricia Brite din Cluj-Napoca, în ținute la fel de extraordinare. Simt că mă aflu într-un apogeu al activităţii mele.

La ce lucrezi momentan şi ce ai în plan pentru viitor?

Momentan vreau să recreez o ținută victoriană inspirată de filmul Crimson Peak. De asemenea, am câteva ședințe foto planificate care promit rezultate fascinante. Mi-ar plăcea să apuc să public ceva anul acesta. Îmi tot promit că fac asta de ceva timp…

Minunat. Îţi dorim baftă multă în toate. Foarte interesantă ideea cu ținuta victoriană inspirată de filmul Crimson Peak. Mi-a plăcut şi mie filmul. Iar acum câteva cuvinte de încheiere…

Vreau să-i mulțumesc în primul rând Cosminei pentru invitația la acest interviu. Mi-a făcut o deosebită plăcere. Pe cititori, nu am decât să-i invit să-mi viziteze pagina de facebook: https://www.facebook.com/AlisRosenberg . 

Text: Cosmina M. OLTEAN

Foto: Bogdan Botaș, Malice Bathory, Patricia Brite și Alis Rozmberk