Portretul unui umorist din noua generație: Ionuț Rusu

 

Unii artiști ajung pe scenă ponind de mici pe drumul actoriei, alții reușesc același lucru, dar în mod autodidact. Ionuț Rusu face parte din cea de-a doua categorie și este deja unul dintre cei mai apreciați actori de comedie din noua generație. „Sunt comediant de profesie, fără să fi terminat vreo școală anume”, mărturisește el, explicând că scena l-a ales pe el, nu invers.

Născut în 1992 la Toplița (jud. Harghita), Ionuț și-a petrecut copilăria în Gheorgheni, a studiat în Cluj-Napoca, iar de mai mulți ani e stabilit în București. El e un artist care și-a câștigat publicul prin umor sincer, spontaneitate și un talent natural care a pus mereu accent pe observația fină a lumii din jur.

Drumul lui până la scenă nu a fost simplu. Înainte de a fi actor de comedie, Ionuț Rusu a fost o perioadă șofer pe curse internaționale. Acea experiență dură, spunea el, i-a oferit o altă perspectivă asupra lumii, dar și asupra propriilor limite, devenind totodată și sursă de inspirație pentru multe dintre sketch-urile sale.

De la observație, la imitație și creație

Publicul l-a descoperit mai întâi în mediul online, prin videoclipurile sale devenite virale, apoi în emisiuni de divertisment precum Cronica Cârcotașilor, dar și în alte proiecte TV și de radio. De asemenea, s-a remarcat în cadrul emisiunii iUmor. Cu o mimică subtilă și foarte expresivă, o voce cameleonică și o intuiție scenică impresionantă, Ionuț Rusu a reușit să transforme arta imitației într-o formă de expresie autentică. Spune că îi admiră în mod deosebit și a învățat multe de la Jim Carrey, „maestru al grimaselor”, și de la Hugh Laurie, „maestru al sarcasmului”, pe care îi analiza în timpul jocului încă din copilărie, pentru că vizionarea de filme era activitatea lui preferată.

Cel mai celebru personaj creat de el este, fără îndoială, cel al fostului președinte Klaus Iohannis. Cu un simț al detaliului aproape teatral, Ionuț Rusu redă intonațiile, pauzele și gesturile fostului șef al statului cu o precizie care i-a adus titulatura neoficială de „cel mai bun imitator al președintelui”. Parodiile sale sunt apreciate nu doar pentru acuratețea tehnică, ci și pentru eleganța ironiei – un umor care observă fără să rănească, care provoacă râsul, dar și reflecția.

De-a lungul timpului, comediantul a creat și alte personaje memorabile, de la funcționari publici și polițiști încurcați până la cetățeni obișnuiți, prin care surprinde trăsăturile mentalității românești. În fiecare dintre ele se regăsește aceeași calitate esențială: autenticitatea.

Prietenie, scenă și vulnerabilitate

Parteneriatul artistic cu George Tănase a fost un alt pas important în cariera lui. Cei doi au participat împreună la emisiunea America Express, experiență despre care Ionuț Rusu povestește cu multă autoironie. „Ne-am pregătit chiar și prin terapie de cuplu, ca să nu ne certăm pe traseu”, glumea într-un interviu. Prietenia lor, bazată pe ani de colaborări, devine un exemplu de solidaritate într-un domeniu adesea competitiv.

În cinema, l-am putut vedea în comedii precum „Nuntă pe bani” și „Norocoșii: Scapă cine poate”, colaborând cu nume precum Mircea Bravo, Lucian Viziru sau Mihai Bendeac. În aceste proiecte, a demonstrat că poate trece cu ușurință de la improvizație la construcția unui rol complex, aducând în film același farmec natural care l-a consacrat în online. Un proiect mai recent al său e seria „Salariații”.

Totuși, dincolo de calitatea de a-i amuza pe alții, artistul ascunde o latură sensibilă. Într-un moment de sinceritate, a declarat: „Am fost întotdeauna o persoană mai tristă.” Poate tocmai de aceea, comedia sa nu este nici superficială, nici gratuită. Ea devine un mecanism de supraviețuire, o formă de a transforma tristețea în empatie, iar vulnerabilitatea în forță artistică.

Un artist al contrastelor autentice

Astăzi, Ionuț Rusu este una dintre figurile reprezentative ale noii generații de comedianți români — o generație care îmbină mediul digital cu scena, ironia cu sensibilitatea și umorul cu gândirea critică. De la șofer de TIR la actor de comedie, de la glume spontane la producții de film, parcursul său spune o poveste despre curaj, creativitate și reinventare, fiind un exemplu pentru orice tânăr.

Într-o lume în care râsul devine uneori defensiv, ironic sau artificial, Ionuț Rusu reamintește publicului că umorul autentic izvorăște din realitate, din imperfecțiune și dintr-un profund respect pentru oameni.

Îl puteți descoperi sau cunoaște mai bine, urmărindu-i activitatea pe canalul său de YouTube [https://www.youtube.com/@ionutrusu/videos] sau pe paginile sociale.

Cosmina Marcela OLTEAN

Cartografia libertății: Instalația „Freedom” a lui Radu Carnariu

 

Un spațiu al mișcării continue, Aeroportul Internațional Iași este gazda unei instalații artistice menite să oprească măcar pentru câteva momente călătorul aflat în tranzit, pentru a-i da o temă de gândire. Instalația „Freedom”, semnată de artistul vizual Radu Carnariu și prezentată printr-un parteneriat între Galeria Artep, Romanian Creative Week și Aeroportul Iași, vine cu o intervenție critică într-un loc în care mișcarea este atât liberă cât și controlată.

Lucrarea — o cămașă de forță supradimensionată realizată din hărți școlare vechi — nu oferă un răspuns simplu, ci propune o experiență conceptuală care invită la reflecție asupra paradoxului contemporan al libertății. Amplasată strategic în zona Plecări, înaintea controlului de securitate, ea funcționează ca un prag simbolic între promisiunea mobilității globale și sistemele instituționale care o administrează.

Artistul și discursul critic

Radu Carnariu este un artist vizual multidisciplinar format la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași, cunoscut pentru proiecte care investighează efectele sociale, politice și cognitive ale artei critice asupra comportamentului și imaginației colective. Practica lui artistică se bazează frecvent pe paradox, subversiune vizuală și ironie, utilizând instalația, obiectul, colajul sau intervențiile multimedia pentru a provoca mecanismele de percepție ale publicului.

În cadrul proiectelor sale, Carnariu a explorat constant tensiunea dintre libertate și constrângere, între discursurile dominante și experiența personală a realității sociale. Expoziții precum „Under Constriction” sau „Homo Electus” au abordat teme precum consumerismul excesiv, presiunea politică, manipularea mediatică și fragilitatea percepției într-o lume hiperconectată.

În acest context, „Freedom” nu apare ca o excepție, ci ca o continuare firească a unui demers artistic preocupat de modul în care societatea negociază conceptul de libertate în epoca globalizării și a supravegherii.

Obiectul ca metaforă politică

Materialul principal al lucrării — hărți școlare recuperate — introduce o dimensiune istorică și educațională. Harta, simbol tradițional al orientării și explorării, devine aici materia primă a unei structuri asociate cu restricția și controlul. Prin această inversare, Carnariu transformă un obiect al cunoașterii într-un instrument conceptual care pune sub semnul întrebării limitele libertății contemporane.

Metafora este amplificată de proporțiile exagerate ale cămășii de forță, sugerând că mecanismele de control nu sunt individuale, ci sistemice și colective. În același timp, poziționarea lucrării într-un aeroport — spațiu emblematic al globalizării — aduce în prim-plan contradicția dintre mobilitate și securitate, dintre acces și filtrare.

Aeroportul ca spațiu expozițional

Prezența artei contemporane în aeroporturi nu este întâmplătoare. În ultimii ani, Aeroportul Iași a devenit un loc de întâlnire între publicul larg și proiectele artistice dezvoltate în cadrul Romanian Creative Week, unul dintre cele mai importante evenimente dedicate industriilor creative din Europa.

Acest tip de intervenție extinde spațiul expozițional dincolo de galeriile tradiționale și introduce arta în ritmul cotidian al orașului, acolo unde întâlnește un public divers — turiști, migranți, studenți, oameni de afaceri sau localnici aflați în tranzit.

Libertatea ca întrebare deschisă

„Freedom” nu propune un verdict moral, ci un cadru de reflecție. Întrebările sugerate de artist — despre costul libertății, durata ei sau mecanismele care o controlează — devin parte din experiența călătorului. În loc să ofere un mesaj univoc, lucrarea activează o zonă de ambiguitate în care privitorul își proiectează propriile convingeri despre libertate, securitate și responsabilitate.

În acest sens, instalația funcționează ca o pauză conceptuală înaintea plecării — un moment de conștientizare într-un spațiu dominat de grabă și proceduri. Aceasta transformă aeroportul într-un loc de reflecție și confirmă rolul artei contemporane de a interveni critic în realitatea socială.

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, Galeria Artep

EN

Mapping Freedom: Radu Carnariu’s “Freedom” Installation

A space defined by constant movement, Iași International Airport becomes the host of an artistic installation designed to pause travelers in transit — if only for a few moments — and offer them a subject for reflection. The installation Freedom, created by visual artist Radu Carnariu and presented through a partnership between Galeria Artep, Romanian Creative Week, and Iași Airport, introduces a critical intervention into a place where movement is simultaneously free and regulated.

The work — an oversized straitjacket made from reclaimed vintage school maps — does not offer simple answers. Instead, it proposes a conceptual experience that invites reflection on the contemporary paradox of freedom. Strategically positioned in the Departures area, just before the security checkpoint, the installation functions as a symbolic threshold between the promise of global mobility and the institutional systems that manage it.

The Artist and His Critical Discourse

Radu Carnariu is a multidisciplinary visual artist trained at the “George Enescu” National University of Arts in Iași, known for projects that investigate the social, political, and cognitive impact of critical art on collective behavior and imagination. His artistic practice frequently relies on paradox, visual subversion, and irony, employing installation, object-based work, collage, and multimedia interventions to challenge the audience’s mechanisms of perception.

Throughout his projects, Carnariu has consistently explored the tension between freedom and constraint, between dominant narratives and the personal experience of social reality. Exhibitions such as Under Constriction and Homo Electus addressed themes including excessive consumerism, political pressure, media manipulation, and the fragility of perception in a hyperconnected world.

Within this context, Freedom emerges not as an isolated gesture but as a natural continuation of an artistic practice concerned with how contemporary society negotiates the idea of freedom in an era shaped by globalization and surveillance.

The Object as Political Metaphor

The primary material of the work — reclaimed school maps — introduces both a historical and educational dimension. Traditionally symbols of orientation and exploration, the maps become the raw material of a structure associated with restriction and control. Through this inversion, Carnariu transforms an object of knowledge into a conceptual instrument that questions the boundaries of contemporary freedom.

The metaphor is intensified by the exaggerated scale of the straitjacket, suggesting that mechanisms of control are not merely individual but systemic and collective. At the same time, the installation’s placement within an airport — a quintessential symbol of globalization — foregrounds the contradiction between mobility and security, between access and filtering.

The Airport as Exhibition Space

The presence of contemporary art in airports is not accidental. In recent years, Iași International Airport has become a meeting point between the general public and artistic projects developed within Romanian Creative Week, one of the most significant events dedicated to creative industries in Europe.

Such interventions expand the exhibition space beyond traditional galleries and introduce art into the everyday rhythm of the city, where it encounters a diverse audience — tourists, migrants, students, business travelers, and local residents in transit.

Freedom as an Open Question

Freedom does not deliver a moral verdict but rather creates a framework for reflection. The questions raised by the artist — concerning the cost of freedom, its duration, and the mechanisms that control it — become part of the traveler’s experience. Instead of offering a single, definitive message, the work opens a space of ambiguity in which viewers project their own beliefs about liberty, security, and responsibility.

In this sense, the installation functions as a conceptual pause before departure — a moment of awareness within a space dominated by speed and procedure. It transforms the airport into a site of reflection and reaffirms the role of contemporary art as a critical intervention in social reality.

(Cosmina Marcela OLTEAN)