Portretul unui umorist din noua generație: Ionuț Rusu

 

Unii artiști ajung pe scenă ponind de mici pe drumul actoriei, alții reușesc același lucru, dar în mod autodidact. Ionuț Rusu face parte din cea de-a doua categorie și este deja unul dintre cei mai apreciați actori de comedie din noua generație. „Sunt comediant de profesie, fără să fi terminat vreo școală anume”, mărturisește el, explicând că scena l-a ales pe el, nu invers.

Născut în 1992 la Toplița (jud. Harghita), Ionuț și-a petrecut copilăria în Gheorgheni, a studiat în Cluj-Napoca, iar de mai mulți ani e stabilit în București. El e un artist care și-a câștigat publicul prin umor sincer, spontaneitate și un talent natural care a pus mereu accent pe observația fină a lumii din jur.

Drumul lui până la scenă nu a fost simplu. Înainte de a fi actor de comedie, Ionuț Rusu a fost o perioadă șofer pe curse internaționale. Acea experiență dură, spunea el, i-a oferit o altă perspectivă asupra lumii, dar și asupra propriilor limite, devenind totodată și sursă de inspirație pentru multe dintre sketch-urile sale.

De la observație, la imitație și creație

Publicul l-a descoperit mai întâi în mediul online, prin videoclipurile sale devenite virale, apoi în emisiuni de divertisment precum Cronica Cârcotașilor, dar și în alte proiecte TV și de radio. De asemenea, s-a remarcat în cadrul emisiunii iUmor. Cu o mimică subtilă și foarte expresivă, o voce cameleonică și o intuiție scenică impresionantă, Ionuț Rusu a reușit să transforme arta imitației într-o formă de expresie autentică. Spune că îi admiră în mod deosebit și a învățat multe de la Jim Carrey, „maestru al grimaselor”, și de la Hugh Laurie, „maestru al sarcasmului”, pe care îi analiza în timpul jocului încă din copilărie, pentru că vizionarea de filme era activitatea lui preferată.

Cel mai celebru personaj creat de el este, fără îndoială, cel al fostului președinte Klaus Iohannis. Cu un simț al detaliului aproape teatral, Ionuț Rusu redă intonațiile, pauzele și gesturile fostului șef al statului cu o precizie care i-a adus titulatura neoficială de „cel mai bun imitator al președintelui”. Parodiile sale sunt apreciate nu doar pentru acuratețea tehnică, ci și pentru eleganța ironiei – un umor care observă fără să rănească, care provoacă râsul, dar și reflecția.

De-a lungul timpului, comediantul a creat și alte personaje memorabile, de la funcționari publici și polițiști încurcați până la cetățeni obișnuiți, prin care surprinde trăsăturile mentalității românești. În fiecare dintre ele se regăsește aceeași calitate esențială: autenticitatea.

Prietenie, scenă și vulnerabilitate

Parteneriatul artistic cu George Tănase a fost un alt pas important în cariera lui. Cei doi au participat împreună la emisiunea America Express, experiență despre care Ionuț Rusu povestește cu multă autoironie. „Ne-am pregătit chiar și prin terapie de cuplu, ca să nu ne certăm pe traseu”, glumea într-un interviu. Prietenia lor, bazată pe ani de colaborări, devine un exemplu de solidaritate într-un domeniu adesea competitiv.

În cinema, l-am putut vedea în comedii precum „Nuntă pe bani” și „Norocoșii: Scapă cine poate”, colaborând cu nume precum Mircea Bravo, Lucian Viziru sau Mihai Bendeac. În aceste proiecte, a demonstrat că poate trece cu ușurință de la improvizație la construcția unui rol complex, aducând în film același farmec natural care l-a consacrat în online. Un proiect mai recent al său e seria „Salariații”.

Totuși, dincolo de calitatea de a-i amuza pe alții, artistul ascunde o latură sensibilă. Într-un moment de sinceritate, a declarat: „Am fost întotdeauna o persoană mai tristă.” Poate tocmai de aceea, comedia sa nu este nici superficială, nici gratuită. Ea devine un mecanism de supraviețuire, o formă de a transforma tristețea în empatie, iar vulnerabilitatea în forță artistică.

Un artist al contrastelor autentice

Astăzi, Ionuț Rusu este una dintre figurile reprezentative ale noii generații de comedianți români — o generație care îmbină mediul digital cu scena, ironia cu sensibilitatea și umorul cu gândirea critică. De la șofer de TIR la actor de comedie, de la glume spontane la producții de film, parcursul său spune o poveste despre curaj, creativitate și reinventare, fiind un exemplu pentru orice tânăr.

Într-o lume în care râsul devine uneori defensiv, ironic sau artificial, Ionuț Rusu reamintește publicului că umorul autentic izvorăște din realitate, din imperfecțiune și dintr-un profund respect pentru oameni.

Îl puteți descoperi sau cunoaște mai bine, urmărindu-i activitatea pe canalul său de YouTube [https://www.youtube.com/@ionutrusu/videos] sau pe paginile sociale.

Cosmina Marcela OLTEAN

Memoria lemnului pictat și vigoarea pastelului – Note din atelierul artistului harghitean Csomortáni Gál László

Cei care îl cunosc pe artistul Csomortáni Gál László îl admiră mai ales pentru picturile sale pe lemn vechi, provenit din mobilier sau obiecte tradiționale uitate în gospodării, pe care le readuce la viață și le conferă statut de operă de artă. Pe aceste suprafețe de lemn se împletesc simboluri populare, elemente din natură, încărcate de semnificație, preluate cu reverență și transformate artistic. El consideră că lemnul posedă povești inerente ce ar trebui ascultate.

Vede arta ca pe o extensie a existenței, iar în ceea ce privește pictura pe lemn, o combină cu respectul pentru material, pentru culorile calde și arhetipuri. Despre tenta întunecată a lemnului și cum o obține, spune: „Ard lemnul, apoi îl șlefuiesc și folosesc vopsea aurie pentru a-i reda strălucirea interioară.”

Marine în pastel

Astăzi însă vă propun să cunoaștem o altă dimensiune a măiestriei și valorii sale artistice: cea reflectată în marinele realizate în tehnica pastelului. Regăsim aici un alt subiect și o altă cromatică decât în pictura pe lemn, dar același stil propriu, distinctiv. În cazul multor artiști, pastelul se dovedește o tehnică ce le pune în valoare talentul și creativitatea. În noua serie de pasteluri, deosebit de expresive și puternice vizual, Csomortáni Gál László folosește pigmenți intens colorați, care creează contraste puternice și o textură bogată, catifelată.

Tema este recurentă: valul alb, spumos și turbulent, redat cu tușe energice, scurte, stratificate, transmite senzația de mișcare și forță; cerul și apa, cu zone estompate și treceri line între portocaliul cald al apusului și albastrul marin, aduc profunzime și dramatism; mișcarea specifică peisajului marin și reflexiile apei, redate subtil, dar atent, sunt evidențiate de vibrația luminii solare.

Pastelurile sale transmit o tensiune între calm și forță: cerul cald, liniștit, se opune valurilor impetuoase. Valul poate fi interpretat ca un simbol al energiei vitale, al emoțiilor sau chiar al unei lupte interioare. Contrastul dintre imensitatea naturii și fragilitatea clipei trimite la ideea de efemeritate și, totodată, de putere.

Cromatica poartă o încărcătură emoțională: portocaliul și violetul amurgului dau dramatism, iar albul strălucitor al valului devine punctul focal, ca o explozie de lumină și energie. În ansamblu, pastelul pendulează între redarea impresiei de moment și exprimarea puternică a emoției personale.

„Pastelul este cea mai bună tehnică pentru a surprinde impresii rapide. Suprafața hârtiei este potrivită pentru gesturi aplicate cu mișcări ample. Schimbările rapide ale mării, alternanțele luminii dintre apă și cer evocă o adevărată luptă, dar și o interacțiune. Lucrările mele pe lemn necesită o mare disciplină și o profundă ancorare; suprafața este inerent picturală. Hârtia este mai neutră și poate rezista. Efectul condițiilor de lumină poate fi surprins în câteva minute... Dar este potrivită și pentru accentuarea detaliilor. Marea majoritate a lucrărilor mele sunt realizate pe lemn. Hârtia și pastelul sunt <<tovarăși de călătorie>>” – subliniază artistul.

„Cât despre subiect, marea este ca o Mamă Natură... plutind în ea, ne răsare în minte amintirea pântecului, dar ne face să simțim și existența minusculă și fragilă a omului...”

Origini și formare

Născut în 1978, în satul Șoimeni (Csíkcsomortán), la poalele muntelui Ciomortan, în apropiere de Miercurea Ciuc, județul Harghita, artistul și-a urmat vocația la Liceul de Artă din Miercurea Ciuc, la secția pictură, absolvind apoi și secția de sculptură a Institutului de Artă din Oradea (2003). Ulterior, a primit o bursă de creație de la Academia de Arte Maghiare.

Legătura cu natura și tradiția

Spune că a crescut în natură, învățând să respecte ritmul pădurii. Împreună cu familia, trăiește într-o casă tradițională restaurată, fără electricitate, în armonie cu natura – o alegere de viață ce îi influențează profund arta. Găsește o legătură foarte strânsă între viață și artă: într-o lume a excesului și consumerismului, optează pentru simplitate, autenticitate și reconectare cu esența.

Recunoaștere și expoziții

Arta i-a fost prezentată de-a lungul timpului în peste 50 de expoziții personale, atât în țară – la Cluj-Napoca, Odorheiu Secuiesc, Sfântu Gheorghe, Miercurea Ciuc – cât și în străinătate.

„Lucrările mele se găsesc în colecții private de pe fiecare continent al lumii. Am avut expoziții personale în New York, Los Angeles, Toronto, Stockholm, Copenhaga, Oslo, Franța (orașul Fécamp), Budapesta, Cluj-Napoca, Bratislava și multe alte orașe mari. În prezent, mă pregătesc pentru expozițiile mele personale de toamnă din New York, Cleveland și Budapesta.”

Cu sprijinul antreprenorului Vilmos Kassay, artistul are două expoziții permanente în Miercurea Ciuc, iar lucrările sale pot fi văzute în două galerii. Galeria Csomortáni s-a deschis acum un an, iar în prezent găzduiește o expoziție comună cu soția sa, Judit Csomortáni Gál.

Cosmina Marcela OLTEAN

Fotografii, arhiva artistului

Mari artiști contemporani, pe simezele Galeriei de Artă a Consiliului Județean Harghita: acad. Mircia Dumitrescu și dr. Florina Breazu

Zilele trecute s-a deschis expoziția FREE Camp, rezultat al Atelierului Internațional de Arte Vizuale cu același nume, ajuns la ediția XX. O ediție aniversară despre care artistul și curatorul Botár László spunea că poate fi privită “ca o încununare” a activității de două decenii, în care au avut loc atâtea întâlniri artistice - între generații, naționalități, stiluri și tehnici artistice, schimburi de idei și experiențe, menite să vorbească despre libertatea creației, despre formă, lipsa formei, culoare sau nonculoare.

Participanții la FREE Camp 2024. Artiști și critici.

În timp, taberele FREE Camp au reunit peste 100 de artiști vizuali din 16 țări. În ediția curentă întâlnim 10 artiști din 5 țări, fiecare cu viziunea și universul său. Ca și în cazul edițiilor trecute, spațiul expozițional e dominat de culoarea vibrantă, care devine o expresie a vitalității și libertății. Mă voi opri la două cazuri artistice aparte, descoperite aici: Mircia Dumitrescu și Florina Breazu.

Mircia Dumitrescu, între arte vizuale și literatură

M.D. în atelier. Foto, Radio România Cultural

Mircia Dumitrescu (n. 1941, Căscioarele, Călărași), unul dintre cei mai importanți artiști contemporani din România, este grafician, gravor-ilustrator, pictor şi sculptor, doctor în Arte vizuale, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, Doctor Honoris Causa al Universității „Ovidius“ din Constanța și Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iaşi.

În 2007 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, categoria „Literatură“, iar în 2002 primise acceaşi distincţie la categoria „Arte plastice“. În aprilie 2013 era ales membru corespondent al Academiei Române, în cadrul secţiei de Arte, arhitectură şi audiovizual.

Artistul a manifestat întotdeauna o afinitate specială cu literatura. Cunoscut ca prieten apropiat al poetului Nichita Stănescu, pe care îl citează cu fiecare ocazie și care i-a dedicat un decalog, Mircia Dumitrescu s-a apropiat foarte mult, spiritual și ideatic, și de universul eminescian, mai ales în urma implicării în amplul proiect de digitizare a operei marelui poet.

Eugenia Vodă remarca: “Dumneavoastră sunteți omul care a stat cel mai mult în compania scrisului eminescian, la propriu... Dumneavoastră vi se datorează o operă formidabilă…”. (Profesioniștii, ianuarie 2021)

“Ediţia facsimilată a Manuscriselor lui Eminescu în 38 de volume, realizată sub egida Academiei Române şi îngrijită de academicianul Eugen Simion şi Mircia Dumitrescu, rămâne a fi unul dintre cele mai importante evenimente ale culturii române postdecembriste. Din cele 45 de caiete dăruite de Titu Maiorescu, în data de 25 ianuarie 1902, Academiei Române – „pentru a servi celor ce se vor ocupa în viitor” – Mircia Dumitrescu a facsimilat în total 38 de volume, care au 16.000 de pagini”. (Academia Română citată în Revista Contemporanul, 1 februarie 2022)

“Pentru mine cititul, apropierea de cultură a fost o construcție. De altfel, artistul ce trebuie să facă? Meditează asupra existenței. Cred că orice om face același lucru. Iar la un artist e problema lumbajului și a formei asupra limbajului. Deci aceste lucruri trebuie să se lege. (...)”, sublinia artistul într-un interviu pentru Radio România Cultural (Ascultă vocile de azi, 21 decembrie 2023).

Această legătură specială cu literatura face ca astăzi atelierul artistului să se găsească în clădirea Muzeului Național al Literaturii Române, acolo unde merge și lucrează cu mult drag, înconjurat de prieteni, după cum mărturisește.

Din parcursul artistic

Prima expoziție personală o prezenta în 1973, după care a urmat o pauză de 35 de ani, spre uimirea multora. A mai expus în 2008, 2012, 2017, iar “în 2021 m-am încăpățânat și am trântit patru expoziții simultan”, glumea artistul. Despre această prezență redusă în spațiul public afirma că i se pare absolut firească, deoarece artistul nu trebuie să se grăbească să-și arate creația, iar dacă o arată rar, asta nu înseamnă că nu lucrează. “Pentru mine o expoziție e o construcție precisă, care încheie un demers”.

Lucrări de M. Dumitrescu din expoziția FREE Camp

Despre ilustrațiile sale cu caracter grotesc spunea: “Nu-mi plac lucrările de atârnat pe pereți. Îmi place ca o lucrare să transmită ceva și să fie asemeni unui roman sau unei poezii” - în dialog cu Eugenia Vodă (Profesioniștii, ianuarie 2021).

“N-am vrut să intru într-o rutină, să intru într-o manieră. Mă consider un grafician. Țin foarte mult la desen. Desenul e alfabetul oricărui artist, după mine, pentru că el îți face ochiul și în același timp trebuie să ai mâna foarte bună.” (Ascultă vocile de azi, Radio România Cultural, 21 decembrie 2023).

Referitor la cotă spune că nu știe care îi corespunde. “Cred că arta nu e de vânzare. (…) Am dăruit multe lucrări, dar aș fi vrut să fie păstrate. Dacă tu vinzi pe gustul celui care vrea să cumpere, în momentul ăla te-ai pierdut. Trebuie să încerci să fi tu, în toate condițiile, și să nu vrei să faci gustul celuilalt... Să nu faci pentru altcineva.” (idem) 

Legat de evoluția artei românești recente afirma că “(...) datorită cenzurii intelectuale, am fost atât de dornici să ne sincronizăm cu arta occidentală, încât am început să ne pierdem pilonul nostru național. De multe ori dorința de a fi sincron, să fim egali, ne-a dus într-un vârtej.” (idem)

“Lăzarea”, colorate și aerograf pe hârtie, realizată în 1980

Unul dintre frumoasele semne ale trecerii maestrului prin Harghita este o lucrare grafică ce ilustrează un bastion al castelului Lazar. Lucrarea “Lăzarea”, în creioane colorate și aerograf pe hârtie, e realizată în 1980, în cadrul taberei de arte plastice de la castelul Lazar, tabără care a luat ulterior forma atelierului FREE Camp de la Miercurea Ciuc (n.r. această lucrare nu se regăsește în expoziția curentă).

Florina Breazu – culoare, armonie, antimaterie

Florina Breazu (n.1973) a urmat primele studii la Chișinău, inclusiv pe cele liceale, iar pentru formarea academică a ales România, „pentru a învăța altceva” – spunea artista. Așa că a plecat la Cluj, unde a studiat arte textile, apoi la Iași, pe urmă la București, la școala doctorală. „Colaborările, comunicările cu artiștii și profesorii români m-au inspirat foarte mult (...)”, sublinia Florina Breazu într-un interviu pentru Teleradio Moldova.

După revenirea la Chișinău, în paralel cu practica artistică, a predat istoria artei, iar acest rol pedagogic și l-a asumat timp de peste 20 de ani. Pandemia dar și un nou rol, cel de președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din Chișinău, au determinat-o să renunțe în cele din urmă la predat. Este, de asemenea, critic de artă.

„Fiecare artist e un univers. (…) O expoziție e un examen pentru un artist. Este atunci când etalezi cercetările tale estetice, vizuale, pe care le-ai elaborat în ultimii ani.”

Arta Florinei Breazu se concretizează într-o pictură abstractă, o „antimaterie ce vine să dizolve forma, să dizolve consistența cromatică”, după cum o prezintă artista. În spațiul galeriei din Miercurea Ciuc putem regăsi lucrări din seriile “Antimaterie” și “Pioni”. Arta ei se caracterizează prin armonie, finețe și căldură, exprimate prin culoarea și materia care trimit la imaterial.

Lucrări de Florina Breazu din expoziția FREE Camp

În cadrul expoziției veți regăsi și lucrări ale artistei Inga Edu (Chișinău), o operă din care transpare mereu bucuria și energiile pozitive. “Niciodată nu pictez când mă simt rău. Pictez numai când mă simt bine”, spunea artista, pentru a exprima astfel doar sentimente și emoții pozitive către public.

Lucrări de Inga Edu din expoziția FREE Camp

Expoziția se poate vizita până pe 21 august, după care va fi itinerată la Galeria Artoteca, din cadrul Bibliotecii Municipale București.

Cei 10 artiști expozanți sunt: Florina BREAZU (MD), BUDAHÁZI Tibor (HU), Mircia DUMITRESCU (RO), Inga EDU (MD), FAZAKAS Csaba (AT), KENTELKI Gábor (RO), KÁNTOR József (HU), ChaRyong KO (KR), ORBÁN Anna-Mária(RO), BOTÁR László (RO).

- - -

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, arhive personale și Centrul Cultural Județean Harghita

Zilele Patrimoniului Cultural European, ediția 2023, la castelul Urmánczy din Toplița

Zilele Patrimoniului Cultural European se vor marca și anul acesta la castelul din Toplița, iar evenimentul va fi unul special, spun organizatorii. Curând castelul va intra în proces de renovare, dintr-un grant câștigat în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență, iar lucrările vor începe în această toamnă. Din aceast motiv, evenimentul dedicat Zilelor Patrimoniului Cultural European va avea o altă structură decât cele din anii trecuți.

“Nu va mai fi un minifestival la castel așa cum era în anii precedenți, dar vă așteptăm duminică 17 septembrie la ora 12.00 la un tur ghidat special în care o să vă explicăm detaliat ce și cum se va schimba la castelul Urmánczy. Vom prezenta planurile de renovare”, transmite Tekla Szabó, președintele asociației Positive Transylvania, ONG care administrează monumentul cu drept de uzufruct. De asemenea, în castel se poate vedea expoziția cu fotografii de sfârșit de secol XIX și început de secol XX, cu monumentul în diferite ipostaze și portrete din secolele trecute.

Iar sâmbăta, 16 septembrie, la Casa de Cultură din Borsec, Tekla Szabó va parcurge povestea renovării castelului Urmánczy, prezentând comunicarea cu titlul „Este un avantaj să fii proprietarul unui monument istoric?” în cadrul conferinței “Patrimoniul construit al Borsecului - documentare, valorificare, dialog”, organizată de Asociația Culturarium, care va începe la ora 11.30 cu vernisajul expoziției fotografice „Eleganța Borsecului prin detalii arhitecturale”, în prezența fotografului arh. Szigeti Vajk István. La conferință și masa rotundă vor participa mai mulți specialiști din domeniul patrimoniului construit și arhitecturii precum Ana Chiricuță (Institutul Național al Patrimoniului), Oana Chirilă (Herculane Project), Irina Leca, Radu Tîrcă, Ștefania Tîrcă, Catinca Mănăilă (Studio Govora), Köllő Miklós (Larix Studio), Klaus Birthler și Ványolós Endre (Transylvania Labs).

Până în data de 17 septembrie, castelul Urmánzy este deschis zilnic pentru vizitare, între orele 10.00-17.00. După această dată va mai putea fi vizitat în fiecare weekend. Monumentul istoric din Toplița este singurul castel în stil secesionist din Transilvania și păstrează multe detalii arhitecturale care pot fi văzute acum în starea lor originală.

Tekla Szabó dezvăluie câteva dintre schimbările ce se vor produce în urma amplelor lucrări de reabilitare ce urmează. “Se vor restaura cu grijă elementele decorative originale, distinctive, turnul va fi accesibil pentru vizitare, iar fosta sală de mese va fi transformată într-o cafenea culturală”.

În ultimii ani, castelul a găzduit o serie de evenimente culturale - expoziții, programe și diferite alte evenimente culturale. Aici a fost organizat și primul escape room într-un castel din Transilvania. Mobilierul și puzzle-urile invocă atmosfera anilor 1949 și oferă o experiență unică și o ocazie interesantă de a învăța despre istoria locului.

Vizitați castelul Urmánczy din Toplița săptămâna acesta!

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, Castelul Urmánczy și casteltrip.ro

Îndrăgitul om de televiziune Dan Negru, turist în Toplița

 Amplul proiect de promovare turistică a regiunii Toplița (jud.Harghita), demarat de “Asociația pentru Toplița”, reflectat în media pe conturile Visit Toplița, continuă cu implicarea unuia dintre cei mai urmăriți și apreciați oameni de televiziune din România. Dan Negru, realizator și prezentator TV, cunoscut pentru unele dintre cele mai populare emisiuni de divertisment de la noi, dar și pentru numeroase interviuri cu mari personalități ale României, și-a petrecut weekend-ul trecut în Toplița și împrejurimi, vizitând mai multe locuri și obiective, precum zona Banffy, Restaurantul Mîndru, zona Secu, comuna Bilbor, cu punctul gastronomic local, participând și la o drumeție în Călimani.  

De la Vlad Berindean, fondator cMaximize și omul din spatele Visit Toplița, care alături de echipa sa l-a însoțit pe prezentator în aceste zile, aflăm că “Dan Negru și-a manifestat dorința de a vizita Toplița după ce a descoperit zona prin postările conturilor Visit Toplița. Ne-a scris anul trecut în septembrie și de atunci am început organizarea călătoriei sale în Toplița. Dan s-a îndrăgostit de Toplița și am discutat deja despre o eventuală vizită a acestuia la vară. El a fost cazat, împreună cu familia sa, la Cozy Cabin și au avut o experiență foarte plăcută. A fost pentru prima dată când aceștia au fost cazați la o cabana A-frame.”

Pe conturile sale oficiale putem găsi deja materiale video de prezentare a unor locuri vizitate în Toplița. În plus, alte materiale foto și video cu Dan Negru din cadrul experienței sale în Toplița vor fi postate în curând pe conturile Visit Toplița.

“Am ajuns cu Dan joi seara la Toplița. Ziua de vineri am petrecut-o la Pensiunea Baciu, unde copiii au luat lecții de ski. Dan, împreună cu familia sa, au experimentat pista de bob Alpine Coaster. Sâmbătă am pornit cu oaspeții noștri spre Lacul Iezer din Munții Călimani. Traseul a fost parcurs cu ATV-uri și Jeep-uri. Pe drum am făcut o oprire la Schitul Tuturor Sfinților. La finalul zilei am luat masa la Punctul Gastronomic Local Bilbor. Duminică am vizitat Mănăstirea Sfântul Ilie. A fost o super experiență pentru noi să îl avem pe Dan Negru ca invitat la Toplița. Ne bucurăm că am reușit să îl conducem pe Dan, împreună cu familia sa, la cele mai importante obiective turistice din zona Topliței. A fost profund impresionat de cadrul natural și de resursele turistice pe care le-a descoperit și ne-a promis că va reveni cu drag la Toplița”, ne relatează Vlad Berindean.

Dan Negru este bine cunoscut pentru energie, pozitivism și mare deschidere față de public, astfel că a interacționat foarte bine cu admiratorii săi din Toplița. Prin conținutul media pe care îl creează constant, prezentatorul TV e bine cunoscut și ca promotor al turismului românesc. Pe conturile sale sociale regăsim diverse materiale ce prezintă locuri, obiective, oameni și povești din România, dar și din străinătate, din locurile în care călătorește. 

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto - Vlad Berindean

(Publicat în Informația Harghitei)

Eseu autobiografic. Proiecte și colaborări ce m-au ajutat să cresc profesional și să devin Eu, cea de azi

 Cosmina Marcela OLTEAN,

Moderator bază de date internațională MutualArt

Consultant artistic la Virtual Art Academy SUA

Redactor la New Genres, publicație internațională de artă contemporană

Redactor-șef adj. la Revista Luceafărul Botoșani, dep. Artă/Cultură

Redactor la TIMPUL, Condeiul Ardelean / colaborator la Informația Harghitei

 

Totul a început cu câțiva ani în urmă, prin 2011/2012, în cadrul Cenaclului literar Buna Vestire din Miercurea Ciuc, condus de poetul Ionel Simota, unde s-au întâmplat două lucruri importante pentru mine: mi-am aprofundat pasiunea pentru scris, descoperită în liceu, concretizată ulterior în activitatea mea de redactor cultural și mi-am pus în valoare grafica, realizând serii de ilustrații de carte ce au ajuns pe coperta și în interiorul mai multor volume de proză sau poeme, semnate de Ionel Simota, Ștefan Danciu, Ioan Roman, Tania Scurtu, Georgeta Mănilă și alții.

Îmi dau seama acum că mi-e greu să enumăr toate momentele trăite alături de Cenaclul Buna Vestire din Miercurea Ciuc pentru că voi uita, cu siguranță, să spun tot. Însă trebuie să subliniez încă din primele rânduri faptul că întâlnirea cu cenaclul, cu poetul Ionel Simota și cu scriitorul Ștefan Danciu a avut un impact mare asupra mea și a formării mele ulterioare. Poetul Ionel Simota mi-a încurajat, susținut și valorificat mereu grafica. Dacă aceasta se află azi pe coperta și în interiorul unui mare număr de volume, i se datorează. Scriitorul și jurnalistul Ștefan Danciu a fost cel care a pus temelia activității mele de redactor. I-am mărturisit la un moment dat cât de mult îmi place să scriu articole de artă și despre evenimente culturale. Mi-a răspuns simplu și direct „Scrie!”. Domnia sa mi-a facilitat publicarea primelor articole în jurnalul independent Informația Harghitei, redacție în care domnia sa a activat foarte mulți ani. În continuare gândul meu se îndreaptă, în mod firesc, către redactorul-șef al jurnalului, dl. Mihail Groza, care poate fără să știe m-a susținut la fel de mult și m-a încurajat enorm cu publicarea fiecărui articol. În Informația Harghitei am debutat ca redactor, iar mulțumirile mele față de redactorul-șef și întreaga echipă redacțională sunt infinite. Mereu am crezut că trebuie să devin artist, însă alături de colectivul acestui ziar mi-am dat seama de ceea ce trebuie să fac de fapt. 

Apoi m-am îndreptat spre Universitatea Națională de Arte George Enescu din Iași, unde am ales specializarea Istoria și teoria artei, specializare care presupunea multă lectură și redactare de texte. Pentru că scriam deja și publicam articole despre artă și evenimente culturale de aproape 2 ani, am simțit asta un mare avantaj. În mediul academic al UNAGE am evoluat enorm, având privilegiul de a mă forma sub îndrumarea unor profesori deosebiți. Prin programe și diferite proiecte am ajuns și în universitățile de arte din București și Cluj-Napoca. Într-un fel am fost și artist, măcar într-o mică măsură. Însă după 5 ani de studii universitare artistice, participări la conferințe, simpoziane de artă și jurnalism, diferite alte activități în domeniul istoriei artei și întâlnirea cu mari personalități din domeniul cultural și cel jurnalistic, gândesc altfel – nu sunt artist în adevăratul sens al cuvântului, dar am învățat să fiu teoretician al artei și să scriu despre artă, artiști și oameni de cultură. Asta știu sigur că pot să fac bine – să identific oameni și evenimente demne de a deveni subiectul unui articol sau interviu, demne de a fi consemnate și arhivate. La 8 ani de la publicarea primului articol în Informația Harghitei, timp în care am studiat, scris și publicat continuu, încă învăț – să gândesc și să scriu mai bine! Nu voi uita niciodată că baza a ceea ce sunt azi și “rădăcinile” mele profesionale vin din Miercurea Ciuc, de la Cenaclul Buna Vestire și redacția Informația Harghitei. Am spus asta cu fiecare ocazie și o voi spune mereu. Multe și sincere mulțumiri tuturor celor ce mi-au susținut și încă îmi susțin activitatea!

O lansare de carte, o întâmplare fericită – un punct de plecare pentru mine

Povestea mea alături de Cenaclul Buna Vestire Miercurea Ciuc a început la o lansare de carte din 2011, organizată de Centrul Cultural Toplița, pe atunci cu sediul în Castelul Urmanczy. Cea care m-a invitat atunci la eveniment a fost prietena mea Mariana Roșca, o tânără care la rândul ei s-a făcut remarcată prin talentul de a compune versuri și care era colaboratoare a cenaclului. Ea a fost cea care m-a pus în contact cu cenaclul.

Așadar prima mea întâlnire cu poetul Ionel Simota, cu versurile domniei sale și cu alți membri ai cenaclului, care l-au însoțit atunci, precum scriitorul Ștefan Danciu, s-a petrecut la castel. A fost o zi memorabilă pentru mine deoarece, fără să știu atunci, de acolo s-au ramificat multe întâmplări fericite pentru dezvoltarea mea. Mereu îmi voi aminti cu drag, nu doar pentru oportunitatea de a cunoaște mari oameni de cultură pentru Harghita, care ne reprezintă la nivel național și internațional, ci și pentru că, fără să știu atunci, astfel avea să înceapă o frumoasă poveste de prietenie și multe colaborări ce au dat roade. Am primit apoi invitația de a participa la activitățile din Miercurea Ciuc ale cenaclului. La primele evenimente am participat strict în calitate de spectator, iar la întâlnirile din cenaclu, ca martor al celor mai noi gânduri așternute pe hârtie de scriitori. Îmi amintesc la fel de bine prima impresie pe care mi-a dat-o Gheorghe Filip, moderatorul acestor evenimente și talentat epigramist, care m-a surprins prin talentul său oratoric, prin emoția și căldura din cuvintele cu care făcea prezentările. În cadrul cenaclului i-am cunoscut apoi pe fiecare îndeaproape. Nu îmi mai amintesc exact contextul în care am început să discutăm despre grafica mea, însă în scurt timp am devenit un fel de grafician al cenaclului, iar poetul Ionel Simota a fost cel care mi-a pus cel mai mult în valoare această calitate, sugerându-mi ca la evenimente literare organizate de cenaclu să încropesc câte o mică expoziție cu ilustrații de carte. Nu mai știu numărul expozițiilor realizate astfel, însă mi s-a dat ocazia mereu de a aduce o contribuție din punct de vedere vizual publicului adunat pentru literatură.

Între 2011-2014 am realizat mai multe serii de astfel de ilustrații și numeroase expoziții în Toplița (Casa de Cultură și Biblioteca Municipală), la Liceul Miron Cristea, Subcetate, în Miercurea Ciuc (Cercul Militar), Băile Tușnad (Hotel Tușnad) și Cluj-Napoca (Biblioteca Centrală Universitară Lucian Blaga). Toate au fost importante pentru mine în acel moment, însă ultima enumerată, cea de la BCU Cluj, a avut o mai mare importanță și anvergură. Expoziția din Cluj a fost posibilă tot prin intermediul cenaclului, unde am ajuns cu Ionel Simota și Ștefan Danciu, care și-au prezentat cele mai noi volume în cadrul unui eveniment. Atunci am discutat cu dr. Dan Brudașcu, directorul BCU, despre o posibilă expoziție de grafică acolo. La scurt timp, proiectul s-a materializat. Din 2014, momentul admiterii la UNAGE Iași, m-am concentrat aproape integral pe activitatea de redactor, publicând în diverse volume alături de alți autori, în mai multe reviste de cultură și istoria artei, naționale și internaționale.

Prin intermediul doamnei prof. Doina Dobrean (Liceul Miron Cristea, Subcetate), care mereu m-a sprijinit și m-a invitat să scriu cu mai multe ocazii în volume și reviste, am ajuns să scriu în volumele colective ale Cenacului la distanță din Iași, coordonat de prof. Ana Dumitrescu și prof. Ion Oprea, iar prin acest cenaclu am ajuns apoi în redacția Revistei de cultură Luceafărul, din Botoșani, a d-lui Ion Istrate. La Luceafărul am activat ca redactor în departamentul Artă/Cultură între 2014-2016, iar din 2017/prezent dl director Ion Istrate mi-a oferit cu generozitate funcția de redactor-șef adjunct al departamnetului cultural. Din 2016 sunt redactor cultural și la Condeiul Ardelean din Sfântu-Gheorghe, condus de Doru Decebal Feldiorean, căruia trebuie să-i mulțumesc pentru atenția cu care mi-a valorificat mereu articolele. De aici încolo, din dorința de a evolua continuu, mi-am mai căutat câteva posibilități. Între 2016-2018 am scris și pentru Revista universitară EduSoft, condusă de lect.univ.dr. Bogdan Pătruț (Universitatea A.I. Cuza, Iași) și în publicația academică internațională LiBRI, editată tot de Bogdan Pătruț.

Eu, cea de azi

De anul trecut am început să scriu pentru TIMPUL, prestigioasa revistă de cultură, fondată în 1876 de Mihai Eminescu, I.L. Caragiale și Ioan Slavici, și la Revista Cadran, condusă de Nicolae Băciuț, apărută sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, filiala Târgu-Mureș.

În prezent public ocazional în TIMPUL, Cadran, Informația Harghitei și permanent în Luceafărul și Condeiul Ardelean, iar activitatea mea zilnică se desfășoară exclusiv internațional, pe 3 contracte ce au legătură cu arta, la care țin foarte mult. Sunt moderator în baza de date internațională MutualArt (o importantă platformă/arhivă cu cele mai noi și complete informații din lumea artei și piața de artă, actualizată zilnic), în departamentul Rezultate Licitații, redactor la New Genres SUA, publicație de artă contemporană și consultant artistic la Virtual Art Academy SUA, pentru care scriu materiale sub formă de lecții de artă și istoria artei. Iar pentru viitor îmi doresc să evoulez cât mai mult și cât mai bine în acest domeniu al artei și culturii românești, să dezvolt tot ce am realizat până acum și să reușesc cumva să las o urmă. E tot ce-mi doresc. Asta încerc zilnic prin munca mea. Dar nu voi uita niciodată unde a început totul și oamenii care m-au susținut în ascensiunea mea. Tuturor, un mare și sincer “Mulțumesc!”

 

 

De vizitat în Gheorgheni, Harghita… Două biserici baroce, un muzeu și un parc dendrologic

Municipiul Gheorgheni este bogat în obiective turistice încărcate cu istorie și frumusețe ce merită a fi văzute atât de vizitatori din zonă cât și de turiști din toată țara sau din afara ei. Am găsit aceste obiective evaluate cu recenzii foarte bune și recomandări pe bloguri de călătorie. Voi trata pe scurt cele mai importante obiective pentru că merită din plin să fie puse în lumină. În Gheorgheni se pot vizita două biserici baroce, un muzeu amenajat într-o clădire aparținând aceluași stil arhitectural și un parc dendrologic cunoscut drept Grădina Csíky.

Muzeul Tarisznyás Márton– un loc încărcat de istorie și cunoaștere

Muzeul Tarisznyás Márton deține în patrimoniul său colecții din sfera istoriei, etnografiei, artelor plastice și a științelor naturii prin ramuri precum zoologia și mineralogia. Expozițiile permanente cuprind roci, minerale, flori de mină, cărți vechi ale parohiei armene, portul popular din Gheorgheni, picturi și desene de Karácsony János, iar în curtea muzeului e amenajat un atelier de textile. Organizarea primului Muzeu din Gheorgheni a fost început în 1902, iar în primele decenii colecția număra deja câteva sute de obiecte. Piesele muzeale de la inceputul secolului XX au provenit în mare parte de la comunitatea locală armenească. Reorganizarea muzeului a început între 1950-1951, fondatori fiind Tarisznyás Márton, muzeograf, istoric și etnograf, mulți ani director al muzeului și artistul Karácsony János. După ce a activat în cadrul Muzeului din Târgu-Mureș, Tarisznyás a cerut sa organizeze Muzeul din Gheorgheni.

Muzeul a fost mutat în câteva clădiri din oraș până a primit, în 1961,  clădirea barocă, monument istoric, în care se află și azi. Directorul muzeului era preocupat și de ruinele castelului Lázár, motiv pentru care în anii ’60 propune începerea unor săpături arheologice, care apoi aveau loc anual. Tarisznyás a jucat un rol important în ceea ce privește primele acțiuni de restaurare ale castelului. Castelul Lázár a funcționat o vreme sub administrarea muzeului din Gheorgheni. Tot la inițiativa lui Tarisznyás, la castel încep să aibă loc simpozioane de arte vizuale, proiect care dăinuie din 1974. Un simpozion științific organiza periodic și la muzeu. De numele său se leagă și o cercetare importantă la Peștera Șugău, prin care atrage atenția asupra acesteia ca obiectiv turistic, iar ulterior facilitează accesul pentru vizitatori. În ceea ce privește muzeul, pe lângă bogata colecție etnografică, a fost dezvoltată colecția din sfera artelor și a știintelor naturii, cu animale împăiate, plante și nu numai. Ar mai fi multe de spus despre muzeu, despre colecțiile sale și despre cel care s-a preocupat de acestea și de monumentele istorice din zonă, însă mai multe poate învăța fiecare pe cont propriu, vizitând muzeul atunci când acest lucru va fi din nou posibil, deoarece clădirea barocă în care se află muzeul este în curs de renovare.

Biserica armeano-catolică Nașterea Maicii Domnului, ansamblu istoric

Important monument istoric și artistic, ansamblul de monumente istorice ale bisericii armene din Gheorgheni este format din zidul de incintă, capelă și biserica armeano-catolică. Ansamblul a fost ridicat pe locul unei capele din lemn, iar construcția a început în 1733 la inițiativa preotului Simon Theodorovich. Armenii se stabileau în număr mare în Gheorgheni începând cu anul 1672, iar acest lucru a fost benefic așezării din punct de vedere economic. Ansamblul bisericii armene este un monument important din punct de vedere istoric și al istoriei artei datorită arhitecturii baroce, a frescelor interioare neobaroce și a picturii de altar, realizată la Veneția. În interiorul bisericii se află patru altare valoroase cu o concepţie unitară. Altarul principal este vopsit în imitaţie de marmură verde. Pictura cea mai valoroasă a bisericii aparţine altarului nordic, pictată în 1752 la mănăstirea mechitaristă din Veneţia. Specific iconografiei armeneşti, pictura reprezintă una din scenele cele mai importante din viaţa Sfântului Grigore Luminătorul, şi anume botezul regelui armean Tiridat al III-lea. Frescele ample ale bolţii navei reprezintă scena încoronării Maicii Domnului, a naşterii lui Isus, iar pe boltă apar cei patru părinţi ai bisericii: Sfântul Ambrozie, Sfântul Grigore cel Mare, Sfântul Augustin şi Sfântul Ieronim. Amvonul cu decoraţii sculpturale bogate are coronamentul format din volute. 

Biserica este înconjurată de un zid fortificat neregulat cu goluri de tragere, pe latura estică şi vestică având o construcţie mai mică, de tip bastion cu formă circulară spre exterior şi poligonală spre interior. În nişele interiore ale zidului de incintă se găseau xilogravuri reprezentând scene cu patimile lui Hristos, datate în jurul anului 1750.

Biserica romano-catolică Sf. Nicolae, monument baroc

Un alt ansamblu baroc important, datând de la mijlocul secolului XVIII, este Biserica romano-catolică Sf. Nicolae, înconjurată de ziduri fortificate, în interiorul căruia se mai găsește casa parohială veche. Cu ocazia construirii noii biserici s-a păstrat vechiul turn, dar a fost înălţat şi acoperit cu un coif de factură barocă. Tot atunci s-a realizat la cel de al doilea nivel al turnului cadranul solar cu inscripţia „Ortus, docet bene vivere”, care a fost descoperită cu ocazia lucrărilor de restaurare din 1993. Nava şi corul cu închidere poligonală formează un singur volum. Îmbinarea neobişnuită a turnului vestic cu nava produce asimetria faţadei vestice a bisericii. Un element specific al faţadei vestice este frontonul triunghiular cu laturi formate din alternarea unor suprafeţe convexe şi concave, fronton terminat la capătul nordic într-o volută, iar în direcţia opusă îmbinat cu turnul. Faţada principală a bisericii conţine trei nişe baroce cu închidere semicirculară. Biserica dispune de un bogat mobilier baroc. Frumosul amvon baroc al bisericii abundă în diverse decoraţii sculpturale. Altarul principal prevăzut cu o decoraţie plastică bogată, este vopsit cu imitaţie de marmură. În urma cercetărilor arheologice preventive s-a putut demonstra că biserica gotică Sfântul Nicolae din Gheorgheni a avut mai multe faze de construcţie, dar care nu au fost încă delimitate clar.

Parcul dendrologic Csíky – rezervația naturală de la marginea orașului

Parcul dendrologic Csíky, un rai natural la marginea orașului, prindea contur între anii 1884-1909, ca proiect de suflet al avocatului Dr. Csíky Dénes, armean din Gheorgheni. Pasionat de botanică, visul său a fost acela de a realiza acest parc plasat în jurul izvoarelor cu cea mai bună apă din zonă. În primă fază au fost plantați 185 de specii de arbori și arbuști, dovedind comunității că în această zonă cu climă aspră se pot dezvolta frumos și alte specii în afara de brad. Parcul dendrologic are importante efecte curative la nivelul căilor respiratorii datorită aerului menținut curat de numeroșii arbori și a izvoarelor ce-l traversează. În perioada 1927-1941, în parc a funcționat o clinică ce trata boli respiratorii. Parcul a fost declarat arie protejată în anul 1980, ocazie cu care s-a făcut un inventar al speciilor de arbori. Atunci s-au identificat 100 din cele 185 de specii plantate de fondator.

A urmat o perioadă de declin și degradare până în 1993, apoi parcul a intrat în grija Fundației Naturaland, care împreună cu Extensia Universitară Babeş-Bolyai din Gheorgheni, Centrul de Studii Sf. Benedict şi Liceul Teoretic Salamon Ernő au scris proiecte pentru accesarea unor fonduri. În 2008, Consiliul oraşului a decis să închirieze parcul Extensiei Universitare a Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai Cluj Napoca, ce funcţiona deja pe teritoriul parcului din anul 1997. În 2005, parcul Csíky a fost declarat rezervaţie naturală.  Nu demult, în parc au fost plantați doi arbori de sequoia, singurele exemplare din judeţul Harghita, aduși din Elveția și ținuți timp de un an pentru aclimatizare la Zetea. Parcul este un rai natural în fiecare anotimp, un loc ideal de plimbare și relaxare. Iar dacă vreți să admirați frumoasa panoramă a orașului, puteți porni într-o drumeție spre Dealul Ciobot și Capelele Sf. Ana. 

Text: Cosmina Marcela OLTEAN

Foto: Cosmina M. Oltean, Muzeul Tarisznyás Márton, Centrul de Studii Sf. Benedict