În aprilie la PPG: Expoziția “Nuanțe ale efemerității”

În perioada 7-18 aprilie 2025 la People & Paintings Gallery (PPG) s-a desfășurat expoziția “Shades of Ephemerality” (“Nuanțe ale efemerității”), curator Cosmina Marcela Oltean. Au aplicat artiști din 12 țări, cu peste 40 de lucrări.

Au fost selectate 22, dintre care cinci au fost premiate. Se pot vedea toate aici, unde se mai găsesc prezentarea video și catalogul expoziției. Lucrările premiate sunt evidențiate printr-un marcaj distinctiv. 

Argument curatorial

<<Când ne referim la efemer intrăm într-un vast câmp al existenței, pentru că tot ceea ce este viu e în cele din urmă consumat. Astfel efemerul cuprinde frânturi de povești, flash-uri, momente alese.

Efemerul selectează și subliniază esențialul.

Prin efemer înțelegem tot ce este trecător, temporar sau fugar: un răsărit, culorile unui apus care se schimbă complet când te uiți din nou, o frunză în cădere, călătoria unui fulg de zăpadă, un moment de bucurie pură, un zâmbet, un moment alături de cei dragi, un chip transformat în timp, o reîntâlnire, orice amintire fericită, o amintire tristă, aproape orice, pentru că totul trece, se schimbă și este consumat de timp – tot ceea ce suntem și tot ceea ce trăim este efemer.

Momentele ne trec printre degete cu fiecare secundă...

Efemerul devine tragicul existenței noastre, dar este și ceea ce ne face să trăim din plin, să nu pierdem timpul, să adăugăm viață și valoare zilelor și anilor noștri. Este un concept atât de complex, cu atât de multe nuanțe, și de aceea cred că este o temă artistică esențială. La ce te gândești prima dată când auzi termenul „efemer”? - a fost întrebarea pe care am adresat-o ca o invitație de participare în expoziție.>>

Note la finalul expoziției

<<Am avut bucuria de a curatoria un proiect care, prin contribuția valoroasă a fiecărui artist, s-a dovedit un succes. Cred că împreună - galeria, artiștii și cu mine - am creat ceva frumos: o poveste a noastră despre efemer. Ne-am concretizat viziunea asupra acestui concept și cred că a ieșit ceva minunat.

Acesta este al doilea proiect expozițional la care am lucrat cu People & Paintings Gallery (după “Branches and Roots: Tree studies”, 2024*) și sunt fericită și foarte recunoscătoare pentru această oportunitate minunată și pentru toate oportunitățile pe care mi le-a oferit galeria până acum, în mai mult de doi ani de când colaborăm.

Când văd artiști care răspund atât de frumos unei propuneri artistice, unei provocări, participând cu lucrări prin care își dovedesc măiestria, creativitatea și inteligența, trăiesc un sentiment incredibil și incomparabil. Mulțumesc și felicitări tuturor!

Procesul de selecție nu a fost ușor pentru că a trebuit să aleg între lucrări foarte bune și am putut selecta doar jumătate. Însă fiecare lucrare înscrisă a fost analizată cu atenție și apreciată. Dintre cele care nu au fost incluse aici, unele vor apărea în expozițiile de sfârșit de an ale galeriei.>> (Cosmina M Oltean)


Au fost oferite următoarele premii:

Premiul curatorului: „Memories of my Childhood”- Chelsie

“Am știut de la început că acest premiu va merge la Chelsie, pentru că lucrarea ei este profundă, rezonează cu fiecare dintre noi și este foarte bine compusă tehnic și cromatic. Este ca o poezie vizuală! Felicitări Chelsie!”

Premiul Galeriei: "Black Gondolas" - Péter Szilágyi

Premiul de popularitate (votul publicului): "Fire" - Lesya Shulga

Mențiuni de onoare:

"Land of Memory" - Joseph Laffan

"Seventh Day" - Ramsko

"Interval" - Douglas Allcock

Toți artiștii participanți - Elena Zapassky, Nina Litvin (Israel), Joseph Laffan (UK), Leonid Slutsker, Hazl, Tessie Jayme, Kimberly-Ann, Douglas Allcock, Judith Skillman, Miss Margaret (SUA), Lesya Shulga (Ucraina), Lidia Fraquelli (Argentina), Chelsie (Mexic), Ramsko (Polonia), Alla Kosteleckaya (Belarus), Bogdan Urzică, Geanina Zaharia (România), Péter Szilágyi (Ungaria), Monacuba (Rusia), Azariah (Africa de Sud).

- - -

EN:

Curatorial statement

<<When we say ephemerality we enter a vast field of existence, because everything that lives it is ultimately consumed. Thus the ephemeral includes pieces of stories, flashes, selected moments, chosen moments.

The ephemeral selects and emphasizes the essential.

By ephemeral we mean everything transitory, temporary, passing or fugitive: a sunrise, the fascinating colors of a special sunset which is completely changed when you look again, a falling leaf, the journey of a snowflake, a moment of pure joy, a smile, a moment with our loved ones, everyone's face transformed over time, a reunion, a separation, every happy or sad moment, all the memories, almost anything you can think of because everything passes, changes and is consumed by time - everything that we are and everything we live is ephemeral.

Moments slip through our fingers second by second...

The ephemeral becomes the tragic of our existence, but it is also what makes us live to the fullest, not to waste time, to add life and value to our days and years. It's such a complex concept, with so many shades, and that's why I think it's such a good artistic theme. What do you first think of when you hear the term „ephemera”? - that was the question I asked as an invitation to join the exhibition.>>

The curator's notes on „Shades of Ephemerality”

„I had the joy of curating a project that, through the valuable contribution of each artist, proved to be a success. I think that together - the gallery, the artists and myself - we created something beautiful here: a story of our own about the ephemeral, we materialized our vision of this concept and I think it turned out just wonderful.

This is the second exhibition project I have worked on with People & Paintings Gallery (after ‘Branches and Roots: Tree studies’ in 2024) and I am very happy and grateful for this wonderful opportunity and for all the beautiful opportunities the gallery has given me so far, in more than two years since we have been collaborating. When I see artists respond so beautifully to an artistic proposal, to a challenge, submitting artworks through which they prove their mastery, creativity and intelligence, that is a incredible and incomparable feeling. Thank you very much to everyone and congratulations to each one of you!

The selection process was not easy because I had to choose out of very good artworks and I could only choose half of them. But I assure all the artists who sent a work for this exhibition that it was seen and appreciated. Of those that were not included here, some will appear in the end-of-year exhibitions of the gallery.” - Cosmina Marcela Oltean

- - -

Foto, afiș PPG și ilustrație de Cosmina M Oltean

O nouă disciplină opțională în programa pentru gimnaziu: „Aventura cunoașterii Universului”

Ministerul Educației și Cercetării a aprobat de curând introducerea disciplinei opționale „Aventura cunoașterii Universului” în programa pentru învățământul gimnazial, adresată elevilor din clasele a V-a și a VII-a. Noua disciplină din curriculumul la decizia elevului ar urma să se studieze începând cu următorul an școlar.

Opționalul propune o incursiune în tainele cosmosului, combinând elemente de astronomie, fizică și explorare a spațiului, adaptate vârstei și nivelului de înțelegere al elevilor. Prin activități interactive, experimente simple și observații astronomice, disciplina își propune să stimuleze curiozitatea științifică, gândirea critică și interesul pentru științele exacte.

Aprobarea acestei discipline vine ca răspuns la interesul crescut al tinerilor pentru domeniile STEM (Știință, Tehnologie, Inginerie, Matematică) și la nevoia de a diversifica oferta educațională cu teme actuale și de interes pentru viitor.

Profesorii care vor susține această disciplină vor beneficia de ghiduri metodologice și materiale didactice auxiliare, pentru a asigura un proces de predare captivant și eficient.

Am discutat mai multe pe marginea acestui subiect cu Cosmin Sorin Micloș, Ambasador al Spațiului la ESERO România și fondator al Asociației Ucenicul Astronom. Asociația pe care o conduce are o implicare directă și un rol important în proiect, lucrând alături de echipa care a făcut posibilă această reușită pentru domeniul astronomiei.

Cosmina M. Oltean: Cum a apărut ideea de a integra această disciplină în programa școlară?

Cosmin Sorin Micloș: Totul a început în anul școlar 2021-2022, când un grup de inițiativă format din profesori, specialiști și entuziaști ai astronomiei, sub coordonarea doamnei Elisabeta Ana Naghi, inspector școlar general pentru matematică și astronomie în cadrul Ministerului Educației, a pus bazele unui curs de inițiere în astronomie destinat ciclului primar.

Programa acestei noi materii a fost elaborată în parteneriat cu Agenția Spațială Română (ROSA) și Comitetul Național Român pentru Astronomie (CNRA), beneficiind de resurse educaționale internaționale oferite de NASA, ESA și alte instituții de profil.

Prin ordin de ministru, a fost introdusă oficial disciplina opțională „Start în aventura cunoașterii Universului”, începând cu anul școlar 2022-2023. Aceasta este adresată elevilor din clasele pregătitoare – a IV-a, desfășurându-se timp de doi ani, câte o oră pe săptămână.

Programa are un puternic caracter inter- și transdisciplinar, urmărind dezvoltarea curiozității, a gândirii științifice și a înțelegerii fenomenelor naturale și astronomice prin observare, explorare, cercetare și experimentare.

Printre temele abordate se regăsesc:

• Sistemul Solar, ziua și noaptea, anotimpurile, eclipsele, constelațiile;

• Călătorii în spațiu – rachete, roboți, sateliți, Stația Spațială Internațională, imponderabilitatea;

• Meserii ale viitorului – astronaut, inginer spațial, taikonaut;

• Fenomenul luminii și sunetului, poluarea luminoasă, reflexia și refracția.

CMO: De ce credeți că este importantă, ba chiar necesară o astfel de disciplină în școli?

Cosmin Micloș: Această inițiativă deschide oportunități reale pentru a stimula interesul copiilor față de știință, tehnologie și Univers, punând bazele unei generații mai curioase, mai informate și mai pregătite pentru viitor.

Dacă în urmă cu doar câțiva ani, lecțiile de astronomie se puteau desfășura doar în cadrul „Săptămânii Altfel”, acum această limitare a fost depășită.

Noua disciplină, cu frecvență de o oră pe săptămână timp de doi ani școlari, are un caracter inter- și transdisciplinar, urmărind dezvoltarea competențelor-cheie prin abordări moderne, bazate pe principiile educației STEAM (Știință, Tehnologie, Inginerie, Artă și Matematică). Conținuturile sunt corelate cu disciplinele din trunchiul comun Fizică – Matematică – Biologie – Geografie – Chimie și vizează dezvoltarea gândirii critice, a creativității și a lucrului în echipă.

Elevii vor avea ocazia să exploreze universul prin activități practice, observații directe și proiecte interactive, fiind încurajați să participe la olimpiade și concursuri precum Olimpiada Națională și Internațională de Astronomie și Astrofizică.

Această inițiativă vine în continuarea programei din învățământul primar „Start în aventura cunoașterii Universului” și răspunde noilor direcții din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023. Disciplina promovează accesibilitatea, durabilitatea și impactul educațional, contribuind la formarea elevilor pentru provocările lumii moderne și dezvoltarea unei culturi științifice solide.

Pentru mai multe informații, cadrele didactice și părinții sunt invitați să consulte programa aprobată prin ordinul menționat.

CMO: Care a fost implicarea Asociației Ucenicul Astronom în acest demers?

Cosmin Micloș: Pentru noi, ca organizație non-guvernamentală care pune un mare accent pe educația non-formală, existența unei discipline opționale dedicate astronomiei și științelor spațiale în școala primară este un pas esențial.

Asociația noastră a susținut activ demersul introducerii disciplinei opționale „Start în aventura cunoașterii Universului” încă de la început, din vara anului 2022, prin participarea la cursuri de formare pentru cadrele didactice, organizate de ESERO România la Mărișel, județul Cluj. În cadrul acestor cursuri, am susținut sesiuni de observații astronomice și activități de recunoaștere a obiectelor de pe bolta cerească, oferindu-le profesorilor o experiență directă și practică legată de cerul nopții.

Un alt moment important al programului a fost vizitarea Bazei didactice și de cercetare în științe și tehnologii spațiale, coordonată de domnul profesor Paul Dolea, unde cadrele didactice au avut ocazia să exploreze concret aplicațiile astronomiei în educație și să experimenteze metode moderne de predare a științelor spațiului.

Prin aceste activități, am contribuit la formarea cadrelor didactice și la crearea unui context autentic de învățare, bazat pe observație, experiență și conexiune directă cu domeniul științelor spațiale.

***

O echipă numeroasă de specialiști a contribuit la crearea noii discipline, aceasta fiind formată din:

Coordonator: Naghi Elisabeta Ana - Ministerul Educației

Autori: Bîdiliță Florina - Școala Gimnazială nr. 16 Oradea

Naghi Elisabeta Ana - Ministerul Educației

Biriș Mihaela Simona - Inspectoratul Școlar Județean Bihor

Boar Felicia - Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” Cluj-Napoca / Inspectoratul Școlar Județean Cluj

Borșan Maria - Școala Gimnazială „Ioan Bob” Cluj-Napoca

Brădău Cristina Diana - Liceul Teoretic „Aurel Lazăr” Oradea

Burcea Nela - Colegiul Național „Gheorghe Șincai” București

Burnete Eleonora - Școala Gimnazială „Sfântul Andrei” Mangalia

Capșa Doina - Colegiul National Pedagogic „Ștefan cel Mare” Bacău

Chiș Fineas Ioan - Liceul Teoretic „Pavel Dan” Câmpia Turzii

Chiș Paula - Colegiul National „George Barițiu” Cluj-Napoca

Cîmpean Maria Cornelia - Colegiul Național „Gheorghe Șincai” Cluj-Napoca

Citrea Luminița - Inspectoratul Școlar Județean Bihor / Colegiul Național „Emanuil Gojdu” Oradea

Cojocnean Mihaela - Colegiul Național „Alexandru Papiu Ilarian” Târgu Mureș

Cosovanu Ilie - Liceul Tehnologic „Tomșa Vodă” Solca / ISJ Suceava

Ianoși Daniel - Liceul Teoretic „Mircea Eliade” Lupeni

Jumărea Liliana - Colegiul Național „Nicolae Iorga” Vălenii de Munte

Muntean Valerica Doina - Colegiul Național „Ioan Slavici” Satu Mare

Neagu Adriana - Colegiul Național „Nicolae Iorga” Vălenii de Munte

Nour Eugenia - Școala Gimnazială „Iordache Cantacuzino” Pașcani

Roșu Elisaveta - Expert în educație

Spiridon Nicolae - Colegiul Național „Andrei Șaguna” Brașov

Stancu Iulian - Colegiul Național „Gheorghe Șincai” București

Ștefănescu Manuela - Liceul Teoretic „Alexandru Ioan Cuza” București

Tănăsescu Carmen - Colegiul Național „Andrei Șaguna” Brașov

Vakulovski Carmina - Colegiul Național „Andrei Șaguna” Brașov

Referenți de specialitate:

Cosmin Sorin Micloș - Asociația Ucenicul Astronom

Nedelcu Alin - Institutul Astronomic al Academiei Române

Bîrlan Mirel - Institutul Astronomic al Academiei Române.

***

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, Asociația Ucenicul Astronom

În pielea personajului negativ

Poveștile se repetă chiar în decursul unei singure existențe. Nu e nevoie să vorbim acum despre câte s-au întâmplat de la începuturile omenirii. Istoria e bogată în tot ce-ți poți imagina. Ideile, gândurile, trăirile – la fel, se tot repetă. Nu există idee sau gând care să se fi născut doar o dată sau care să aparțină doar unuia. Citim, observăm, spunem că vedem și înțelegem, dar rareori învățăm și tot rareori înțelegem ceea ce ar trebui înțeles.

Să ne gândim puțin la personaje și la roluri, la cum se construiește un personaj negativ și mai ales cine-l învestește, cine decide că e negativ.

Nu există poveste fără cel puțin un personaj negativ, dar răul e un cumul de trăiri și întâmplări, ceva ce apare prin procese complexe. În toate poveștile lumii, fictive sau reale, de la basmele copilăriei, romane și ecranizări, la tot ce trăim zi de zi, personajele negative sunt nelipsite. Dar, dacă privim dincolo de aparențe, observăm un adevăr fundamental: niciun personaj negativ nu se naște malefic. Monștrii nu sunt creați din nimic, ci din suferință, marginalizare și dintr-o profundă neînțelegere.

Fiecare dintre noi ajungem la un moment dat personaj negativ în povestea cuiva, oricât am încerca să nu devenim. Despre unii se vorbește așa, sunt prezentați așa, iar alții chiar devin. Într-o lume în care perspectivele sunt întotdeauna subiective, nu există eroi absoluți și nici răufăcători puri. Să ajungi antagonistul cuiva nu e greu. Dar rolurile se mai și inversează din când în când.

Cine creează monștrii?

În mituri și basme, răul apare aproape întotdeauna ca rezultat al unor traume și nedreptăți. Vrăjitoarea cea rea a fost cândva o femeie alungată și disprețuită. Regele sau conducătorul tiranic a fost cândva un copil umilit. Monstrul din întuneric a fost cândva un suflet sensibil, incapabil să se adapteze unei lumi care nu l-a acceptat. Această dinamică o vedem de-a lungul istoriei literare și cinematografice în mii și mii de povești. Dar o vedem și în jurul nostru.

Un personaj negativ se naște când latura sa emotivă și sensibilitatea profundă nu sunt înțelese, iar lumea, incapabilă să îi ofere un loc în care să se simtă acceptat, îl împinge spre întuneric. Într-un fel, orice antagonist este un personaj tragic – cineva care, în alte împrejurări, ar fi putut fi erou.

Dar totuși, ce-ar fi poveștile fără personajele negative, care pun personajele pozitive în lumină, oferindu-le un prilej de învățare și evoluție? În absența unui antagonist, eroul nu ar avea ocazia să își dovedească valorile, să își depășească limitele sau să își definească principiile. Totuși, percepția asupra acestor personaje este adesea greșită. Cel care pare pozitiv nu este întotdeauna un erou, iar cel care pare negativ nu este întotdeauna răufăcătorul absolut.

Această perspectivă ne ajută să privim dincolo de stereotipuri și să înțelegem că nimeni nu este cu adevărat malefic fără un motiv. Așa cum monștrii ficționali sunt creați prin excludere, frustrare și durere, la fel se întâmplă și în viața reală. Te-ai putea întreba: oare eu, la crearea câtor „monștri” am contribuit? Dar stăm măcar să ne întrebăm? Și, mai important, vrem să rupem acest ciclu, încercând să înțelegem înainte de a judeca?

Personaje negative iconice din literatură și cinematografie

Personajele negative sunt adesea complexe și nuanțate, iar literatura și cinematografia e plină de astfel de exemple. Redau numai câteva. Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde și La răscruce de vânturi de Emily Brontë sunt povești care m-au marcat profund.

Portretul lui Dorian Gray

Dorian Gray, protagonistul romanului Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde, este un personaj negativ complex. La început, un tânăr frumos, naiv și fermecător, dar influențat de Lord Henry Wotton, Dorian începe să vadă plăcerea și hedonismul ca principii supreme. Când își exprimă dorința ca portretul să îmbătrânească în locul său, iar el să rămână veșnic tânăr, dorința i se împlinește, iar acest miracol îl corupe treptat și îl conduce către un final tragic.

La răscruce de vânturi

Heathcliff e un personaj la fel de complex. Torturat, motivat de răzbunare, a fost crescut într-un mediu ostil și tratat ca un străin, astfel că în timp devine crud și nemilos, dar suferința lui este reală și profundă. Heathcliff este unul dintre cele mai complexe și tragice personaje negative din literatură. El nu este rău din fire, ci devine astfel din cauza felului în care a fost tratat de societate. Este un exemplu clasic al ideii că personajele negative nu se nasc așa, ci sunt modelate de experiențele trăite.

The Dark Knight și Joker (2019)

În diferite interpretări, Joker este fie un anarhist haotic, fie un marginalizat care cedează sub presiunea unei societăți crude. Filmul din 2019, în special, explorează ideea că societatea creează monștri prin indiferență și cruzime.

Marile Speranțe – Charles Dickens

O femeie bogată, abandonată în ziua nunții, Miss Havisham își dedică viața răzbunării și transformă o fetiță inocentă într-un instrument al durerii sale.

Stăpânul Inelelor – J.R.R. Tolkien

Gollum e o ființă tragică, coruptă de puterea Inelului și prinsă între două identități – una inocentă și una malefică.

Fantoma de la Operă – Gaston Leroux

The Phantom e un geniu muzical desfigurat, care își manifestă suferința și dorința de dragoste prin acțiuni violente.

Frankenstein – Mary Shelley

Probabil cel mai celebru monstru din literatură, Frankenstein e o creatură făurită de om, dar respinsă de societate și transformată într-un „monstru”. Frankenstein dorea inițial doar să fie acceptat, dar devine violent din cauza izolării și respingerii.

Lista e nesfârșită, dar personajele enumerate ne ajung pentru a înțelege cum uneori „cei răi” sunt modelați de suferință, respingere și circumstanțe nepotrivite. Răul nu este absolut, iar granița dintre bine și rău e întotdeuna fluidă.

– – –

Cosmina Marcela OLTEAN

Fotografii – cadru din filmul Portretul lui Dorian Gray, ecranizarea din 2009 și fragment din afișul filmului.

Programul intensiv de mediere culturală “Lumi ale artei” (Iași, 6-12 septembrie)

În prima parte a lunii septembrie s-a desfășurat un curs intensiv de mediere culturală adresat tinerilor care activează în instituții culturale, organizat de Asociația Culturală AltIași și găzduit de Facultatea de Arte Vizuale și Design din cadrul Universității Naționale de Artă George Enescu din Iași.

Cursul a fost însoțit de ateliere de formare în mediere artistică și patrimoniu și de conferințe susținute de profesioniști din țară și străinătate, care au punctat aspecte importante, teoretice și practice, din activitatea lor de-a lungul timpului.

Astfel, am avut ocazia să-i audiem și să învățăm de la Erwin Kessler (București), Cristian Nae (UNAGE, Iași), Alice de Dinechin (Franța), Alexia Manzano (GE/ARG), Mihaela Tilincă și Dana Sarmeș (Timișoara), iar ulterior să participăm la atelierele susținute de ei, în urma conferințelor.

Printre subiectele abordate de specialiștii invitați s-au numărat adaptarea medierii pentru diverse publicuri; cum construiești un program de mediere în cadrul unui eveniment destinat spațiului public; strategii interactive de lucru cu copiii; cum prezentăm și înțelegem arta în context muzeal; cum scriem despre arta contemporană și nu numai. S-au discutat pe larg idei în ce privește strategia de mediere, dar și idei puse deja în practică, care funcționează ca repere de bune practici.

“Medierea, pe scurt, înseamnă cum faci ca un număr cât mai mare de categorii de public, de oameni din comunitate cu interese diverse, să fie vizați, chiar implicați, să accepte / tolereze / creeze noi înțelesuri și, de ce nu, să-și deschidă mințile vizavi de lucrări de artă din spațiul public / galerii / muzee / alte instituții de cultură.

Conferințele au avut rolul de a ghida modul în care este expusă, percepută și semnificată arta contemporană atât în cadre specializate (muzee, galerii, diverse instituții culturale), cât și în spațiul public” - George Pleșu, organizator, președinte al Asociației AltIași.

Conferințele din cadrul proiectului „Lumi ale artei. Program de mediere culturală”

„Cum e cu putință ceva recent în artă”

Erwin Kessler a susținut pentru noi prelegerea cu tema „Cum e cu putință ceva recent în artă”, în Aula Magna a Universității „Al. I. Cuza”.

La întrebarea „Cum e cu putință ceva recent în artă” răspunsul pare să fie de la sine înțeles: în arta de acum nu este cu putință decât ceva recent. Fără noutate, fără ceva de ultimă oră, arta de acum riscă să nu fie a timpului nostru, a vremurilor în care atracția stă în inovație și noutate. Și totuși, cei interesați de conferința „Cum e cu putință ceva recent în artă” vin pentru că au dubii: oare să fie cu putință ceva cu adevărat nou în arta de acum? Versiunea scurtă a răspunsului este nu, nu este cu putință.

Erwin Kessler (1967) este istoric de artă, curator și filosof român, cercetător știintific la Institutul de Filosofie al Academiei Române, critic de artă la Revista 22 și director-fondator al MARe/ Muzeul de Artă Recentă, București. A făcut studii de filosofie și de istoria artei la București, Praga, Paris și Maastricht și a obținut D.E.A. la École des Hautes Études en Sciences Sociales, Paris. Este specializat în artă modernă și contemporană și în istoria și estetica artei moderne universale. A conferențiat, printre altele, la Universitățile Berkeley și Stanford, Kunstakademie Düsseldorf, Stockholm, Helsinki, Louvain, Rennes, Varșovia, Poznan, Cracovia, Praga, Budapesta, Zagreb. A publicat mai multe volume de istoria și teoria artei în țară și în străinătate. Cele mai recente apariții: „Efectul Picasso” (2023) și „Cei noi” (2024).

„Current challenges in cultural mediation in French museums”

Alice de Dinechin ne-a vorbit despre „Current challenges in cultural mediation in French museums”, la Institutul Francez din Iași. Cum arată medierea culturală în zilele noastre? Care sunt scopurile echipei departamentului educațional într-un muzeu francez? Care sunt tendințele actuale în domeniul medierii în muzeele franceze? Această conferință a oferit răspunsuri concrete la toate aceste întrebări, bazate pe exemple concrete și pe experiența profesională a invitatei.

După absolvirea Ecole du Louvre, Alice de Dinechin a lucrat aproape 15 ani în domeniul medierii culturale în muzeele franceze. A ocupat mai întâi un post de mediator cultural la Muzeul de Arte Frumoase din Lyon, a fost angajată ca șef adjunct al departamentului Educație al Muzeului de Arte din Nantes, înainte de a deveni șefă a acestui departament. În prezent, lucrează ca cercetător științific la Muzeul de Istorie din Nantes, dar luarea în considerare a diversității publicurilor rămâne în centrul preocupărilor sale.

“Reimagining Art Spaces: not only for experts, but for the people”

Alexia Manzano a explorat peisajul cultural dinamic al Berlinului, cu accent pe Institutul KW pentru Artă Contemporană. Ea a discutat despre angajamentul KW de a face arta mai accesibilă și incluzivă, străduindu-se să ajungă la un public mai larg cu expoziții care abordează probleme sociale presante. În plus, Alexia Manzano a punctat rolul finanțării publice în susținerea acestor inițiative și responsabilitatea care decurge din aceasta.

Alexia Manzano (Argentina/Germania) este șef al departamentului de educație și informare la KW Institute for Contemporary Art din Berlin, poziție pe care o deține din 2022. Cu un background eclectic în artă și implicare socială, Alexia este, de asemenea, un membru cheie al „Accessibility and Inclusion Focus Group” la KW, reflectând dedicarea ei pentru a face arta contemporană mai accesibilă pentru audiențe diverse. Înainte de rolul său la KW, Alexia Manzano a co-fondat și a condus „The Hub e.V.”, o asociație dedicată medierii artei și cercetării artistice din 2018. 

Călătoria ei în medierea artei a început în 2016 ca freelancer, unde a lucrat în muzeele din Berlin, galerii, școli, cluburi de tineret și chiar asociații pentru tinerii fără adăpost, aducând aducând arta contemporană mai aproape de cei care altfel nu s-ar fi implicat în ea. În 2021, și-a extins expertiza în calitate de stagiar științific la Muzeele de Stat din Berlin (Staatliche Museen zu Berlin), consolidându-și și mai mult cunoștințele pentru a lucra la instituții culturale.

Cristian Nae, critic și teoretician de artă, conf. univ. dr. în cadrul Facultății de Arte Vizuale și Design din cadrul Universității Naționale de Artă George Enescu din Iași, ne-a prezentat aspecte importante legate de instrumentele medierii textuale, sub toate formele în care acestea se găsesc într-o expoziție, în cadrul unei galerii ori a unui muzeu. Iar în cadrul atelierului, alături de George Pleșu, am vizitat Muzeul de Artă din cadrul Palatului Culturii din Iași, unde a fost prezentat proiectul de mediere SIMAP, care împlinește 10 ani de la implementare.

„Medierea culturală cu / pentru / despre fiecare”

Ne-am întâlnit apoi cu Mihaela Tilincă, în Sala Studio J a Muzeului Vasile Pogor, pentru a audia prelegerea cu titlul „Medierea culturală cu / pentru / despre fiecare”. În această conferință, Mihaela Tilincă a explicat ce înseamnă un program de mediere cu un design pedagogic modern, în cadrul căruia se face atât educație prin cultură, cât și educație pentru cultură.

Mihaela Tilincă este universitar (prof. dr.) și mediator cultural. Începând cu anii 2000 dezvoltă, monitorizează și implementează proiecte în educație, dezvoltare profesională și incluziune. Are un doctorat în Alfabetism și Lingvistică de la Universitatea din Lancaster/UK. Între anii 2000 și 2006 a fost directorul Centrului British Council la Timișoara. A predat începând cu anii 2008 Managementul Proiectului la programe de M.A. la Universitatea de Vest din Timișoara. Are experiență în formare, mentorat, cercetare în educație.

Dr. Dana Sarmeș (Timișoara) ne-a ghidat pașii, mai ales în a doua parte a cursului intensiv, prin procesul de realizare al unui program/plan de mediere, cu grijă la detalii și la tot ceea ce face să funcționeze sau nu planul nostru de mediere.

Toți cei care am avut oportunitatea de a lua parte la activitățile din cadrul acestui program amplu și necesar, am fost de acord că am ieșit din el cu multe gânduri și idei noi, desprinse atât din experiențele împărtășite de specialiștii alături de care ne-am format, cât și din interacțiunea cu alți colegi din țară, care activează în diferite instituții de cultură, publice sau private. Pe scurt, o experiență bogată și concentrată, care printre altele te fac să-ți dai seama ce ai și ce-ți lipsește.

Contextul care a dus la concretizarea acestui program de mediere:

“În ultimii ani, în România și la Iași arta în spațiul public a fost motiv de revoltă a comunității și scandaluri care au căpătat amploare națională: amplasarea instalaţiei lui Clemens Behr în faţa Bisericii Trei Ierarhi (2018); degradarea şi intervenţiile asupra soclului şi ariei de protecţie a Monumentului Independenţei, unde travertinul a fost înlocuit cu ciment vopsit (2019); bustul lui Goga a fost amplasat fără aprobarea Comisiei Monumentelor de For Public și a provocat proteste puternice din partea istoricilor și comunității evreiești (după 3 ani e tot acolo, chiar dacă eticheta explicativă cu privire la trecutul legionar a dispărut la scurt timp după ce a fost adăugată) (2021); sculpturile de la ediţia de anul trecut a Lunii Sculptorilor Români nu aveau numele autorului şi al lucrării, unele mai conceptuale fiind confundate cu elemente de mobilier urban (2023); instalația Labirintul lui Cristian Rusu a generat indignare publică, apărând chiar și o petiție pentru îndepărtarea ei (2023); în februarie 2024 sculptura Hidra a lui Cristian Ioniță a fost vandalizată, fiind necesară instalarea unui gard metalic pentru protecția ei.

Ce au în comun toate aceste cazuri este lipsa oricărei medieri a lucrărilor de artă, cauzată de lipsa de viziune a administrației locale și instituțiilor responsabile de amplasarea lor, cât și de lipsa unor specialiști care să inițieze și să pună în aplicare programe și acțiuni de mediere culturală. În absența unor texte curatoriale prezente în spațiul expozițional sau a unor etichete explicative, recurența unor teme și motive iconografice, precum și logica montajului cinematografic sunt singurele tehnici interpretative care funcționează pentru a oferi un context și un mod de lectură operelor artistice prezentate la Iași.” (George Pleșu, Asociația AltIași)

- - -

Activitățile organizate de Asociația AltIași, fac parte din proiectul „Lumi ale artei. Program de mediere culturală”, co-finanțat de AFCN și Primăria Municipiului Iași. Parteneri: Centrul Cultural German din Iași, Institutul Francez din Iași, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” și Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași.

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, Asociația AltIași

Toamna în pastelurile Irinei Iosip

„Tehnica implică o anume spontaneitate în timpul lucrului, putând fi combinate linii, puncte, pete, intensități ale tușei și culori diferite...”

Probabil că pastelul este cea mai potrivită tehnică prin care un artist poate exprima un gând sau un sentiment legat de anotimpul atât de bogat în culori și nuanțe, dar care generează și stări contradictorii. Ce poate face toamna cu psihicul și imaginarul unui artist? Mixajul cromatic din paleta toamnei se traduce într-un răspuns psihologic și afectiv.

Pentru un peisagist, toamna este artă în sine, prin tot ceea ce relevă. Peisajul natural de toamnă se schimbă zilnic, mai ales sub raport cromatic, fiind mereu altul în funcție de momentul zilei.

Irina Iosip, artist vizual cu studii universitare urmate la București și Iași, alege adesea să se exprime prin tehnica fină și plină de prospețime a pastelului, o tehnică artistică a cărei vechime se leagă de primele reprezentări vizuale din istoria artei: picturile rupestre. În trecut, referindu-mă acum la arta modernă, pastelul era folosit de portretiști și peisagiști pentru a realiza schițele pregătitoare ale unor picturi. În istoria artei românești, Ștefan Luchian a rămas cunoscut ca cel mai iscusit pastelist. Pastelurile sale, de o mare măiestrie și sensibilitate, se găsesc azi pe simezele tuturor muzeelor de artă din țara noastră. „Peisajele sale pastorale amintesc de căldura molcomă omului de la sat (așa cum a fost el cândva), de apropierea acestuia de natură...”, spune Irina Iosip.

Azi am aflat mai multe despre această tehnică și despre valențele ei artistice de la un practician, care va exprima și câteva gânduri personale.

Irina Iosip: “În interiorul actului artistic mă atrage în mod special expresivitatea culorii. Lucrul cu pastelul uscat este una dintre tehnicile preferate, care este însă deosebit de delicată, deoarece nu permite ștergeri sau suprapuneri de straturi fără diminuarea calității esențiale a acestui material, aceea de a-și schimba nuanța în funcție de natura luminii (naturală sau artificială), de unghiul de reflexie și intensitatea acesteia (anotimp, oră din zi). Asta datorită particularității cristalelor de pastel care, pure sau în amestec, reflectă lumina în mod diferit în condiții diferite. Materialul și structura suportului (suprafața, gradul de absorbție a pastelului, culoarea și aciditatea hârtiei) au și ele mare importanță în punerea în valoare a calităților acestui material și în stabilitatea calității și a expresivității lucrării.

Dacă am părăsit uleiul, cu ceva timp în urmă, în favoarea pastelului și a tehnicilor mixte, probabil, atunci când natura nu-mi va mai permite să discern cele mai fine variații de culoare ale cristalului pastelului, voi reveni definitiv la ulei, culori de apă, acrilice sau chiar cărbune și tuș. Deocamdată tehnicile mixte, ce includ diferite materiale, inclusiv culori de apă și foița de aur, le integrez în structura multora dintre lucrările bidimensionale sau tridimensionale”[1].

Plecând de la observațiile artistei, se pot desprinde câteva idei principale despre ceea ce înseamnă această tehnică pentru un practician. „Pastelul înseamnă suprapunere și amestec, prin diverse metode, a două sau mai multe culori. Pe de altă parte, modul de aplicare al culorilor (direcția, lungimea și lățimea liniei sau petei, intensitatea aplicării pe suport cu batonul de pastel uscat, desimea acestora etc., sunt asemănătoare hașurilor cu grafitul), alăturarea sau suprapunerea ușoară a culorilor sau intercalarea culorilor pot da o structură și consistență asemănătoare țesăturilor”, spune artista.

E pictură sau mai degrabă grafică?

„Tehnica pastelului (sec sau uleios) este revendicată dar și respinsă, în același timp, și de pictură și de grafică. Este o tehnică de graniță, contestată ca partenență. Ea poate fi și linie colorată și pată colorată delimitată în cadrul compoziției și poate genera o structură compactă asemănător tehnicii uleiului. Mai ales pastelul sec poate fi ușor manipulat pentru crearea unei lucrări de tip grafică sau pictură. Culorile cerate și uleioase sunt mai restrictive. Pastelul sec poate fi amestecat cu uleiurile specifice picturii și generează pictură, sau, unele, în amestec cu apa, generează acuarelă, acest lucru pentru că este chiar materialul de bază din care se fac culorile de ulei sau apă. În cazul unor amestecuri complexe de culoare și acoperirea suportului cu pete de culoare și mai puțin cu „hașuri”, pastelul poate fi denumit cu lejeritate ca fiind o tehnică picturală.

Se consideră o tehnică rapidă, adică facilă, deoarece, pentru pregătirea unei picturi, pe vremuri, se executau mai întâi schițe ale compozițiilor în pastel sau acuarelă. Erau lucrări pregătitoare, de studiu al formei, culorii și compoziției. Dar o lucrare definitivă în pastel are cu totul altă valoare și alt aspect decât o schiță. Tehnica implică, într-adevăr, o anume spontaneitate în timpul lucrului, putând fi combinate linii, puncte, pete, intensități ale tușei și culori diferite, conform gândului și sentimentului care ghidează mâna”.

Așa cum spune, artista a vrut și a reușit să reflecte prin aceste pasteluri lumina colorată a toamnei de afară, care ne inspiră și ne îndeamnă la visare.

Cosmina Marcela Oltean

Fotografii, pasteluri de Irina Iosip, arhiva personală

- - -

[1] Cosmina M Oltean, Irina Iosip, Interviu în Revista Luceafărul, din 9 iulie 2021, https://luceafarul.net/irina-iosip-intotdeauna-mi-a-placut-sa-experimentez-domenii-noi-sa-produc-lucruri-cu-semnificatie-sa-las-urme-palpabile

Creații ale artistului Hans Hermann, digitizate și puse în valoare într-o nouă expoziție la Muzeul de Artă Brașov

La Muzeul de Artă Brașov s-a deschis expoziția „Hans Hermann. Gravură și animație”, care se poate vizita până pe 29 septembrie.

Hans Hermann (1885 – 1980) este unul dintre cei mai importanți artiști transilvăneni din secolul al XX-lea. Repertoriul său tematic este dominat de lucrări care descriu un spațiu tradițional: monumente reprezentative şi colţuri anonime din burgurile transilvănene, cetăți țărănești și biserici fortificate, peisaje şi scene rurale, personaje în costume populare, dar şi peisaje montane. Imaginea gravată rămâne întotdeauna fidelă reprezentării obiective, indicând „un spirit metodic punând multă grijă în redarea fidelă a adevărului plastic al lucrurilor, insistând asupra detaliilor cu acea atenţie specifică gravorului”, dar reuşind „să dea unitate amănuntului făcându-l expresiv” (Julius Bielz).

“Gravurile sale servesc ca documente istorice valoroase. Ele oferă informații cu privire la aspectele arhitecturale, culturale și sociale ale regiunii, fiind mărturii vizuale ale unui trecut îndelungat și bogat, ce oferă o perspectivă unică asupra vieții, peisajelor și evenimentelor din aceea perioadă istorică. Prin interpretarea sa artistică, Hermann a înfățișat obiceiuri locale, tradiții și viața de zi cu zi, contribuind astfel la conservarea și promovarea patrimoniului cultural al regiunii. Dincolo de semnificația lor istorică și culturală, gravurile lui Hermann sunt apreciate pentru valoarea lor artistică. Folosirea pricepută a liniilor, formelor și compoziției demonstrează măiestria sa în tehnica gravurii.

Prin utilizarea tehnologiei digitale pentru animarea a 7 gravuri ale lui Hans Hermann, proiectul expozițional aduce o perspectivă inovatoare și captivantă asupra lucrărilor artistului. Astfel, se îmbogățește experiența vizuală a vizitatorilor, pe care îi încurajează să exploreze și să interacționeze cu operele de artă într-un mod inedit, contribuind la diversificarea și democratizarea accesului la artă”, transmite Alexandra Ilnițchi-Ardelean (Comunicare și Relații Publice MAB).

Muzeul de Artă Brașov deține în patrimoniu peste 240 de lucrări de gravură realizate de Hans Hermann, iar acest proiect de digitizare a operei marelui artist răspunde nevoii de valorificare a unei părți importante din patrimoniul muzeului și de asigurare a accesului publicului la lucrările de gravură aflate în prezent în depozitele instituției.

Expoziția face parte din proiectul „Explorând gravurile lui Hans Hermann. De la arta tradițională la cea digitală”, realizat de Muzeul de Artă Brașov și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

O pictură se va restaura sub privirile vizitatorilor, la Muzeul de Artă Brașov

Muzeul de Artă Brașov oferă publicului ocazia de a urmări desfășurarea unor etape din procesul de restaurare a unei opere de artă, în perioada 31 iulie – 14 august 2024, de miercuri până vineri, între orele 11-15. Dacă sunteți curioși Radu Tătaru va demonstra înlăturarea depunerilor care împiedică vizibilitatea optimă a lucrării, la sediul muzeului din Bulevardul Eroilor nr. 21, în Sala unu. Procesul va continua în laboratorul Muzeului de Artă Brașov până la finalizarea, respectiv expunerea lucrării în Galeria de Artă Românească.

Odată cu trecerea timpului, vernisurile utilizate de pictori în vederea protejării suprafețelor pictate în ulei, se pot deteriora. Adesea, acestea pot dezvolta cracluri, se pot albi ori îngălbeni. În acest ultim caz, decolorarea opacizează detaliile originale ale picturii afectându-i întreaga tonalitate cromatică. Tonurile de alb și crem devin gălbui, în timp ce albastrurile virează în verde. Curățarea vernisului îngălbenit este un proces delicat, dar poate schimba în mod dramatic aspectul general al picturii. 

Opera de artă selectată a fost realizată de artistul brașovean Friedrich Miess, „în întâmpinarea anului jubiliar al lui Honterus 1898”, conform unei inscripții aflate pe spatele lucrării. Intitulată „Portret de femeie în port săsesc (Portretul Friedei Teutsch)”, Cu prilejul dezvelirii statuii lui Johannes Honterus pe 21 august 1898, Miess a realizat portretul mătușii sale, Frieda Teutsch, după o fotografie de Carl Muschalek, cumnatul ei. În cadrul festivităților de inaugurare a monumentului, membrele Uniunii libere a femeilor săsești au fost îmbrăcate în bogate costume naționale săsești. Lucrarea a fost realizată în ulei pe pânză și are dimensiunile de 198 x 115 cm – transmite Alexandra Ilnițchi-Ardelean, referent de specialitate Comunicare și PR.

Radu Tătaru este restaurator la Muzeul de Artă Brașov din anul 2007, specializat pe conservare curativă şi restaurare pictură ulei, iar din anul 2019 îndeplinește și funcția de Șef serviciu – Secția artă. A publicat articole de specialitate cu privire la noi tehnici și metodologii de restaurare a picturilor, iar o parte din operele de artă pe care le-a restaurat sunt prezentate în expoziția de bază a Muzeului de Artă Brașov. În 2022 a publicat catalogul „Muzeul de Artă Braşov. Patrimoniu salvat”, care cuprinde o selecție de 16 picturi restaurate în laboratorul Muzeului de Artă Brașov de către specialistul Radu Tătaru. Prin munca sa de cercetare, contribuie în mod semnificativ la valorificarea și popularizarea patrimoniului Muzeului de Artă Brașov în rândul specialiștilor și cercetătorilor.

Una dintre funcțiile esențiale ale muzeului este conservarea patrimoniului, ceea ce înseamnă atât păstrarea în stare bună a materialității operelor de artă, cât și a aspectului estetic. Înainte ca lucrările de artă să ajungă în muzee pentru a fi conservate, există posibilitatea ca ele să fi suferit modificări estetice sau chiar pierderi de materie față de starea lor inițială, fie datorită vechimii lor, fie traumelor care le-a afectat integritatea.

Misiunea restauratorului este, în primul rând, să asigure integritatea lucrării, înlăturând toate problemele care pot duce la pierderea din materialele componente (desprinderi ale peliculei de culoare, rupturi ale pânzei sau lemnului suport). O a doua componentă în procesul de restaurare este prezentarea estetică. Dacă o lucrare este acoperită de depuneri de murdărie sau lacul protector este închis la culoare, mesajul artistic este greu de descifrat, iar restauratorul trebuie să le înlăture. Astfel, privitorul va avea acces la întreaga imagine, nemărginit, fie pentru a o admira, în calitate de vizitator al unui muzeu, fie pentru a o studia, în calitatea de cercetător sau istoric de artă.

Veți avea ocazia de a interacționa cu specialistul restaurator pentru a afla secretele profesiei sale. Accesul publicului se face în baza biletului de vizitare a muzeului.

Foto, MAB