Scurtă istorie a tehnicii fotografice în expoziția “1001 Aparate și Accesorii Foto”

Aparatul de fotografiat are o istorie de aproape 200 de ani, însă principiul optic pe care se bazează este cunoscut de peste două milenii. Filosoful grec Aristotel descria încă din secolul al IV-lea î.e.n. fenomenul camerei obscure, dispozitiv care avea să fie studiat și perfecționat de-a lungul timpului. În Renaștere, Leonardo da Vinci i-a explicat în detaliu funcționarea, iar artiști precum Johannes Vermeer se consideră că au utilizat acest principiu pentru realizarea unor compoziții remarcabile. Camera obscură reprezintă fundamentul optic al fotografiei și, mai târziu, al cinematografiei, marcând începutul unei revoluții a modului în care omul a învățat să surprindă și să păstreze imaginea.

Călătoria fotografiei în România începea în secolul al XIX-lea, evoluând într-un ritm destul de accelerat de la primele aparate voluminoase (aparate masive din lemn, cu burduf) și plăcile de sticlă la peliculele portabile și, mai târziu, la tehnologia digitală. În decurs de aproximativ un secol, fotografia s-a transformat dintr-un proces complex, rezervat profesioniștilor, într-un mijloc accesibil publicului larg, iar arta portretului, practicată în elegantele studiouri fotografice interbelice din București și din alte mari orașe ale țării, a devenit treptat parte din viața de zi cu zi a celor care au avut posibilitatea de a-și procura un aparat. Evoluția tehnologică și artistică a fotografiei poate fi urmărită prin câteva etape esențiale.

Pionieratul și plăcile umede (secolul al XIX-lea)

Primele fotografii erau realizate cu aparate masive din lemn, prevăzute cu burduf și montate pe trepied. Unul dintre cei mai importanți pionieri ai fotografiei din România, Carol Popp de Szathmári, a rămas în istorie prin documentarea Războiului Crimeii, dar și prin numeroase fotografii, picturi sau desene ce ilustrau peisaje și oameni din spațiul românesc. Fotografiile sale erau realizate pe plăci de sticlă tratate cu substanțe fotosensibile, proces care necesita vaste cunoștințe, măiestrie și precizie. Ulterior, aparatele au devenit mai compacte, fiind construite din metal și păstrând mecanismul cu burduf, ceea ce le-a făcut mai ușor de transportat și utilizat.

Stereoscopul este un dispozitiv optic destinat vizualizării imaginilor bidimensionale în relief (cu efect 3D). Acesta utilizează două fotografii ale aceluiași subiect, realizate din unghiuri ușor diferite, imitând modul în care percep lumea cei doi ochi ai omului, aflați la o distanță de aproximativ 6–7 cm. Fiecărui ochi îi este prezentată o imagine diferită doar la nivel de detaliu, iar creierul le suprapune, creând impresia de adâncime și volum. Stereoscoapele, realizate inițial din lemn, apoi și din metal, au fost extrem de populare ca formă de divertisment în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Prin intermediul lor, oamenii puteau “călători” virtual în locuri în care nu puteau ajunge altfel în vremuri în care călătoriile erau rezervate doar celor mai norocoși. Alte imagini stereoscopice prezentau scene din filme sau povești pentru copii. În expoziție puteți descoperi atât modelul clasic din lemn și metal, cât și variante mai recente, din plastic (anii ‘50-’80).

Epoca de aur a studiourilor (1920–1940)

În perioada interbelică, fotografia de salon și fotografia de legitimație cunosc o dezvoltare fără precedent în România. Studiourile fotografice devin tot mai numeroase, iar portretul fotografic se transformă într-un simbol al statutului social și al modernității. Aparate performante, produse de companii precum Leica sau Zeiss Ikon, ajung în atelierele fotografilor profesioniști din București și din întreaga țară, contribuind la realizarea unor impresionante arhive de portrete, imagini de familie și documente vizuale ale epocii.

Aparatele de masă (1950–1980)

În a doua jumătate a secolului al XX-lea, fotografia devine tot mai accesibilă publicului larg. Pe piața românească ajung aparate de fabricație sovietică, precum Smena, Zenit sau FED, dar și modele est-germane, precum Praktica și Exakta. Odată cu răspândirea acestora, fotografia se transformă într-un hobby practicat de mii de români, care își imortalizează familia, vacanțele la mare sau în stațiuni, excursiile montane și momentele importante din viața de zi cu zi.

Revoluția analogică târzie și tranziția

În ultimele decenii ale fotografiei pe film, aparatele care utilizau pelicula de 35 mm au devenit standardul atât pentru amatori, cât și pentru profesioniști. Modelele produse de Olympus, Canon, Nikon și alți producători consacrați, alături de aparatele compacte cu bliț încorporat, au dominat piața până la începutul anilor 2000, când tehnologia digitală a început să înlocuiască fotografia analogică.

Anii ‘70: Trecerea spre digital

Primul aparat foto digital a fost construit în 1975 de Steven Sasson, inginer al companiei Kodak. Dispozitivul cântărea aproape patru kilograme, realiza imagini alb-negru cu o rezoluție de numai 0,01 megapixeli și înregistra fiecare fotografie pe o casetă magnetică, procesul de salvare durând aproximativ 23 de secunde. Deși rudimentar după standardele actuale, acest prototip a marcat începutul revoluției digitale care avea să transforme complet fotografia.

Un loc aparte în istoria fotografiei îl ocupă aparatul Polaroid, inventat în 1947 de americanul Edwin Land. Acesta permite obținerea unei fotografii dezvoltate aproape instantaneu, datorită unui film special care conține propriul sistem de developare. După expunere, fotografia trece printre role presoare care distribuie uniform substanțele chimice necesare, iar imaginea apare treptat sub ochii utilizatorului, fără a fi nevoie de un laborator fotografic.

În expoziția de la Muzeul Oltului și Mureșului Superior din Miercurea Ciuc veți putea descoperi aparate fotografice, accesorii și echipamente reprezentative pentru fiecare dintre aceste etape, ilustrând evoluția tehnologică și artistică a fotografiei de-a lungul ultimelor două secole. Expoziția este deschisă până pe 31 octombrie 2026, iar pentru date suplimentare puteți consulta website-ul sau pagina de Facebook: MNCR - Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni.

Foto, text - Cosmina Marcela OLTEAN

„Shadows of the Landscape” — dialog între peisaj, memorie și corp

O nouă expoziție de artă contemporană invită publicul să regândească relația dintre om și mediul natural, punând în centrul experienței percepția și memoria locurilor ca prezențe vii în corpul și mintea privitorului.

„Shadows of the Landscape”, creație a artistei portugheze Ânia Pais, poate fi vizitată la Contemporar până în 31 ianuarie 2026. Expoziția este parte din programul internațional de rezidențe Studiotopia și este organizată de Centrul Cultural Clujean (CCC), în cadrul ediției Challenge #3: If We Opened People Up, We’d Find Landscapes.

Vernisajul a avut loc pe 9 decembrie 2025 cu participarea colaboratorului artistic în domeniul sunetului, João Feio. Curatoare este Gabriela Moldovan, iar coordonator de program e Corina Bucea.

Expoziția este rezultatul unui proces de cercetare de un an, în care artista a colaborat îndeaproape cu omul de știință Tibor Hartel, specializat în ecologie și conservare, ca parte a dialogului transdisciplinar propus de Studiotopia.

În loc să prezinte peisajul doar ca imagine vizuală, proiectul explorează cum mediile par a rămâne în corpul și memoria noastră, influențând percepțiile emoționale mult după ce locurile dispar din câmpul vizual. Lucrările din expoziție funcționează mai puțin ca reprezentări și mai mult ca invitații la locuire senzorială a acelor spații unde materia, memoria și sensibilitatea se intersectează.

„Suntem o extensie a peisajelor pe care le locuim. Ele ne modelează memoria, corpul și identitatea, devenind parte din felul în care ne raportăm la lume. Atunci când ne îndepărtăm de natură, pierdem nu doar un cadru exterior, ci și o formă profundă de conectare cu noi înșine – un cordon ombilical simbolic care ne hrănește, ne stabilizează și ne susține devenirea” – subliniază echipa de proiect.

Pentru artista portugheză Ânia Pais, această relație nu este una abstractă, ci una trăită intens, corporal. Rezidența din cadrul programului Studiotopia a funcționat ca un proces de revelație: o explorare a modului în care legătura dintre oameni și natură lasă urme emoționale durabile în memorie și identitate, transformând peisajul într-un spațiu interior.

Prima instalație din cadrul expoziției pornește de la un gest arhaic și profund colectiv: ritualul ridicării fânului. Lucrând cu paie și lut, materiale primare și efemere, artista reactivează o formă de cunoaștere transmisă prin corp și comunitate. Paiele, strânse împreună cu tatăl ei de pe un câmp din localitatea natală, devin un limbaj vizual și afectiv – o extensie a mâinilor care le-au adunat, a timpului petrecut împreună, a muncii care leagă generațiile.

Cele trei piese ale instalației, realizate din paie și teracotă, par suspendate între cer și pământ, într-un echilibru fragil care evocă ciclurile naturale ale existenței. Ele vorbesc despre întoarcere, despre continuitate și despre ideea că „tot ce vine din pământ se întoarce în pământ”, într-un proces inevitabil, dar profund reconciliator.

A doua instalație se inspiră din insula de pe lacul Chios – un loc vizibil, dar inaccesibil. Concepută ca un spațiu care poate fi privit, dar nu atins, lucrarea propune o altă formă de relaționare cu peisajul. Aici, distanța nu echivalează cu separarea, ci devine un exercițiu de respect, contemplare și smerenie. Este o invitație la a recunoaște că anumite locuri, amintiri sau forme de cunoaștere își păstrează forța tocmai prin inaccesibilitate.

„Shadows of the Landscape” propune o abordare contemplativă asupra peisajului: acesta nu mai este doar un fundal, ci o prezență ce reverberează în întregul corp al percepției, invitând la o reconectare cu natura ca experiență internă, nu doar ca imagine externă.

 Proiectul artistic este o meditație sensibilă asupra apartenenței, memoriei și relației noastre cu pământul – un dialog între materialitate și absență, între apropiere și distanță, între ceea ce putem atinge și ceea ce putem doar contempla.

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto și date - CCC

„Puncte de vedere 2” – o hartă afectivă a percepției

În mijlocul sezonului cultural de iarnă, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” din Botoșani, deschide un dialog vizual deosebit între grafică tradițională și arte media contemporane prin expoziția Puncte de vedere 2, semnată Cezarina Florina Caloian, artist vizual și lector universitar la Universitatea Națională de Arte George Enescu din Iași. Vernisajul a avut loc pe 12 decembrie 2025, în sala „Horia Bernea”, iar expoziția rămâne deschisă publicului până pe 10 ianuarie 2026.

Un proiect în oglindă cu propria percepție

Puncte de vedere 2 propune o serie de lucrări care pun grafica, animația și instalația artistică în relație directă cu experiența vizitatorului. Expoziția este structurată ca un traseu afectiv, în care semnul grafic elementar – punctul – funcționează ca nucleu al unor explorări spațiale, temporale și introspective. Vizitatorul este invitat să parcurgă un spectru de stări și percepții care nu se limitează la suprafața vizuală, ci devin experiențe tactile și auditive.

Conform comunicatului oficial, expoziția cuprinde lucrări de gravură, animație și instalație, reunind tradiția tehnicii grafice cu mijloace moderne de expresie artistică.

Un ecosistem vizual și corporal

Expoziția își propune să depășească granița optic-spațială a artei convenționale. Prin combinarea gravurii cu elemente de animație și instalație, artista construiește un „ecosistem vizual” în care privirea vizitatorului nu este doar un receptor pasiv, ci parte activă din fluxul interpretativ. Această abordare reflectă interesul artistei pentru modul în care imaginea, semnul și mișcarea pot genera sensuri multiple atunci când sunt puse în dialog.

Deși accentul e pus în special pe tradiția graficii și pe latura reflexivă a actului vizual, elementele de animație și instalație dau o dinamicitate aparte spațiului expozițional, mobilizând energia privitorului într-un dialog direct cu lucrările.

O continuare

Expoziția Puncte de vedere 2 este o continuare și extindere a proiectului anterior Puncte de vedere, prezentat în septembrie 2025 la Centrul Internațional de Artă Contemporană – Baia Turcească, Galeria Octogon din Iași.

Expoziția inițială propunea un jurnal vizual în care punctul devenea o metaforă a percepției umane și a raportului cu realitatea exterioară și cea interioară. Criticul de artă Maria Bilașevschi descria atunci proiectul ca o „cartografiere a stărilor interioare prin pulsații vizuale și ritmuri speculative”, accentuând legătura dintre gravură, animație și instalație ca forme de meditație asupra percepției.

Proiectul artistic Puncte de vedere punea accentul pe rolul semnului ca non-text – un element care nu doar reprezintă, ci evocă procese mentale și afective în interacțiunea cu privitorul.

O artă a introspecției

Puncte de vedere 2 se înscrie în tendințele contemporane de explorare a hibridului vizual, unde granițele dintre tradiție și inovație se estompează pentru a da naștere unei experiențe estetice complexe. Prin această expoziție, Cezarina Caloian reiterează angajamentul său față de o artă care nu se limitează la privire, ci solicită întreaga sensibilitate a publicului. Expoziția de la Memorialul Ipotești nu este doar o prezentare de lucrări, ci un spațiu de reflecție asupra modului în care privim, simțim și înțelegem lumea din jurul nostru.

Note despre artistă

Cezarina Florina Caloian s-a născut la Iași, în 1981 și are un parcurs profesional solid în domeniul artelor vizuale. Absolventă a Facultății de Arte Vizuale și Design din Iași, secția Grafică, și doctor în arte vizuale din 2009, ea este conferențiar universitar habilitat la specializarea Grafică în cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași. Expoziția Puncte de vedere 2 marchează un punct important în evoluția sa artistică și profesională, consolidând tema explorării percepției în grafică și media.

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, Ana Maria Micu & Cezarina Caloian

//

“Points of View 2” – Mapping Perception

In the midst of the winter cultural season, the Ipotești Memorial House within the National Center for Mihai Eminescu Studies in Botoșani opens a distinctive visual dialogue between traditional printmaking and contemporary media arts through the exhibition Points of View 2, signed by Cezarina Florina Caloian, visual artist and university lecturer at the “George Enescu” National University of Arts in Iași. The exhibition opened on December 12, 2025, in the “Horia Bernea” Hall, and remains open to the public until January 10, 2026.

A project mirroring one’s own perception

Points of View 2 presents a series of works that bring printmaking, animation, and artistic installation into direct relation with the visitor’s experience. The exhibition is structured as an affective journey, in which the elementary graphic sign functions as a nucleus for spatial, temporal, and introspective explorations. Visitors are invited to move through a spectrum of states and perceptions that extend beyond the visual surface, becoming tactile and auditory experiences as well.

According to the official press release, the exhibition includes works of printmaking, animation, and installation, bringing together the tradition of graphic techniques with contemporary means of artistic expression.

A visual and bodily ecosystem

The exhibition aims to transcend the optical–spatial boundaries of conventional art. By combining printmaking with elements of animation and installation, the artist constructs a “visual ecosystem” in which the viewer’s gaze is no longer a passive receptor, but an active participant in the interpretative flow. This approach reflects the artist’s interest in the ways image, sign, and movement can generate multiple layers of meaning when placed in dialogue.

Although the emphasis remains primarily on the tradition of graphic art and the reflective dimension of the visual act, the elements of animation and installation introduce a particular dynamism into the exhibition space, mobilizing the viewer’s energy in a direct dialogue with the works.

A continuation

Points of View 2 represents a continuation and expansion of the earlier project Points of View, presented in September 2025 at the International Center for Contemporary Art – Baia Turcească, Octogon Gallery in Iași.

The initial exhibition proposed a visual journal in which the graphic sign became a metaphor for human perception and for the relationship between external reality and inner experience. Art critic Maria Bilașevschi described the project at the time as “a cartography of interior states through visual pulsations and speculative rhythms,” emphasizing the connection between printmaking, animation, and installation as forms of meditation on perception.

The artistic project Points of View foregrounded the role of the sign as non-text—an element that does not merely represent, but evokes mental and affective processes in its interaction with the viewer.

An art of introspection

Points of View 2 aligns with contemporary tendencies toward the exploration of visual hybridity, where the boundaries between tradition and innovation blur, giving rise to a complex aesthetic experience. Through this exhibition, Cezarina Caloian reiterates her commitment to an art practice that does not limit itself to sight alone, but engages the viewer’s full sensibility. The exhibition at the Ipotești Memorial is not merely a presentation of works, but a space for reflection on how we see, feel, and understand the world around us.

Notes on the artist

Cezarina Florina Caloian was born in Iași in 1981 and has developed a solid professional trajectory in the field of visual arts. A graduate of the Faculty of Visual Arts and Design in Iași, specializing in Graphics, and holder of a PhD in Visual Arts (2009), she is currently a habilitated associate professor in Graphics at the “George Enescu” National University of Arts in Iași. The exhibition Points of View 2 marks an important moment in her artistic and professional evolution, consolidating her ongoing exploration of perception within graphic art and media practices.

Cosmina Marcela OLTEAN

Photo credits - Ana Maria Micu & Cezarina Caloian

Between Myth and Memory: "Where the Sky Burns" – A Solo Show by Diana Serghiuță

The Brașov Art Museum is currently hosting Where the Sky Burns, a solo exhibition by visual artist Diana Serghiuță, under the curatorial vision of Mihai Zgondoiu.

Featuring Diana Serghiuță’s latest body of work, the exhibition marks a meaningful return to her native Brașov. For the first time, the local audience is invited to experience her art in a dedicated solo presentation. Currently living and working in Arad, the artist brings with her a rich, symbolic visual language shaped by personal mythology and introspective exploration.

Running through August 18, 2025, the exhibition leads viewers into an evocative world where timeless symbols—such as the serpent, fire, and the tear—are reimagined through a distinctly contemporary artistic vocabulary. "The artist transforms these archaic symbols into a personal alphabet, rich in ambiguity and meaning. Each work becomes both a philosophical inquiry and a meditative space, where the act of looking turns into a rite of passage," explains Alexandra Ilnițchi-Ardelean, responsible for Communication and PR at the Brașov Art Museum.

"Beyond the dense, gestural painting and the ethereal, almost sacred sensuality of her drawing, the exhibition invokes cultural memory, recovering forgotten meanings in a world increasingly consumed by material reality," she adds.

* * *

Born in 1985 in Brașov, Diana Serghiuță is a visual artist whose work delves into the intricate and vulnerable dimensions of the human psyche. A graduate of the Faculty of Fine Arts and Design in Timișoara, with a focus on Painting, she completed her Master’s studies in 2010, followed by a PhD in Visual Arts at UVT in 2016.

Her artistic approach gives shape to emotional and psychological states that reside at the threshold between reality and imagination. Serghiuță’s compositions open up intimate, symbolic spaces—laden with personal references and veiled narratives—where memory and identity intersect. Her visual language is infused with a contemporary, feminine sensibility, reinterpreting fragments of her own life into poetic, often enigmatic forms. She currently lives and works in Arad, Romania.

Mihai Zgondoiu (born 1982, Mediaș) is a multidisciplinary visual artist, independent curator, and gallerist, with a PhD in Visual Arts from the National University of Arts in Bucharest (UNArte). He currently teaches as a Lecturer at the Faculty of Arts and Design, West University of Timișoara (UVT).

Zgondoiu is the founder of Atelier 030202, a contemporary art space in Bucharest dedicated to experimental practices, and co-founder of the visual culture magazine PROPAGARTA. Actively engaged in both the academic and independent art scenes, he lives and works between Bucharest and Timișoara.

Photos by Brașov Art Museum

World Press Photo 2025: Pulsul lumii într-o cronică vizuală a prezentului

·         World Press Photo 2025 continuă tradiția uneia dintre cele mai prestigioase competiții de fotografie documentară și fotojurnalism din lume. Organizat anual de Fundația World Press Photo, cu sediul în Amsterdam, concursul premiază cele mai puternice și relevante imagini realizate de fotojurnaliști, documentariști și fotografi din întreaga lume.

Concursul din 2025 a atras 59.320 de imagini de la 3.778 de fotografi din 141 de țări. Încă din 2022, World Press Photo folosește un sistem regional de jurizare, împărțind lumea în 6 regiuni geografice pentru a asigura o mai bună reprezentare globală. Selecția a fost astfel realizată în două etape: cea regională, urmată de cea globală, la care au participat președinții regionali și un președinte global.

Fotografiile premiate fac parte din categoriile Fotografia anului (World Press Photo of the Year), Povestea anului, Proiecte pe termen lung și Forme inovatoare de narațiune vizuală. Jurizarea este realizată de un juriu internațional format din editori, fotografi și experți din fiecare regiune.

Temele ediției 2025

Juriul global, condus de Lucy Conticello, Director de Fotografie la revista M a publicației Le Monde, a evidențiat trei teme majore în selecția din acest an: conflicul, migrația și criza climatică, acestea fiind prezentate ca povești despre reziliență, familie și comunitate.

Mesajul ediției 2025

Ediția din acest an pune accentul pe puterea jurnalismului vizual de a spune adevăruri incomode, de a păstra vie memoria unor evenimente ignorate sau deformate, și de a conecta oameni de pe tot globul cu realitățile comune.

Câștigătorii World Press Photo 2025

Pe 17 aprilie 2025, la Amsterdam, a fost anunțată fotografia câștigătoare a titlului World Press Photo of the Year: este vorba despre un cadru semnat de Samar Abu Elouf (palestiniană stabilită în Doha), ce redă portretul emoționant al lui Mahmoud Ajjour, un băiat palestinian de 9 ani care și-a pierdut ambele brațe în urma unui atac israelian în Gaza, fotografie realizată pentru The New York Times.

Juriul a apreciat puterea narativă și contextul istoric al imaginii, care reflectă suferința profundă a civililor în timpul conflictului din Gaza.

Alte imagini remarcabile premiate

Printre cei 42 de câștigători regionali se numără:

•          John Moore (SUA) – imagine cu migranți chinezi la granița SUA-Mexic.

•          Amanda Perobelli (Brazilia) – documentarea inundațiilor devastatoare din statul Rio Grande do Sul.

•          Kiana Hayeri (Iran/Canada) – proiect pe termen lung despre viața femeilor sub regimul taliban din Afganistan.

Lista întreagă a câștigătorilor se vede aici [https://www.worldpressphoto.org/collection/photocontest/2025].

„Am făcut alegerile cu ochii pe mixul final. Pe cât de mult premiul World Press Photo Contest este o recunoaștere imensă pentru fotografi, care lucrează adesea în circumstanțe dificile, este și o recapitulare a evenimentelor majore ale lumii, oricât de incomplete. În calitate de jurați, am căutat imagini despre care oamenii să poată începe conversații” – preciza Lucy Conticello, președintele juriului global al concursului în 2025.

Fotografie, John Moore (SUA)

“Imaginile câștigătoare sunt cele care ne invită să ne oprim, sau cel puțin să ne oprim și să reflectăm, mai degrabă decât să continuăm să derulăm la următorul lucru. Multe dintre imagini transcend momentul în care au fost surprinse pentru a simboliza ceva ce juriul a considerat semnificativ din punct de vedere social, politic și istoric.” - Finbarr O’Reilly, președintele juriului pentru Europa

Expoziția itinerantă – în toată lumea și în România

După anunțarea câștigătorilor în aprilie 2025, expoziția World Press Photo 2025 a pornit ca de obicei în turneul global, în peste 100 de orașe din mai mult de 45 țări.

Expoziția include imaginile câștigătoare și proiectele selectate, oferind o viziune de ansamblu asupra celor mai importante evenimente și teme ale anului: conflicte, crize climatice, mișcări sociale, identitate, drepturile omului, dar și momente de speranță și umanitate.

Calendarul expozițiilor se poate consulta aici [https://www.worldpressphoto.org/calendar].

La noi, expoziția e în desfășurare în intervalul 2 mai – 1 iunie, în Piața Universității din București, unde vizitatorii pot vedea cele mai marcante imagini ale anului, într-o expoziție în aer liber, accesibilă publicului larg.

Cosmina Marcela OLTEAN

Sursă date și foto, website-ul oficial WPP [https://www.worldpressphoto.org/]

 

Mari artiști contemporani, pe simezele Galeriei de Artă a Consiliului Județean Harghita: acad. Mircia Dumitrescu și dr. Florina Breazu

Zilele trecute s-a deschis expoziția FREE Camp, rezultat al Atelierului Internațional de Arte Vizuale cu același nume, ajuns la ediția XX. O ediție aniversară despre care artistul și curatorul Botár László spunea că poate fi privită “ca o încununare” a activității de două decenii, în care au avut loc atâtea întâlniri artistice - între generații, naționalități, stiluri și tehnici artistice, schimburi de idei și experiențe, menite să vorbească despre libertatea creației, despre formă, lipsa formei, culoare sau nonculoare.

Participanții la FREE Camp 2024. Artiști și critici.

În timp, taberele FREE Camp au reunit peste 100 de artiști vizuali din 16 țări. În ediția curentă întâlnim 10 artiști din 5 țări, fiecare cu viziunea și universul său. Ca și în cazul edițiilor trecute, spațiul expozițional e dominat de culoarea vibrantă, care devine o expresie a vitalității și libertății. Mă voi opri la două cazuri artistice aparte, descoperite aici: Mircia Dumitrescu și Florina Breazu.

Mircia Dumitrescu, între arte vizuale și literatură

M.D. în atelier. Foto, Radio România Cultural

Mircia Dumitrescu (n. 1941, Căscioarele, Călărași), unul dintre cei mai importanți artiști contemporani din România, este grafician, gravor-ilustrator, pictor şi sculptor, doctor în Arte vizuale, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, Doctor Honoris Causa al Universității „Ovidius“ din Constanța și Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iaşi.

În 2007 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, categoria „Literatură“, iar în 2002 primise acceaşi distincţie la categoria „Arte plastice“. În aprilie 2013 era ales membru corespondent al Academiei Române, în cadrul secţiei de Arte, arhitectură şi audiovizual.

Artistul a manifestat întotdeauna o afinitate specială cu literatura. Cunoscut ca prieten apropiat al poetului Nichita Stănescu, pe care îl citează cu fiecare ocazie și care i-a dedicat un decalog, Mircia Dumitrescu s-a apropiat foarte mult, spiritual și ideatic, și de universul eminescian, mai ales în urma implicării în amplul proiect de digitizare a operei marelui poet.

Eugenia Vodă remarca: “Dumneavoastră sunteți omul care a stat cel mai mult în compania scrisului eminescian, la propriu... Dumneavoastră vi se datorează o operă formidabilă…”. (Profesioniștii, ianuarie 2021)

“Ediţia facsimilată a Manuscriselor lui Eminescu în 38 de volume, realizată sub egida Academiei Române şi îngrijită de academicianul Eugen Simion şi Mircia Dumitrescu, rămâne a fi unul dintre cele mai importante evenimente ale culturii române postdecembriste. Din cele 45 de caiete dăruite de Titu Maiorescu, în data de 25 ianuarie 1902, Academiei Române – „pentru a servi celor ce se vor ocupa în viitor” – Mircia Dumitrescu a facsimilat în total 38 de volume, care au 16.000 de pagini”. (Academia Română citată în Revista Contemporanul, 1 februarie 2022)

“Pentru mine cititul, apropierea de cultură a fost o construcție. De altfel, artistul ce trebuie să facă? Meditează asupra existenței. Cred că orice om face același lucru. Iar la un artist e problema lumbajului și a formei asupra limbajului. Deci aceste lucruri trebuie să se lege. (...)”, sublinia artistul într-un interviu pentru Radio România Cultural (Ascultă vocile de azi, 21 decembrie 2023).

Această legătură specială cu literatura face ca astăzi atelierul artistului să se găsească în clădirea Muzeului Național al Literaturii Române, acolo unde merge și lucrează cu mult drag, înconjurat de prieteni, după cum mărturisește.

Din parcursul artistic

Prima expoziție personală o prezenta în 1973, după care a urmat o pauză de 35 de ani, spre uimirea multora. A mai expus în 2008, 2012, 2017, iar “în 2021 m-am încăpățânat și am trântit patru expoziții simultan”, glumea artistul. Despre această prezență redusă în spațiul public afirma că i se pare absolut firească, deoarece artistul nu trebuie să se grăbească să-și arate creația, iar dacă o arată rar, asta nu înseamnă că nu lucrează. “Pentru mine o expoziție e o construcție precisă, care încheie un demers”.

Lucrări de M. Dumitrescu din expoziția FREE Camp

Despre ilustrațiile sale cu caracter grotesc spunea: “Nu-mi plac lucrările de atârnat pe pereți. Îmi place ca o lucrare să transmită ceva și să fie asemeni unui roman sau unei poezii” - în dialog cu Eugenia Vodă (Profesioniștii, ianuarie 2021).

“N-am vrut să intru într-o rutină, să intru într-o manieră. Mă consider un grafician. Țin foarte mult la desen. Desenul e alfabetul oricărui artist, după mine, pentru că el îți face ochiul și în același timp trebuie să ai mâna foarte bună.” (Ascultă vocile de azi, Radio România Cultural, 21 decembrie 2023).

Referitor la cotă spune că nu știe care îi corespunde. “Cred că arta nu e de vânzare. (…) Am dăruit multe lucrări, dar aș fi vrut să fie păstrate. Dacă tu vinzi pe gustul celui care vrea să cumpere, în momentul ăla te-ai pierdut. Trebuie să încerci să fi tu, în toate condițiile, și să nu vrei să faci gustul celuilalt... Să nu faci pentru altcineva.” (idem) 

Legat de evoluția artei românești recente afirma că “(...) datorită cenzurii intelectuale, am fost atât de dornici să ne sincronizăm cu arta occidentală, încât am început să ne pierdem pilonul nostru național. De multe ori dorința de a fi sincron, să fim egali, ne-a dus într-un vârtej.” (idem)

“Lăzarea”, colorate și aerograf pe hârtie, realizată în 1980

Unul dintre frumoasele semne ale trecerii maestrului prin Harghita este o lucrare grafică ce ilustrează un bastion al castelului Lazar. Lucrarea “Lăzarea”, în creioane colorate și aerograf pe hârtie, e realizată în 1980, în cadrul taberei de arte plastice de la castelul Lazar, tabără care a luat ulterior forma atelierului FREE Camp de la Miercurea Ciuc (n.r. această lucrare nu se regăsește în expoziția curentă).

Florina Breazu – culoare, armonie, antimaterie

Florina Breazu (n.1973) a urmat primele studii la Chișinău, inclusiv pe cele liceale, iar pentru formarea academică a ales România, „pentru a învăța altceva” – spunea artista. Așa că a plecat la Cluj, unde a studiat arte textile, apoi la Iași, pe urmă la București, la școala doctorală. „Colaborările, comunicările cu artiștii și profesorii români m-au inspirat foarte mult (...)”, sublinia Florina Breazu într-un interviu pentru Teleradio Moldova.

După revenirea la Chișinău, în paralel cu practica artistică, a predat istoria artei, iar acest rol pedagogic și l-a asumat timp de peste 20 de ani. Pandemia dar și un nou rol, cel de președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din Chișinău, au determinat-o să renunțe în cele din urmă la predat. Este, de asemenea, critic de artă.

„Fiecare artist e un univers. (…) O expoziție e un examen pentru un artist. Este atunci când etalezi cercetările tale estetice, vizuale, pe care le-ai elaborat în ultimii ani.”

Arta Florinei Breazu se concretizează într-o pictură abstractă, o „antimaterie ce vine să dizolve forma, să dizolve consistența cromatică”, după cum o prezintă artista. În spațiul galeriei din Miercurea Ciuc putem regăsi lucrări din seriile “Antimaterie” și “Pioni”. Arta ei se caracterizează prin armonie, finețe și căldură, exprimate prin culoarea și materia care trimit la imaterial.

Lucrări de Florina Breazu din expoziția FREE Camp

În cadrul expoziției veți regăsi și lucrări ale artistei Inga Edu (Chișinău), o operă din care transpare mereu bucuria și energiile pozitive. “Niciodată nu pictez când mă simt rău. Pictez numai când mă simt bine”, spunea artista, pentru a exprima astfel doar sentimente și emoții pozitive către public.

Lucrări de Inga Edu din expoziția FREE Camp

Expoziția se poate vizita până pe 21 august, după care va fi itinerată la Galeria Artoteca, din cadrul Bibliotecii Municipale București.

Cei 10 artiști expozanți sunt: Florina BREAZU (MD), BUDAHÁZI Tibor (HU), Mircia DUMITRESCU (RO), Inga EDU (MD), FAZAKAS Csaba (AT), KENTELKI Gábor (RO), KÁNTOR József (HU), ChaRyong KO (KR), ORBÁN Anna-Mária(RO), BOTÁR László (RO).

- - -

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, arhive personale și Centrul Cultural Județean Harghita

Expoziția "Autumn in...", o poveste colorată

La People & Paintings Gallery (New York) s-a desfășurat expoziția Autumn in..., în perioada 6 - 17 noiembrie, ultima expoziție jurizată a anului, ce scrie povestea toamnei care e deja la final. Au fost prezentate 20 de viziuni subiective în 20 de lucrări ce alcătuiesc un jurnal vizual inedit. Au participat artiști din 9 țări, cu lucrări în diferite tehnici, prin care au căutat să transmită gânduri și sentimente generate de acest sezon plin de culoare și melancolie.

Am avut bucuria de a mă număra printre ei. Mi-au fost selectate și incluse în expoziție 3 lucrări personale - o ilustrație și două fotografii.

Expoziția se poate vizualiza făcând un tur virtual aici:

https://peopleandpaintings.com/exhibitions/autumn_in

De asemenea, se va lansa curând și catalogul expoziției, ce va conține toate lucrările expuse.

Despre colaborarea cu PPG

Am bucuria de a lucra cu People & Paintings Gallery, cu sediul fizic în New York, dar care desfășoară o bogată activitate și în mediul virtual, de la începutul anului 2023, timp în care mi s-a dat ocazia să mă implic în calitate de curator în două expoziții din programul galeriei pe anul 2023 (“Contemplation” a artistei Catherine Hatton din Spania și “My World” a artistului Ivan Klymenko din Praga) și recent în calitate de artist în expoziția “Autumn in…”.

Pentru 2024 mi s-a oferit generoasa oportunitate de a propune un proiect de expoziție, care a fost deja predat și acceptat. Așadar, anul viitor voi mai curatoria cel puțin încă o expoziție din programul galeriei, aspect pentru care sunt bucuroasă și foarte recunoscătoare.

Cele expuse sunt însă doar privilegiile ce vin împreună cu calitatea de angajat, pentru că atribuțiile mele principale în cadrul galeriei sunt acelea de scriere de conținut (materiale de promovare și prezentare a activității galeriei) și moderare de date (administrarea website-ului galeriei și publicarea materialelor pe rețelele soaciale asociate). 

De asemenea, sunt implicată în alte două proiecte ale galeriei, cel pe care l-am numit “Short art story”, scurte povești conturate în jurul operelor deținute de galerie, ce se regăsesc în secțiunea News/Blog a website-ului, prin care încercăm să captăm și să reținem măcar pentru câteva minute atenția publicului asupra fiecărei lucrări de artă, și proiectul de Audio guide, prin care fiecare lucrare, mai ales cele puse în vânzare, primesc o poveste audio, pe care vizitatorii website-ului o pot asculta în timp ce navighează prin secțiunile galeriei, acestea regăsindu-se pe pagina de pornire / pagina principală.

Pe scurt, colaborarea cu galeria este bucuria anului 2023 pentru mine, pentru că aici mi se dă ocazia să lucrez cu artă, să scriu despre artă și să mă implic în proiecte deosebite.