Arta Antichităţii pe Teritoriul Actual al României
Lucrarea ,,Arta Antichităţii
pe Teritoriul Actual al României’’, a doamnei profesoare Ioana Iulia Olaru, apărută în
2013 la editura Artes, Iaşi, are rolul de a ne plasa temporal la rădăcinile din
care se trage poporul nostru, la primele rânduri scrise ale istoriei noastre,
respectiv ale istoriei artei noastre.
Scopul, după cum dorea să sublinieze şi
autoarea, cu pasiune şi dăruire, este acela de a insufla generaţiilor tinere
dragostea şi respectul pentru strămoşi, cât şi preţuirea pentru formele de artă
pe care ni le-au lăsat moştenire, şi care după o îndelungată luptă cu timpul au
răzbit să ajungă până la noi, pentru a ne învăţa importante lecţii de istorie.
Structurată în patru părţi importante, lucrarea discută
în introducere problema perioadelor istorice, împărţite în subperioada antică
şi antic-târzie. Astfel, pentru înţelegerea fenomenului în sine se fixează limitele temporare,
geografice şi sunt subliniate principalele evenimente istorice.
În continuare este
tratată pe larg arta antică de pe teritoriul României, în epoca preromană. Epoca
Antichităţii are o însemnătate deosebită pentru istoria ţării noastre, fiind
hotărâtoare pentru dezvoltarea ulterioară. Perioadă relativ scurtă, cu un sfârşit
brusc, epoca dinaintea cuceririi romane îşi va pune amprenta asupra întregii
dezvoltări ulterioare, contribuind la formarea unei arte în care deşi
influenţele externe sunt puternice, ele nu vor putea înlătura în întregime
fondul autohton.
Numeroasele exemple
invocate şi studiile de caz ilustrează progresiv evoluţia artei antice de la
arhitectura şi artefactele din perioada dacică, trecând prin epoca antică
romană de după cucerire, când teritoriul de la nordul Dunării a fost
transformat în cele două provincii romane de la graniţa Imperiului Roman: Dacia şi Scytia Minor. Perioada
de stăpânire romană s-a conturat în jurul premisei că evoluţia artistică din
această regiune a devenit oarecum distinctă de evoluţia artelor din Imperiu.
Expunerea este apoi
continuată cu o conturare a epocii şi artei antice-târzii – o perioadă de
tranziţie, care devine o adevărată perioadă de sine-stătătoare, cu
caracteristici proprii, care marchează trecerea de la clasicismul antic spre
paleocreştinism. Toate aceste perioade sunt prezentate din punctul de vedere al
parcursului de-a lungul secolelor al tuturor domeniilor artistice. Antichitatea
Târzie atrage atenţia asupra importanţei etapelor de tranziţie dintre marile
epoci artistice.
În încheiere sunt
punctate câteva concluzii, care explică importanţa studierii artei antice, o
artă încadrată în cea imperială, însă cu trasături distincte, datorate
condiţiilor politice şi socio-culturale specifice. Lucrarea este întregită de
prezenţa a peste 90 de imagini ilustrative, şi a unui glosar de termeni de
specialitate.
Aşa cum nimeni nu ar
putea să o facă mai bine, autoarea arată că ,,această lucrare doreşte în primul
rând repunerea în discuţie a unor valori universale şi penere care trebuie să constituie
repere pentru cultura prezentului. Într-o perioadă de globalizare generală (…),
culturile regionale trebuie să-şi păstreze identitatea.’’
Studiul încearcă
aducerea în atenţie a idealurilor omenirii, într-un secol novator, în care
modelele tradiţionale ar trebui să aibă un rol important în noua viziune asupra
artei. Lucrarea se bazează pe descoperirile şi cercetările arheologilor, la
care se adaugă studiul şi analiza istoricului de artă. Acesta din urmă trebuie
să aibă mereu în atenţie descoperirile arheologice ale tuturor epocilor.
,,Istoria a dovedit-o –
întregul fenomen artistic este ciclic, cu întoarceri mereu spre trecut în
momentele de criză (…), astfel încât noile viziuni, pentru a fi cu adevărat
noi, trebuie să le cunoască pe cele iniţiale’’, mai conchide autoarea. Lucrarea
e tocmai o încercare de reactualizare a idealurilor artei tradiţionale şi o
,,încercare de aducere a Istoriei Artei mai aproape de inima şi mintea
generaţiei tinere.’’
Totodată, acest studiu
este o trimitere indirectă spre perioada contemporană. Astfel se cere o arie
largă de investigaţie, trebuind să cuprindă toate domeniile artei: arhitectură,
sculptură, pictură, arte decorative, puse în lumină de scrierile istorice.
Stud. Cosmina Marcela OLTEAN
ITA, anul I
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu