Descoperit într-o zi de 4 noiembrie: Mormântul lui Tutankhamon, „mormântul care a schimbat lumea”

La 4 noiembrie 1922, arheologul britanic Howard Carter făcea una dintre cele mai importante descoperiri arheologice ale secolului XX: mormântul faraonului Tutankhamon, ascuns în Valea Regilor. Această descoperire, care a marcat istoria Egiptului, a captivat încet întreaga lume.

Căutarea îndelungată a unui faraon pierdut

Timp de ani de zile, Howard Carter a cercetat deșerturile din Teba, convins că cel puțin un mormânt regal din dinastia a XVIII-a nu fusese încă descoperit. Expedițiile sale au fost finanțate de Lord Carnarvon, un aristocrat britanic pasionat de Egiptul antic.

Foto, National Geographic

Până în 1922, majoritatea experților credeau că Valea Regilor fusese complet explorată. Totuși, Carter a continuat să sape. Când un tânăr a descoperit din întâmplare o treaptă de piatră în timp ce explora printre dărâmături, echipa a început să dezgroape o scară care cobora adânc în stâncă. Ceea ce avea să fie găsit dedesubt urma să schimbe istoria.

Pe măsură ce Carter înainta, a descoperit o ușă cu sigiliile necropolei regale. La 26 noiembrie 1922, el a făcut o mică gaură în tencuială, a introdus o lumânare și s-a uitat înăuntru. Când Lord Carnarvon l-a întrebat dacă vede ceva, Carter a răspuns cu cuvintele care aveau să devină legendare: “Yes, wonderful things.” Dincolo de acea ușă se afla o lume neatinsă de peste 3.000 de ani.

Mormântul, cunoscut astăzi sub numele de KV62, era relativ mic comparativ cu alte morminte regale, dar uimitor prin bogăția și starea sa de conservare.

Spre deosebire de majoritatea mormintelor regale, care fuseseră jefuite în Antichitate, cel al lui Tutankhamon a fost găsit aproape intact, cu sigiliile originale neatinse.

Înăuntru se aflau peste 5.000 de obiecte: statui de aur, carete împodobite cu bijuterii, vase de alabastru, paturi ceremoniale în formă de animale sacre, instrumente muzicale, dar și hrană și vinuri destinate vieții de apoi.

Camera funerară principală conținea patru altare aurite, așezate unul în interiorul celuilalt – asemenea unor păpuși rusești. În centrul lor se aflau trei sicrie antropoide, dintre care cel mai interior era din aur masiv, conținând mumia lui Tutankhamon purtând celebra mască de aur.

Carter a descris prima vedere asupra antecamerei ca fiind „de parcă ar fi fost camera de recuzită a unei opere dintr-o civilizație dispărută”.

Arta din mormântul lui Tutankhamon: Splendoarea unei lumi sigilate

Descoperirea mormântului nu a scos la lumină doar comori regale, ci și o demonstrație excepțională de măiestrie artistică egipteană.

Fiecare obiect – de la cea mai mică amuletă la cele mai mari sanctuare aurite – a fost realizat cu o finețe și o simbolistică profundă, exprimând credința egiptenilor că arta era o punte între viață și eternitate.

Masca de aur – portretul unei divinități

Cel mai celebru artefact din lume, masca mortuară a lui Tutankhamon, reprezintă apogeul artei orfevreriei egiptene.

Masca de peste 10 kilograme a fost realizată din aur solid și incrustată cu lapis lazuli, obsidian, turcoaz și sticlă colorată. Redă chipul tânărului faraon în mod idealizat, exprimând calm și perfecțiune divină. Coiful dungat și barba falsă îl asociază cu Osiris, zeul lumii de dincolo.

Pe spatele măștii apare gravată o vrajă din Cartea Morților, menită să-i protejeze spiritul. Istoricul Nicholas Reeves a descris-o drept „cea mai perfectă îmbinare dintre artă și credință realizată vreodată în Egiptul antic”.

Cofretele funerare – o trilogie de aur

În interiorul altarelor aurite se aflau trei sicrie antropoide, fiecare simbolizând o trecere spirituală.

Primele două erau din lemn aurit și împodobite cu pietre semiprețioase, iar cel din centru era din aur masiv, cântărind peste 100 de kilograme. Decorul cu zei protectori, aripi aurite și texte hieroglifice transforma fiecare sicriu într-o rugăciune sculptată pentru renaștere.

Mobilier, carete și viața cotidiană în eternitate

Printre comori se aflau scaune, tronuri, lăzi și carete, fiecare combinând utilitatea cu rafinamentul artistic. Tronul de aur îl arată pe Tutankhamon alături de soția sa, Ankhesenamon, într-o scenă tandră sub razele discului solar Aten. Această reprezentare combină realismul moștenit din perioada Amarna cu formele tradiționale tebane.

Caretele, folosite atât ceremonial, cât și la vânătoare, erau decorate cu foiță de aur și motive regale. Aceste obiecte reflectă convingerea egipteană că frumusețea și funcționalitatea trebuiau să însoțească regele și dincolo de moarte.

Sculpturi și zei protectori

La intrarea în camera funerară stăteau două statui negre, în mărime naturală, ale lui Tutankhamon, ținând bastoane. Culoarea lor neagră simboliza pământul fertil al Nilului și renașterea.

Alături, statui mai mici ale zeilor Anubis, Isis, Nephthys și Ptah erau realizate din lemn aurit și faianță, păstrând echilibrul proporțiilor perfecte ale artei sacre egiptene.

Mumia lui Tutankhamon era împodobită cu peste 140 de bijuterii – coliere, inele, brățări și pectorali – fiecare având o funcție magică: scarabeele simbolizau renașterea, ankh-ul reprezenta viața, ochiul lui Horus oferea protecție. Arta și credința se contopeau în aceste obiecte, fiecare piatră având un rol spiritual precis.

Moștenirea artistică

Obiectele descoperite în mormânt au influențat profund estetica secolului XX, inspirând mișcarea Art Deco din anii 1920. Simbolurile egiptene – scarabeii, soarele înaripat, liniile geometrice aurii – au devenit motive moderne de eleganță. Dar dincolo de influență, aceste opere rămân dovezi ale convingerii egiptene că arta era însăși forma vizibilă a eternității.

Moștenirea „regelui copil”

Tutankhamon a domnit doar aproximativ zece ani și a murit tânăr, la circa 18 ani (în jurul anului 1323 î.Hr.), dar este poate cel mai cunoscut faraon datorită completitudinii mormântului său.

Descoperirea a oferit istoricilor o imagine unică asupra religiei, artei și vieții de curte din Egiptul antic.

„Blestemul faraonilor” – între mit și realitate

După deschiderea mormântului, presa occidentală a lansat legenda unui „blestem al faraonilor” care ar fi lovit pe cei ce tulbură somnul regilor.

Moartea bruscă a lui Lord Carnarvon în 1923, în urma unei infecții, a alimentat zvonurile. Totuși, niciun text din mormânt nu conținea vreo amenințare, iar majoritatea echipei lui Carter a trăit mult timp. Mitul blestemului rămâne o creație modernă, nu o realitate antică.

Un secol de cercetări

Carter și echipa sa au lucrat peste zece ani pentru a fotografia, documenta și conserva toate artefactele. Metodele lor au devenit modele pentru arheologia modernă. Astăzi, cele mai multe obiecte se află în marele muzeu egiptean din Giza, unde cercetările continuă cu tehnologii de ultimă generație, aducând noi informații despre viața și moartea tânărului faraon.

Descoperirea mormântului lui Tutankhamon – „mormântul care a schimbat lumea” – a reaprins fascinația globală pentru Egiptul antic, a revoluționat arheologia și a inspirat generații de artiști și istorici.

Prin perseverența lui Carter și prin geniul artizanilor egipteni, vocea fragilă a unui faraon adolescent – amuțită timp de milenii – a renăscut, șoptind din aur și tăcere, din inima Văii Regilor.

Ca orice eveniment istoric major, dar și ca o descoperire de excepție, viața faraomului și decoperirea mormântului său au fost redate și în câteva ecranizări – filme, seriale și documentare dintre care amintesc:

„Tut” (miniserie, 2015) — prezintă în trei episoade dramatizarea scurtei domnii a faraonului.

„Tutankhamun” (serial TV, 2016) — urmăreşte cercetările arheologului Howard Carter pentru mormânt.

„The Curse of King Tut’s Tomb” (film TV, 2006) — combină aventura şi elemente fictive inspirate de descoperirea mormântului.

„Tutankhamun: The Last Exhibition” (documentar, 2021) — documentează istoria descoperirii mormântului şi expoziţia itinerantă a comorilor.

„Tutankhamun: The Truth Uncovered” (documentar, 2014) — investigaţie ştiinţifică privind moartea şi mumificarea lui Tutankhamun.

Cosmina Marcela OLTEAN

 

Surse:

National Geographic – „How Howard Carter Discovered King Tut’s Golden Tomb”

Britannica – „Howard Carter” și „Tutankhamun”

Smithsonian Magazine – „The Discovery of King Tut’s Tomb”

World History Encyclopedia – „Wonderful Things: Howard Carter’s Discovery of Tutankhamun”

Euronews – „The Tomb That Changed the World: 100 Years On”

Scientific American – „King Tut Mysteries Endure 100 Years After Discovery”

The Metropolitan Museum of Art & British Museum – arhive de artă egipteană