În istoria omenirii, doar 24 de astronauţi au
călătorit spre Lună, din care numai jumătate au ajuns la destinaţie: 12 au
lăsat urme de paşi pe suprafaţa Lunii. Toţi cei 24 au fost astronauţi ai
programului Apollo, iniţiat de NASA. Dintre cei care au cucerit Luna, 11 au
ajuns acolo datorită eforturilor şi perseverenţei celui ce le-a pregătit calea:
astronautul Neil Armstrong (1930-2012), primul om care a riscat totul şi reuşit
să scrie o pagină importantă din istoria lumii. În luna iulie a.c. se împlinesc 50 de ani de când
omul a cucerit Luna.
Visul
unui preşedinte american
În mai 1961, preşedintele american J.F.Kennedy anunţa
într-un discurs că SUA are un nou obiectiv ambiţios, acela de a trimite un
american pe Lună până la finalul deceniului. Planul părea unul nebunesc şi
extrem de greu de realizat, dar acesta era şi scopul întrucât Kennedy încerca
să răspundă astfel presiunii puse asupra Americii de către Uniunea Sovietică
prin cele două victorii spaţiale cu care se mândreau: lansarea în 1957 a
primului satelit artificial în spaţiu – Sputnik1, apoi în 1961, Iuri Gagarin
devenea primul om care explora spaţiul. Aceste reuşite l-au determinat pe
Kennedy să solicite studierea programului spaţial american pentru a identifica
zonele în care NASA ar putea depăşi URSS-ul. Era nevoie de un succes pentru a
demonstra că America deţine încă supremaţia în faţa comunismului. Apărut
dintr-o evidentă mândrie, ţelul lui Kennedy avea să se împlinească, dar cu
pierderi materiale şi umane însemnate. S-au depus eforturi uriaşe, iar
costurile au fost pe măsură. Cu toate acestea, Kennedy nu avea să fie martor al
marelui moment, deoarece fusese asasinat cu 6 ani înainte. Există surse care
susţin că tocmai acest nefericit eveniment a făcut ca proiectul să fie dus la
capăt în memoria celui care l-a implementat şi l-a susţinut, pentru că altfel
Nixon nu era deloc încântat de bugetul uriaş pe care proiectul îl absorbea şi
era gata să renunţe. De altfel, în 1972 acesta ia decizia de a stopa programul
Apollo tocmai din acest motiv. Se pare că în prezent NASA nu se mai bucură de o
asemenea susţinere cum arătase în trecut Kennedy, iar bugetul pentru astfel de
proiecte este mult mai redus. Dovadă e şi faptul că nu s-au mai făcut astfel de
expediţii de mai mult de 40 de ani, ultimele aselenizări fiind cele din 1972 şi
1976.
Portretul
unui erou umil
Trebuie subliniat faptul că despre Neil Armstrong nu
se poate vorbi în cuvinte puţine. Au fost mulţi cei care au scris despre el, dar
singura biografie autorizată este cea scrisă de James R. Hansen, autor dublu
nominalizat la Premiile Pulitzer, în cartea “First man: The life of Neil A.
Armstrong”. Născut în Ohio, SUA, în 1930, Neil Armstrong îşi descoperă pasiunea
pentru zbor în copilărie. Îşi ia licenţa de pilot la vârsta de 16 ani, înaintea
permisului auto. În colegiu era foarte pasionat de muzică şi a coordonat câteva
proiecte artistice. În 1947 îşi începe studiile de inginerie aeronautică la
Universitatea Purdue, cu o bursă de la US Navy. A fost pilot de încercare, testând
diferite aparate de zbor, pilot naval şi ulterior astronaut. Prima sa misiune
spaţială a fost Gemini 8, în 1966, când a efectuat în premieră conectarea a
două nave în spaţiu, împreună cu pilotul David Scott. Aceasta a fost misiunea
premergătoare aselenizării şi era o manevră pe care cei care urmau să exploreze
satelitul natural al Pământului trebuiau să o stăpânească pentru a fi siguri că
odată ajunşi acolo vor fi capabili să se întoarcă teferi. Deşi rolul nu îi era
iniţial destinat lui Armstrong, până la el existând o listă cu câteva nume a
celor care trebuiau să conducă misiunea, în iulie 1969 acesta devine
comandantul misiunii de aselenizare Apollo 11. Idolul său era aviatorul Charles
Lindberg, dar misiunea de pe Lună l-a făcut pe Armstrong mai cunoscut decât
acesta.
Cu toate acestea, este interesant de ştiut că Neil
Armstrong a fost un om discret, modest, căruia nu i-a plăcut să stea în lumina
reflectoarelor. După Apollo 11, deşi devenise cunoscut în toată lumea şi era
considerat erou naţional, el şi-a dorit să trăiască în linişte, retrăgându-se
la ferma sa din Cincinatti. La întoarcerea pe Pământ, modestia şi instrospecţia
i s-au adâncit, mărturisind că această experienţă nu l-au făcut să se simtă
altfel decât “foarte, foarte mic”. A început să predea inginerie aerospaţială
la Universitatea din Cincinatti, unde a devenit profesor începând cu 1979. În
spaţiul public a mai avut foarte rar apariţii. În 2003 participa la o
conferinţă în cadrul căreia a vorbit puţin şi nu a pomenit nimic despre călătoria
pe Lună. “Neil Armstrong a fost un pionier al zborului şi aşa vrea ca noi să ne
amintim de el”, spunea John Logsdon, istoric în domeniul astronomiei, pentru
USA Today.
Un
moment istoric definitoriu pentru secolul XX şi nu numai
Pe 16 iulie, o rachetă Saturn V se ridica de la sol,
avându-i la bord pe Neil Armstrong, Buzz Aldin şi Michael Collins, oferind
uriaşei audienţe imagini de excepţie. După 3 zile, echipajul ajungea la
destinaţie, iar pe 21 iulie comandantul Armstrong devenea primul om din istorie
care păşea pe suprafaţa selenară şi care a privit spre Pământ aşa cum noi
obişnuim să privim spre Lună. Misiunea Apollo 11 a fost transmisă live prin
radio şi televiziune pentru o audienţă de aproximativ 500 de milioane de oameni.
Pentru câteva minute, lumea s-a oprit să urmărească momentul istoric al
aselenizării, moment definitoriu al secolului XX. Se pare că cei trei au
explorat Luna timp de aproximativ 2 ore şi jumătate, după care au pornit înapoi
spre Pământ, iar după alte 3 zile, pe 24 iulie, echipajul ajungea acasă, unde
erau primiţi ca nişte eroi.
First man (2018) - poveatea lui Neil
pe marile ecrane
Pentru a marca aniversarea a 50 de ani de la prima
aselenizare, la mijlocul anului trecut se lansa drama biografică “First man”, a
regizorului Damien Chazelle, care după marele succes înregistrat cu “La La Land”
(14 nominalizări Oscar), face din nou echipă cu talentatul actor canadian Ryan
Gosling pentru a prezenta publicului fascinanta poveste a primei misiuni NASA
de aselenizare cu echipaj uman. Filmul urmăreşte atât misiunea cât şi povestea
lui Neil, concentrându-se pe intervalul 1961-1969, pe sacrificiile lui şi ale
naţiunii americane pentru atingerea unui scop măreţ. Filmul prezintă aspecte
mai puţin cunoscute din povestea lui Neil, despre o teribila pierdere care
ulterior îl motivează în a reuşi imposibilul.
Conform biografului, Neil a suferit în tăcere moartea fiicei sale de 2 ani şi a ales să nu vorbească despre asta cu nimeni. Unii dintre prietenii şi colegii lui n-au ştiut că a avut o fiică. El alege să lupte cu această pierdere, concentrându-se pe munca din cadrul programului spaţial. Pentru documentare, echipa de producţie s-a consultat cu scriitorul James Hanson, autorului biografiei din care se trage şi titlul filmului şi cu fiii astronautului, Rick şi Mark Armstrong, pentru a se asigura că prezintă date valide. Rezultatul a fost un film de excepţie care a obţinut Leul de Aur pentru regie la Festivalul de Film de la Veneţia, în cadrul căruia a avut şi premiera în august 2018, Globul de Aur pentru coloana sonoră, 4 nominalizări la Premiile Oscar şi 7 la Premiile BAFTA.
Conform biografului, Neil a suferit în tăcere moartea fiicei sale de 2 ani şi a ales să nu vorbească despre asta cu nimeni. Unii dintre prietenii şi colegii lui n-au ştiut că a avut o fiică. El alege să lupte cu această pierdere, concentrându-se pe munca din cadrul programului spaţial. Pentru documentare, echipa de producţie s-a consultat cu scriitorul James Hanson, autorului biografiei din care se trage şi titlul filmului şi cu fiii astronautului, Rick şi Mark Armstrong, pentru a se asigura că prezintă date valide. Rezultatul a fost un film de excepţie care a obţinut Leul de Aur pentru regie la Festivalul de Film de la Veneţia, în cadrul căruia a avut şi premiera în august 2018, Globul de Aur pentru coloana sonoră, 4 nominalizări la Premiile Oscar şi 7 la Premiile BAFTA.
Cosmina
Marcela OLTEAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu