Trăim zile în care desenul şi scrisul de mână sunt
treptat înlocuite cu corespondenţii lor digitali. Azi se scrie tot mai mult la
tastatură, se desenează digital şi mulţi nu mai pun mâna pe cărţi, citind
online, în PDF ori dacă e posibil, deloc. Tinerii artişti de azi, de pildă, se
plictisesc repede de desenul tradiţional în favoarea celui digital şi asta mai
ales din motive financiare şi pentru că li se cer desene digitale mai des decât
cele realizate manual. Cât despre scrisul de mână, acesta este aproape în
totalitate înlocuit de scrisul pe suport digital, transformându-se pe zi ce
trece într-o raritate. Mulţi preşcolari învaţă probabil să scrie întâi pe
telefon ori laptop având în vedere că majoritatea părinţilor nu le îngrădesc
accesul la aceste gadgeturi şi abia apoi îşi însuşesc la şcoală scrisul de
mână.
Acest fenomen se cronicizează sub ochii noştri, iar
viitorul ar putea pleda definitiv în favoarea digitalizării tuturor
activităţilor umane, inclusiv a celor esenţiale dezvoltării normale a
creierului uman. Mă întreb din ce fel de indivizi va fi construită societatea
viitorului dacă majoritatea vor deja să obţină şi să răspândească informaţia şi
cunoaşterea cu cât mai puţin efort şi fără a-i verifica valoarea şi
veridicitatea. Dacă deja sunt mult mai puţini cei care citesc, scriu şi
desenează folosindu-şi ochii, mintea şi propria mână, cum ar putea arăta un
viitor în care oamenii îşi folosesc tot mai puţin creierul, luând totul de-a
gata şi renunţând treptat la aceste activităţi esenţiale. Efectele încep deja
să se vadă în rândul celor mici şi mari care au înlocuit aceste activităţi cu pierderea
timpului pe reţele sociale şi în faţa televizorului. Efectele au loc la nivel
comportamental, la nivelul stabilirii valorilor personale, a culturii generale
sau mai bine zis a evoluţiei personale în general. Iată de ce nu ar trebui să
renunţam niciodată la desen şi la scrisul de mână, indiferent cât de mult ne-ar
invada tehnologia.
Desenul
– un instrument esenţial al învăţării
Toţi copiii mâzgălesc şi adoră desenul în primii ani
de viaţă. Apoi din adolescenţă lucrurile se schimbă: unii continuă să deseneze,
alţii renunţă la această activitate. Majoritatea adulţilor resping acestă
modalitate de exprimare pe motiv că nu pot desena frumos. Mulţi se îndepărtează
de desen atunci când apare auto-critica şi conştientizarea faptului că nu pot
realiza desene plăcute estetic. Iată că D.B. Dowd, profesor de artă şi cultură
americană la Washington University din St.Louis, practician şi teoretician, s-a
gândit să studieze în detaliu acest fenomen, iar rezultatul final s-a
concretizat în cartea sa cu titlul “Stick Figures: Drawing as a Human Practice”.
Prof. D.B. Dowd consideră că desenul este o activitate umană specifică
fiecăruia dintre noi, la care nu ar trebui niciodată să renunţăm indiferent
dacă avem talent sau nu. “Desenul este o capacitate umană elementară şi nu
aparţine doar artiştilor”, susţine D.B. Dowd.
În cartea sa, acesta vrea să
arate de ce e important desenul, de ce e bun pentru sănătatea creierului,
excluzând componenta estetică şi artistică. “Avem o percepţie greşită despre
desen, care nu ar trebui să fie mereu asociat cu a face artă, acesta nu e
singurul scop al desenului”, crede Dowd. “Înţelegem greşit menirea desenului
pentru că îl vedem ca pe o abilitate profesională asociată artei, iar asta ne
împiedică să privim desenul ca pe un instrument esenţial implicat în procesul
învăţării”, afirma Dowd într-un interviu. În altă ordine de idei, desenul nu ar
trebui să însemne doar performanţă, iar ceea ce contează mai mult e procesul
prin care putem trece toţi, nu doar artiştii.
Dincolo de a fi uneori artă, desenul este o activitate
de observare a lumii. Privit în profunzime şi întorcându-ne la originea acestei
activităţi, ne amintim că desenul reprezintă o modalitate simbolică de redare a
semnelor şi că e o activitate specifică oricărui om. Desenul stimulează
activitatea cerebrală: favorizează concentrarea, observaţia, gândirea analitică
şi răbdarea. Desenul ne face să încetinim, să ne oprim din goana zilnică, să
reducem anxietatea şi să fim atenţi. O “cercetare” prin desen ne face să gândim
mai profund asupra unui subiect. Încă un motiv pentru care desenul e important
este acela că poate accentua calităţile umane, cum ar fi modestia. Gândind şi
analizând fie în scris, fie prin desen, devenim mai conştienţi de noi.
Prezentul
şi viitorul scrisului de mână
Au cam trecut vremurile când caligrafia era o artă şi când
abilitatea de a scrie frumos era o mândrie. Majoritatea preferă deja scrisul la
calculator sau pe telefon pentru că se cere, pentru că e indispensabil, pentru
că ne grăbim. Temele şi proiectele elevilor şi studenţilor se cer în format
digital. Deşi toate acestea sunt o normalitate şi o necesitate, nu ar trebui să
uităm să scriem de mână şi asta pentru că doar astfel putem ajuta o parte mai
mare din creier să lucreze. Scrisul e generator de idei noi, contribuie la
îmbogăţirea vocabularului, sporeşte creativitatea, memoria şi impune o anumită
disciplină. Să nu înlocuim definitiv folosirea uneltelor de scris în favoarea
tastaurii. E dovedit faptul că a scrie cu stilou, pix ori creion utilizează o
porţiune mai mare din creier.
Toată graba cu care ne confruntăm în zilele
noastre ne împiedică să mai reflectăm asupra unor aspecte ca acestea. Uităm că
n-am fost şi nu vom fi niciodată roboţi şi ne lăsăm pradă tehnologiei pentru a
nu rămâne în urmă. Încet ne inducem singuri un fel de handicap. Poate acest
fenomen încă nu reprezintă o mare îngrijorare, dar uitându-ne la copii, la
dependenţa lor de gadgeturi, ne putem imagina cum ar arăta societatea
viitorului. Din anumite puncte de vedere, cum sunt şi cele expuse deja, merită
să mai fim şi de “modă veche”. De câţiva ani, ziua de 23 ianuarie a fost aleasă
pentru a sărbători scrisul de mână şi asta tocmai pentru că lumea începe să-i
uite valoarea şi utilitatea.
Cosmina Marcela OLTEAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu