Primul brad de Crăciun și primele baluri de Anul Nou din România

Tradiția bradului de Crăciun, veche de vreo 500 de ani în Europa, a fost adusă în România de către Regele Carol I, în urmă cu mai bine de 150 de ani. Mulți nobili au preluat apoi obiceiul. La fel ca toți cei care aveau privilegiul de a călători în alte țări, unde au putut să observe acest obicei. Astfel, bradul de Crăciun a devenit o tradiție întâi printre familiile bogate. Cu timpul, a fost preluat de toate clasele sociale și a fost adus și în spațiul public. 

Dar cât de departe în timp putem plasa începutul tradiției împodobirii bradului? Știm că prima atestare documentară a unui brad de Crăciun apare în orașele Tallinn din Estonia (în 1441) și Riga din Letonia (în 1510). Ulterior, tradiția a intrat și în cultura altor popoare. În piața din Riga există o plăcuță gravată cu nota “Primul brad de Anul Nou în Riga în 1510”.

În 1605 a fost înălţat primul brad de Crăciun într-un spațiu public: piaţa din Strasbourg, fiind împodobit cu mere roşii. Demult, exista și obiceiul bradului atârnat de tavan, cu vârful în jos, asemeni unui candelabru.

În anul 1866, în Palatul Regal de pe Calea Victoriei din București se împodobea primul brad de Crăciun din România. Obiceiul împodobirii bradului era așadar un obicei al nobilimii. Bradul se decora cu fructe, dulciuri, ormanente din hârtie și eventual beteală din argint, de creație germană. De altfel, la mijlocul secolului al XVI-lea, apar în Germania primele târguri specializate în vânzarea de cadouri și ormanente pentru bradul de Crăciun.

Ca alternativă la lumânările folosite până atunci pentru iluminare, Edward Johnson, asociatul lui Thomas Edison, inventează în 1882 prima instalație cu beculețe colorate, cu care își decorează bradul, atrăgând atenția comunității din New York.

Primul brad cu instalație electrică - 1882, New York

Balul de Anul nou

Tot sub domnia regelui Carol, primul bal al anului începe să se dea în noaptea de Anul Nou. Și nu era un bal select, pentru că regele îi invita mereu și pe slujitorii și furnizorii Curţii.

Însă la balul de 1 ianuarie participau doar membrii guvernului, reprezentanţi ai statelor străine și ofiţeri ai garnizoanei, protocolul fiind asemeni celui de la palatul din Berlin. Activitățile principale erau dansul şi jocul de cărţi. Regele se întreţinea invitaţii de seamă, iar regina cu soțiile și fiicele lor.

Câteva curiozități asociate Crăciunului

Se pare că prima felicitare de Crăciun din lume a fost tipărită în 1843, la Londra, iar celebrul costum roșu al lui Moș Crăciun a fost creat de caricaturistul Thomas Nast, în 1860.

În Canada există o adresă oficială a lui Moș Crăciun, unde copiii trimit scrisorile. Adresa apărea oficial în 1983, după ce ani la rând poșta locală a primit mii de scrisori adresate Moșului, iar angajații oficiului au deprins obiceiul de a răspunde în numele Moșului, spre bucuria celor mici.

Acadelele în formă de baston, cu alb și roșu, au apărut în secolul XIX, ideea aparținând unui cofetar din statul Indiana (SUA).

Din anul 1930 se răspândește obiceiul brazilor de mari dimensiuni, împodobiți și amplasați în locuri publice.

Bradul din Rockefeller Center New York a fost împodobit prima dată în 1931 și are în general aproximativ 30 m înălţime. În zilele noastre, bradul din centrul New York-ului este decorat cu peste 30.000 de beculeţe şi o stea Swarowski.

În Finlanda şi Suedia, cele 12 zile dinaintea Crăciunului sunt zilele păcii şi ale dreptăţii. Din acest motiv, infracțiunile săvârșite în această perioadă se pedepsesc mai aspru decât în restul anului.

(surse - radioromaniacultural.ro, timpul.md)

Carol I și familia regală în fața bradului de Crăciun de la palat

Bradul și sărbătoarea Crăciunului în spațiul rural

“Crăciun”, zeul solar de origine indo-europeană, era specific teritoriilor locuite de geto-daci, strămoșii autohtoni ai românilor. Peste sărbătoarea dedicată zeului, creștinismul a suprapus ulterior Nașterea Domnului. 

Sărbătoarea Crăciunului a fost adoptată și integrată în comportamentul social (în case și în spațiul public) în moduri și momente diferite din istorie, în funcție de țară și regiuni. Crăciunul sau Nașterea Domnului, așa cum toți știm, este sărbătoarea creștină celebrată la 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an, făcând parte din cele 12 sărbători domnești (praznice împărătești) ale Bisericilor bizantine.

Data oficială a Crăciunului a fost stabilită prima oară pe 25 decembrie în anul 336, la Roma, de către episcopul Papa Iuliu I. Conform tradiției, împodobirea pomului de Crăciun trebuie să aibă loc în noaptea 24 spre 25 decembrie. Bradul împodobit trebuie păstrat până la Sfântul Ion, pe 7 ianuarie, pentru prosperitate.

Împodobitul bradului face parte din tradiţiile sărbătorilor de iarnă încă de dinainte de Hristos. Sărbătoarea se numea Saturnalia, fiind marcată de romani la solstițiul de iarnă, în onoarea lui Saturn, zeul agriculturii.

Bradul este văzut ca un arbore sfânt pentru că vârful său se îndreaptă către cer, iar ramurile îi rămân permanent verzi, făcând trimitere la viaţa veşnică.

Bradul, dar și obiceiul cadourilor, au apărut în spațiul românesc abia în urmă cu 157 de ani, datorită regelui Carol I. Consemnări de-a lungul timpului arată că, mai ales la sat, oamenii aveau alte obiceiuri și preocupări, legate în sprimul rând de aspectele religioase ale vieții, în preajma sărbătoririi Crăciunului.

Familie din comuna Subcetate, 

jud. Harghita, fotografie datată

“A doua zi de Crăciun, 1964”

Săptămâna de dinaintea Crăciunului era marcată de o muncă susținută pentru a pregăti gospodăria de sărbătoare. Cealaltă preopcuparea era legată de curățenia spirituală a fiecăruia.

“Sărbătoarea încărcată de tradiţii şi simboluri este însoţită de mireasma proaspătă a cetinei de conifere, bradul devenind cel mai important pom în ritualul de Crăciun. Legenda spune că, odinioară, toţi copacii îşi păstrau frunzele la venirea iernii. Dintre aceştia, numai bradul a rămas, până în prezent, verde la venirea anotimpului rece.” - prof.univ. Constantin Milică (Universitatea de Ştiințe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV), Iași) - ziarulmetropolis.ro

Cândva, în unele sate exista “obiceiul butucului de Crăciun, azi dispărut, dar atestat încă de la romani, care presupunea că un trunchi de brad tăiat (jertfit) era ars pe vatră în noaptea de 24 spre 25 decembrie, pentru a simboliza moartea şi renaşterea divinităţii. Un alt obicei moştenit de pe vremea dacilor era cultul pentru brad, pe care îl mai găsim şi astăzi în unele zone ale ţării. Bradul era tăiat la nuntă sau la înmormântare. Ritualurile legate de serbările Crăciunului diferă, de la o zonă la alta, în funcţie de tradiţiile moştenite din generaţie în generaţie”, mai nota prof.univ. Constantin Milică (ziarulmetropolis.ro).

Bradul se încărca cu mere, nuci, dulciuri, apoi și cu figurine, jucării, conuri aurite, globuri din sticlă, beteală, panglici colorate și ghirlande.

Prezent în toate momentele vieţii

Bradul era inclus în toate evenimentele importante ale vieţii, de la naştere până la moarte.

“Într-un obicei tradiţional, copilul primea, la naştere, un brad adus din pădure, care se sădea în grădină. Din acel moment, bradul devenea protector al micuţului şi îl apăra de rele în cursul vieţii. La nuntă exista obiceiul decorării unui brad cu fructe şi hârtii colorate.

La moartea unui tânăr necăsătorit se mai păstrează şi astăzi ritualul împodobirii unui brad, care se pune pe mormânt, pentru a trece împreună în lumea de apoi.

Un alt obicei, des întâlnit, consta în punerea unor ramuri de brad la coama casei în construcţie sau la hamurile cailor şi la căruţele care transportau lemnul” - Constantin Milică (ziarulmetropolis.ro). Chiar şi sădit într-o livadă, avea rol de a asigura roade bogate la final de an.

De asemenea, în arta decorativă populară, motivul bradului este printre cele mai întâlnite, unul dintre simbolurile favorite. În țesături, cusături, broderii, în pictura vaselor ceramice și în sculptura diferitelor tipuri de obiecte.

Cosmina Marcela OLTEAN

(surse: Ioan Godea - Dicționar etnologic român;

radioromaniacultural.ro, timpul.md,

ziarullumina.ro, ziarulmetropolis.ro)