„La răscruce de vânturi” – Un roman clasic între ecranizări vechi și noi

„Wuthering Heights” („La răscruce de vânturi”) se publica în decembrie 1847, sub pseudonimul „Ellis Bell”. A rămas în literatură ca singurul roman al lui Emily Brontë, iar astăzi este considerat una dintre cele mai importante opere ale literaturii engleze din secolul al XIX-lea. Autoarea murea un an mai târziu, la doar 30 de ani.

La apariție, cartea a primit recenzii majoritar ostile. Criticii vremii erau șocați de violența emoțională, de cruzimea personajelor și de lipsa unui moralism explicit. În timp, însă, romanul a fost reevaluat și a devenit una dintre cele mai importante opere ale literaturii engleze, apreciată pentru inovația narativă (structură în ramă, naratori multipli), pentru ambiguitatea morală și pentru forța poetică a limbajului.

Un roman cu peste 20 de ecranizări

De la începutul secolului XX până astăzi, romanul a adunat peste 20 de adaptări pentru cinema și televiziune, în spațiul anglofon și internațional. Printre cele mai notabile se numără filmul regizat de William Wyler – o versiune clasică hollywoodiană din 1939, premiată și apreciată pentru eleganța stilistică, dar care adaptează doar prima parte a romanului. A urmat seria difuzată de BBC în 1967, cunoscută pentru tonul romantic accentuat.

“Wuthering Heights” din 1992, în regia Peter Kosminsky, este probabil cea mai bună și mai relevantă adaptare dintre toate. Filmul cu Ralph Fiennes și Juliette Binoche în rolurile principale, și cu solista irlandeză Sinéad O’Connor în rolul autoarei Emily Brontë, e versiunea ce ocupă în continuare un loc aparte.

Critica de specialitate a remarcat câteva elemente esențiale care îl diferențiază precum fidelitatea structurală, aceasta fiind una dintre puținele adaptări cinematografice majore care includ și a doua parte a romanului, cu generația următoare (Cathy Linton și Hareton Earnshaw). Mulți critici literari au apreciat această ambiție, considerând-o o încercare rară de a respecta arhitectura completă a operei.

Un alt punct forte este distribuția de excepție. Interpretarea lui Ralph Fiennes a fost frecvent evidențiată pentru intensitatea și dimensiunea aproape tragică a personajului Heathcliff. Pentru Fiennes, acesta e primul său rol major. Scenografia, cu arhitectura, interioarele, costumele și peisajele superbe, dar și cromatica rece, toate construiesc atmosfera specifică gotică imaginată de autoare.

Muzica semnată de Ryuichi Sakamoto a fost adesea menționată în cronici pentru capacitatea de a amplifica dramatismul fără a-l melodramatiza.

Deși filmul nu a avut o reacție unanim entuziastă în presă la momentul lansării, numeroși critici și cinefili au subliniat în timp faptul că este una dintre cele mai complete și coerente adaptări cinematografice a romanului, tocmai prin refuzul de a-l transforma într-o simplă poveste romantică sau în altceva decât ceea ce s-a scris.

În 2026 apare o nouă ecranizare, regizată de Emerald Fennell, care rulează acum în cinematografe, una destul de diferită și care de fapt se îndepărtează drastic de opera literară, ba chiar introduce poveștii elemente distorsionate sau prea puțin potrivite. Filmul se vrea o reinterpretare modernă și vizuală a romanului clasic, cu accent pe pasiunea distructivă dintre protagoniști. Apoi, afișul oficial pare a face o trimitere, din punct de vedere vizual, la filmul clasic “Pe aripile vântului”.

1992 vs. 2026

Comparând cele două versiuni, diferențele sunt evidente. Structura narativă a versiunii din 1992 încearcă să redea întreaga traiectorie generațională și să rămână fidelă operei scrise, pe când cea din 2026 este criticată pentru comprimarea și eliminarea părții a doua. Mai mult, unor personaje le sunt atribuite caractere total diferite sau opuse față de cum au fost ele construite literar.

Tematic, filmul din 1992 privilegiază fatalismul, violența morală și cercul resentimentului, în timp ce versiunea din 2026 pune accent pe senzualitate și pe expresivitate vizuală.

Atmosfera din versiunea lui Kosminsky este sobru-gotică; cea a lui Fennell este stilizată, luxuriantă și cu o estetică modernă pronunțată. Criticii au remarcat că filmul din 2026 funcționează mai degrabă ca o reinterpretare liberă, în timp ce cel din 1992 se remarcă prin respectul manifestat pentru opera literară.

Un roman care continuă să provoace

Faptul că unicul roman al lui Emily Brontë continuă să genereze adaptări la aproape două secole de la publicare spune ceva esențial despre forța sa. „La răscruce de vânturi” nu este o simplă poveste de iubire, ci o meditație asupra obsesiei, clasei sociale, răzbunării și moștenirii traumatice.

Fiecare ecranizare alege o „răscruce”: romantizarea pasiunii sau confruntarea cu brutalitatea morală a textului. Iar dezbaterile din 2026 nu fac decât să confirme vitalitatea unei opere care, de la 1847 încoace, refuză să fie îmblânzită.

Cosmina Marcela OLTEAN

Vincent van Gogh, pictorul ce a materializat emoția în pete de culoare

Azi, 30 martie 2023, 170 de ani de la naștere

Vincent Willem van Gogh, pictor olandez post-impresionist, a exercitat o influență covârșitoare asupra artei secolului al XIX-lea, dar și celei ulterioare acestei perioade, până în zilele noastre, prin culorile vii și încărcătura emoțională pe care operele sale le transmit. Născut în Zundert, Olanda la 30 martie 1853, Vincent van Gogh este unul dintre cei mai renumiți artiști ai tuturor timpurilor. Picturile sale “Floarea soarelui” și “Noapte înstelată” sunt puncte de reper în istoria artei. Dar nu uităm că în timpul vieții, Van Gogh, era aproape necunoscut și se consideră un eșec, aspecte ce i-au influențat negativ starea emoțională, care au generat adânci probleme psihologice. Azi pictorul este cunoscut și apreciat în toată lumea.

În 10 ani de artă, peste 900 de opere

Inițial, Van Gogh voia să devină pastor și a lucrat ca preot laic în Borinage, Belgia. Dar după ce a fost înlăturat, a descis să se refugieze în pictură. Acest lucru se întâmpla în jurul vârstei de 27 de ani, până la care nu a urmat nicio formă de educație aristică.

Van Gogh s-a inspirat din picturii olandeze și picturile realiste ale lui Millet și ale contemporanilor săi, dar a fost în mod special influențat de clișeele japoneze din lemn.

Deși a pictat doar 10 ani (de la 27 la 37 de ani), Van Gogh a realizat peste 900 de picturi și multe desene și schițe. Artistul a și scris aproape la fel de mult, scrisori și cărți poștale, deși scopul lor nu era diseminarea publică a gândurilor sale deoarece erau adresate fratelui său Theo, însă acestea sunt sursa primară din care se desprind principalele date legate de viața și opera artistului. Scrisorile includeau adesea și schițe ale multor dintre cele mai cunoscute opere ale sale.

Artist necunoscut și sărac, Van Gogh picta uneori peste alte picturi pe care le socotea nereușite, în loc să cumpere pânze noi. Asta ne face să ne gândim câte dintre capodoperele sale ascund sub straturi de culoare, alte picturi. Van Gogh se considera pe sine și multe dintre picturile sale drept eșecuri.

Despre celebra pictură “Noapte înstelată” credea că nu e reușită. În aprilie 1889, se interna voluntar la Spitalul de psihiatrie Saint-Paul-de-Mausole din Saint-Rémy, unde a stat un an. De la fereastra camerei de spital a creat câteva dintre cele mai cunoscute tablouri, printre care “Noapte înstelată”. Ultimele sale cuvinte, adresate fratelui, au fost „tristețea va dura pentru totdeauna”.

Operele de artă ale lui Vincent van Gogh au ajuns să definească un întreg curent artistic: post-impresionismul, și au devenit inspirație pentru multe generații de artiști. Povestea sa tragică a reținut atenția a numeroși muzicieni, scriitori și regizori. Cântecul lui Don McLean din 1971, „Vincent”, este inspirat de raportarea lui Van Gogh la lume. El cântă, „nu au ascultat, nu știau cum... Poate că vor asculta acum”.

Filmul pictat “Loving Vincent” și alte proiecte dedicate pictorului

În 2017 s-a lansat filmul “Loving Vincent”, un proiect inedit în care au fost alăturate 65.000 de cadre realizate manual de 125 de pictori, care au lucrat astfel timp de 6 ani. Filmul a fost întâi realizat cu actori, după care cadrele au fost pictate. Din distribuție au făcut parte actori cunoscuți precum Saoirse Ronan și Aidan Turner. Selecția artiștilor a fost foarte riguroasă, după care aceștia au trecut prin perioade de instruire, astfel încât toate picturile să fie realizate unitar, într-o tehnică ce imită stilul pictural al lui Van Gogh. A rezultat un film pictat despre viața pictorului, o poveste pictată parcă de Van Gogh însuși. Din această echipă a făcut parte și Dr. Carmen Belean, absolventă a Universității de Arte și Design din Cluj-Napoca (studii de licență, master și doctorat) și stadii practice în Grecia.

În ultimii ani au avut loc și expoziții imersive, multi-senzoriale, în care publicul a putut pășii în universul pictat al lui Vincent, prin încăperile ce proiectau supradimensionate mari opere ale sale.

În 2022, italianca Gloria Fossi lansa cartea “Pe urmele lui Van Gogh”, ce pune accent pe călătoria prin viață, dar și pe cea a vieții interioare, a unui artist ce a fost invins de propriile emoții. La noi o găsim distribuită de Editura RAO, adaptată de traducătoarea Elena Bănică.

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, internet