Cosmina
Marcela Oltean
Fiecare oraş are o
istorie proprie, un trecut care a mai lăsat încă semne în edificiile pe care le
adăposteşte. Acestea, sau măcar unele dintre ele care au depăşit testul
timpului şi încă se ţin pe temelii, şi-au schimbat aspectul treptat, unele
destinaţia pentru care au fost construite, altele mai există doar în fotografii
vechi şi diferite documente păstrate în arhive. Însă cele pe care le mai putem
admira azi ascund în zidurile lor istorii interesante, care merită rememorate
ori aduse la lumină pentru cei care nu le cunosc încă. Trecem zilnic pe străzi,
pe lângă edificii a căror arhitectură ne poate fura pentru câteva clipe
atenţia. Şi asta pentru că ele ne vorbesc, au puterea de a ne face să ne
întrebăm referitor la scopul existenţei lor, pentru că este cât se poate de
clar că nu se află întâmplător acolo unde sunt, ci au apărut din iniţiativa
cuiva, pentru a comunica ceva despre oamenii vremii, despre nevoile şi
aspiraţiile lor. Mi-am propus astfel să constuiesc o imagine a Iaşului de demult,
prin intermediul a patru clădiri representative, cu intenţia de a-i evidenţia
farmecul pe care încă nu l-a pierdut.
Palatul vechi şi nou
Şi voi începe
construcţia acestei imagini cu edificiul-simbol al Iaşului, cu o veritabilă
bijuterie arhitectonică. După aproape două decenii de lucrări, suspendări şi
reluări ale construcţiilor, la data de 11 octombrie 1925 a fost inaugurat Palatul Administrativ şi de Justiţie Iaşi.
S-au aniversat anul acesta 90 de ani de atunci, eveniment sărbătorit de ieşeni
luna trecută prin numeroase activităţi artistice. Construcţia în stil neo-gotic
flamboyant, îmbogăţit cu motive heraldice, a început în 1906 din ambiţia regelui Carol I. Vechiul Palat
Administrativ, construit pe ruinele fostului Palat Moruzzi, a fost distrus de
un incendiu la sfârşitul secolului XIX. Pe ruine se va ridica actuala clădire
proiectată de Ion Berindei.
Eliberându-se de
funcţiile administrative de dinaintea şi de după cel de-al doilea război
mondial, din 9 iunie 1955 acesta a devenit Palatul
Culturii din Iaşi. Chiar dacă există un contrast evident între stilul său
arhitectural şi cel moldovenesc al Cetăţii ieşene, acest lucru nu l-a
împiedicat să devină principalul simbol al oraşului, cu recunoaştere naţională
şi internaţională.
Palatul adăposteşte
în interiorul său trei mari muzee: Muzeul
de Artă – înfiinţat în 1860, Muzeul
de Istorie (1916) şi Muzeul
Etnografic al Moldovei (1943), care laolaltă formează Complexul Muzeal Moldova.
În timpul lucrărilor de restaurare, care continuă până anul viitor, săpăturile
au relevant ruinele de sub Palat. S-a costatat că Palatul Administrativ a fost
construit pe fundaţia clădirii anterioare, iar ulterior pe a doua fundaţie
susţinută de prima s-a ridicat Palatul pe care îl putem admira azi. Lucrările
de restaurare au mai adus la lumină şi pictura originală, foarte frumoasă,
ascunsă sub alte straturi de vopsea. Pictorii restauratori muncesc să o
reintregească spre a spori valoarea artistică a Palatului, care îşi aşteaptă
vizitatorii începând de anul viitor.
Palatul Dogilor din
Moldova
Dornici de frumos şi inedit, ieşenii şi-au dorit o
gară frumoasă şi au apelat în acest scop la arhitectul austriac Johan de Wachter, căruia i-au cerut să se
inspire în proiectare din faţada Palatului
Dogilor (foto dreapta) din Veneţia. Loggia gării imită o parte din loggia
Palatului Dogilor. Construită în stil neo-gotic veneţian, una dintre
clădirile-simbol ale Iaşului este veche de aproape 145 de ani, perioadă în care
a fost greu încercată de intemperii. Gara a fost ridicată în cadrul unui plan
complex gândit la mijlocul secolului XIX, în timpul domnitorului Mihail Sturza,
pentru legarea României într-o reţea feroviară. Planurile iniţiale au fost
abandonate rând pe rând din lipsa resurselor financiare. Lucrările sunt
finalizate, iar gara e inaugurată în iunie 1870, pe atunci fiind una dintre
primele staţii de călători din România, a treia de pe teritoriul actual al
ţării, după cele din Bucureşti şi Giurgiu, inaugurate în 1869.
În 1932 gara a trecut prin cea mai mare cumpănă din
istoria sa, în timpul celui mai mare dezastru natural care s-a abătut asupra
Iaşului – o revărsare de ape la 26 iunie, după 21 de zile de ploaie continuă.
Cutremurul din 4 martie 1977 a avariat grav clădirea gării, slăbindu-i
structura de rezistenţă. În 1979 s-au început lucrările de restaurare şi
restaurare a edificiului, lucrări care nu s-au încheiat în totalitate nici în
present. În timpul reconstrucţiei aspectul iniţial a fost modificat
substanţial, loggia veneţiană fiind înlocuită cu un balcon cu trei deschideri
în arc gotic. În locul ceasului amplasat într-o ogivă central sprijinită de
alte două laterale, mai mici, a fost ridicat un turn de zidărie care adăpostea
un orologiu cu patru cadrane. Dar cele 140 de tone de zidărie au afectat serios
structura vechii clădiri la cutremurul din 1977, fapt care a determinat demolarea
lui în 1988, odată cu debutul lucrărilor de consolidare coordonate de
arhitectul Munteanu.
Vechea clădire a Academiei Mihăilene
Demolată abuziv la începutul anilor 1960, Academia Mihăileană a fost prima
instituţie modernă de învăţământ superior din Moldova (1835-1847), inaugurată
la Iaşi sub domnia lui Mihail Sturza, prin implicarea decisivă a lui Gheorghe Asachi şi a altor învăţaţi
români ai vremii. Academia a fost şi sediul Pinacotecii înfiinţate odată cu Şcoala de Arte Frumoase, la 25 octombrie 1860. Alături se afla şi
clădirea teatrului evreiesc, demolată odată cu Academia. Precursoare a
Universităţii şi a Colegiului Naţional, Academia a funcţionat în casele Cazimir
şi Voinescu, unite printr-un pasaj sub formă de arc.
Arcul Academiei Mihăilene, construit în 1890, a fost un element arhitectural
caracteristic Iaşului din a doua jumătate a secolului XIX. Arcul s-a construit
din necesitatea legării cladirilor ce adăposteau Academia Mihăileană: casele
lui Petrache Cazimir, cu sălile de clasă şi casele Voinescu, în care se afla
internatul. Arcul a existat până în 1890, când a fost demolat pentru a permite
lărgirea străzii şi construcţia Liceului Naţional. Cu ocazia expoziţiei Luna
Iaşilor, din primăvara anului 1936 în Parcul Expoziţiei, a fost construită o
replică la scară redusă a arcului, construcţie ce există şi azi.
Universitatea din Iaşi
Construit pe locul
fostului Teatru Naţional, Palatul
Universităţii a fost inaugurat în 1897. Ca instituţie modernă de
învăţământ, a fost fondată la 26 octombrie 1860. Universitatea este continuatoarea simbolică a
vechii Academii Vasiliene, înfiinţat de Vasile Lupu în 1640, urmată la 1707 de
Academia Domnească. În mod direct, Universitatea se trage din Academia
Mihăileană.
În noua sa formă e inaugurată la 7 noiembrie 1860 în
prezenţa domnitorului Al.I. Cuza, al cărui nume îl poartă din acelaşi an.
Bineînţeles că
acestea nu sunt, nici toate edificiile posesoare de istorii, nici toate
secretele lor, iar ceea ce am prezentat până acum nu înglobează decât foarte puţin
din valoare artistică şi puterea lor de fascinaţie. Însă nicio descriere
vreoodată nu va fi suficientă pentru a vă transpune în acea stare de totală
cunoaştere a lor şi nu se poate trăi astfel sentimentul întâlnirii cu trecutul
decât atunci când păşeşti pe holuri şi în încăperi născute din el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu