În
urma unei vizite la MNaR am decis să scriu o scurtă recenzie în care să cuprind
3 dintre expoziţiile-eveniment deschise încă. Vizita a avut loc pe 21 aprilie
şi a făcut parte dintr-un amplu program de Teorii
şi metode în cercetarea istoriei artei, desfăşurat la Universitatea
Naţională de Arte din Bucureşti (UNArte), în parteneriat cu Universitatea
Naţională de Arte George Enescu, Iaşi
(UNAGE) şi Universitatea de Artă şi Design din Cluj Napoca (UAD). La program au
participat câte 5 studenţi din fiecare centru artistic universitar.
Pe
lângă expoziţiile permanente ale muzeului, la MNaR se pot vizita şi câteva
expoziţii temporare tematice foarte interesante, mă refer la expoziţia Atelier de front. Artiști români în
Marele Război, la expoziţia Constantin
Brâncuşi din Sala Brâncuşi, destinată permanent operelor marelui
sculptor şi la expoziţia Florile lui Luchian.
Atelier de front. Artiști români în
Marele Război
Expoziţia Atelier de front. Artişti români în Marele
Război intră în tematica evenimentelor dedicate Centenarului, dar îşi
propune să îndrepte atenţia publicului către dramele şi traumele răzbioului şi
totodată marchează contribuţia artiştilor la procesul de formare a memoriei
colective în legătură cu Primul Război Mondial. Expoziția pune accent pe
epopeea Marelui Război, unul dintre cele mai sângeroase conflicte armate din
istoria omenirii. Printre artiștii mobilizați
pe front de Marele Cartier General, retras la Iași, se numără pictorii Nicolae Tonitza, Ion
Theodorescu-Sion, Camil Ressu, Ștefan Dimitrescu și sculptorii Oscar Han, Dimitrie Paciurea,
Ion Jalea și Cornel Medrea. Expoziția reuneşte peste
120 de lucrări ale artiştilor
menţionaţi. Lucrările
lor pun accent pe latura umană şi redau dramele oamenilor care luptă uneori
fără arme, uniforme sau pregătire militară. Autentice mărturii, operele acestor
artişti au valoare documentară și contribuie la reconfigurarea micii istorii şi a memoriei
colective. Deşi
erau iniţial
destinate unui muzeu militar, operele au fost expuse pentru prima oară cu
prilejul Expoziției Artiștilor Mobilizați
din ianuarie 1918. Multe dintre lucrări răspund tăcut, dar nu mai puțin critic,
la întrebarea formulată cu pregnanță în anii 1916-1919: Cine (ne) scrie istoria? Expoziţia curatoriată de Alina
Petrescu prezintă o scenografie inspirată de hărțile tranșeelor, recreează
atmosfera traumatizantă a războiului și accentuează emoțional mesajul celor
peste 120 de lucrări. Expoziţia a fost posibilă cu sprijinul Muzeului Național de
Istorie a României, Muzeului Militar Național Regele Ferdinand I din București, Complexului Muzeal Moldova din Iași și Muzeului Județean de
Artă Prahova Ion Ionescu Quintus din
Ploiești, care au împrumutat operele. O parte din această
expoziţie va fi itinerată ulterior la Roma în parteneriat cu Institutul
Cultural Român şi Museo del Risorgimento
(Complesso Vittoriano), gazdă a evenimentului.[1]
Expoziţia Constantin Brâncuşi
Eu, cu noul
meu, vin din ceva care este foarte vechi, spunea Brâncuşi, un
artist reper al modernismului, un deschizător de drumuri pentru cele mai
importante direcții ale sculpturii post-moderne și contemporane. La MNaR există
o sală ce adăposteşte permanent o selecţie din opera marelui sculptor. Muzeul
Naţional de Artă al României este deținătorul celor mai multe opere de
Constantin Brâncuși din România, iar cu această expoziţie reintroduce în
circuitul expozițional 14 lucrări ale marelui artist, reprezentative pentru perioada
de formare și pentru cea de tranziție către stilul sintetic care l-a consacrat.
Scenografia expoziţiei
pune accent pe drumul parcurs de Brâncuși de la o reprezentare realistă la sculptura ca idee şi prezintă cronologic
opere precum Somnul, Danaidă, Rugăciune, Macheta pilonului Porţii Sărutului, Scaun, Cap de copil, Supliciul,
Prometeu, Inginerul Ion Georgescu-Gorjan, Schiţă pentru portretul
generalului Carol Davila, Bustul pictorului Dărăscu, Rugăciunea, Bustul lui
Pere Stănescu şi Cumințenia
Pământului, operă de referință în creația
sculptorului, aflată astăzi în proprietate privată.[2]
Expoziția Florile lui Luchian – o expoziție-medalion
Galeria de Artă Românească Modernă
de la MNaR prezintă o mini-expoziţia dedicată lui Ştefan Luchian cu ocazia
împlinirii a 100 de ani de la moartea pictorului, iar cu aceasta se deschide
programul medalioanelor tematice care vor fi incluse periodic în expoziţiile
permanente de la MNaR. Expoziţia cuprinde o
selecție de 11 naturi statice cu flori care pune în evidență stilistica
ultimilor ani de creație ai artistului, dar şi renumitul său autoportret
psihologic, Un Zugrav.
A vedea florile lui
Luchian fără a ști ce se află în spatele frumuseții lor ar echivala cu gestul
de a smulge dinlăuntrul corolei anemonelor grăuntele de frig, de noapte, care
face ca petalele să ardă și mai intens. Despărțirea creației lui Luchian de
suferința lui ne-ar priva de cel mai clar exemplu în pictura noastră că
suferința nu dă talent, dar pune un om talentat la o răspântie de unde poate ieși
un învins sau un învingător, afirma demult filosoful Octavian Paler.[3]
Luchian, unul dintre cei mai importanţi pictori
români moderni, a fost mereu fascinat de flori, însă odată cu boala care îl ţine izolat
în casă, departe de natură, florile devin subiectul său predilect – fereastra
pictorului către frumuseţea naturii, dar şi o punte de legătură între lumea
reală şi cea interioară.
Text: Cosmina M. OLTEAN
Foto: Anca Stingheriu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu