Retrospectiva Vermeer de la Rijksmuseum, evenimentul anului 2023 în lumea artei

Operele pictate în Delft, Olanda, diseminate cu timpul în diferite locații din Europa și Statele Unite, în cele mai mari muzee de artă ale lumii și în colecții private, se întorc în Olanda pentru câteva luni în cadrul unui amplu și ambițios proiect - prima retrospectivă Vermeer, singura ocazie cu care opera maestrului olandez, atât de redusă ca dimensiune, e reunită acolo unde a fost creată. “Prima și cel mai probabil singura inițiativă de acest fel”, subliniază organizatorii.

Cea mai mare expoziție Vermeer dintotdeauna

În ultimii ani, Rijksmuseum din Amsterdam, în colaborare cu Muzeul Mauritshuis din Haga, au dezvoltat un amplu proiect de cercetare în care curatori, conservatori și alți specialiști, au lucrat împreună pentru a analiza și oferi publicului rezultatele unei cercetări aprofundate asupra artei lui Vermeer, precum și detalii despre practica de atelier a artistului. Cercetarea se leagă de împlinirea a 390 de ani de la nașterea pictorului, împliniți anul trecut. Picturile au călătorit în Olanda din Europa și America, de la New York (Frick Collection), Washington (National Gallery of Art) și Berlin (Gemäldegalerie), pentru a ajunge înapoi în țara de origine, acolo unde au fost create cu cca 300 de ani în urmă.

Astfel, Rijksmuseum expune, în perioada 10 februarie - 4 iunie 2023, 28 dintre picturile lui Johannes Vermeer în cea mai mare expoziție dedicată vreodată acestui important pictor olandez. Toată opera lui Vermeer, cunoscută azi de noi, numără în total 35 de picturi. Rijksmuseum și Mauritshuis au reușit să adune 28 dintre acestea, reușind să ofere o imagine aproape completă asupra operei marelui pictor.

Expoziția include marile capodopere cu care îl asociem cel mai des pe pictor, și anume „Fata cu cercel de perlă”, „Vedere din Delft” (Mauritshuis, Haga), „Geograful” (Muzeul Städel, Frankfurt pe Main), „Femeie cu balanță”, „O doamnă care scrie” și „Fata cu pălărie roșie” (Galeria Națională de Artă, Washington DC), printre altele. Lucrările care nu au fost prezentate până acum publicului din Țările de Jos includ și recent restaurata „Fată citind o scrisoare la fereastra deschisă” de la Gemäldegalerie Alte Meister din Dresda.

“Fata cu cercel de perlă”, cea mai cunoscută lucrare a maestrului din Delft, este și singurul tablou ce se deosebește de tot ceea ce a mai pictat acesta. Portretul din colecția Mauritshuis, este controversat și învăluit în mister datorită expresiei afișate de tânără și de faptul că ea ne privește direct, aspect ce nu-l mai întâlnim în alte picturi de Vermeer, întrucât toate celelalte redau personaje în interioare, absorbite de o anumită activitate casnică sau intelectuală, în imagini desprinse din cotidian cu personaje surprinse ca în instantanee.

Se pare că pictorul era fascinat de perle (foto colaj), întrucât le-a inclus în 18 dintre operele sale, sub forma cerceilor sau colierelor. Simbol al bogăției, înțelepciunii și puterii, se știe că perlele erau extrem de rare. Astfel, perla a devenit o metaforă pentru ceva foarte fin, demn de admirat și foarte valoros. În Roma Antică, perlele erau deosebit de prețuite de către aristocrați, care erau singurii ce aveau dreptul să le poarte.

Despre Johannes Vermeer (1632-1675)

Știm că a trăit și a lucrat în Delft, iar în timpul vieții nu era cunoscut în afara orașului natal. Însă biografia pictorului este o poveste cu multe necunoscute. În istoria artei, Vermeer ocupă o poziție de vârf printre artiștii olandezi și e unul dintre marii maeștrii ai picturii în general. În epoca de aur a artei olandeze a secolului XVII, Rembrandt van Rjin (1606-1669) și Vermeer sunt situați pe poziții similare. Opera sa este cunoscută în special pentru scenele de interior ce emană liniște și introspecție, pentru redarea luminii strălucitoare și colorate într-un mod specific, caracteristic lui, și iluzionismul său convingător. Spre deosebire de Rembrandt, Vermeer a lăsat o operă foarte redusă și pentru că picturile sale sunt în general considerate cele mai valoroase din fiecare colecție muzeală, picturile lui Vermeer sunt rareori împrumutate. De aceea inițiativa Rijksmuseum este inedită.

Ce spun specialiștii și publicațiile de renume

“Ce e special la opera lui Vermeer? El surprinde momentul și îl face etern. În fața lui Vermeer, timpul stă în loc. Arta sa e o fereastră către trecut. El este un maestru-povestitor, e ca un regizor de film, cu mult înainte ca filmul să existe” (Taco Dibbits, director general Rijksmuseum).

Această expoziție este o ocazie unică de a-l cunoaște mai bine pe maestrul din Delft, “cunoscut pentru lumină, stil și intimitatea pe care o transmit scenele de interior. Calitatea artei sale îl ridică mult deasupra altor artiști. Privind un tablou al său, te transpui imediat în Olanda secolului XVII. Bun venit în lumea pictată a lui Vermeer, ce prezintă culoare, lumină și oameni extraordinari” (Stephen Fry).

“Una dintre cele mai captivante expoziții din totdeauna” (The Observer). E “practic perfectă” (The New York Times).

Johannes Vermeer se numără printre cei mai admirați artiști olandezi. El este cel mai bine cunoscut pentru imaginile sale redate cu meticulozitate ale femeilor în interioare casnice pline de lumină, efecte naturaliste și compoziții atent echilibrate.

„Intimitatea reală este o experiență sacră. Nu-și expune niciodată încrederea secretă și apartenența la ochiul voyeurist... Intimitatea reală este a sufletului, iar sufletul este rezervat” (John O'Donohue, Anam Cara: A Book of Celtic Wisdom).

„Johannes Vermeer este un artist atât de tăcut și introspectiv încât i-au trebuit sute de ani oricui să constate că este un geniu. Este artistul care a învățat lumea să vadă frumusețea obișnuită. Astăzi este atât de venerat încât este greu de înțeles cât de necunoscut a fost cândva. Vermeer nu a fost o vedetă ca Rembrandt. Evident, el și-a luat în serios pe sine și arta sa – opera sa autoreferențială. Arta picturii demonstrează asta – dar a lucrat toată viața în Delft, a pictat doar 35 de lucrări cunoscute și și-a lăsat familia săracă când a murit în 1675. Evazivitatea și subtilitatea artei sale erau în contradicție cu epoca barocului flamboyant în care a trăit și cu idealurile de artă care au prevalat în perioada romantică ulterioară. Vermeer nu este doar un mare artist. Este un mare artist modern” (Jonathan Jones pentru The Guardian).

Un film și o platformă online dedicate expoziției

Expoziția are și acea poveste proprie pe care o încorporează orice eveniment de anvergură internațională, iar această poveste e spusă în filmul “VERMEER: Cea mai mare expoziție”, a regizorului premiat David Bickerstaff. Filmul invită publicul la o privire în culisele unei mari expoziții, privitorul fiind însoțit de directorul Rijksmuseum și de curatorul evenimentului, ce pare a fi de departe expoziția anului.

Platforma online a Rijksmuseum oferă o experiență imersivă și ocazia unică de a explora pe cont prorpiu, în detaliu, această artă monumentală. Prezentări audio se pot urmări pe https://www.rijksmuseum.nl/en/johannes-vermeer. Posibilitatea de a explora în detaliu cele 28 de opere, prin click pe fiecare tablou și zoom pe toate porțiunile acestuia, aici https://www.rijksmuseum.nl/en/stories/themes/vermeer.

Cu alte cuvinte filmul și amplele materiale (texte, foto, video, interviuri) de pe website-ul Rijksmuseum sunt materiale complementare cu rol de documentare atât pentru cei ce vor putea vizita expoziția, cât mai ales pentru cei ce nu vor avea acest privilegiu. Deci oricine poate analiza acum în detaliu opera maestrului olandez.

Biletele de acces la eveniment sunt demult epuizate, iar muzeul încearcă să găsească soluții ca și alți doritori, ce nu au mai găsit bilet, să o poată vizita. La un moment dat în luna martie se înregistrau blocaje și la nivelul platfomei online a muzeului, anunțau surse din interior, din cauza accesării masive a acesteia.

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, informații - rijksmuseum.nl

De vizitat în Gheorgheni, Harghita… Două biserici baroce, un muzeu și un parc dendrologic

Municipiul Gheorgheni este bogat în obiective turistice încărcate cu istorie și frumusețe ce merită a fi văzute atât de vizitatori din zonă cât și de turiști din toată țara sau din afara ei. Am găsit aceste obiective evaluate cu recenzii foarte bune și recomandări pe bloguri de călătorie. Voi trata pe scurt cele mai importante obiective pentru că merită din plin să fie puse în lumină. În Gheorgheni se pot vizita două biserici baroce, un muzeu amenajat într-o clădire aparținând aceluași stil arhitectural și un parc dendrologic cunoscut drept Grădina Csíky.

Muzeul Tarisznyás Márton– un loc încărcat de istorie și cunoaștere

Muzeul Tarisznyás Márton deține în patrimoniul său colecții din sfera istoriei, etnografiei, artelor plastice și a științelor naturii prin ramuri precum zoologia și mineralogia. Expozițiile permanente cuprind roci, minerale, flori de mină, cărți vechi ale parohiei armene, portul popular din Gheorgheni, picturi și desene de Karácsony János, iar în curtea muzeului e amenajat un atelier de textile. Organizarea primului Muzeu din Gheorgheni a fost început în 1902, iar în primele decenii colecția număra deja câteva sute de obiecte. Piesele muzeale de la inceputul secolului XX au provenit în mare parte de la comunitatea locală armenească. Reorganizarea muzeului a început între 1950-1951, fondatori fiind Tarisznyás Márton, muzeograf, istoric și etnograf, mulți ani director al muzeului și artistul Karácsony János. După ce a activat în cadrul Muzeului din Târgu-Mureș, Tarisznyás a cerut sa organizeze Muzeul din Gheorgheni.

Muzeul a fost mutat în câteva clădiri din oraș până a primit, în 1961,  clădirea barocă, monument istoric, în care se află și azi. Directorul muzeului era preocupat și de ruinele castelului Lázár, motiv pentru care în anii ’60 propune începerea unor săpături arheologice, care apoi aveau loc anual. Tarisznyás a jucat un rol important în ceea ce privește primele acțiuni de restaurare ale castelului. Castelul Lázár a funcționat o vreme sub administrarea muzeului din Gheorgheni. Tot la inițiativa lui Tarisznyás, la castel încep să aibă loc simpozioane de arte vizuale, proiect care dăinuie din 1974. Un simpozion științific organiza periodic și la muzeu. De numele său se leagă și o cercetare importantă la Peștera Șugău, prin care atrage atenția asupra acesteia ca obiectiv turistic, iar ulterior facilitează accesul pentru vizitatori. În ceea ce privește muzeul, pe lângă bogata colecție etnografică, a fost dezvoltată colecția din sfera artelor și a știintelor naturii, cu animale împăiate, plante și nu numai. Ar mai fi multe de spus despre muzeu, despre colecțiile sale și despre cel care s-a preocupat de acestea și de monumentele istorice din zonă, însă mai multe poate învăța fiecare pe cont propriu, vizitând muzeul atunci când acest lucru va fi din nou posibil, deoarece clădirea barocă în care se află muzeul este în curs de renovare.

Biserica armeano-catolică Nașterea Maicii Domnului, ansamblu istoric

Important monument istoric și artistic, ansamblul de monumente istorice ale bisericii armene din Gheorgheni este format din zidul de incintă, capelă și biserica armeano-catolică. Ansamblul a fost ridicat pe locul unei capele din lemn, iar construcția a început în 1733 la inițiativa preotului Simon Theodorovich. Armenii se stabileau în număr mare în Gheorgheni începând cu anul 1672, iar acest lucru a fost benefic așezării din punct de vedere economic. Ansamblul bisericii armene este un monument important din punct de vedere istoric și al istoriei artei datorită arhitecturii baroce, a frescelor interioare neobaroce și a picturii de altar, realizată la Veneția. În interiorul bisericii se află patru altare valoroase cu o concepţie unitară. Altarul principal este vopsit în imitaţie de marmură verde. Pictura cea mai valoroasă a bisericii aparţine altarului nordic, pictată în 1752 la mănăstirea mechitaristă din Veneţia. Specific iconografiei armeneşti, pictura reprezintă una din scenele cele mai importante din viaţa Sfântului Grigore Luminătorul, şi anume botezul regelui armean Tiridat al III-lea. Frescele ample ale bolţii navei reprezintă scena încoronării Maicii Domnului, a naşterii lui Isus, iar pe boltă apar cei patru părinţi ai bisericii: Sfântul Ambrozie, Sfântul Grigore cel Mare, Sfântul Augustin şi Sfântul Ieronim. Amvonul cu decoraţii sculpturale bogate are coronamentul format din volute. 

Biserica este înconjurată de un zid fortificat neregulat cu goluri de tragere, pe latura estică şi vestică având o construcţie mai mică, de tip bastion cu formă circulară spre exterior şi poligonală spre interior. În nişele interiore ale zidului de incintă se găseau xilogravuri reprezentând scene cu patimile lui Hristos, datate în jurul anului 1750.

Biserica romano-catolică Sf. Nicolae, monument baroc

Un alt ansamblu baroc important, datând de la mijlocul secolului XVIII, este Biserica romano-catolică Sf. Nicolae, înconjurată de ziduri fortificate, în interiorul căruia se mai găsește casa parohială veche. Cu ocazia construirii noii biserici s-a păstrat vechiul turn, dar a fost înălţat şi acoperit cu un coif de factură barocă. Tot atunci s-a realizat la cel de al doilea nivel al turnului cadranul solar cu inscripţia „Ortus, docet bene vivere”, care a fost descoperită cu ocazia lucrărilor de restaurare din 1993. Nava şi corul cu închidere poligonală formează un singur volum. Îmbinarea neobişnuită a turnului vestic cu nava produce asimetria faţadei vestice a bisericii. Un element specific al faţadei vestice este frontonul triunghiular cu laturi formate din alternarea unor suprafeţe convexe şi concave, fronton terminat la capătul nordic într-o volută, iar în direcţia opusă îmbinat cu turnul. Faţada principală a bisericii conţine trei nişe baroce cu închidere semicirculară. Biserica dispune de un bogat mobilier baroc. Frumosul amvon baroc al bisericii abundă în diverse decoraţii sculpturale. Altarul principal prevăzut cu o decoraţie plastică bogată, este vopsit cu imitaţie de marmură. În urma cercetărilor arheologice preventive s-a putut demonstra că biserica gotică Sfântul Nicolae din Gheorgheni a avut mai multe faze de construcţie, dar care nu au fost încă delimitate clar.

Parcul dendrologic Csíky – rezervația naturală de la marginea orașului

Parcul dendrologic Csíky, un rai natural la marginea orașului, prindea contur între anii 1884-1909, ca proiect de suflet al avocatului Dr. Csíky Dénes, armean din Gheorgheni. Pasionat de botanică, visul său a fost acela de a realiza acest parc plasat în jurul izvoarelor cu cea mai bună apă din zonă. În primă fază au fost plantați 185 de specii de arbori și arbuști, dovedind comunității că în această zonă cu climă aspră se pot dezvolta frumos și alte specii în afara de brad. Parcul dendrologic are importante efecte curative la nivelul căilor respiratorii datorită aerului menținut curat de numeroșii arbori și a izvoarelor ce-l traversează. În perioada 1927-1941, în parc a funcționat o clinică ce trata boli respiratorii. Parcul a fost declarat arie protejată în anul 1980, ocazie cu care s-a făcut un inventar al speciilor de arbori. Atunci s-au identificat 100 din cele 185 de specii plantate de fondator.

A urmat o perioadă de declin și degradare până în 1993, apoi parcul a intrat în grija Fundației Naturaland, care împreună cu Extensia Universitară Babeş-Bolyai din Gheorgheni, Centrul de Studii Sf. Benedict şi Liceul Teoretic Salamon Ernő au scris proiecte pentru accesarea unor fonduri. În 2008, Consiliul oraşului a decis să închirieze parcul Extensiei Universitare a Facultăţii de Geografie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai Cluj Napoca, ce funcţiona deja pe teritoriul parcului din anul 1997. În 2005, parcul Csíky a fost declarat rezervaţie naturală.  Nu demult, în parc au fost plantați doi arbori de sequoia, singurele exemplare din judeţul Harghita, aduși din Elveția și ținuți timp de un an pentru aclimatizare la Zetea. Parcul este un rai natural în fiecare anotimp, un loc ideal de plimbare și relaxare. Iar dacă vreți să admirați frumoasa panoramă a orașului, puteți porni într-o drumeție spre Dealul Ciobot și Capelele Sf. Ana. 

Text: Cosmina Marcela OLTEAN

Foto: Cosmina M. Oltean, Muzeul Tarisznyás Márton, Centrul de Studii Sf. Benedict