Întâlnire cu Mircea Cărtărescu la Miercurea Ciuc

“înainte scriam cu ochii arzând

acum scriu cu genele ude

totul se vede altfel acum

de la celălalt capăt al vieții (...)”

- din poemul “înainte scriam cu ochii arzând”

La finalul săptămânii trecute am avut bucuria să-l întâlnesc pe omul și autorul Mircea Cărtărescu, în cadrul lansării celui mai nou volum de versuri intitulat “Nu striga niciodată ajutor”, acum tradus și în limba maghiară de către poetul și dramaturgul Visky Andras, publicat de Editura BOOKART, traducere care pe autor îl bucură și îl onorează, după cum mărturisea. A fost o întâlnire om la om și suflet la suflet, în care unii dintre noi ne-am conectat sincer cu autorul, în lumea ideilor, unde te mai ghida numai vocea sa caldă și sinceră.

Volumul scris integral cu litere mici, dar în cuvinte pe cât de simple și firești, pe atât de grele, este un volum minimalist în care găsim foarte puține semne de punctuație. În multe dintre poeme nu găsim deloc nici virgulă, nici punct. Poate pentru că atunci când ești trist, deprimat, disperat, nu mai are sens nici punctuația, nici moderația sau pauzele, nici prea multe cuvinte. Vrei să dai totul afară dintr-o suflare și să te eliberezi de greutate. Deși volumul își are rădăcinile în perioada pandemică, sensul și semnificația disperării se răsfrânge și se ramifică în contexte mult mai largi, până la descrierea unei condiții generale a omului.

“Nu striga niciodată ajutor” este al optulea volum de versuri al lui Mircea Cărtărescu, iar autorul mărturisește că e diferit de toată poezia lui precedentă. De altfel, acest volum apare la treizeci de ani după cel pe care la acel moment îl considera ultimul, timp în care autorul n-a mai vrut și n-a mai simțit a scrie poezie. Acest volum “reprezintă o întoarcere la simplitatea și generalitatea poeziei genuine, imediate și emoționale, dezbrăcate de sofisticarea intelectuală și culturală din vechea sa poezie”.

Volumul, despre care autorul spune că este unul întunecat, lipsit de orice speranță, cuprinde o sută de poeme scurte, unele de doar câteva rânduri, care îl fac pe cititor să se regăsească, să-și găsească acolo oglindite propriile trăiri, cu răul și durerea, depresia, melancolia și amărăciunea condiției umane, trăiri care nu se sunt străine niciunuia, chiar dacă unii simt așa mai rar, alții mai des, dar nu ne lipsesc, indiferent cât de fericiți sau triști suntem. Tema centrală a cărții este așadar singurătatea esențială a oamenilor, oricât de mult îi despart distanțele temporale, spațiale sau culturale. Astfel, Nu striga niciodată ajutor e una dintre rarele cărți care se poate adresa oricui.

În cadrul lansării de la Miercurea Ciuc, în dialogul purtat cu Visky Andras, s-au făcut trimiteri la teme din literatura universală, ce se regăsesc și în volum, și la gânditori precum Kant, Kafka și Bacovia, ultimii doi fiind autori care au redat literar numeroase fațete ale nefericirii și disperării.

Redau doar câteva versuri din acest volum recent, din care se pot desprinde ușor cele expuse anterior.

“nu striga niciodată ajutor

n-o să te audă nimeni

pentru că nu există nimeni

în jurul tău (...)”

- din poemul “nu striga niciodată ajutor”

“(...) câte gânduri și imagini

strângi într-o viață?

destule ca să plângi

în viețile viitoare (...)

- din poemul “câte boabe de apă”.

Note despre autor

MIRCEA CĂRTĂRESCU s-a născut pe 1 iunie 1956, în Bucureşti. A absolvit Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti în 1980.
Este poet, prozator, eseist, critic literar şi publicist. În prezent este profesor dr. în cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti.

Cărţile sale au fost premiate de Academia Română, Uniunea Scriitorilor din România şi din Republica Moldova, Ministerul Culturii, ASPRO, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Asociaţia Editorilor din România. Romanul Nostalgia a primit în 2005 Premiul literar „Giuseppe Acerbi“, Castel Goffredo, Italia. De asemenea, autorul a primit Premiul Internaţional pentru Literatură de la Vileniča (2011), Premiul Internaţional pentru Literatură „Haus der Kulturen der Welt“, Berlin (2012), Premiul internaţional pentru literatură, Berlin (2012), Premiul Spycher – Literaturpreis Leuk, Elveţia (2013), Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Poezie de la Novi Sad (2013), Premiul Tormenta en un vaso, Spania (2014), Premiul Euskadi de Plata, San Sebastian (2014), Premiul cărţii pentru înţelegere europeană al oraşului Leipzig (2015); Premiul de stat al Austriei pentru literatură europeană, 2015, Premiul Leteo, Spania (2017), Premio Formentor de las Letras (2018), Prix Transfuge, Paris, 2019, Prix Millepages, Vincennes, 2019, Premiul FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, Guadalajara, 2022, Los Angeles Times Book Prize for Fiction, 2023, The International Dublin Literary Award, 2024. (humanitas.ro)

Foto, Humanitas și C.M. Oltean.

"Branches & Roots: Tree Studies" - rezultatele și catalogul expoziției

"Branches & Roots: Tree Studies" s-a desfășurat în luna Mai la People & Paintings Gallery, pe tema propusă de mine. Ideea proiectului pleacă de la o ilustrație proprie, ce se regăsește pe coperta catalogului.

 
Expoziția prezentă selecția de lucrări ale artiștilor care s-au înscris în expoziția "Branches and Roots: Tree Studies". Ni s-au alăturat 25 de artiști din 8 țări, care au înscris peste 50 de lucrări, din care am putut selecta puțin peste 20. 

Merită văzute!

https://peopleandpaintings.com/exhibitions/branches_and_roots_tree_studies 

Avem și 4 români acolo. Mă bucur mult pentru fiecare lucrare înscrisă și mulțumesc fiecărui artist care a răspuns apelului meu.
Lucrările selectate se văd în link și o puteți vota pe cea care vă place mai mult.

 
M-am bucurat să revăd expoziția și sub forma acestui frumos catalog, editat de managerul galeriei, dl. Dmitry Iofe. S-a dovedit un proiect tare frumos datorită fiecărei lucrări înscrise! Din nou, mulțumiri tuturor!

"Branches and Roots: Tree Studies", versiunea audio-video a expoziției!

https://www.youtube.com/watch?v=UxfTJJQfZ6U

Lucrările marcate pe diagonală cu pete de culoare au fost premiate!

- - -

Exhibition Statement

The tree is a symbol often used in art, literature and religion, to illustrate the concept of interconnectivity between the sky and earth. An important element from nature, very often found in the art of all times, present in landscapes or studied in individual artworks, the tree is at some point the choice of every artist. With leaves, full of life, or empty, dry, the trees are represented in different settings depending on the season, in a realistic style or in interpretations with metaphorical references.

The symmetrical tree is a perfect construction, a perfect symbol of this endlessly repeating mathematical equation. Just like the human character, always ready to grow, the tree takes root and rises at the same time, finding in each curve of its branch the perfect image of the whole.

The roots and branches of the tree resemble the ramifications of lightning. Even the neurons of the human brain show branches very similar to the tree.

Maybe these lines already inspire you. Whether you want to paint landscapes with trees, or you want to do graphic studies, whether you will render something realistic or with philosophical references, show us what this theme makes you think about.

Cosmina M. Oltean, exhibition curator for PPG

The curator’s note:

The exhibition turned out excellent and this is thanks to each of you! I am very happy for all the great artworks submitted in such a large number and of such high artistic quality. Each contribution was valuable. Congratulations to all!

I analyzed all artworks and it was difficult to choose only 20. In the end there was 23 artworks selected. It is equally difficult to determine the prize because there are many good artworks that deserve it. I feel it as a great responsibility.

It has to be only one, so I choose to give the prize this time to Kathy Rivera for ’Barren’, for the wonderful way in which it meets the requirements of the theme. Congratulations!

I invite you all to remain close to the gallery and to sign up for future exhibitions as well, because beyond any award, these are wonderful opportunities to join and meet international artists, learn from them, show your art to the world and celebrate art.

Catalogul, în versiune PDF - https://peopleandpaintings.com/uploads/exhibitions/file_6rZGMY6yOCfJgjUdaHExXQLPt.pdf?fbclid=IwZXh0bgNhZW0CMTAAAR2nEf57v38IBa82CU1xED4X_3BStgibNTrR7zp2ebsISdn6NOjji9qplZw_aem_oRjhddd8pX3e3FOg0o3s7A 

Câteva pagini din catalog...

World Press Photo – Poveștile vizuale ale ediției 2024

World Press Photo documentează istoria recentă și oferă în fiecare an imaginea de ansamblu asupra realității globale, țintind de fiecare dată în punctele cele mai nevralgice. Prin intermediul unor fotografii-document cu valențe artistice, ne sunt prezentate scene de mare impact vizual și emoțional, care ilustrează obiectiv tragismul, disperarea, pierderea, durerea, dar și perseverența și curajul. La cea mai recentă ediție a competiției s-au înscris peste 3.800 de fotografi din 130 de țări, cu mai mult de 61.000 de cadre.

A 67-a ediție a expoziției internaționale anuale World Press Photo este în desfășurare la Amsterdam, dar și în alte capitale, în cadrul turneului mondial. Se poate vedea și la noi în perioada 18 mai - 7 iunie, în Piața Universității din București.

18 mai a fost data la care se anunțau câștigătorii globali ai celei mai prestigioase competiții de fotojurnalism, cea care ne îndreaptă de fiecare dată atenția către poveștile momentului, cele care contează acum. O imagine nu minte, astfel aceste fotografii invită privitorul să descopere latura reală a problemelor actuale, latură care de multe ori e distorsionată sau neglijată de canalele media în cadrul știrilor de zi cu zi.

Cele 146 de fotografii selectate pentru expoziția World Press Photo 2024 au ca teme centrale războiul din Gaza și Ucraina, migrația, familia și sănătatea mintală, schimbările climatice, demonstrând importanța fotografiei jurnalistice ca unealtă a informării, conștientizării și ancorării în ceea ce se întâmplă în lume. Conceptul de realitate variază în forme și semnificații, căci realitatea momentului e alta pentru fiecare regiune de pe glob. Auzim povești din realități multiple ce se desfășoară simultan, față de care ne putem poziționa doar ca observatori de la distanță, motiv pentru care de cele mai multe ori nu le înțelegem în profunzime. Fotojurnalismul aduce claritate prin impact și emoție.

Istoria World Press Photo se scrie din 1955 încoace, oferindu-ne acces la cele mai importante momente din istoria recentă prin intermediul imaginii. Arhiva tuturor fotografiilor selectate de la început până în prezent se poate consulta aici, https://www.worldpressphoto.org/collection/photo-contest

Pentru fiecare ediție se tipărește și un catalog disponibil în engleză, olandeză, franceză, germană, italiană și spaniolă.

4 dintre cele mai bune fotografii din 2024

Fotografia Anului „A Palestinian Woman Embraces the Body of Her Niece” îi aparține lui Mohammed Salem, colaborator al Agenției de presă Reuters. Fotograful își descrie imaginea ca un „moment puternic și trist care rezumă sensul mai larg al ceea ce se întâmpla în Fâșia Gaza”. A surprins-o pe Inas ghemuită, îmbrățișându-și nepoata moartă, în vârstă de doar 5 ani, la morga Spitalului Nasser, unde locuitorii își căutau rudele dispărute.

Comentariul juriului:

„Juriul a fost profund mișcat de modul în care această imagine evocă o reflecție emoțională în fiecare privitor. Compus cu grijă și respect, oferă în același timp o privire metaforică și literală a pierderii de neimaginat. Amplasat într-un cadru medical îndepărtat geografic, rezonează la nivel global, îndemnându-ne să ne confruntăm cu desensibilizarea consecințelor conflictului uman. Imaginea are mai multe straturi, reprezentând pierderea unui copil, lupta poporului palestinian și cele 31.000 de morți în Palestina. Simbol al impactului conflictului, imaginea face o declarație despre inutilitatea tuturor războaielor.”

Juriul a recunoscut că acest fotograf a fost premiat pentru același subiect în urmă cu aproape un deceniu, subliniind lupta continuă pentru recunoașterea unei probleme atât de presante. Conflictul are deja o istorie de 75 de ani.

Premiul pentru Povestea anului a fost câștigat de Lee-Ann Olwage pentru „Valim-Babena” care spune povestea unui bunic suferind de demență, care se pregătește să meargă la biserică împreună cu nepoțica. Fotografia atrage atenția asupra răspândirii acestei boli la nivel global. Povestea ilustrează principiul malgaș al valim-babena, adică datoria copiilor de a-și ajuta părinții.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ 55 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de demență, mai mult de 60% dintre cei care trăiesc în țări cu venituri mici și medii. În Madagascar, OMS estimează că aproximativ 40.000 de oameni trăiesc cu Alzheimer. Lipsa de conștientizare a publicului în legătură cu demența înseamnă că persoanele care prezintă simptome de pierdere a memoriei sunt adesea stigmatizate. Mulți consideră că simptomele sunt semne de vrăjitorie, posesie demonică sau „nebunie”.

O altă fotografie premiată este “The Two Walls”, a lui Alejandro Cegarra, care surprinde un emigrant care merge deasupra unui tren de marfă cunoscut ca „Fiara” în Piedras Negras, Mexic. Emigranții recurg adesea la trenuri de marfă pentru a ajunge la frontiera Statelor Unite. Astfel mii de mexicani au murit sau au rămas mutilați, căzând pe calea ferată. Acesta însă nu e sigurul pericol la care ei se expun.

“War Is Personal”, de Julia Kochetova, atrage atenția asupra situației din Ucraina și ne invită să ne imaginăm ce se simte atunci când războiul devine realitatea ta zilnică.

Toate fotografiile câștigătoare și poveștile lor se pot vedea aici - https://www.worldpressphoto.org/collection/photocontest/2024/winners

Expoziția World Press Photo ajunge în România al 13-lea an consecutiv prin implicarea Fundației Eidos, cu sprijinnul Ministerului Culturii și organizată în cadrul programului „Străzi Deschise - București, Promenadă Urbană". Vizitatorii beneficiază și de un audio-tur gratuit, realizat în parteneriat cu aplicația Smartify, prin care vizitatorii pot asculta povestea fiecărei fotografii câștigătoare.

Cosmina Marcela OLTEAN

Informații și fotografii - worldpressphoto.org ; eidosfoundation.org

“Raluca de la Hodaia”. Omul și brandul

Raluca Olaru este restaurator specializat pe bunuri de patrimoniu din lemn și arhitectura tradițională, practică această profesie din 2009, însă din 2019 s-a îndreptat către antreprenoriat pentru a da contur unui vis din copilărie: o afacere, deja de succes, clădită în jurul pasiunii pentru plante și proprietățile lor tămăduitoare. Visul ei se numește Hodaia. Cu toate acestea, oferă în continuare consultanță de specialitate și pe partea de conservare și restaurare, în special persoanelor care cumpără terenuri cu case și anexe vechi, de factură tradițională.

Raluca a urmat studii de medicină tradițională și fitofarmacie în România și Germania, iar anul trecut a obținut o bursă de atreprenoriat în Spania. Nu a rămas doar la studii despre plante și remedii, ci a urmat și cursuri în cadrul facultății de medicină, deși nu este medic. Asta se întâmpla în Germania, și a fost o activitate susținută, pe durata a 6 ani, dusă în paralel cu activitatea de restaurator. Astfel ne putem da seama că Raluca are o viziune complexă și a căutat mereu să ajungă la o imagine cât mai completă despre fiziologia omului. Ea se bucură de un interes tot mai crescut pentru ceea ce face și ceea ce oferă.

Impactul nu se măsoară nicidecum doar la nivel local, ci național și internațional. Mă grăbesc să notez faptul că inițiativa Ralucăi e foarte apreciată și se bucură de susținerea Regelui Charles, care din 2020 folosește cu încredere produse marca Hodaia. Am pus în titlu formula “Raluca de la Hodaia”, pentru că așa se prezintă și astfel semnează textele adresate publicului.

Familia sa a fost și este, de patru generații încoace, preocupată de studiul plantelor și a diverselor proprietăți terapeutice și curante ale acestora. Raluca spune că fetele din familia sa au crescut alături de bunici, de la care au asimilat cunoștințe de medicină populară. Ea a fost crescută de bunica și astfel a avut mereu contact cu natura, cu plantele și secretele lor, având acces și la cunoștințele bunicii. Aceste cunoștințe s-au transmis prin viu grai și învățătură practică și nu au fost puse, de pildă, în paginile unor jurnale.

“În spatele Hodaia nu se află un singur om și, totuși, rețetarele și poțiunile își au rădăcinile înfipte adânc în istoria familiei mele. Rețetele străvechi mi-au fost transmise din generație în generație încă de pe vremea când vracii erau singurii practicanți ai artei vindecării. Astăzi, combinate cu cercetarea științifică, aceste rețetare prind o viață nouă. Sarcina mea e să iau ce-i mai bun din experiența neprețuită a vindecării și îngrijirii naturale, acumulată din moși-strămoși, și s-o adaptez stilului de viață contemporan. Curiozitatea mea de neoprit m-a purtat în ultimii zece ani prin multe locuri în România și Germania, studiind folclorul medical și fitofarmacia. Hodaia s-a născut tocmai din combinația cunoștințelor mele în medicina tradițională, moștenite în familie, și a practicilor medicinei moderne, pe care le-am descoperit în ultimii ani”, spune ea.

Pe lângă cunoștințele și rețetele moștenite, Raluca a conceput și alte formule noi. Totuși, în ultimul timp fondatoarea conceptului Hodaia a început să și scrie o parte din ceea ce a acumulat, însă într-un limbaj ce se adresează unui public larg, pentru că, așa cum spune, pentru ea e important să împărtășească cu ceilalți cunoștințe pe care ei le pot pune imediat în practică în beneficiul stării lor de bine și a celor apropiați lor, nu să lase studii științifice scrise, pe care să le citească din timp în timp alți cercetători. A publicat „Băutura Vraciului”, un ghid cu rețete alese din amestecuri de plante, urmând să apară curând volumul II.

“Natura ne-a înzestrat cu suficiente resurse valoroase și în România. Și dacă avem acces la ingrediente de calitate la o aruncătură de băț, de ce-am călători în jurul lumii pentru a le obține? Poțiunile Hodaia sunt realizate din specii de plante medicinale, cultivate ecologic și prelucrate în mod sustenabil în atelierul nostru. Plantele medicinale pe care le folosim sunt culese în zone unde ele se găsesc din abundență, departe de așezări umane sau drumuri. O altă parte din plante sunt cultivate în grădina noastră, unde se regăsesc în prezent peste 40 de specii. Acestea sunt, de multe ori, plante pe cale de dispariție, pe care noi le plantăm, multiplicăm și replantăm în jurul satului, de unde acestea au dispărut demult. Uleiurile presate la rece sunt asigurate de mici producători locali din Harghita, Mureș și Cluj; iar uleiurile esențiale sunt și ele distilate de noi sau achiziționate din România, având o calitate net superioară uleiurilor din import, despre originea cărora nu știm absolut nimic.”

Din discuțiile cu Raluca am înțeles că medicina tradițională conține mai multe elemente decât medicina naturopată, cea din urmă folosindu-se doar de plante medicinale. În medicina tradițională mai intră și diferite ritualuri sau practici, precum cel de “pus oase la loc”, descântece, desfaceri… Medicina naturopată se focusează pe plante medicinale și alte elemente din natură, aceasta regăsindu-se atât în medicina tradițională, cât și în medicina alopată modernă.

Cum a apărut Hodaia...

Originară din Toplița, Raluca începea povestea Hodaia acasă și o dezvolta apoi în județul Mureș. Acolo a creat ceea ce a primit numele de “Hodaia Nimei”, o gradină de plante medicinale și un spațiu pentru organizarea de cursuri și ateliere pe teme de ecologie și medicină tradițională. Iar numele dat acestui frumos proiect are o poveste ce trebuie amintită.

“Povestea numelui e simbolică și începe în 2016, când eram în căutarea unui cuib pentru a putea da naștere acestui proiect. Așa am ajuns în Hodaia, un sat în prag de dispariție în județul Mureș (comuna Fărăgău), în care mai locuia un singur domn, foarte bătrân. În anul următor, Hodaia a rămas fără ultimul locuitor, iar casa lui a fost dărâmată și transformată în teren agricol. Hodaia, satul dispărut de pe hartă, a mai rămas acum viu doar în sufletele noastre. N-am reușit să salvăm cătunul de care am prins drag, însă numele lui ne-a inspirat în mod neașteptat. Ne-a dus cu gândul la hodaie, un cuvânt care, în zona Transilvaniei, înseamnă odaie, dar și gospodărie, stână, vatră a satului. Deși nu are o origine clară, acest cuvânt simbolizează rădăcinile noastre, sursa bucuriei și liniștii sufletești. Așa se face că am botezat acest proiect Hodaia, iar gospodăria noastră - Hodaia Nimei, aducând un tribut satului ardelenesc, cu tradiții seculare, și naturii care ne poartă de grijă necontenit.”

Una dintre misiunile asumate de Hodaia este de a apropia oamenii de cât mai multe plante medicinale autohtone. “În acest scop, am creat Atelierul herbalistului sau spițeria naturii – locul în care se regăsesc toate ingredientele alese cu mare grijă de noi și combinate armonios pentru a rezulta în elixire și poțiuni magice, 100% naturale, marca Hodaia. La cererea unora dintre clienții noștri, am început să îi și primim la gospodăria Hodaia pentru a le arăta pe viu plantele, a-i învăța cum să le culeagă și cum să le folosească în mod corect. Ne vin studenți și din străinătate, cu care organizăm excursii și cărora le ținem cursuri pe teme de botanică, plante medicinale și ecologie. Pe lângă toate acestea, Hodaia organizează sau acceptă invitații de a participa și la ateliere de cosmetică, unde participanții sunt învățați să-și facă singuri produsele de îngrijire corporală.”

Întâlnirea cu Regele

Pentru povestea Hodaia a manifestat interes însuși Regele Marii Britanii, care a vizitat noua locație din Valea Zălanului din Covasna, în vara lui 2022. “Alteța sa Regală, Charles al III-lea ne-a făcut onoarea să-l avem ca oaspete la gospodăria noastră din Valea Zălanului iar pe durata scurtei sale vizite i-am arătat împrejurimile, am discutat despre plante și i-am prezentat planurile Hodaia pentru viitor. Am primit aprecieri și sfaturi, pentru care îi suntem recunoscători și îi mulțumim Regelui; cel ce ține, de fiecare dată, să sublinieze că România este ultimul colț al Europei unde se poate observa o sustenabilitate reală, o reziliență completă și menținerea unui întreg ecosistem”.

Apel către public

Din dragul de a împărtăși din cunoștințele acumulate în ani de studiu, unul dintre proiectele Hodaia este crearea unei grădini botanice cu plante medicinale care se găsesc în România, la care se lucrează din vara anului 2022. Un al doilea proiect non-profit este cel al înființării unui Muzeu de Farmacie și Medicină Tradițională, un muzeu „viu”, adică un spațiu de învățare, în care vizitatorii învață să pregătească diferite produse din plante.

Mica echipă Hodaia lansează și un apel către cei care rezonează cu povestea și ar dori să se implice. Poți contribui ca voluntar. “Avem nevoie de mâini harnice, care să ajute la grădină, în câte un weekend petrecut la țară”.

Poți dona pentru dezvoltarea muzeului. “Cine are obiecte vechi de medicină sau farmacie și dorește să le vadă pulsând din nou de viață în cadrul muzeului viu, primim cu bucurie donațiile voastre”.

Cumpărături din prăvălia Hodaia. “Cu fiecare produs achiziționat ajutați la lucrările de restaurare a șurii unde va fi muzeul. Cei care se vor implica vor fi răsplătiți cu ceaiuri și alte bunătăți cadou, de savurat alături de cei dragi. Mai multe despre Hodaia, aici https://hodaia.ro/ro/ .

Cosmina Marcela OLTEAN

Fotografii - Hodaia

Training pentru ghizi și muzeografi. Râșnov, 10-12 aprilie 2024

O experiență frumoasă, bogată, revigorantă!

În intervalul 10-12 aprilie am avut ocazia de a participa la un program de studiu ce s-a dovedit, așa cum asigurau anterior organizatorii, o experiență valoroasă și motivantă pentru fiecare candidat selectat în urma unui concurs național de dosare.

Peste 30 de participanți din toată țara, ghizi de turism și muzeografi de toate vârstele, s-au reunit timp de 3 zile la Râșnov, pentru a lua parte la discuții și ateliere susținute de specialiști din România și Norvegia pe teme legate de documentare, cercetare, mediere culturală, comunicare în sens larg, reconstituire istorică, contextualizare, în locațiile Cinema "Amza Pellea" și Centrul de educație Schubz. Plus vizite de studiu după program și discuții între colegi de breaslă. Au fost 3 zile pline și cu folos!

Discuțiile și atelierele au fost conduse de specialiști din domeniu precum Dr. Nicolae Pepene (manager Muzeul Județean de Istorie Brașov), Robert Fieraru, specialist Comunicare, Rickard Åkesson, specialist Reconstituire Istorică (Hands on History Norvegia) și Cristina Bordeanu, actriță.

După program, alături de colegi, am plecat în vizite de studiu la Biserica Evanghelică și la Biserica veche Sf. Nicolae din Râșnov, pentru a descoperi pictură veche de secol XIII și XV, dar și arhitectura unui oraș atât de frumos și bogat în istorie.

Foto, Ionuț Maftei

Activitatea face parte din proiectul Heritage Hub Râșnov (mai multe informații pe www.cetatea-rasnov.ro) și a fost finanțat prin grant internațional SEE (Iceland Liechtenstein Norway grants) în cadrul programului RO-CULTURA.

Organizatori - Asociația Mioritics, Primăria orașului Râșnov, Hands on History Norvegia, cu sprijin din partea Ministerului Culturii.

Foto, Mihaela Frățilă

“Primăverile” marilor artiști (II)

La marii artiști ai artei europene găsim lucrări reprezentative și pe tema reînnoirii naturii, adesea asociată și cu reînnoirea spiritului uman. Primăvara, trecută prin filtrul creativității lor, a luat numeroase forme, culori și se arată în maniere specifice fiecărui autor.

Sandro Botticelli - “Primavera”, detaliu Flora

Nu știu dacă este cineva care să nu fi văzut până acum opera alegorică Primavera a lui Sandro Botticelli, o tempera pe lemn, aflată în Florența, la Uffizi. În centru o vedem pe Venus, înconjurată de Cupidon, Cele Trei Grații, Mercur, Zefir, Nimfa Clori și Flora. Cea din urmă e și cea care ne interesează pentru că e personificarea primăverii în viziunea marelui Botticelli. O redă ca pe o tânără însărcinată, îmbrăcată în flori, pe care le răspândește în lume.

Renoir, „Primăvara” din seria Patru anotimpuri

Această alegorie de Pierre-August Renoir se caracterizează prin gingășie și prospețime. Poate este despre sfiala cu care vine primăvara, în pas ușor și grațios. Tânăra aproape se dizolvă în fundal. Artistul face și un joc de culori calde și reci, predominând cele reci.

„Primăvara” lui Monet

Claude Monet este cunoscut pentru operele dedicate măreției naturii. Și-a petrecut mulți ani în mijlocul ei, observând-o și redând clipe. Îi plăcea să picteze „en plein air” pentru a se bucura de lumină și de culorile crude ale primăverii. Monet se muta la Argenteuil, o suburbie apropiată de malul Senei, în 1871, tocmai pentru a putea trăi în ritmul naturii. Aici pictorul a fost preocupat de modul în care amestecul de culori poate reda efectul strălucirii razelor soarelui, filtrate printre crengi. Cele două femei așezate în livadă, se contopesc cu cadrul natural. E mai importantă natura decât omul.

Alfred Sisley, “Pe lângă păduri primăvara”

Alfred Sisley s-a născut la Paris din părinți britanici și a trăit mai ales în Franța, exersând în atelierul lui Marc Gleyre din Paris și devenind membru al grupului impresionist. Sisley a pictat în principal peisaje. Aici avem un frumos cadru de primăvară, cules de pe ulița unui sat de la marginea pădurii, al cărui subiect principal sunt copacii înfloriți.

Vincent van Gogh, „Părul înflorit”

Când Vincent van Gogh ajungea în Arles, în 1888, peisajul nu era spectaculos, dar în scurt timp toți pomii îmbrăcau haina primăverii, spre încântarea artistului. Inspirat, a început să lucreze la o serie de tablouri în care să surprindă acest miracol al naturii. Se spune că Van Gogh a lucrat această pânză într-o singură zi, despre care îi scria fratelui: „Am lucrat la această pânză sub cerul deschis, perii înfloriți sub cerul albastru. Probabil cel mai bun peisaj pe care l-am realizat vreodată”. Artistul ne încântă cu o pânză în culori calde, optimiste, prin care a dorit să reflecte sublimul efemerității.

Franz von Stuck, „Sunetele primăverii”

Bucuria primăverii transpare din acest tablou plin de dinamism și bucurie, al artistului Franz von Stuck, pictor, sculptor, gravor și arhitect german. A numit-o „Sunetele primăverii” și, observând-o, aproape că le putem auzi pe cele trei tinere vesele, râzând, dansând și cântând.

„Primăvara” lui Waterhouse

Englezul John William Waterhouse a fost supranumit „prerafaelitul modern” datorită stilului cu care s-a făcut cunoscut și pe care îl putem observa și în acest tablou dedicat primăverii. Lucrările sale par basme pictate și tind doar spre frumos și sublim. Din primăvara lui Waterhouse transpare tinerețea, frumusețea și prospețimea. Cadrul desprins din viața liniștită a unui sătuc englezesc, redă o tânără frumoasă, într-o atitudine contemplativă, culegând flori într-un coș.

“Primăvara” lui Klimt

Această Primăvară a lui Gustav Klimt se găsește în stânga lojei regale din Sala de teatru a castelului Peleş. Marele artist își imaginează primăvara ca pe o fetiță ce ţine în mână o cunună de lauri. Este trasat cadrul, ca o ramă, dar fetița iese din acesta, personajul fiind un element de volum, ce se apropie de privitor. Din fundalul vegetal nu lipsesc florile primăverii. Privirea noastră e atrasă de motivul decorativ de influenţă orientală de pe drapajul cu care e îmbrăcată fetița.

„Primăvara” lui Magritte

Artistul suprarealist Rene Magritte a devenit celebru pentru opere în care percepția realității urmează alte reguli. Deseori a pictat obiecte banale în contexte bizare. Pentru asta a rămas în istoria artei. Imaginarul său a influențat Minimalismul și Pop Art-ul. Pasărea aflată în zbor este o imagine care apare deseori în operele pictorului belgian. Despre această operă, criticul de artă Jacques Meuris spunea că pasărea „din frunze și ramuri de copaci pare o delicată tapiserie. Este surprinsă planând peste o pădure alcătuită din același tip de copaci din care este alcătuit corpul ei și plutește peste un cuib aflat pe un perete din piatră”. Rezultă o imagine ce trimite la cadrul de film.

Klee, „Tufișuri primăvara”

Lucrarea care la prima vedere nu trimite neapărat cu gândul la primăvară, din cauza culorilor puternice și a vegetației redate într-un mod mai neobișnuit, este totuși un elogiu adus primăverii și aparține avangardistului Paul Klee, nu doar artist, ci și teoretician al artei.

Influențat de teoriile lui Goethe, Runge, Delacroix și Kandinsky, Klee și-a dezvoltat propria teorie a culorii, lucru ce-l putem observa și în această operă, realizată din grupaje de linii dinamice și puncte, toate în culori puternice.

Surse foto – WikiArt.org, MutualArt.com, universal-prints.de, 

pixels.com, arhive.com, 1st-art-gallery.com

„Primăverile” marilor artiști (I)

Asemeni celorlalte anotimpuri, primăvara a inspirat mereu artiștii și s-a numărat printre subiectele preferate și des abordate de aceștia. Nicio primăvară nu e copia identică a celei de dinainte, iar zilele de primăvară se prezintă și ele variat, uneori cu schimbări majore de la o zi la alta, iar asta face ca subiectul să poată genera mii de imagini diferite. Primăvara e perioada în care schimbarea se produce poate mai accelerat decât în celelate anotimpuri. Cel mai scurt anotimp, cel în care fiecare zi și moment al zilei aduce o imagine nouă față de cele văzute anterior, contribuie la fascinația și încercarea artiștilor de a-i capta și imortaliza efemeritatea și unicitatea din momentele ce trec și se pierd aproape imediat, dacă nu sunt observate la timp.

Lumina dimineții, lumina apusului, ploaia, vântul, soarele, toate în anumite momente relevă diferite nuanțe ale primăverii. La toate acestea se adaugă viziunea și maniera proprie fiecărui artist, care face ca același subiect să fie redat în moduri atât de diferite. Mai avem și cazurile în care artștii tratează subiectul din perspectivă alegorică, în care primăvara devine o tânără și frumoasă fată. Indiferent de caz, artiștii ne-au lăsat imagini ale unor primăveri subiective, demult apuse, pe care deși noi nu le-am trăit, avem ocazia de a le contempla secole mai târziu, datorită lor.

Selecție din arta românească

Selecția mea e la fel de subiectivă precum fiecare dintre aceste opere și reprezintă o foarte mică parte dintre primăverile ce le putem descoperi în lumea frumoasă a artei românești. Să ne oprim măcar la câteva dintre "primăverile" marilor artiști.

Nicolae Grigorescu, “Primăvara în livadă” și “Primăvară la Câmpina”

Maestrul de la Câmpina, deschizătorul de drumuri pentru toate generațiile ce i-au urmat, fondatorul picturii moderne românești, surprinde esența primăverii pictând un copac încărcat cu flori albe și face un focus pe ramurile înflorite din centrul compoziției, subiectul diluându-se progresiv pe măsură ce ne apropiem de marginile tabloului. Imaginea construită din pete de culoare și puncte, în stil impresionist, prezintă o paletă ce cuprinde doar câteva culori. La umbra copacului, în partea stângă jos, remarcăm și o țărăncuță ce se odihnește. Ea aproape se comtopește cu peisajul. “Primăvară la Câmpina” surpinde un moment trecător, ca și primăvara. Jumătate din registrul compozițional e ocupat de un mesteacăn, înconjurat de vegetație, presărată cu flori roșii și galbene. În plan mai îndepărtat zărim o țărăncuță îndepărtându-se. Tabloul se vindea în martie 2022 cu 95.000 de euro.

Ștefan Luchian, panoul decorativ “Primăvara” și “Flori de primăvară”

Chiar la începutul anilor 1900, Victor Antonescu îi comanda pictorului o compoziție Art Nouveau în care să fie prezentată primăvara în mod alegoric. Primul anotimp al anului este asociat cu vârsta tinereții și un nou început. Așa că Luchian și-a imaginat anotimpul ca pe o tânără cu păr blond, în rochie roz, cu podoabe în păr și înconjurată de trandafiri. Regăsim lucrarea în Galeria de Artă Românească Modernă a Muzeului Național de Artă al României.

Luchian redă primăvară și prin peisaj sau naturi statice cu flori, cum este tabloul viu colorat, ales aici. Criticul de artă Oscar Walter Cizek spunea în 1945: „Florile lui Luchian par crescute într-o lume ireală, chiar dacă tușa nespus de vie a culorilor se impune privirii într-o prospețime unică. Luminile dau petalelor aripi. Luchian nu este niciodată patetic sau declamator, înfăptuind în florile lui o sonorizare, o polifonie de străluciri care se sintetizează fiindcă își au izvorul în taina unei tensiuni interioare”.

Nicolae Dărăscu, “La munca câmpului”

Nicolae Dărăscu, pictor și acuarelist, a fost puternic influențat de impresionism și neoimpresionism. Născut la Giurgiu, a studiat pictura la Academia de Arte Frumoase din București între 1902 și 1906, la clasa lui George Demetrescu Mirea. După absolvire, a primit o bursă la Académie Julian din Paris, unde și-a dorit să ajungă pentru a călca pe urmele celor pe care mult îi admira: Nicolae Grigorescu și Ştefan Luchian.

A studiat alături de Jean-Paul Laurens și Luc-Olivier Merson. A călătorit mult, în diferite regiuni din țară, dar și din sudul Franței (Toulon și Saint-Tropez) și Italia (Veneția). Contactul cu arta europeană nu l-au făcut însă niciodată să uite de rădăcinile și de arta românească. Redă primăvara în mai multe scene ce reproduc episoade de lucru la câmp. Se remarcă printr-o forță și expresivitate a culorii.

Nicolae Vermont, “Amiază de primăvară” (1926)

Născut la Bacău, Nicolae Vermont este cunoscut ca pictor şi gravor. A studiat la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, apoi la Munchen şi Paris, asemeni multor artiști români. Dintre primăverile lui Vermont am ales o acuarelă pe care o realiza în 1926 la Paris. Petele de culoare construiesc imaginea unei zile calde de primăvară. Vedem o tânără așezată într-o grădină, vedem copacii și vegetația redată în diferite culori. Transparența prin care se caracterizează tehnica acuarelei ajută mult în a exprima esența lucrurilor și chiar transparența vegetației crude primăvara, când lumina solară trece prin ea.

Samuel Mützner, “Zi de primăvară” (1925)

Născut într-o familie modestă din Bucureşti, pictorul român de origine evreiască Samuel Mützner a urmat cursurile Academiei Julian. Şi-a definit stilul în urma anilor petrecuţi în cercul lui Claude Monet. Și-a exprimat mereu preocupările pentru aflarea de noi soluţii și formule picturale. Unele dintre operele sale sunt expuse în mari muzee din ţară, iar altele se găsesc în importante colecţii particulare.

Mützner creează aici o pictură după învățătura impresionistă, în acorduri cromatice subtile şi tuşe consistente, analizând în detaliu motivul - așa cum face de fiecare dată - aici copacul înflorit. Lucrarea surprinde tot ce are primăvara mai frumos: o atmosferă liniștitoare și splendoarea unui copac înflorit într-o grădină.

Surse foto – WikiArt.org, arhive.com, 1st-art-gallery.com