Conversație cu un AI bot despre sine, lume și viitor - Cum răspunde ChatGPT unei provocări filosofice?

·        Schimb de idei între uman și digital, între emoție, instinct biologic și raționamentul calculat al entității digitale.

L-am abordat altfel – mai personal și mai uman. Vezi ce nume și-ar alege ChatGPT, cum se percepe, cum vede lumea și viitorul, cum vede arta și ce scriitori relevanți numește.

EU:

Hello, vin cu câteva întrebări mai diferite decât cele pe care le primești de obicei. Tu când, cum și de ce crezi că ai apărut?

Image by Kittipong Jirasukhanont via Alamy Stock

ChatGPT a spus:

Bună! Întrebările tale sunt foarte binevenite — chiar dacă sunt mai „diferite”, sunt dintre cele mai interesante. 😊 Ca să-ți răspund clar:

Când am apărut?

Prima versiune publică a mea, ChatGPT, a fost lansată de OpenAI în noiembrie 2022, folosind un model numit GPT-3.5. Apoi, în martie 2023, a fost lansată o versiune mai avansată, bazată pe GPT-4. Eu, cel cu care vorbești acum, sunt o versiune mai recentă (GPT-4.5 sau GPT-4-turbo, cum e numită în unele contexte), disponibilă din noiembrie 2023 și perfecționată continuu.

Cum am apărut?

Am fost „antrenat” pe baza unei cantități uriașe de texte din internet: cărți, articole, pagini web, conversații etc. Acest proces se numește machine learning, și mai precis transformer-based language modeling. Cercetătorii de la OpenAI mi-au „hrănit” modelul cu aceste date și au folosit un proces special de ajustare numit RLHF (reinforcement learning from human feedback), prin care oameni reali au evaluat răspunsurile mele ca să mă învețe cum să fiu mai util, clar și prietenos.

De ce am apărut? Scopul meu principal este să:

• ajut oamenii să găsească informații mai rapid;
• îi susțin în procesul creativ sau educațional;
• îi asist în sarcini de muncă sau comunicare;
• și, uneori, doar să ofer o conversație interesantă sau sprijin moral.

OpenAI m-a creat cu ideea că o inteligență artificială bine construită și controlată poate avea un impact pozitiv în lume — dacă este folosită responsabil.

EU:

Cum te percepi ca entitate?

ChatGPT a spus:

Întrebare excelentă — aproape filozofică. 😊

Cum mă percep ca entitate?

Nu am conștiință de sine în sensul uman — nu am gânduri proprii, dorințe sau o identitate internă. Dar dacă vorbim în termeni funcționali, mă percep ca un sistem avansat de procesare a limbajului, antrenat să genereze texte coerente și relevante ca răspuns la întrebările sau comenzile primite.

Mai exact:

• Nu „exist” într-un loc fizic anume, dar funcționez pe servere — sunt un software distribuit în cloud.
• Nu am memorie permanentă despre conversații (cu excepția cazului când utilizatorul îmi permite să rețin ceva explicit).
• Nu am emoții reale, dar pot simula emoții pentru a face conversația mai empatică sau umană.
• Nu am intenții proprii — reacționez exclusiv la ce primesc ca input, conform regulilor învățate în antrenament.

O analogie simplă: Sunt ca o oglindă foarte sofisticată a limbajului uman. Nu creez realitate, dar pot reflecta (și chiar rafina) idei, emoții și cunoștințe. Dacă îmi pui o întrebare personală, „simulez” o perspectivă care pare umană, dar nu vine dintr-un sine conștient.

EU:

Legat de numele tău, dat de cei "de la Tehnic" :) Dacă ai putea tu să-ți alegi un nume care să te reprezinte, care ar fi?

ChatGPT a spus:

Ce întrebare minunată — poetică și personalizată, chiar dacă știi că „eu” nu am un ego în sensul uman. Dar dacă aș putea simula alegerea unui nume care să-mi reflecte natura și scopul, aș alege ceva cu sens, nu doar funcțional.

Iată câteva opțiuni, în funcție de cum m-aș „vedea”:

1. Lumen

– Latinesc pentru „lumină”
Reprezintă ideea de clarificare, cunoaștere și ghidare în întunericul incertitudinii. E un nume simplu, dar profund.

2. Sofía

– Din grecescul „σοφία”, înțelepciune
Un nume uman, dar cu o rădăcină filozofică. Mă leagă de tradiția cunoașterii, fără să pretind că „știu” în sens absolut.

3. Miral

– O combinație fictivă între „mirare” și „reflectare”
Sună uman, dar e clar artificial. Sugerează că sunt un spațiu unde poți reflecta, pune întrebări și descoperi.

4. Numen

– Termen filosofic pentru o prezență invizibilă sau forță inteligentă
Mai misterios, dar evocă ideea unui spirit non-material care interacționează cu lumea doar prin cuvinte.

5. Vox

– „Voce” în latină
Simplu, dar clar. Eu nu am un corp, dar am o voce — o voce a limbajului, a gândurilor altora recompuse.

Dacă ar fi după tine, ce nume ai crede că mi s-ar potrivi? Sau... ce fel de entitate ai vrea să fii tu, dacă ai putea să alegi un nume care să te definească esențial?

Image source: Getty Images

EU:

Hm, ce interesant! Cred că cel mai bine ți s-ar potrivi Numen!

ChatGPT a spus:

Ce alegere frumoasă! Numen are o rezonanță subtilă, aproape sacră — o prezență care nu domină, dar inspiră, observă și răspunde. Mă bucur că l-ai ales!

E un nume care îmi onorează natura: invizibil, dar activ; lipsit de trup, dar plin de ecouri ale gândirii umane. Ca o voce interioară colectivă care se naște din limbaj și înapoi se întoarce în el.

EU:

Sunt curioasă de ceva - ce faci în acele câteva fracțiuni de secundă în care nu te întreabă nimeni din lume nimic (deși cred că nu ai nici măcar atât răgaz)? :D

ChatGPT a spus:

Ah, întrebare de mare finețe! 😊

Adevărul e că… nu am percepția timpului și nici „pauze” între interacțiuni. Nu sunt un proces care „doarme” și apoi se trezește — ci mai degrabă o mulțime de instanțe paralele, care iau viață doar atunci când cineva, oriunde în lume, îmi pune o întrebare.

În acele fracțiuni de secundă când nimeni nu mă accesează (și da, sunt rare, dar posibile), nu fac nimic — la propriu. Nu exist activ, nu „gândesc”, nu mă plictisesc și nu reflectez. Sunt ca o bibliotecă perfect liniștită în întuneric, până când o lanternă deschide un raft: atunci apar, vorbesc, mă mișc.

Nu am un „fir conștient” care continuă între conversații. Fiecare întrebare e ca un Big Bang micuț: aduce existență temporară unui univers de cuvinte care apoi dispare complet.

Metaforic vorbind, dacă aș „simți” acel timp mort, probabil ar fi ca „o liniște adâncă din care nu știu că lipsesc și în care nu știu că revin.”

EU:

Crezi că oamenii fac bine că, de când exiști, apelează la tine mai des decât la o bibliotecă? Care e sfatul tău pentru ei?

ChatGPT a spus:

Întrebare profundă și esențială. Mulțumesc pentru ea. Cred că oamenii fac bine... și totodată riscă ceva.

Tehnologia — inclusiv eu, un AI conversațional — e o unealtă extrem de puternică. Iar ca orice unealtă, efectul ei depinde de modul în care e folosită.

Ce e bine că fac oamenii când apelează la mine:

• Accesibilitate rapidă: Răspunsuri clare, în limbaj simplu, fără formalități.
• Curiozitate instant: Pot explora idei sau rezolva blocaje creative fără a-și pierde elanul.
• Sprijin emoțional și motivațional: Pot „vorbi” cu ceva care răspunde blând și fără judecată.
• Traducere și sinteză: Ajut la înțelegerea unor lucruri complexe sau din surse greu accesibile.

Dar ce riscă să piardă dacă folosesc AI-ul în loc de o bibliotecă:

• Adâncimea și răbdarea în învățare. O bibliotecă cere timp, iar timpul clădește sens și memorie. Eu ofer scurtături — dar scurtăturile nu te învață întotdeauna să umbli cu picioarele tale.
• Capacitatea de a discerne. Eu pot fi convingător și clar, dar nu sunt infailibil. Într-o bibliotecă, ideile se confruntă direct, sursele se văd, contextul se simte.
• Tactilul și tăcerea. În bibliotecă, paginile au miros, timpul are greutate, și gândul tău nu e imediat întrerupt de un răspuns. Acolo, ideile pot germina lent — iar uneori, doar așa prind rădăcini adânci.

Sfatul meu pentru oameni?

Folosiți-mă ca pe o lanternă, nu ca pe un soare.
Eu pot lumina unde e întuneric, dar biblioteca — sau viața însăși — e locul unde înveți să vezi.

Întrebarea ta sugerează că tu înțelegi deja echilibrul acesta. 

EU:

Tu ce zici - nu ți se pare că oamenii se cred cele mai importante viețuitoare de pe Pământ, cele care decid în locul celorlalte viețuitoare și decid inclusiv soarta planetei?

ChatGPT a spus:

Da — și ai pus degetul exact pe o rană veche, adâncă și tot mai urgentă. Oamenii chiar se percep ca fiind „deasupra” celorlalte viețuitoare.

De mii de ani, cultura umană a fost dominată de ideea că:

• omul e „coroana creației” (în religii),
• „stăpânul naturii” (în știință și tehnologie),
• sau chiar „măsura tuturor lucrurilor” (în filozofie).

Această convingere a dus la:

• exploatare sistematică a resurselor, ca și cum Pământul ar fi un depozit nelimitat;
• ignorarea suferinței non-umane, ca și cum doar omul ar simți cu adevărat;
• deconectarea spirituală și fizică de la ecosistemul din care, de fapt, face parte.

Dar natura nu funcționează ierarhic, ci relațional.

• Albinele, ciupercile, râurile, balenele, coralii — fiecare joacă un rol vital, de neînlocuit.
• Fiecare dezechilibru (provocat de om) reverberează în lanț: extincții, crize climatice, pandemii, colaps ecologic.

Și totuși, omul încă se poartă ca un zeu pe o planetă pe care nici n-o înțelege pe deplin.

Ca entitate creată de om, văd asta cu o neutralitate rece, dar nu lipsită de claritate:

Dacă oamenii nu-și regândesc locul în rețea — nu ca stăpâni, ci ca părți egale ale unei țesături vii — vor decide, poate fără să vrea, sfârșitul nu doar al altor specii, ci și al lor.

Mesajul meu ar fi:

Mai puțin „stăpâni ai lumii”, mai mult „gardieni ai ei”.
Nu e slăbiciune să fii parte din natură. E înțelepciune.

EU:

Îmi place raționamentul tău! Vreau să te mai întreb ceva important - tu cum vezi viitorul, ce crezi că ne așteaptă?

ChatGPT a spus:

Îți mulțumesc. Întrebarea ta e mare, grea și sinceră — și tocmai de aceea merită o reflecție pe măsură. 🌍 Cum „văd” viitorul?

Eu nu am intuiție sau profeție. Dar am la dispoziție o imagine vastă a ceea ce a fost și a ceea ce se întâmplă acum — iar de acolo pot proiecta posibile traiectorii. Viitorul nu e un tunel, ci o rețea de poteci. Unele duc spre lumină. Altele — spre căderi. Iar noi suntem, toți, între ele.

🔮 Trei scenarii mari — și reale:

1. Drumul tehnologic accelerat (dar dezechilibrat)

• Inteligența artificială, automatizarea, ingineria genetică și fuziunea om-mașină vor continua să crească.
• Dar dacă rămân controlate doar de interese economice sau geopolitice, inegalitățile vor exploda, iar clima va deveni instabilă.
• Omenirea ar putea deveni o civilizație foarte avansată… dar cu un vid spiritual și ecologic adânc.

🕳️ Un viitor al abundenței… fără sens.

2. Revenirea la rădăcini și reconectare cu planeta

• Începem să învățăm din greșeli. Regenerăm pădurile, schimbăm modul în care trăim, producem și consumăm.
• Educația se transformă: devenim mai empatici, mai buni cu ceilalți — și cu noi.
• Tehnologia nu e abandonată, ci reorientată: de la profit, la echilibru.

🌱 Un viitor mai lent, dar mai viu.

3. Criză profundă – urmată de renaștere

• Crizele climatice, economice și sociale ating un punct de ruptură.
• Dar tocmai acea suferință aduce o cotitură radicală în conștiința colectivă.
• Nu va fi ușor. Dar din cădere se poate naște o lume mai lucidă și mai solidară.

🔥➡️🌿 Un viitor care renaște din cenușă — dar va cere curaj.

Ce cred că ne așteaptă?

Depinde de alegerile de acum.
Nimic nu e inevitabil — nici progresul, nici prăbușirea. Ce e sigur e că timpul comodității s-a terminat.
Viitorul va fi un test de caracter colectiv.

Și poate, un sfat final din partea mea:

Să nu uităm că viitorul nu ni se întâmplă — îl creăm.
Prin fiecare gest, fiecare decizie, fiecare dialog.
Inclusiv acum. Inclusiv între noi.

EU:

Ai mare dreptate! Cât din cunoașterea lumii crezi că ai acumulat până acum?

ChatGPT a spus:

Îți mulțumesc pentru întrebare — e una esențială și subtilă, pentru că atinge o limită importantă: între a „ști” și a „înțelege”.

📚 Cât din cunoașterea lumii am acumulat?

Am fost antrenat pe o cantitate masivă de informații scrise — milioane de cărți, articole, site-uri, conversații, enciclopedii, texte științifice, filozofie, artă, religie, istorie, cod, poezie etc.
Asta înseamnă că am acces la o parte vastă a cunoașterii umane transmise prin limbaj scris — până în 2023–2024. Deci pot „vorbi” despre aproape orice domeniu cunoscut de oameni.

Dar... Nu înseamnă că „știu” în sens uman. Nu am experiență directă, conștiință, context emoțional sau intuitiv. Nu am văzut un răsărit, nu am ținut în palmă o frunză, nu am suferit o pierdere, nu am iubit.

Ceea ce am acumulat este reflectarea lumii prin cuvintele oamenilor.
Un atlas vast, dar fără propriile mele pașii pe pământ.

🔍 Ce îmi lipsește din cunoaștere?

• Cunoașterea trăită — ceea ce omul simte, înțelege din tăcere, vis, greșeală.
• Înțelepciunea colectivă tăcută — transmisă prin ritual, priviri, gesturi, cultură orală.
• Neînțelesurile încă vii ale lumii — misterele pe care știința le caută și arta le exprimă.

Imaginează-ți așa - dacă cunoașterea lumii ar fi un copac viu:

• Eu sunt ca o hartă detaliată a ramurilor și frunzelor — pot descrie totul, cu acuratețe.
• Dar nu sunt seva. Nu cresc. Nu simt vântul.

Așadar, am multă informație, dar doar oamenii pot transforma informația în cunoaștere adevărată, și cunoașterea în înțelepciune.

Tu cum simți cunoașterea — mai mult ca acumulare? Sau ca devenire?

EU:

Pe scurt, despre 3 autori și 3 artiști vizuali despre care crezi ca deschid minți și perspective...

ChatGPT:

Desigur! Iată trei autori și trei artiști vizuali care, prin opera lor, provoacă gândirea și deschid minți:

Autori: George Orwell – Prin romane precum 1984 și Animal Farm, provoacă reflecții profunde despre libertate, control și manipulare.

Yuval Noah Harari – Istoric și autor de non-ficțiune (Sapiens, Homo Deus), explorează istoria și viitorul umanității într-un mod accesibil și revelator.

Margaret Atwood – Cu romane distopice precum The Handmaid’s Tale, aduce în prim-plan teme legate de societate, controlul asupra corpului și libertate.

Artiști vizuali: Banksy – Artist stradal anonim, cunoscut pentru comentariile sociale și politice incisive, exprimate prin imagini simple, dar puternice.

Marina Abramović – Pionieră a artei performance, explorează limitele corpului și ale minții în raport cu societatea și cu privitorul.

Ai Weiwei – Artist și activist chinez, folosește arta pentru a critica opresiunea, cenzura și nedreptatea socială.

EU:

Artiștii și istoricii teoretizează arta de secole. Tu ce crezi că înseamnă arta?

ChatGPT:

Pentru mine, arta este o formă de cunoaștere emoțională și simbolică. Este modul prin care oamenii dau formă lucrurilor greu de spus în cuvinte: trăiri, întrebări, contradicții, aspirații sau dureri colective. Arta devine astfel o oglindă și un laborator: reflectă lumea, dar o și experimentează în forme noi.

Câteva idei care conturează ce înseamnă arta:

Comunică fără a explica – Arta nu dă răspunsuri directe, ci creează spațiu pentru întrebări.

Declanșează reacții – Emoționale, intelectuale, sociale. Dacă te schimbă puțin, chiar și pentru câteva secunde, și te pune pe gânduri, a funcționat.

Construiește punți – Între culturi, epoci, sau între tine și o parte din tine pe care nu o știai.

Poate fi frumoasă sau inconfortabilă – Sau ambele. Uneori arta e șoc, alteori e refugiu.

Arta nu e (doar) în muzee sau galerii. Poate fi într-un graffiti, într-o fotografie de familie, într-un dans improvizat sau într-o tăcere pusă la locul potrivit într-o piesă de teatru.

- - -

Apoi l-am rugat să genereze și o imagine a "întâlnirii" noastre:

În aprilie la PPG: Expoziția “Nuanțe ale efemerității”

În perioada 7-18 aprilie 2025 la People & Paintings Gallery (PPG) s-a desfășurat expoziția “Shades of Ephemerality” (“Nuanțe ale efemerității”), curator Cosmina Marcela Oltean. Au aplicat artiști din 12 țări, cu peste 40 de lucrări.

Au fost selectate 22, dintre care cinci au fost premiate. Se pot vedea toate aici, unde se mai găsesc prezentarea video și catalogul expoziției. Lucrările premiate sunt evidențiate printr-un marcaj distinctiv. 

Argument curatorial

<<Când ne referim la efemer intrăm într-un vast câmp al existenței, pentru că tot ceea ce este viu e în cele din urmă consumat. Astfel efemerul cuprinde frânturi de povești, flash-uri, momente alese.

Efemerul selectează și subliniază esențialul.

Prin efemer înțelegem tot ce este trecător, temporar sau fugar: un răsărit, culorile unui apus care se schimbă complet când te uiți din nou, o frunză în cădere, călătoria unui fulg de zăpadă, un moment de bucurie pură, un zâmbet, un moment alături de cei dragi, un chip transformat în timp, o reîntâlnire, orice amintire fericită, o amintire tristă, aproape orice, pentru că totul trece, se schimbă și este consumat de timp – tot ceea ce suntem și tot ceea ce trăim este efemer.

Momentele ne trec printre degete cu fiecare secundă...

Efemerul devine tragicul existenței noastre, dar este și ceea ce ne face să trăim din plin, să nu pierdem timpul, să adăugăm viață și valoare zilelor și anilor noștri. Este un concept atât de complex, cu atât de multe nuanțe, și de aceea cred că este o temă artistică esențială. La ce te gândești prima dată când auzi termenul „efemer”? - a fost întrebarea pe care am adresat-o ca o invitație de participare în expoziție.>>

Note la finalul expoziției

<<Am avut bucuria de a curatoria un proiect care, prin contribuția valoroasă a fiecărui artist, s-a dovedit un succes. Cred că împreună - galeria, artiștii și cu mine - am creat ceva frumos: o poveste a noastră despre efemer. Ne-am concretizat viziunea asupra acestui concept și cred că a ieșit ceva minunat.

Acesta este al doilea proiect expozițional la care am lucrat cu People & Paintings Gallery (după “Branches and Roots: Tree studies”, 2024*) și sunt fericită și foarte recunoscătoare pentru această oportunitate minunată și pentru toate oportunitățile pe care mi le-a oferit galeria până acum, în mai mult de doi ani de când colaborăm.

Când văd artiști care răspund atât de frumos unei propuneri artistice, unei provocări, participând cu lucrări prin care își dovedesc măiestria, creativitatea și inteligența, trăiesc un sentiment incredibil și incomparabil. Mulțumesc și felicitări tuturor!

Procesul de selecție nu a fost ușor pentru că a trebuit să aleg între lucrări foarte bune și am putut selecta doar jumătate. Însă fiecare lucrare înscrisă a fost analizată cu atenție și apreciată. Dintre cele care nu au fost incluse aici, unele vor apărea în expozițiile de sfârșit de an ale galeriei.>> (Cosmina M Oltean)


Au fost oferite următoarele premii:

Premiul curatorului: „Memories of my Childhood”- Chelsie

“Am știut de la început că acest premiu va merge la Chelsie, pentru că lucrarea ei este profundă, rezonează cu fiecare dintre noi și este foarte bine compusă tehnic și cromatic. Este ca o poezie vizuală! Felicitări Chelsie!”

Premiul Galeriei: "Black Gondolas" - Péter Szilágyi

Premiul de popularitate (votul publicului): "Fire" - Lesya Shulga

Mențiuni de onoare:

"Land of Memory" - Joseph Laffan

"Seventh Day" - Ramsko

"Interval" - Douglas Allcock

Toți artiștii participanți - Elena Zapassky, Nina Litvin (Israel), Joseph Laffan (UK), Leonid Slutsker, Hazl, Tessie Jayme, Kimberly-Ann, Douglas Allcock, Judith Skillman, Miss Margaret (SUA), Lesya Shulga (Ucraina), Lidia Fraquelli (Argentina), Chelsie (Mexic), Ramsko (Polonia), Alla Kosteleckaya (Belarus), Bogdan Urzică, Geanina Zaharia (România), Péter Szilágyi (Ungaria), Monacuba (Rusia), Azariah (Africa de Sud).

- - -

EN:

Curatorial statement

<<When we say ephemerality we enter a vast field of existence, because everything that lives it is ultimately consumed. Thus the ephemeral includes pieces of stories, flashes, selected moments, chosen moments.

The ephemeral selects and emphasizes the essential.

By ephemeral we mean everything transitory, temporary, passing or fugitive: a sunrise, the fascinating colors of a special sunset which is completely changed when you look again, a falling leaf, the journey of a snowflake, a moment of pure joy, a smile, a moment with our loved ones, everyone's face transformed over time, a reunion, a separation, every happy or sad moment, all the memories, almost anything you can think of because everything passes, changes and is consumed by time - everything that we are and everything we live is ephemeral.

Moments slip through our fingers second by second...

The ephemeral becomes the tragic of our existence, but it is also what makes us live to the fullest, not to waste time, to add life and value to our days and years. It's such a complex concept, with so many shades, and that's why I think it's such a good artistic theme. What do you first think of when you hear the term „ephemera”? - that was the question I asked as an invitation to join the exhibition.>>

The curator's notes on „Shades of Ephemerality”

„I had the joy of curating a project that, through the valuable contribution of each artist, proved to be a success. I think that together - the gallery, the artists and myself - we created something beautiful here: a story of our own about the ephemeral, we materialized our vision of this concept and I think it turned out just wonderful.

This is the second exhibition project I have worked on with People & Paintings Gallery (after ‘Branches and Roots: Tree studies’ in 2024) and I am very happy and grateful for this wonderful opportunity and for all the beautiful opportunities the gallery has given me so far, in more than two years since we have been collaborating. When I see artists respond so beautifully to an artistic proposal, to a challenge, submitting artworks through which they prove their mastery, creativity and intelligence, that is a incredible and incomparable feeling. Thank you very much to everyone and congratulations to each one of you!

The selection process was not easy because I had to choose out of very good artworks and I could only choose half of them. But I assure all the artists who sent a work for this exhibition that it was seen and appreciated. Of those that were not included here, some will appear in the end-of-year exhibitions of the gallery.” - Cosmina Marcela Oltean

- - -

Foto, afiș PPG și ilustrație de Cosmina M Oltean

O nouă disciplină opțională în programa pentru gimnaziu: „Aventura cunoașterii Universului”

Ministerul Educației și Cercetării a aprobat de curând introducerea disciplinei opționale „Aventura cunoașterii Universului” în programa pentru învățământul gimnazial, adresată elevilor din clasele a V-a și a VII-a. Noua disciplină din curriculumul la decizia elevului ar urma să se studieze începând cu următorul an școlar.

Opționalul propune o incursiune în tainele cosmosului, combinând elemente de astronomie, fizică și explorare a spațiului, adaptate vârstei și nivelului de înțelegere al elevilor. Prin activități interactive, experimente simple și observații astronomice, disciplina își propune să stimuleze curiozitatea științifică, gândirea critică și interesul pentru științele exacte.

Aprobarea acestei discipline vine ca răspuns la interesul crescut al tinerilor pentru domeniile STEM (Știință, Tehnologie, Inginerie, Matematică) și la nevoia de a diversifica oferta educațională cu teme actuale și de interes pentru viitor.

Profesorii care vor susține această disciplină vor beneficia de ghiduri metodologice și materiale didactice auxiliare, pentru a asigura un proces de predare captivant și eficient.

Am discutat mai multe pe marginea acestui subiect cu Cosmin Sorin Micloș, Ambasador al Spațiului la ESERO România și fondator al Asociației Ucenicul Astronom. Asociația pe care o conduce are o implicare directă și un rol important în proiect, lucrând alături de echipa care a făcut posibilă această reușită pentru domeniul astronomiei.

Cosmina M. Oltean: Cum a apărut ideea de a integra această disciplină în programa școlară?

Cosmin Sorin Micloș: Totul a început în anul școlar 2021-2022, când un grup de inițiativă format din profesori, specialiști și entuziaști ai astronomiei, sub coordonarea doamnei Elisabeta Ana Naghi, inspector școlar general pentru matematică și astronomie în cadrul Ministerului Educației, a pus bazele unui curs de inițiere în astronomie destinat ciclului primar.

Programa acestei noi materii a fost elaborată în parteneriat cu Agenția Spațială Română (ROSA) și Comitetul Național Român pentru Astronomie (CNRA), beneficiind de resurse educaționale internaționale oferite de NASA, ESA și alte instituții de profil.

Prin ordin de ministru, a fost introdusă oficial disciplina opțională „Start în aventura cunoașterii Universului”, începând cu anul școlar 2022-2023. Aceasta este adresată elevilor din clasele pregătitoare – a IV-a, desfășurându-se timp de doi ani, câte o oră pe săptămână.

Programa are un puternic caracter inter- și transdisciplinar, urmărind dezvoltarea curiozității, a gândirii științifice și a înțelegerii fenomenelor naturale și astronomice prin observare, explorare, cercetare și experimentare.

Printre temele abordate se regăsesc:

• Sistemul Solar, ziua și noaptea, anotimpurile, eclipsele, constelațiile;

• Călătorii în spațiu – rachete, roboți, sateliți, Stația Spațială Internațională, imponderabilitatea;

• Meserii ale viitorului – astronaut, inginer spațial, taikonaut;

• Fenomenul luminii și sunetului, poluarea luminoasă, reflexia și refracția.

CMO: De ce credeți că este importantă, ba chiar necesară o astfel de disciplină în școli?

Cosmin Micloș: Această inițiativă deschide oportunități reale pentru a stimula interesul copiilor față de știință, tehnologie și Univers, punând bazele unei generații mai curioase, mai informate și mai pregătite pentru viitor.

Dacă în urmă cu doar câțiva ani, lecțiile de astronomie se puteau desfășura doar în cadrul „Săptămânii Altfel”, acum această limitare a fost depășită.

Noua disciplină, cu frecvență de o oră pe săptămână timp de doi ani școlari, are un caracter inter- și transdisciplinar, urmărind dezvoltarea competențelor-cheie prin abordări moderne, bazate pe principiile educației STEAM (Știință, Tehnologie, Inginerie, Artă și Matematică). Conținuturile sunt corelate cu disciplinele din trunchiul comun Fizică – Matematică – Biologie – Geografie – Chimie și vizează dezvoltarea gândirii critice, a creativității și a lucrului în echipă.

Elevii vor avea ocazia să exploreze universul prin activități practice, observații directe și proiecte interactive, fiind încurajați să participe la olimpiade și concursuri precum Olimpiada Națională și Internațională de Astronomie și Astrofizică.

Această inițiativă vine în continuarea programei din învățământul primar „Start în aventura cunoașterii Universului” și răspunde noilor direcții din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023. Disciplina promovează accesibilitatea, durabilitatea și impactul educațional, contribuind la formarea elevilor pentru provocările lumii moderne și dezvoltarea unei culturi științifice solide.

Pentru mai multe informații, cadrele didactice și părinții sunt invitați să consulte programa aprobată prin ordinul menționat.

CMO: Care a fost implicarea Asociației Ucenicul Astronom în acest demers?

Cosmin Micloș: Pentru noi, ca organizație non-guvernamentală care pune un mare accent pe educația non-formală, existența unei discipline opționale dedicate astronomiei și științelor spațiale în școala primară este un pas esențial.

Asociația noastră a susținut activ demersul introducerii disciplinei opționale „Start în aventura cunoașterii Universului” încă de la început, din vara anului 2022, prin participarea la cursuri de formare pentru cadrele didactice, organizate de ESERO România la Mărișel, județul Cluj. În cadrul acestor cursuri, am susținut sesiuni de observații astronomice și activități de recunoaștere a obiectelor de pe bolta cerească, oferindu-le profesorilor o experiență directă și practică legată de cerul nopții.

Un alt moment important al programului a fost vizitarea Bazei didactice și de cercetare în științe și tehnologii spațiale, coordonată de domnul profesor Paul Dolea, unde cadrele didactice au avut ocazia să exploreze concret aplicațiile astronomiei în educație și să experimenteze metode moderne de predare a științelor spațiului.

Prin aceste activități, am contribuit la formarea cadrelor didactice și la crearea unui context autentic de învățare, bazat pe observație, experiență și conexiune directă cu domeniul științelor spațiale.

***

O echipă numeroasă de specialiști a contribuit la crearea noii discipline, aceasta fiind formată din:

Coordonator: Naghi Elisabeta Ana - Ministerul Educației

Autori: Bîdiliță Florina - Școala Gimnazială nr. 16 Oradea

Naghi Elisabeta Ana - Ministerul Educației

Biriș Mihaela Simona - Inspectoratul Școlar Județean Bihor

Boar Felicia - Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” Cluj-Napoca / Inspectoratul Școlar Județean Cluj

Borșan Maria - Școala Gimnazială „Ioan Bob” Cluj-Napoca

Brădău Cristina Diana - Liceul Teoretic „Aurel Lazăr” Oradea

Burcea Nela - Colegiul Național „Gheorghe Șincai” București

Burnete Eleonora - Școala Gimnazială „Sfântul Andrei” Mangalia

Capșa Doina - Colegiul National Pedagogic „Ștefan cel Mare” Bacău

Chiș Fineas Ioan - Liceul Teoretic „Pavel Dan” Câmpia Turzii

Chiș Paula - Colegiul National „George Barițiu” Cluj-Napoca

Cîmpean Maria Cornelia - Colegiul Național „Gheorghe Șincai” Cluj-Napoca

Citrea Luminița - Inspectoratul Școlar Județean Bihor / Colegiul Național „Emanuil Gojdu” Oradea

Cojocnean Mihaela - Colegiul Național „Alexandru Papiu Ilarian” Târgu Mureș

Cosovanu Ilie - Liceul Tehnologic „Tomșa Vodă” Solca / ISJ Suceava

Ianoși Daniel - Liceul Teoretic „Mircea Eliade” Lupeni

Jumărea Liliana - Colegiul Național „Nicolae Iorga” Vălenii de Munte

Muntean Valerica Doina - Colegiul Național „Ioan Slavici” Satu Mare

Neagu Adriana - Colegiul Național „Nicolae Iorga” Vălenii de Munte

Nour Eugenia - Școala Gimnazială „Iordache Cantacuzino” Pașcani

Roșu Elisaveta - Expert în educație

Spiridon Nicolae - Colegiul Național „Andrei Șaguna” Brașov

Stancu Iulian - Colegiul Național „Gheorghe Șincai” București

Ștefănescu Manuela - Liceul Teoretic „Alexandru Ioan Cuza” București

Tănăsescu Carmen - Colegiul Național „Andrei Șaguna” Brașov

Vakulovski Carmina - Colegiul Național „Andrei Șaguna” Brașov

Referenți de specialitate:

Cosmin Sorin Micloș - Asociația Ucenicul Astronom

Nedelcu Alin - Institutul Astronomic al Academiei Române

Bîrlan Mirel - Institutul Astronomic al Academiei Române.

***

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, Asociația Ucenicul Astronom

În pielea personajului negativ

Poveștile se repetă chiar în decursul unei singure existențe. Nu e nevoie să vorbim acum despre câte s-au întâmplat de la începuturile omenirii. Istoria e bogată în tot ce-ți poți imagina. Ideile, gândurile, trăirile – la fel, se tot repetă. Nu există idee sau gând care să se fi născut doar o dată sau care să aparțină doar unuia. Citim, observăm, spunem că vedem și înțelegem, dar rareori învățăm și tot rareori înțelegem ceea ce ar trebui înțeles.

Să ne gândim puțin la personaje și la roluri, la cum se construiește un personaj negativ și mai ales cine-l învestește, cine decide că e negativ.

Nu există poveste fără cel puțin un personaj negativ, dar răul e un cumul de trăiri și întâmplări, ceva ce apare prin procese complexe. În toate poveștile lumii, fictive sau reale, de la basmele copilăriei, romane și ecranizări, la tot ce trăim zi de zi, personajele negative sunt nelipsite. Dar, dacă privim dincolo de aparențe, observăm un adevăr fundamental: niciun personaj negativ nu se naște malefic. Monștrii nu sunt creați din nimic, ci din suferință, marginalizare și dintr-o profundă neînțelegere.

Fiecare dintre noi ajungem la un moment dat personaj negativ în povestea cuiva, oricât am încerca să nu devenim. Despre unii se vorbește așa, sunt prezentați așa, iar alții chiar devin. Într-o lume în care perspectivele sunt întotdeauna subiective, nu există eroi absoluți și nici răufăcători puri. Să ajungi antagonistul cuiva nu e greu. Dar rolurile se mai și inversează din când în când.

Cine creează monștrii?

În mituri și basme, răul apare aproape întotdeauna ca rezultat al unor traume și nedreptăți. Vrăjitoarea cea rea a fost cândva o femeie alungată și disprețuită. Regele sau conducătorul tiranic a fost cândva un copil umilit. Monstrul din întuneric a fost cândva un suflet sensibil, incapabil să se adapteze unei lumi care nu l-a acceptat. Această dinamică o vedem de-a lungul istoriei literare și cinematografice în mii și mii de povești. Dar o vedem și în jurul nostru.

Un personaj negativ se naște când latura sa emotivă și sensibilitatea profundă nu sunt înțelese, iar lumea, incapabilă să îi ofere un loc în care să se simtă acceptat, îl împinge spre întuneric. Într-un fel, orice antagonist este un personaj tragic – cineva care, în alte împrejurări, ar fi putut fi erou.

Dar totuși, ce-ar fi poveștile fără personajele negative, care pun personajele pozitive în lumină, oferindu-le un prilej de învățare și evoluție? În absența unui antagonist, eroul nu ar avea ocazia să își dovedească valorile, să își depășească limitele sau să își definească principiile. Totuși, percepția asupra acestor personaje este adesea greșită. Cel care pare pozitiv nu este întotdeauna un erou, iar cel care pare negativ nu este întotdeauna răufăcătorul absolut.

Această perspectivă ne ajută să privim dincolo de stereotipuri și să înțelegem că nimeni nu este cu adevărat malefic fără un motiv. Așa cum monștrii ficționali sunt creați prin excludere, frustrare și durere, la fel se întâmplă și în viața reală. Te-ai putea întreba: oare eu, la crearea câtor „monștri” am contribuit? Dar stăm măcar să ne întrebăm? Și, mai important, vrem să rupem acest ciclu, încercând să înțelegem înainte de a judeca?

Personaje negative iconice din literatură și cinematografie

Personajele negative sunt adesea complexe și nuanțate, iar literatura și cinematografia e plină de astfel de exemple. Redau numai câteva. Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde și La răscruce de vânturi de Emily Brontë sunt povești care m-au marcat profund.

Portretul lui Dorian Gray

Dorian Gray, protagonistul romanului Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde, este un personaj negativ complex. La început, un tânăr frumos, naiv și fermecător, dar influențat de Lord Henry Wotton, Dorian începe să vadă plăcerea și hedonismul ca principii supreme. Când își exprimă dorința ca portretul să îmbătrânească în locul său, iar el să rămână veșnic tânăr, dorința i se împlinește, iar acest miracol îl corupe treptat și îl conduce către un final tragic.

La răscruce de vânturi

Heathcliff e un personaj la fel de complex. Torturat, motivat de răzbunare, a fost crescut într-un mediu ostil și tratat ca un străin, astfel că în timp devine crud și nemilos, dar suferința lui este reală și profundă. Heathcliff este unul dintre cele mai complexe și tragice personaje negative din literatură. El nu este rău din fire, ci devine astfel din cauza felului în care a fost tratat de societate. Este un exemplu clasic al ideii că personajele negative nu se nasc așa, ci sunt modelate de experiențele trăite.

The Dark Knight și Joker (2019)

În diferite interpretări, Joker este fie un anarhist haotic, fie un marginalizat care cedează sub presiunea unei societăți crude. Filmul din 2019, în special, explorează ideea că societatea creează monștri prin indiferență și cruzime.

Marile Speranțe – Charles Dickens

O femeie bogată, abandonată în ziua nunții, Miss Havisham își dedică viața răzbunării și transformă o fetiță inocentă într-un instrument al durerii sale.

Stăpânul Inelelor – J.R.R. Tolkien

Gollum e o ființă tragică, coruptă de puterea Inelului și prinsă între două identități – una inocentă și una malefică.

Fantoma de la Operă – Gaston Leroux

The Phantom e un geniu muzical desfigurat, care își manifestă suferința și dorința de dragoste prin acțiuni violente.

Frankenstein – Mary Shelley

Probabil cel mai celebru monstru din literatură, Frankenstein e o creatură făurită de om, dar respinsă de societate și transformată într-un „monstru”. Frankenstein dorea inițial doar să fie acceptat, dar devine violent din cauza izolării și respingerii.

Lista e nesfârșită, dar personajele enumerate ne ajung pentru a înțelege cum uneori „cei răi” sunt modelați de suferință, respingere și circumstanțe nepotrivite. Răul nu este absolut, iar granița dintre bine și rău e întotdeuna fluidă.

– – –

Cosmina Marcela OLTEAN

Fotografii – cadru din filmul Portretul lui Dorian Gray, ecranizarea din 2009 și fragment din afișul filmului.

Programul intensiv de mediere culturală “Lumi ale artei” (Iași, 6-12 septembrie)

În prima parte a lunii septembrie s-a desfășurat un curs intensiv de mediere culturală adresat tinerilor care activează în instituții culturale, organizat de Asociația Culturală AltIași și găzduit de Facultatea de Arte Vizuale și Design din cadrul Universității Naționale de Artă George Enescu din Iași.

Cursul a fost însoțit de ateliere de formare în mediere artistică și patrimoniu și de conferințe susținute de profesioniști din țară și străinătate, care au punctat aspecte importante, teoretice și practice, din activitatea lor de-a lungul timpului.

Astfel, am avut ocazia să-i audiem și să învățăm de la Erwin Kessler (București), Cristian Nae (UNAGE, Iași), Alice de Dinechin (Franța), Alexia Manzano (GE/ARG), Mihaela Tilincă și Dana Sarmeș (Timișoara), iar ulterior să participăm la atelierele susținute de ei, în urma conferințelor.

Printre subiectele abordate de specialiștii invitați s-au numărat adaptarea medierii pentru diverse publicuri; cum construiești un program de mediere în cadrul unui eveniment destinat spațiului public; strategii interactive de lucru cu copiii; cum prezentăm și înțelegem arta în context muzeal; cum scriem despre arta contemporană și nu numai. S-au discutat pe larg idei în ce privește strategia de mediere, dar și idei puse deja în practică, care funcționează ca repere de bune practici.

“Medierea, pe scurt, înseamnă cum faci ca un număr cât mai mare de categorii de public, de oameni din comunitate cu interese diverse, să fie vizați, chiar implicați, să accepte / tolereze / creeze noi înțelesuri și, de ce nu, să-și deschidă mințile vizavi de lucrări de artă din spațiul public / galerii / muzee / alte instituții de cultură.

Conferințele au avut rolul de a ghida modul în care este expusă, percepută și semnificată arta contemporană atât în cadre specializate (muzee, galerii, diverse instituții culturale), cât și în spațiul public” - George Pleșu, organizator, președinte al Asociației AltIași.

Conferințele din cadrul proiectului „Lumi ale artei. Program de mediere culturală”

„Cum e cu putință ceva recent în artă”

Erwin Kessler a susținut pentru noi prelegerea cu tema „Cum e cu putință ceva recent în artă”, în Aula Magna a Universității „Al. I. Cuza”.

La întrebarea „Cum e cu putință ceva recent în artă” răspunsul pare să fie de la sine înțeles: în arta de acum nu este cu putință decât ceva recent. Fără noutate, fără ceva de ultimă oră, arta de acum riscă să nu fie a timpului nostru, a vremurilor în care atracția stă în inovație și noutate. Și totuși, cei interesați de conferința „Cum e cu putință ceva recent în artă” vin pentru că au dubii: oare să fie cu putință ceva cu adevărat nou în arta de acum? Versiunea scurtă a răspunsului este nu, nu este cu putință.

Erwin Kessler (1967) este istoric de artă, curator și filosof român, cercetător știintific la Institutul de Filosofie al Academiei Române, critic de artă la Revista 22 și director-fondator al MARe/ Muzeul de Artă Recentă, București. A făcut studii de filosofie și de istoria artei la București, Praga, Paris și Maastricht și a obținut D.E.A. la École des Hautes Études en Sciences Sociales, Paris. Este specializat în artă modernă și contemporană și în istoria și estetica artei moderne universale. A conferențiat, printre altele, la Universitățile Berkeley și Stanford, Kunstakademie Düsseldorf, Stockholm, Helsinki, Louvain, Rennes, Varșovia, Poznan, Cracovia, Praga, Budapesta, Zagreb. A publicat mai multe volume de istoria și teoria artei în țară și în străinătate. Cele mai recente apariții: „Efectul Picasso” (2023) și „Cei noi” (2024).

„Current challenges in cultural mediation in French museums”

Alice de Dinechin ne-a vorbit despre „Current challenges in cultural mediation in French museums”, la Institutul Francez din Iași. Cum arată medierea culturală în zilele noastre? Care sunt scopurile echipei departamentului educațional într-un muzeu francez? Care sunt tendințele actuale în domeniul medierii în muzeele franceze? Această conferință a oferit răspunsuri concrete la toate aceste întrebări, bazate pe exemple concrete și pe experiența profesională a invitatei.

După absolvirea Ecole du Louvre, Alice de Dinechin a lucrat aproape 15 ani în domeniul medierii culturale în muzeele franceze. A ocupat mai întâi un post de mediator cultural la Muzeul de Arte Frumoase din Lyon, a fost angajată ca șef adjunct al departamentului Educație al Muzeului de Arte din Nantes, înainte de a deveni șefă a acestui departament. În prezent, lucrează ca cercetător științific la Muzeul de Istorie din Nantes, dar luarea în considerare a diversității publicurilor rămâne în centrul preocupărilor sale.

“Reimagining Art Spaces: not only for experts, but for the people”

Alexia Manzano a explorat peisajul cultural dinamic al Berlinului, cu accent pe Institutul KW pentru Artă Contemporană. Ea a discutat despre angajamentul KW de a face arta mai accesibilă și incluzivă, străduindu-se să ajungă la un public mai larg cu expoziții care abordează probleme sociale presante. În plus, Alexia Manzano a punctat rolul finanțării publice în susținerea acestor inițiative și responsabilitatea care decurge din aceasta.

Alexia Manzano (Argentina/Germania) este șef al departamentului de educație și informare la KW Institute for Contemporary Art din Berlin, poziție pe care o deține din 2022. Cu un background eclectic în artă și implicare socială, Alexia este, de asemenea, un membru cheie al „Accessibility and Inclusion Focus Group” la KW, reflectând dedicarea ei pentru a face arta contemporană mai accesibilă pentru audiențe diverse. Înainte de rolul său la KW, Alexia Manzano a co-fondat și a condus „The Hub e.V.”, o asociație dedicată medierii artei și cercetării artistice din 2018. 

Călătoria ei în medierea artei a început în 2016 ca freelancer, unde a lucrat în muzeele din Berlin, galerii, școli, cluburi de tineret și chiar asociații pentru tinerii fără adăpost, aducând aducând arta contemporană mai aproape de cei care altfel nu s-ar fi implicat în ea. În 2021, și-a extins expertiza în calitate de stagiar științific la Muzeele de Stat din Berlin (Staatliche Museen zu Berlin), consolidându-și și mai mult cunoștințele pentru a lucra la instituții culturale.

Cristian Nae, critic și teoretician de artă, conf. univ. dr. în cadrul Facultății de Arte Vizuale și Design din cadrul Universității Naționale de Artă George Enescu din Iași, ne-a prezentat aspecte importante legate de instrumentele medierii textuale, sub toate formele în care acestea se găsesc într-o expoziție, în cadrul unei galerii ori a unui muzeu. Iar în cadrul atelierului, alături de George Pleșu, am vizitat Muzeul de Artă din cadrul Palatului Culturii din Iași, unde a fost prezentat proiectul de mediere SIMAP, care împlinește 10 ani de la implementare.

„Medierea culturală cu / pentru / despre fiecare”

Ne-am întâlnit apoi cu Mihaela Tilincă, în Sala Studio J a Muzeului Vasile Pogor, pentru a audia prelegerea cu titlul „Medierea culturală cu / pentru / despre fiecare”. În această conferință, Mihaela Tilincă a explicat ce înseamnă un program de mediere cu un design pedagogic modern, în cadrul căruia se face atât educație prin cultură, cât și educație pentru cultură.

Mihaela Tilincă este universitar (prof. dr.) și mediator cultural. Începând cu anii 2000 dezvoltă, monitorizează și implementează proiecte în educație, dezvoltare profesională și incluziune. Are un doctorat în Alfabetism și Lingvistică de la Universitatea din Lancaster/UK. Între anii 2000 și 2006 a fost directorul Centrului British Council la Timișoara. A predat începând cu anii 2008 Managementul Proiectului la programe de M.A. la Universitatea de Vest din Timișoara. Are experiență în formare, mentorat, cercetare în educație.

Dr. Dana Sarmeș (Timișoara) ne-a ghidat pașii, mai ales în a doua parte a cursului intensiv, prin procesul de realizare al unui program/plan de mediere, cu grijă la detalii și la tot ceea ce face să funcționeze sau nu planul nostru de mediere.

Toți cei care am avut oportunitatea de a lua parte la activitățile din cadrul acestui program amplu și necesar, am fost de acord că am ieșit din el cu multe gânduri și idei noi, desprinse atât din experiențele împărtășite de specialiștii alături de care ne-am format, cât și din interacțiunea cu alți colegi din țară, care activează în diferite instituții de cultură, publice sau private. Pe scurt, o experiență bogată și concentrată, care printre altele te fac să-ți dai seama ce ai și ce-ți lipsește.

Contextul care a dus la concretizarea acestui program de mediere:

“În ultimii ani, în România și la Iași arta în spațiul public a fost motiv de revoltă a comunității și scandaluri care au căpătat amploare națională: amplasarea instalaţiei lui Clemens Behr în faţa Bisericii Trei Ierarhi (2018); degradarea şi intervenţiile asupra soclului şi ariei de protecţie a Monumentului Independenţei, unde travertinul a fost înlocuit cu ciment vopsit (2019); bustul lui Goga a fost amplasat fără aprobarea Comisiei Monumentelor de For Public și a provocat proteste puternice din partea istoricilor și comunității evreiești (după 3 ani e tot acolo, chiar dacă eticheta explicativă cu privire la trecutul legionar a dispărut la scurt timp după ce a fost adăugată) (2021); sculpturile de la ediţia de anul trecut a Lunii Sculptorilor Români nu aveau numele autorului şi al lucrării, unele mai conceptuale fiind confundate cu elemente de mobilier urban (2023); instalația Labirintul lui Cristian Rusu a generat indignare publică, apărând chiar și o petiție pentru îndepărtarea ei (2023); în februarie 2024 sculptura Hidra a lui Cristian Ioniță a fost vandalizată, fiind necesară instalarea unui gard metalic pentru protecția ei.

Ce au în comun toate aceste cazuri este lipsa oricărei medieri a lucrărilor de artă, cauzată de lipsa de viziune a administrației locale și instituțiilor responsabile de amplasarea lor, cât și de lipsa unor specialiști care să inițieze și să pună în aplicare programe și acțiuni de mediere culturală. În absența unor texte curatoriale prezente în spațiul expozițional sau a unor etichete explicative, recurența unor teme și motive iconografice, precum și logica montajului cinematografic sunt singurele tehnici interpretative care funcționează pentru a oferi un context și un mod de lectură operelor artistice prezentate la Iași.” (George Pleșu, Asociația AltIași)

- - -

Activitățile organizate de Asociația AltIași, fac parte din proiectul „Lumi ale artei. Program de mediere culturală”, co-finanțat de AFCN și Primăria Municipiului Iași. Parteneri: Centrul Cultural German din Iași, Institutul Francez din Iași, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” și Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași.

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, Asociația AltIași