Portret de artist: Ioana Palamar - Memorie, identitate, introspecție

Ioana Palamar (n. 1989, Rădăuți) este artist vizual și asistent universitar la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași, în cadrul specializării Pictură. A absolvit licența, masteratul și doctoratul la aceeași instituție, iar dincolo de activitatea pedagogică, este o prezență activă pe scena artistică națională și internațională.

În timpul formării sale a beneficiat de burse Erasmus la Universidad del País Vasco din Bilbao (2011–2013) și la Alanus Hochschule für Kunst und Gesellschaft din Bonn (2015). Ulterior, a participat la rezidențe artistice în Germania (Alte Schule Hohenstein, Nürnberg), Belgia (Glo’Art, Lanaken), Slovenia (Festivalul ART STAYS, Ptuj) și Maroc (Da Slimane, Marrakech). Activitatea sa a fost recunoscută prin premii și distincții, precum Bursa „Dan Hatmanu” – UAP Iași (2020), medalia de argint Euroinvent (2019) sau premii la competiții și expoziții din Italia și Germania.

În expoziții precum „Crâmpeie de suflet” (2013), Ioana explora tema ochiului ca spațiu al introspecției; în „Anestezie” (Galeria DANA, 2021), prin autoportrete și fragmente faciale, analiza trecerea prin etapele vieții și suspensia timpului; „DUNKELHEIT” (2023) și „Nexuri” (2023) au adus în fața publicului o viziune intens emoțională, în care figurativul și abstractul se împletesc pentru a construi o atmosferă imersivă.

Stilul Ioanei Palamar se definește printr-o austeritate cromatică și prin reprezentarea fragmentară a chipului și a corpului, transformate în metafore ale memoriei și identității. Arta sa se hrănește din amintirile copilăriei și adolescenței, convertite în imagini care transmit fragilitate și rezistență deopotrivă. Criticii au remarcat în lucrările sale liniștea aparentă, suspendarea timpului și tensiunea dintre efemer și etern.

Pentru artistă, actul creativ este mai mult decât expresie vizuală: este o formă de existență și de respirație. „Și un peisaj poate fi la fel de bine un autoportret, pentru că reflectă felul meu de a fi, de a concepe arta, de a exista prin ea şi prin urmare de a respira”, sublinia Ioana Palamar. Această perspectivă relevă dimensiunea profund subiectivă a operei sale, unde autoportretul nu este doar chipul propriu, ci orice formă vizuală ce devine reflex al interiorității.

“Conceptul lucrărilor mele se întrețese în priviri, în tăceri, în chipuri ce se interiorizează tăcut în umbrele inconștientului, unde se înalță străpungând criptata boltă cerească a unui eu necunoscut încă. Mâna-mi caută rătăcitor urmele a două trupuri care se conturează discret la umbra unui ochi circumscris într-o infinitate de alți ochi ascunși în epiderma sufletului unor timpuri trecute.

Deschid o ușă, apoi o alta și o alta și tot așa, la infinit, într-o eternă căutare a eurilor... Un (ne-) chip reprivește gânditor dincolo de fereastra cerului fără anotimp, contopindu-se cu firul de iarbă ce se înalță smerit sau cu vreo extensie a nostalgiei care mă tot bântuie de câțiva ani încoace... Acum melancolia-mi stratificată se îngălbenește, se coace și cade, pe neașteptate, asemeni unui fruct răscopt, dezbrăcându-mi ochiul și lăsându-l Gol în întunecimea Luminii.”

În esență, Ioana Palamar este o artistă a introspecției și a memoriei, care transformă fragmentele și tăcerea picturală în spații de reflecție și reconectare cu sinele, invitând privitorul la o experiență de auto-descoperire.

În cadrul acestui articol, vă prezentăm universul Ioanei Palamar printr-o selecție de picturi, lucrări ceramice sau în acrilic.

Descoperiți mai multe lucrări și date despre artistă vizitându-i website-ul și paginile personale, unde publică lucrări de artă, articole și prezentări despre rezidențe artistice.

[https://www.ioanapalamar.com/artwork/]

//

Artist Portrait: Ioana Palamar – Memory, Identity, Introspection

Ioana Palamar (b. 1989, Rădăuți) is a visual artist and lecturer at the “George Enescu” National University of Arts in Iași, within the Painting Department. She holds a bachelor’s, master’s, and PhD degree from the same institution, and beyond her academic role, she is an active presence on both the national and international art scene.

During her studies, she was awarded Erasmus scholarships at the Universidad del País Vasco in Bilbao (2011–2013) and at the Alanus Hochschule für Kunst und Gesellschaft in Bonn (2015). Later, she took part in international artist residencies in Germany (Alte Schule Hohenstein, Nürnberg), Belgium (Glo’Art, Lanaken), Slovenia (ART STAYS Festival, Ptuj), and Morocco (Da Slimane, Marrakech). Her artistic activity has been recognized through numerous awards and distinctions, including the “Dan Hatmanu” Grant – UAP Iași (2020), the Euroinvent Silver Medal (2019), as well as prizes at exhibitions and competitions in Italy and Germany.

In exhibitions such as Crâmpeie de suflet (Fragments of the Soul, 2013), Palamar explored the theme of the eye as a space of introspection; in Anestezie (Anaesthesia, DANA Gallery, 2021), she analyzed the passage through life’s stages and the suspension of time through self-portraits and facial fragments; while DUNKELHEIT (2023) and Nexuri (2023) offered audiences an intensely emotional vision, blending figuration and abstraction into immersive atmospheres.

Her style is defined by chromatic austerity and the fragmentary representation of the face and body, transformed into metaphors of memory and identity. Rooted in childhood and adolescent memories, her works convey both fragility and resilience. Critics have highlighted the apparent stillness, the suspension of time, and the tension between the ephemeral and the eternal that emerge from her practice.

For Ioana, the creative act is more than visual expression: it is a way of being, a form of existence and breathing. “Even a landscape can be an ‘selfportrait,’ because it reflects my way of being, of conceiving art, of existing through it and therefore of breathing,” the artist affirms. This statement reveals the profoundly subjective dimension of her work, where self-portraiture transcends the literal face and becomes any visual form that reflects the inner self.

“The concept of my work intertwines itself within glances, within silences, within faces that quietly retreat into the shadows of the unconscious—where they ascend, piercing the cryptic heavens of a self not yet revealed. My hand wanders in search of the traces of two bodies, discreetly emerging beneath the shadow of an eye encircled by an infinity of other eyes, hidden in the soul’s skin of bygone times.

I open one door, then another, and another still—onward, into infinity—in an endless search for selves... A (non-)face gazes back, contemplative, beyond the window of a seasonless sky, merging with the humble rise of a blade of grass, or with some extension of the nostalgia that has haunted me for years. And now my layered melancholy yellows, ripens, and suddenly falls, like an overripe fruit, stripping my eye bare and leaving it Naked in the darkness of Light.”

In essence, Ioana Palamar is an artist of introspection and memory, who transforms pictorial fragments and silence into spaces of reflection and reconnection with the self, inviting viewers into an experience of self-discovery.

This article presents a selection from her artistic universe, spanning paintings, ceramic works, and acrylic pieces.

Discover more of her works and artistic journey by visiting her website and personal pages, where she regularly shares new artworks, articles, and accounts of her artist residencies.

[https://www.ioanapalamar.com/artwork/]

Programul intensiv de mediere culturală “Lumi ale artei” (Iași, 6-12 septembrie)

În prima parte a lunii septembrie s-a desfășurat un curs intensiv de mediere culturală adresat tinerilor care activează în instituții culturale, organizat de Asociația Culturală AltIași și găzduit de Facultatea de Arte Vizuale și Design din cadrul Universității Naționale de Artă George Enescu din Iași.

Cursul a fost însoțit de ateliere de formare în mediere artistică și patrimoniu și de conferințe susținute de profesioniști din țară și străinătate, care au punctat aspecte importante, teoretice și practice, din activitatea lor de-a lungul timpului.

Astfel, am avut ocazia să-i audiem și să învățăm de la Erwin Kessler (București), Cristian Nae (UNAGE, Iași), Alice de Dinechin (Franța), Alexia Manzano (GE/ARG), Mihaela Tilincă și Dana Sarmeș (Timișoara), iar ulterior să participăm la atelierele susținute de ei, în urma conferințelor.

Printre subiectele abordate de specialiștii invitați s-au numărat adaptarea medierii pentru diverse publicuri; cum construiești un program de mediere în cadrul unui eveniment destinat spațiului public; strategii interactive de lucru cu copiii; cum prezentăm și înțelegem arta în context muzeal; cum scriem despre arta contemporană și nu numai. S-au discutat pe larg idei în ce privește strategia de mediere, dar și idei puse deja în practică, care funcționează ca repere de bune practici.

“Medierea, pe scurt, înseamnă cum faci ca un număr cât mai mare de categorii de public, de oameni din comunitate cu interese diverse, să fie vizați, chiar implicați, să accepte / tolereze / creeze noi înțelesuri și, de ce nu, să-și deschidă mințile vizavi de lucrări de artă din spațiul public / galerii / muzee / alte instituții de cultură.

Conferințele au avut rolul de a ghida modul în care este expusă, percepută și semnificată arta contemporană atât în cadre specializate (muzee, galerii, diverse instituții culturale), cât și în spațiul public” - George Pleșu, organizator, președinte al Asociației AltIași.

Conferințele din cadrul proiectului „Lumi ale artei. Program de mediere culturală”

„Cum e cu putință ceva recent în artă”

Erwin Kessler a susținut pentru noi prelegerea cu tema „Cum e cu putință ceva recent în artă”, în Aula Magna a Universității „Al. I. Cuza”.

La întrebarea „Cum e cu putință ceva recent în artă” răspunsul pare să fie de la sine înțeles: în arta de acum nu este cu putință decât ceva recent. Fără noutate, fără ceva de ultimă oră, arta de acum riscă să nu fie a timpului nostru, a vremurilor în care atracția stă în inovație și noutate. Și totuși, cei interesați de conferința „Cum e cu putință ceva recent în artă” vin pentru că au dubii: oare să fie cu putință ceva cu adevărat nou în arta de acum? Versiunea scurtă a răspunsului este nu, nu este cu putință.

Erwin Kessler (1967) este istoric de artă, curator și filosof român, cercetător știintific la Institutul de Filosofie al Academiei Române, critic de artă la Revista 22 și director-fondator al MARe/ Muzeul de Artă Recentă, București. A făcut studii de filosofie și de istoria artei la București, Praga, Paris și Maastricht și a obținut D.E.A. la École des Hautes Études en Sciences Sociales, Paris. Este specializat în artă modernă și contemporană și în istoria și estetica artei moderne universale. A conferențiat, printre altele, la Universitățile Berkeley și Stanford, Kunstakademie Düsseldorf, Stockholm, Helsinki, Louvain, Rennes, Varșovia, Poznan, Cracovia, Praga, Budapesta, Zagreb. A publicat mai multe volume de istoria și teoria artei în țară și în străinătate. Cele mai recente apariții: „Efectul Picasso” (2023) și „Cei noi” (2024).

„Current challenges in cultural mediation in French museums”

Alice de Dinechin ne-a vorbit despre „Current challenges in cultural mediation in French museums”, la Institutul Francez din Iași. Cum arată medierea culturală în zilele noastre? Care sunt scopurile echipei departamentului educațional într-un muzeu francez? Care sunt tendințele actuale în domeniul medierii în muzeele franceze? Această conferință a oferit răspunsuri concrete la toate aceste întrebări, bazate pe exemple concrete și pe experiența profesională a invitatei.

După absolvirea Ecole du Louvre, Alice de Dinechin a lucrat aproape 15 ani în domeniul medierii culturale în muzeele franceze. A ocupat mai întâi un post de mediator cultural la Muzeul de Arte Frumoase din Lyon, a fost angajată ca șef adjunct al departamentului Educație al Muzeului de Arte din Nantes, înainte de a deveni șefă a acestui departament. În prezent, lucrează ca cercetător științific la Muzeul de Istorie din Nantes, dar luarea în considerare a diversității publicurilor rămâne în centrul preocupărilor sale.

“Reimagining Art Spaces: not only for experts, but for the people”

Alexia Manzano a explorat peisajul cultural dinamic al Berlinului, cu accent pe Institutul KW pentru Artă Contemporană. Ea a discutat despre angajamentul KW de a face arta mai accesibilă și incluzivă, străduindu-se să ajungă la un public mai larg cu expoziții care abordează probleme sociale presante. În plus, Alexia Manzano a punctat rolul finanțării publice în susținerea acestor inițiative și responsabilitatea care decurge din aceasta.

Alexia Manzano (Argentina/Germania) este șef al departamentului de educație și informare la KW Institute for Contemporary Art din Berlin, poziție pe care o deține din 2022. Cu un background eclectic în artă și implicare socială, Alexia este, de asemenea, un membru cheie al „Accessibility and Inclusion Focus Group” la KW, reflectând dedicarea ei pentru a face arta contemporană mai accesibilă pentru audiențe diverse. Înainte de rolul său la KW, Alexia Manzano a co-fondat și a condus „The Hub e.V.”, o asociație dedicată medierii artei și cercetării artistice din 2018. 

Călătoria ei în medierea artei a început în 2016 ca freelancer, unde a lucrat în muzeele din Berlin, galerii, școli, cluburi de tineret și chiar asociații pentru tinerii fără adăpost, aducând aducând arta contemporană mai aproape de cei care altfel nu s-ar fi implicat în ea. În 2021, și-a extins expertiza în calitate de stagiar științific la Muzeele de Stat din Berlin (Staatliche Museen zu Berlin), consolidându-și și mai mult cunoștințele pentru a lucra la instituții culturale.

Cristian Nae, critic și teoretician de artă, conf. univ. dr. în cadrul Facultății de Arte Vizuale și Design din cadrul Universității Naționale de Artă George Enescu din Iași, ne-a prezentat aspecte importante legate de instrumentele medierii textuale, sub toate formele în care acestea se găsesc într-o expoziție, în cadrul unei galerii ori a unui muzeu. Iar în cadrul atelierului, alături de George Pleșu, am vizitat Muzeul de Artă din cadrul Palatului Culturii din Iași, unde a fost prezentat proiectul de mediere SIMAP, care împlinește 10 ani de la implementare.

„Medierea culturală cu / pentru / despre fiecare”

Ne-am întâlnit apoi cu Mihaela Tilincă, în Sala Studio J a Muzeului Vasile Pogor, pentru a audia prelegerea cu titlul „Medierea culturală cu / pentru / despre fiecare”. În această conferință, Mihaela Tilincă a explicat ce înseamnă un program de mediere cu un design pedagogic modern, în cadrul căruia se face atât educație prin cultură, cât și educație pentru cultură.

Mihaela Tilincă este universitar (prof. dr.) și mediator cultural. Începând cu anii 2000 dezvoltă, monitorizează și implementează proiecte în educație, dezvoltare profesională și incluziune. Are un doctorat în Alfabetism și Lingvistică de la Universitatea din Lancaster/UK. Între anii 2000 și 2006 a fost directorul Centrului British Council la Timișoara. A predat începând cu anii 2008 Managementul Proiectului la programe de M.A. la Universitatea de Vest din Timișoara. Are experiență în formare, mentorat, cercetare în educație.

Dr. Dana Sarmeș (Timișoara) ne-a ghidat pașii, mai ales în a doua parte a cursului intensiv, prin procesul de realizare al unui program/plan de mediere, cu grijă la detalii și la tot ceea ce face să funcționeze sau nu planul nostru de mediere.

Toți cei care am avut oportunitatea de a lua parte la activitățile din cadrul acestui program amplu și necesar, am fost de acord că am ieșit din el cu multe gânduri și idei noi, desprinse atât din experiențele împărtășite de specialiștii alături de care ne-am format, cât și din interacțiunea cu alți colegi din țară, care activează în diferite instituții de cultură, publice sau private. Pe scurt, o experiență bogată și concentrată, care printre altele te fac să-ți dai seama ce ai și ce-ți lipsește.

Contextul care a dus la concretizarea acestui program de mediere:

“În ultimii ani, în România și la Iași arta în spațiul public a fost motiv de revoltă a comunității și scandaluri care au căpătat amploare națională: amplasarea instalaţiei lui Clemens Behr în faţa Bisericii Trei Ierarhi (2018); degradarea şi intervenţiile asupra soclului şi ariei de protecţie a Monumentului Independenţei, unde travertinul a fost înlocuit cu ciment vopsit (2019); bustul lui Goga a fost amplasat fără aprobarea Comisiei Monumentelor de For Public și a provocat proteste puternice din partea istoricilor și comunității evreiești (după 3 ani e tot acolo, chiar dacă eticheta explicativă cu privire la trecutul legionar a dispărut la scurt timp după ce a fost adăugată) (2021); sculpturile de la ediţia de anul trecut a Lunii Sculptorilor Români nu aveau numele autorului şi al lucrării, unele mai conceptuale fiind confundate cu elemente de mobilier urban (2023); instalația Labirintul lui Cristian Rusu a generat indignare publică, apărând chiar și o petiție pentru îndepărtarea ei (2023); în februarie 2024 sculptura Hidra a lui Cristian Ioniță a fost vandalizată, fiind necesară instalarea unui gard metalic pentru protecția ei.

Ce au în comun toate aceste cazuri este lipsa oricărei medieri a lucrărilor de artă, cauzată de lipsa de viziune a administrației locale și instituțiilor responsabile de amplasarea lor, cât și de lipsa unor specialiști care să inițieze și să pună în aplicare programe și acțiuni de mediere culturală. În absența unor texte curatoriale prezente în spațiul expozițional sau a unor etichete explicative, recurența unor teme și motive iconografice, precum și logica montajului cinematografic sunt singurele tehnici interpretative care funcționează pentru a oferi un context și un mod de lectură operelor artistice prezentate la Iași.” (George Pleșu, Asociația AltIași)

- - -

Activitățile organizate de Asociația AltIași, fac parte din proiectul „Lumi ale artei. Program de mediere culturală”, co-finanțat de AFCN și Primăria Municipiului Iași. Parteneri: Centrul Cultural German din Iași, Institutul Francez din Iași, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” și Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași.

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, Asociația AltIași

Luna Sculptorilor Români / Atracțiile principale: “Coloana funie” a lui Mircea Cantor și desene de Constantin Brâncuși

Ziua Națională Brâncuși e marcată în ultimii 4 ani la Iași prin Luna Sculptorilor Români, cel mai amplu eveniment dedicat sculpturii moderne și contemporane din România, care a crescut cu fiecare ediție. Invitatul special în 2024 este artistul contemporan Mircea Cantor.

Din 19 februarie până pe 19 martie sunt expuse peste 350 de sculpturi în 24 de expoziții personale și colective, iar 48 de opere sunt etalate în spațiul public, în diferite locații din oraș.

Reprezentanți ai sculpturii moderne precum Ion Jalea, Oscar Han, Dimitrie Paciurea (prin implicarea Muzeului de Artă Constanța) Ion Irimescu (lucrări de la Muzeul “Ion Irimescu” din Fălticeni) Marcel Guguianu, Corneliu Medrea, Mihai Olos, Peter Jecza, alături de nume mari ale artei contemporane românești precum Paul Neagu, Geta Brătescu, Aurel Vlad, Mircea Roman, Laurențiu Mogoșanu, Dumitru Verdianu, Horia Damian și Maxim Dumitraș, se regăsesc printre expozanți.

După ce a expus în mari muzee ale lumii, Mircea Cantor poate fi descoperit la Palatul Culturii, în rotonda Muzeului de Artă, unde e etalată “Coloana funie”, o sculptură-instalație, ce reia unul dintre motivele des întâlnite în opera lui Cantor - funia, cea care trimite la unitate, echilibru și solidaritate. Cu ceva timp în urmă, în cadrul unui interviu, artistul spunea că „motivul funiei e reprodus pe bisericile din lemn din Maramureş, dar nu numai acolo, ci şi în Bihor. Simbolul e o trimitere la un fel de unitate, de solidaritate şi de consolidare a unei comunităţi. Funia o întâlneşti, evident şi la alte civilizaţii, culturi, începând cu babilonienii, egiptenii, apoi culturile europene, şi vorbeşte de ceva care se leagă, se ţine împreună. Am luat motivul şi am vrut să-l duc mai departe.” (Adevarul.ro, 2012, articol de Cristina Hermeziu)

Motivul funiei l-a folosit în lucrări precum „Prag resemnat”, o sculptură-instalație prezentată la Paris, ce redă o casă maramureşană cu pereţii adunaţi de o funie sculptată în lemnul casei. Anul trecut, motivul funiei a fost folosit și în proiecte cu casa Dior, pentru care a reimaginat geanta Lady Dior, recurgând la o broderie peste care a suprapus funii din piele. O altă lucrare este “Anthroposynaptic (Dior/Bihor)”, compusă dintr-o vestă Dior, colecţia toamnă 2017, şi un cojoc binşenesc din Bihor. Lucrarea a fost un răspuns la controversa iscată de includerea de către casa Dior a vestei de inspiraţie românească în colecţie, fără menţionarea sursei.

Revenind la LSR, în premieră la Palatul Culturii din Iași, din Colecția Mariana Florescu sunt expuse desene de Brâncuși și o serie de fotografii originale, realizate de Edward Steichen la New York. Un portret unic al lui Brâncuși, realizat de suprarealistul Man Ray, se regăsește la Ateneul Național din Iași.

„Publicul va avea acces liber la peste 350 de opere de artă, semnate de 113 autori din perioada modernă și contemporană. La eveniment vor participa invitați din 15 orașe, din țară și străinătate, iar publicul este așteptat să descopere cele 24 de expoziții personale și colective, cât și lucrări pe principalele artere pietonale ale orașului, ce vor transforma orașul într-un veritabil circuit cultural. Maeștri ai artei, alături de creatori tineri, reprezentanți ai școlii românești de sculptură, curatori și operatori din sfera culturii vor prezenta publicului ieșean creații reprezentative într-un efort susținut de radiografiere și documentare a fenomenului sculpturii moderne și contemporane”, transmite managerul proiectului LSR, sculptorul Vladlen Babcinețchi.

În ediția din 2024, spațiile de expunere LSR sunt Muzeul Mitropolitan, Baia Turcească, Galeria Ateneului Național Iași, Palatul Culturii, Muzeul Unirii, Palatul Roznovanu, Muzeul Municipal, Palatul Braunstein, Casa Universitarilor (UAIC), Galeria Pallady, Galeria Victoria, Galeria Tonitza, Galeria Drossu, Galeria Octav Băncilă, Galeria La Geam, Arcada Central Art Space, cât și în cadrul galeriilor private Dana și ArtEast.

În spațiul public se prezină sculptură modernă și contemporană în Grădina Palas, Esplanada Palatului Culturii, Palas Campus, Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, Piața Unirii, Strada Lăpușneanu și Bulevardul Carol I.

Text, foto - Cosmina Marcela Oltean

Referințe - Adevărul, Gândul, Radio România Cultural

Lansarea unui volum ce tratează în amănunt istoria culturală a luminii în artele vizuale

Volumul “Lux Magna. O istorie culturală a utilizării luminii în artele vizuale din Antichitatea târzie până în zorii modernității”, apărut în octombrie 2023 la Editura Universității Al. I. Cuza Iași, semnat de Oana Maria NAE, lector univ. dr. la UNAGE Iași, s-a lansat la Libraria Orest Tafrali a Universității Al. I. Cuza Iași, în data de 17 ianuarie.

Despre însemnătatea și necesitatea unui astfel de studiu au vorbit în cadrul evenimentului prof univ. dr. Laura Codrina Ioniță, prof. univ. dr. Alexandru Ioan Tofan, lect. univ. dr. Florin Crișmăreanu, prof. univ. dr. George Bondor și autoarea.

”Pornind de la premiza lipsei unui studiu dedicat istoriei culturale a luminii din perspectiva creației artistice, volumul de față încearcă să consemneze, să analizeze și să configureze o succintă istorie culturală a acestui element vizual implicat în construcția oricărei lucrări de artă, fie că este vorba despre lumina diurnă sau cea artificială, fie din perspectiva relațiilor dintre semnificațiile sale simbolice dobândite în decursul vremii și diversele sale utilizări spațiale, analizate deopotrivă sub aspect estetic și compozițional. Studiul cuprinde, din punct de vedere cronologic, perioada cuprinsă între sfârşitul Antichităţii şi începuturile creştinismului şi Iluminism”, notează Editura Universității Al. I. Cuza Iași, pe website.

Cuprinsul volumului se poate consulta aici - https://www.editura.uaic.ro/produse/editura/aparitii-recente/lux-magna-o-istorie-culturala-a-utilizarii-luminii-in-artele-vizuale-din-antichitatea-tarzie-pana-in-zorii-modernitatii-1937/1

Dr. Laura Codrina Ioniță, cadru didactic la UNAGE Iași: “volumul Lux Magna, publicat în colecția Sophia, o carte foarte bine documentată și foarte frumos scrisă, este o analiză a sensurilor și semnificațiilor luminii, de la simpla percepție optică până la înțelesuri soteriologice. De asemeni o cercetare a felului în care lumina influențează artele vizuale, din Antichitate până în timpurile moderne”.

Despre autoare

Oana Maria Nae (n. 1983) este doctor în arte vizuale, istoric de artă și predă cursuri de artă modernă și contemporană în cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași. Interesele sale au legătură cu modul de reprezentare a femeii în pictura românească modernă, cu relațiile dintre orientalism și occidentalism, dar și cu fenomenele culturale care preced și influențează epoca modernă. A participat la numeroase conferinţe internaţionale şi naţionale (ASPLF 2016, CAA 2019, EAM 2018 și 2022), a publicat studii sub formă de articole ştiinţifice (în reviste precum Anastasis. Research in Medieval Culture and Art, Hermeneia. Journal of Hermeutics, Art Theory and Criticism ș.a.) și cursuri universitare (Cum scriem un text despre artă. Ghid practic pentru studenții din domeniul artelor vizuale, împreună cu Daniel Ungureanu, Editura Artes, 2022).

Foto, Editura UAIC

Metapictura colecțiilor de imagini / „METACOLECȚIILE” lui Lucian Brumă

Practica picturală a lui Lucian Brumă îi pune pe practicienii și teoreticienii de artă în fața conceptelor de metapictură, de mise-en-abyme (tehnică formală de plasare a unor copii mai mici de imagini în interiorul picturii, care pare să se repete la infinit), dar îi introduce și într-un discurs pictural experimental cu limbaj hibrid. Cercetările artistului vizează felul nostru de a vedea, de a percepe, moduri de lecturare a imaginilor și toți factorii ce pot interveni în aceste procese complexe.

Metapicturile lui Lucian Brumă, organizate în metacolecții, chestionează diferite moduri de a privi. Aceste serii de lucrări au fost prezentate în ultimii ani în trei expoziții în Iași și București, iar curatorii cu care artistul a lucrat sunt Cătălin Gheorghe și Irina Ungureanu.

Proiectul expozițional “METACOLECȚII 2.0” (ianuarie 2024) este a treia etapă a cercetării artistice începute în 2018, ce s-a concretizat treptat în expozițiile “SPUNE-MI CE VEZI: METACOLECȚII” (2023) și “ISTORII ACIDE ÎN VORTEXURI ÎNTRERUPTE” (2021).

Englezul John Berger, critic de artă și artist la rândul său, autorul celebrului eseu critic “Ways of Seeing”, pe baza căruia BBC a realizat documentarul cu același nume, vorbește printre altele despre faptul că “a vedea nu este niciodată o acțiune neutră, că percepțiile noastre sunt mai puțin spontane, iar modul cum privim este influențat de o serie de factori și de convenții culturale”. 

Astfel „a privi este o alegere și nu vedem doar ceva, ci vedem relația între acel ceva și noi înșine”, susține Berger. Cu alte cuvinte vedem totul cu o accentuată umbră de subiectivism, chiar și în momente în care susținem că suntem obiectivi. Nu vedem lucrurile cum sunt propriu-zis, ci cum se reflectă ele în ceea ce suntem. Același lucru văzut de mai mulți indivizi are un număr de interpretări și moduri de a fi privit egal cu numărul celor ce observă.

“Artistul problematizează diferitele moduri de a privi într-un sens ambivalent și atrage atenția că cel ce priveşte nu e doar spectatorul, ci el însuşi este privit, chestionat, provocat, într-un joc de percepţii atent orchestrate din culise de artist”, punctează Irina Ungureanu. Aceste serii de lucrări fac parte dintr-o amplă cercetare pentru teza de doctorat, susţinută în 2022 la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti.

Irina Ungureanu: “METACOLECȚII 2.0 reprezintă versiunea actualizată și extinsă a lucrului cu baze de date de imagini și colecții de resurse vizuale pe care le utilizez și reutilizez cu scopul de a obține noi imagini pictate, derivate din acestea. Dimensiunea meta a colecțiilor de imagini și implicit a discursului pictural vizează referința la importanța și rolul vizualului, deci al imaginii în contemporaneitate, precum și abundența acestora (a imaginilor) astăzi. Demersul artistic personal explorează și reflectă asupra naturii artei și a procesului artistic în sine, chestionând reprezentarea în sine, semnificația și percepția în artă. 

Din acest punct de vedere, preocuparea pentru practicile metapicturale includ elemente auto-reflexive, obținând o imagine a cărui subiect pictat este o altă imagine pictată anterior. Dacă în general, metapictura își propune să provoace gândirea critică cu privire la natura artei, să sublinieze aspecte ale reprezentării și să aducă în discuție întrebări despre cum percepem și interpretăm operele de artă, discursul propus explorează limitele și convențiile artei, îndemnând privitorii să reflecteze asupra propriei lor implicări în procesul de creație artistică și asupra modului în care văd și înțeleg arta.

Demersul de cercetare artistică, fundamentat pe investigarea temelor recurente în ultimii ani, respectiv moduri de a privi, lectura și percepe imaginea, este concretizat în această a treia ipostază de lucru cu imaginea, în cinci pânze de mari dimensiuni, o serie de pânze de dimensiuni mai mici și o instalație picturală care include colaj și intervenție pe obiecte ready-made. Continuând și suplimentând preocupările anterioare, expoziția actuală, lucrează cu principiile metapicturii, ca mecanism al înțelegerii mediului, dar și ca set de principii asociate situației contemporane a picturii.

Metapictura este, așadar, punctul nodal al cercetării pe care se articulează expoziția, într-un discurs care pare să privilegieze, în același timp, latura speculară a imaginii, orientată deopotrivă către interior și către exterior, așa cum o definea Victor Ieronim Stoichiță. (…) Pentru Lucian Brumă, pictura este un proces continuu care presupune recontextualizări permanente ale propriilor lucrări, reveniri, reașezări în straturi, recompuneri. Privit prin lentila trecutului, exercițiul acesta amintește de pentimenti (în italiană, termenul provine de la verbul pentirsi – a se căi), o tehnică prin care artiștii reveneau asupra propriei picturi, corijând imperfecțiunile sau structurând-o altfel.”

Cătălin Gheorghe, în contextul expoziției “ISTORII ACIDE ÎN VORTEXURI ÎNTRERUPTE” (mai 2021):

“Actul de a picta e similar actului scrierii, într-un limbaj comun celor care trăiesc dincolo de banalitatea ultimei realități.

Pictura lui Lucian Brumă se bazează pe un proces de cercetare, rafinat experimentală, care, la nivelul unei intenții primare, se acordă cu un interes de a explora diferite moduri de reprezentare a (auto)structurării memoriei, dar care, la nivelul unei receptări emancipate, rezonează cu intersectări empatice oricât de variabil emoționale. (...)

Pentru Lucian Brumă, fiecare strat de culoare, fragment de pânză și material pictural, supuse unor procese de testare și refuncționalizare prin recontextualizare, corespunde afirmării unei vârste, devoalării unei perioade, consemnării intime a unei istorii.

Pe o hârtie de filtru, acidul lasă o amprentă vizuală; similar, istoria poate reacționa printr-o chimie proprie față de modul său de consemnare. În concepția vorticistă, energia întretaie spațiul și partajează forme, creând patern-uri de unghiuri de vedere și linii de fugă. Lucian Brumă întrerupe procesul formării unei compoziții cu margini precise, suspendând marcarea temporalității înainte ca aciditatea istoriei să își facă efectul”.

Note din parcursul artistic

Lucian Brumă (n. 1976), originar din Bârlad, județul Vaslui, activează profesional în Iași, fiind asistent universitar la specializarea Pictură a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași. În 2022 și-a susținut doctoratul în Arte Vizuale la Universitatea Națională de Arte din București.

Expozițiile personale includ Metacolecții 0.2 la Galeria Aparte, UNAGE Iași, 2023-2024; Spune-mi ce vezi: Metacolecții, curator Irina Ungureanu, Borderline Art Space, Iași, 2023; Acid Histories in Interrupted Vortexes, Galeria Aparte, Iași, 2021, No(w) Filters for Memory, Estopia Art Gallery, București, 2020, Mărturii ale unei vieți netrăite, Borderline Art Space, Iași, 2017, Think about the Box, Galeria Aparte, Iași și Reguli în afara jocului, World Bank, București, 2014.

A participat la numeroase expoziții de grup precum Art Theorema #3, curatori Claudio Scorretti, Irina Ungureanu, Fondazione Imago Mundi – Gallerie delle Prigioni, Treviso, 2023, expoziția Târgului Cultural de la Ningbo din cadrul China-CEE Cultural and Trade Activity (3rd CHINA-CEEC Expo & International Consumer Goods Fair), Beijing, China, 2023, la Galeria Estopia (proiectele Innocence, 2021 și Blurred Is the New ID, 2020), București, 2020; Salonul anual ARTIS, 2019; Salonul de Desen, Accademia di Romania in Roma și Salonul Național de Artă Contemporană de la MNaR, București, în 2018; Erotica, Galeria Pallady, Iași, în 2017; Niveluri de realitate, Galeria Aparte, Iași, 2015 și nu numai.

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, arhiva artistului și Galeria Aparte

- - - - - - - - - -

EN

The Metapainting of Imagery Collections / "METACOLECTIONS" by Lucian Brumă

Lucian Brumă's pictorial practice puts practitioners and art theorists in front of the concepts of metapainting, of mise-en-abyme technique (a formal technique of placing smaller copies of images inside the painting, which seems to repeat itself endlessly), but also introduces them to an experimental pictorial discourse with hybrid language. The artist's research focuses on our way of seeing, on perceptions, on how to read images and all the factors that can intervene in these complex processes.

Lucian Brumă's metapaintings, organized by the artist in metacollections, question different ways of looking and seeing. These series of works were organized in the last years in three exhibitions, and the curators with whom the artist worked are the art critic and theoretician Cătălin Gheorghe and Irina Ungureanu.

The "METACOLECTIONS 2.0" exhibition project is the third stage of the artistic research carried out since 2018, which took shape in the exhibitions "TELL ME WHAT YOU SEE: METACOLECTIONS" (2023) and "ACID HISTORIES IN INTERRUPTED VORTEXES" (2021).

The british art critic and artist John Berger, author of the famous critical essay "Ways of Seeing", based on which BBC made the documentary with the same title, speaks among other things about the fact that "seeing is never a neutral action, our perceptions are less spontaneous and the way we look is influenced by a number of factors and cultural conventions”. Thus "looking is a choice, and we don't just see something, we see the relationship between that something and ourselves", argues Berger. In other words, we see everything with a strong shadow of subjectivism, even at times when we claim to be objective or we do not see things as they actually are, but as they are reflected in who we are. The same thing seen by several individuals has a number of interpretations and ways of being viewed equal to the number of observers.

"The artist problematizes the different ways of looking in an ambivalent sense and draws attention to the fact that the one who looks is not only the spectator, but he himself is looked at, questioned, challenged, in a game of perceptions carefully orchestrated behind the scenes by the artist", points out Irina Ungureanu. These series of works are part of an extensive research for his PhD thesis.

Irina Ungureanu: "METACOLECTIONS 2.0 represents the updated and expanded version of working with image databases and collections of visual resources that I use and reuse in order to obtain new painted images, derived from them. The meta dimension of image collections and implicitly of the pictorial discourse aims to refer to the importance and role of the visual, therefore of the image in contemporaneity, as well as their abundance (of images) today. Personal artistic endeavor explores and reflects on the nature of art and the artistic process itself, questioning representation itself, meaning and perception in art. From this point of view, the concern for metapictorial practices include self-reflexive elements, obtaining an image whose painted subject is another previously painted image. If in general, metapainting aims to provoke critical thinking about the nature of art, highlight aspects of representation and raise questions about how we perceive and interpret works of art, the proposed discourse explores the limits and conventions of art, urging viewers to reflect on their own involvement in the process of artistic creation and the way they see and understand art.

The exhibition Tell me what you see: Metacollections is a mise-en-abîme of themes that postmodernity has outbid and without which today modern and contemporary art could not legitimize its identity: self-referentiality, the discourse on the image, the reflection on painting mechanisms. And the fragment is the access key that makes possible the installation of this puzzle of images - suggestively called meta-collections - which the artist places, two- and three-dimensionally, before the viewer's eyes.

Metapainting is, therefore, the nodal point of the research on which the exhibition is articulated, in a discourse that seems to privilege, at the same time, the specular side of the image, oriented both to the inside and to the outside, as defined by Victor Ieronim Stoichiță. (…) For Lucian Brumă, painting is a continuous process that involves permanent recontextualizations of one's own works, returns, resettlement in layers, recompositions. Seen through the lens of the past, this exercise is reminiscent of pentimenti (in Italian, the term comes from the verb pentirsi – to repent), a technique by which artists returned to their own painting, correcting imperfections or structuring it in a different way.”

Cătălin Gheorghe, in the context of the exhibition "ACID HISTORIES IN INTERRUPTED VORTEXES" (May 2021):

"The act of painting is similar to the act of writing, in a language common to those who live beyond the banality of ultimate reality.

Lucian Brumă's painting is based on a research process, refined experimental, which, at the level of a primary intention, agrees with an interest in exploring different ways of representing the (self) structuring of memory, but which, at the level of an emancipated reception , resonates with empathic intersections however variably emotional. (...)

For Lucian Brumă, each layer of color, fragment of canvas and pictorial material, subjected to processes of testing and refunctionalization through recontextualization, corresponds to the affirmation of an age, the unveiling of a period, the intimate recording of a history.

On a filter paper, the acid leaves a visual imprint; similarly, history can react with a chemistry of its own to its mode of recording. In the vorticist conception, energy intersects space and shares forms, creating patterns of angles of view and lines of flight. Lucian Brumă interrupts the process of forming a composition with precise edges, suspending the marking of temporality before the acidity of history has its effect".

Notes from his artistic journey

Lucian Brumă, born in 1976 in Bârlad, Vaslui county, works professionally in Iași, being a university assistant at the Painting specialization of the "George Enescu" National University of Arts in Iași. In 2022, he obtained an PhD in Visual Arts at the National University of Arts in Bucharest.

Personal exhibitions include Metacollections 0.2 at Galeria Aparte, UNAGE Iași, 2023-2024; Tell me what you see: Metacollections, curator Irina Ungureanu, Borderline Art Space, Iasi, 2023; Acid Histories in Interrupted Vortexes, Aparte Gallery, Iași, 2021, No(w) Filters for Memory, Estopia Art Gallery, Bucharest, 2020, Testimonies of an unlived life, Borderline Art Space, Iași, 2017, Think about the Box, Aparte Gallery , Iasi and Rules outside the game, World Bank, Bucharest, 2014.

He participated in numerous group exhibitions such as Art Theorema #3, curators Claudio Scorretti, Irina Ungureanu, Fondazione Imago Mundi – Gallerie delle Prigioni, Treviso, 2023, exhibition of the Ningbo Cultural Fair in China-CEE Cultural and Trade Activity (3rd CHINA-CEEC Expo & International Consumer Goods Fair), Beijing, China, 2023, Innocence, 2021 and Blurred Is the New ID, 2020, at Galeria Estopia, Bucharest; ARTIS annual exhibition, 2019; Drawing Salon, Accademia di Romania in Rome and the National Salon of Contemporary Art from MNaR, Bucharest, in 2018; Erotica, Pallady Gallery, Iasi, in 2017; Levels of reality, Galeria Aparte, Iasi, 2015 and beyond.

Find out more about Lucian Brumă and see more of his art by accessing:

https://lucianbruma.com/events/

https://estopiaartgallery.com/artists/lucian-bruma-works/

În premieră: Ajung la Iași importante capodopere de la prestigiosul Muzeu Albertina din Viena

Se deschide o expoziție-eveniment ce va etala o colecție valoroasă de gravuri și desene în cadrul expoziției „Albertina & Brukenthal la Iași”. Vernisajul are loc pe 12 octombrie, ora 17.00, la Palatul Braunstein. Curator este dr. Alexandru Constantin Chituță.

Proiectul e rezultatul unei colaborări între Primăria Municipiului Iași / Muzeul Municipal „Regina Maria”, Muzeul Național Brukenthal din Sibiu, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași și Muzeul Albertina din Viena.

<<Expoziția „Albertina și Brukenthal la Iași” urmărește să aducă împreună cele două mari muzee ale lumii, într-un spațiu generos administrat de o a treia instituție emblematică de cultură din Iași – Muzeul Municipal „Regina Maria”.

Lucrările care vor fi expuse au menirea nu doar să aducă bucurie privitorilor încântați de frumusețea lor, ci și să deschidă noi orizonturi de înțelegere a spiritului iluminist, manifestat prin artă în Europa și, implicit, în spațiul românesc.

Datorită colaborării dintre instituțiile organizatoare, publicul vizitator va avea oportunitatea să descopere, într-un oraș capitală a culturii, gravuri și desene realizate de unii dintre cei mai importanți artiști ai lumii>>, transmit organizatorii.

Recunoscut ca unul dintre „cele mai rafinate și frumoase muzee din Europa”, Albertina din Viena deține o valoroasă colecție de gravuri și desene, cuprinzând lucrări de Michelangelo, Dürer, Rembrandt, Rubens, Schiele etc. Muzeul Național Brukenthal din Sibiu gestionează și promovează o impresionantă colecție de gravură, cu lucrări semnate de Marcantonio Raimondi, Agostino Carracci, Hendrick Goltzius, Egidius Sadeler, Boetius şi Schelte Bolswert, Cornelis Galle, Lucas Vorsterman, Jan Saenredam, Cornelis Bloemaert, Jacques Callot, Antoine Masson, Claude Mellan, Robert Nanteuil, Giambattista Piranesi și Giovanni Battista Tiepolo.

Organizatorii ne transmit și mesajul d-lui Prof. Dr. Klaus Albrecht Schröder, director general Albertina Museum:

<<Doamnelor şi domnilor,

este o deosebită plăcere şi onoare pentru mine să vă salut cu ocazia unei expoziţii ce arată prietenia şi relaţia de colaborare dintre Muzeul Naţional Brukenthal din România şi Muzeul Albertina.

Cred că avem multe în comun!

Muzeul Albertina a fost înfințat de Prinţul von Sachesn-Teschen în 4 iulie 1776. Acesta a fost fiul regelui August al III-lea al Poloniei, Elector de Saxonia, iar Muzeul Brukenthal, în aceeaşi perioadă, a fost înfințat de baronul Samuel von Brukenthal, guvernatorul Transilvaniei. Sunt foarte mândru să spun că amândoi au fost interesaţi de artă. Acum, vă facem o scurtă incursiune în colecţia noastră care însumează, în total, mai mult de şase secole de istorie a artei şi mai mult de 1.100.000 de opere de artă.

Dar ceea ce prezentăm în această expoziție este important şi nu poate fi subestimat, pentru că vorbim despre primul autoportret al lui Albrecht Dürer, ,,Mâini rugându-se”, ale aceluiaşi artist, lucrări ale lui Leonardo da Vinci, Pieter Brueghel sau Peter Paul Rubens şi mergem mai departe spre secolul al XX lea la Egon Schiele, unul dintre cei mai importanţi pictori expresionişti, expresionismul timpuriu al secolului al XX-lea. Sper că vă veţi bucura de această selecţie de capodopere şi că vă veţi simţi îmbogăţiţi în acelaşi fel în care o fac milioane de vizitatori aici, la Muzeul Albertina, în capitala Austriei, Viena.>>

Povestea capodoperei ,,Mâini rugându-se”, de Albrecht Dürer 

(foto dreapta sus)

De la muzeul-gazdă și de la curator aflăm date despre Dürer și despre una dintre capodoperele sale.

Albrecht Dürer (n.1471, Nürnberg – d.1528, Nürnberg) a fost pictor, un foarte important gravor și teoretician al artei, una dintre personalitățile de seamă ale istoriei universale a artei.

Opera sa, impregnată de ideile Renașterii, Umanismului și Reformei a exercitat o deosebită influență în special asupra artiștilor germani și olandezi de mai târziu. Cu cele cca. 350 de gravuri în lemn și 100 gravuri în cupru a contribuit în mod hotărâtor la dezvoltarea gravurii ca formă de artă de sine stătătoare. Personalitate complexă a epocii în care a trăit, s-a ocupat nu numai de artele grafice, ci și de matematică, mecanică și literatură. S-a format sub influența umaniștilor din orașul natal, dar și din Țările de Jos și Italia, unde a întreprins mai multe călătorii.

Aceasta este, pe scurt, viața artistului Albrecht Dürer, cel care a pictat capodopera „Mâini în rugăciune”. Iar de aici începe povestea…

În secolul al XV-lea, într-un oraș micuț, locuia o familie cu mulți copii. Pentru a-și întreține familia, tatăl, bijutier de profesie, era nevoit să lucreze multe ore pe zi. În plus, se mai ocupa și cu orice altceva găsea de lucru prin vecinatate. În ciuda condiției lor nevoiașe, doi dintre copiii familiei, cei mai mari, voiau să-și urmeze visul, acela de a-și căuta desăvârșirea în lumea artei. Erau conștienți însă de faptul că tatăl lor nu-și permitea să-i trimită să studieze la Academia de la Nürenberg.

După lungi discuții, noaptea, cei doi au stabilit un pact. Vor da cu banul, iar cel care va pierde va munci la mină și va câștiga bani pentru a-l susține pe celălalt să studieze la Academie. Apoi, după ce fratele care va câștiga va termina Academia, îl va susține pe celălalt să-și completeze studiile, fie prin vânzarea operelor sale, fie muncind, de asemenea, la mină.

Într-o duminică, după slujba de la biserică, au dat cu banul, iar Albrecht Dürer a câștigat și a plecat la Nürenberg. Fratele său a plecat în minele periculoase și, timp de 4 ani, l-a susținut pe Albrecht cu bani. Lucrările sale au fost imediat apreciate. Gravurile lui, sculpturile și pânzele cu ulei se dovedeau a fi mai bune decat cele ale multor profesori, iar atunci când a absolvit ajunsese să fie deja recunoscut.

Când s-a întors în satul său, familia a dat o cină pentru a-i sărbători triumfala revenire acasă. După o masă lungă și memorabilă, de la care n-au lipsit muzica și râsul, Albrecht s-a ridicat din capul mesei pentru a ține un toast în cinstea celui mai iubit dintre frații săi, în semn de recunoștință pentru anii de sacrificiu pe care acesta i-a indurat. Și cuvintele de încheiere au fost: ”Și acum Albert, cel mai binecuvântat frate al meu, acum e rândul tău. Acum te poți duce la Nürenberg să-ți urmezi visul și eu voi avea grijă de tine!”.

Toate capetele s-au întors cu nerăbdare spre celălalt capăt al mesei unde stătea Albert. Lacrimile îi curgeau pe fața palidă, iar capul plecat și-l mișca dintr-o parte în alta, în timp ce repeta în continuu ”Nu, nu, nu”. În final, Albert s-a ridicat și și-a șters lacrimile de pe obraji și a privit spre figurile care îi erau dragi. Apoi, ținându-și mâinile aproape de obrazul drept, a spus blând:

”Nu, frate, nu pot să merg la Nürenberg. Este prea târziu pentru mine. Uite, uite ce au făcut cei 4 ani de muncă în mină mâinilor mele. Oasele de la fiecare deget au fost strivite cel puțin o dată, iar în ultimul timp sufăr de artrita care mi-a afectat atât de rău mâna dreaptă încât nu pot nici măcar să țin paharul pentru a toasta cu tine… cu atât mai mult să fac linii delicate pe pânză, cu pensula sau creionul. Nu, frate, pentru mine e prea târziu…”

Mai mult de 450 ani au trecut de atunci. Până acum, sute de capodopere ale lui Albrecht Dürer – portrete, schițe, desene în cărbune, gravuri etc. – sunt expuse în orice muzeu mare din lume.

Se spune că, într-una din zile, pentru a-i aduce un omagiu fratelui său, Albrecht Dürer i-a desenat acestuia mâinile muncite, cu palmele și degetele subțiri îndreptate spre Cer. Și-a denumit opera, simplu, ”Mâini”, dar lumea întreagă și-a deschis imediat inimile spre capodopera sa și a redenumit tributul iubirii ”Mâini în rugăciune”. Veți putea vedea această capodoperă în prima ediție de facsimil adus de la Muzeul Albertina din Viena, în cadrul expoziției ,,Albertina&Brukenthal la Iași”.

Expoziția e deschisă timp de o lună, până pe 12 noiembrie.

Foto, Muzeul Municipal „Regina Maria”

Expoziția ,,Artiști români pe mapamond”

Muzeul Municipal ,,Regina Maria” din Iași prezintă expoziția ,,Artiști români pe mapamond”, organizată în colaborare cu Muzeul Național Brukenthal din Sibiu și Societatea de Avocatură ,,Șerban&Asociații”.

Deschiderea are loc vineri, 22 septembrie, ora 16:30, la sediul principal al Muzeului Municipal ,,Regina Maria” Iași de pe strada Zmeu, nr.3. Expoziția, curatoriată de dr. Alexandru – Constantin Chituță, pune în valoare un număr de peste 50 de lucrări din impresionanta colecție a domnului av. George Șerban, semnate de artiști români care s-au stabilit în întreaga lume, unde au activat sau încă activează.

<<Expoziția pe care o vom deschide în data de 22 septembrie 2023 la Muzeul Municipal ,,Regina Maria” Iași reprezintă o nobilă formă de omagiere a unora dintre cei mai importanți artiști români contemporani, care s-au făcut remarcați și peste hotare printr-o activitate de creație demnă de admirat atât de către generațiile prezente, cât și de cele viitoare. Publicul vizitator este invitat să descopere lucări cu valoare de reper, care aliniază și integrează arta românească în cea universală>>, a declarat dr. Aurica Ichim, managerul Muzeului Municipal ,,Regina Maria” din Iași.

<<Expoziţia propune o călătorie prin istoria artei românești contemporane, prin opera grafică a principalilor săi protagonişti şi intenţionează să ofere o privire alternativă a celor mai emblematice experienţe artistice începând din anii 1970 şi până în present. Colecţia avocatului George Şerban este arhicunoscută şi consacrată astăzi ca una dintre cele mai valoroase din ţara noastră, iar o parte importantă din această colecţie este consacrată graficii româneşti, dar, în expoziţia de faţă, se găsesc şi lucrări de sculptură. Sunt artişti care au probat în decursul vremii o imensă solidaritate, au lucrat ca o echipă, conformându-se unui pro¬gram care azi ar fi greu de imaginat, afirmându-se. Considerăm arta ca un gest de responsabilitate umană. Cu operele noastre, cu efortul nostru colectiv dorim să îndepărtăm formele actuale ale dezumanizării>>, transmite Alexandru Constantin Chituţă, curatorul expoziţiei şi managerul Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu.

Itinerată la Viena, Budapesta, București și Chișinău, expoziția s-a bucurat de fiecare dată de aprecierea unanimă a publicului vizitator. Despre impactul acesteia în marile galerii europene, Liviu Jicman, președintele Institutului Cultural Român, spune că „misiunea expoziţiei este să exploreze şi să celebreze creaţiile unor artişti români care, prin destinul lor creator, aparţin deja întregii lumi”.

La rândul său, colecționarul George Șerban dezvăluie că „în această expoziţie vom vedea o serie de artişti care au absolvit studii de artă în România şi au emigrat, fie înainte de anii '90 (majoritatea), fie după. Unii dintre ei nu mai sunt printre noi, dar au rămas lucrările lor, pe care le colecţionăm, le admirăm şi uneori le expunem în astfel de expoziţii. După anii '90, mulţi dintre ei s-au întors în România sau se întorc cu expoziţii în Bucureşti sau în alte părţi ale ţării”.

În expoziție vom regăsi lucrări ale artiştilor George Apostu, Victor Brauner, Cristian Breazu, Tudor Banuş, Livia Balu, Georgeta Borusz, Victor Vladimir Ciobanu, Doru Covrig, Doina Botez, Oana Cajal, Petru Csehi, Aurel Cojan, Damo Istvan, Horia Damian, Wanda Decca, Camilian Demetrescu, Adrian Dumitrache, Ana Golici, Nicolae Golici, Harry Guttman, Herold Jacques, Hildegard Kleper Paar, Marcel Iancu, Ion Nicodim, Johanna Kovacs, Denissa Maschek Şerban, Wanda Mihuleac, Paul Neagu, Petre Balanica (Nicăpetre), Peter Pusztai, Jules Perahim, Raluca Pilat, Georgeta Irina Pusztai, Valentin Popa, Adrian Pora, Magdalena Rădulescu, Dodi Romanaţi, Petru Rusu, Hedda Sterne, Saul Steinberg, Delia Sechel Perrois, Petre Velicu, Csaba Zemlenyi, Mihu Vulcănescu, Traian A. Filip, Kira Cristinel Popescu, Alma Mariana Ştefănescu-Scheinder, Alexandre Istrati, Sofia Frankl și Gert Fabritius.

Oana Maria Nae, “POVESTEA CARE AR FI PUTUT FI”

Galeria Aparte (UNAGE Iași) a prezentat proiectul expozițional “Povestea care ar fi putut fi” (10-16 august 2023), ce a cuprins lucrări semnate de lect. univ. dr. Oana Maria Nae și de invitații săi, Ioana Păvăleanu (medic) și Horia Ioachim Nae. În proiectul de față, Oana Maria Nae este artist-curator, responsabil atât de conceptul expozițional, cât și de conținutul și procesul artistic. Expoziția este povestea unui parcurs personal, din care artistul-curator a desprins și apoi a îmbinat aspectele practice și cele teoretice din propria poveste și interacțiune cu arta de-a lungul anilor.

“Începută ca un demers intimist, prilej de rememorare și reactivare a unui proces creativ personal, expoziția de față devine un suport al ideii de potențialitate a unei cariere artistice care nu s-a întâmplat”, aflăm de la curator. Oana Maria Nae este în prezent istoric de artă și se concentrează pe zona teoriei artei moderne și designului modern. Cu toate acestea, cu mai mulți ani în urmă, ea a avut parte de o formare în câmpul artelor vizuale, experimentând lucrul cu diverse concepte și tehnici artistice. Expoziția constă într-un colaj fragmentar realizat din schițe, texte, lucrări cu diverse teme pe care Oana Maria Nae le-a realizat din școala primară până in perioada studiilor masterale (aprox. 1990-2008). “Acestora se adaugă un proces activ și actual de auto-analiză care are la bază distanțarea temporală față de acea perioadă. Intervalul dintre posibilul început al unei cariere artistice și prezentul dominat de alte preocupări, profesionale sau domestice, devine un timp in care capacitatea și libertatea de a alege, supunerea față de alegeri și acceptarea lor, se transformă subtil într-un mecanism de reglare și înțelegere a echilibrului între realitate și potențialitate”, mai transmite Oana Maria Nae.

O vădită notă feministă de lectură a acestui act artistic este adusă de rolurile pe care Oana Maria Nae și le asumă și expune pe tot acest fond. Ca un ecou real acestor idei sunt aduse în expoziție câteva lucrări realizate de Ioana Păvăleanu, medic, și Horia Ioachim Nae, lucrări care conturează alte potențialități creative, una de amator, iar alta de copil în formare, care se pot stinge sau, dimpotrivă, pot crește sau exista în continuare.

“<<Povestea care ar fi putut fi>> este o expoziție-autoanaliză a procesului creativ în evoluția sa temporală, semnată de Oana Maria Nae, istoric de artă, cu un incontestabil talent, potențat de ani de educație academică de profil. Ar fi putut fi artist plastic - talentul cultivat o recomandă din plin, dar spiritul analitic și vocația pedagogică i-au deschis alte porți și nu a fost sa fie. Parabola alegerilor pe care le facem și care ne trasează sau cel puțin ne influențează destinul profesional este evidentă. Dar remarcabile sunt și umorul, autoironia, apetența pentru mixed-media și mesajul colaborativ text-imagine. Am apreciat și un simpatic clin d'oeil făcut trecerii anilor, cu doi artiști invitați - o colaborare transgeneratională cu Horia Ioachim Nae (în formare) și o reverență unei prietene întru artă, Ioana Păvăleanu, care a ales în cele din urmă medicina ca profesie.” - Cristina Simion, galerist și curator la Tiny Griffon Gallery Nürnberg.

Oana Maria Nicuță Nae, istoric de artă, predă cursuri de artă modernă și contemporană în cadrul Universității Naționale de Artă George Enescu din Iași. Este interesată de modul de reprezentare a femeii în pictura românească modernă dar și de relația între orientalism și occidentalism în arta modernă. A experimentat câțiva ani procesul de creație artistică, în special tehnicile artei decorative, fiind absolventă si a specializării Artă Murală (2006) și participând la diverse expoziții și proiecte artistice colective (2002-2008). A realizat și două proiecte de artă murală în Iași (2002, 2006) și a ilustrat grafic cartea “O super, mega, extra călătorie în lumea somnului” (ed. Sedcom Libris, 2022).

Foto, Galeria Aparte, Iași

- - -

“THE STORY THAT COULD HAVE BEEN”

Galeria Aparte (UNAGE Iași, Romania) presented the project "The story that could have been" (August 10-16, 2023), which included works signed by Oana Maria Nae, Ioana Păvăleanu (doctor) and Horia Ioachim Nae. In the current project, Oana Maria Nae is an artist-curator, responsible for both the exhibition concept and the artistic content and process. The exhibition is the story of a personal journey, from which the artist-curator extracted and then combined the practical and theoretical aspects of her own story and interaction with art over the years.

"Started as an intimate approach, an opportunity to reminisce and reactivate a personal creative process, the present exhibition becomes a support for the idea of the potentiality of an artistic career that did not happen", we learn from the curator. Oana Maria Nae is currently an art historian focusing on the area of modern art theory and modern design. However, several years ago she had a training in the field of visual arts, working with various artistic concepts and techniques. The exhibition consists of a fragmentary collage made of sketches, texts, works with various themes that Oana Maria Nae made from primary school to the period of her MA studies (approx. between 1990-2008). "Added to these are active and current process of self-analysis based on the temporal distance from that period. The period between the possible beginning of an artistic career and the present dominated by other concerns, professional or domestic, becomes a time in which the ability and freedom to choose, submission to choices and their acceptance, subtly transforms into a mechanism of regulation and understanding of the balance between reality and potentiality", Oana Maria Nae also conveys.

An obvious feminist reading of this artistic act is brought by the roles that Oana Maria Nae assumes and exhibits on this background. As a real echo of these ideas, several artworks made by Ioana Păvăleanu, a doctor, and Horia Ioachim Nae are brought to the exhibition, works that outline other creative potentialities, one of an amateur and the other of a child in training, which can be extinguished or, on the contrary, may increase or continue to exist.

"<<The story that could have been>> is an self-analysis exhibition of the creative process in its temporal evolution, signed by Oana Maria Nae, art historian, with an undeniable talent, enhanced by years of professional academic education. She could have been a visual artist - her cultivated talent fully recommends her, but her analytical spirit and pedagogic vocation opened other doors for her and it was not to be. The parable of the choices we make that shape or at least influence our professional destiny is obvious. But the humor, the self-irony, the appetite for mixed media and the collaborative text-image message are also remarkable. I also appreciated a nice nod to the passing of the years, with two guest artists - a transgenerational collaboration with Horia Ioachim Nae (in training) and a tribute to a friend in art, Ioana Păvăleanu, who finally chose medicine as a profession” - Cristina Simion, gallerist and curator at Tiny Griffon Gallery Nürnberg.

Oana Maria Nicuță Nae teaches modern and contemporary art courses at “George Enescu” National University of Art in Iasi. She is interested in the representation of women in modern Romanian painting, but also in the relationship between Orientalism and Westernism in modern art. She experienced the process of artistic creation for several years, especially the techniques of decorative art, being a graduate of the Mural Art specialization (2006) and participating in various exhibitions and collective artistic projects (2002-2008). She also created two mural art projects in Iasi (2002, 2006) and graphically illustrated the book "A super, mega, extra journey in the world of sleep" (ed. Sedcom Libris, 2022).