„Puncte de vedere 2” – o hartă afectivă a percepției

În mijlocul sezonului cultural de iarnă, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” din Botoșani, deschide un dialog vizual deosebit între grafică tradițională și arte media contemporane prin expoziția Puncte de vedere 2, semnată Cezarina Florina Caloian, artist vizual și lector universitar la Universitatea Națională de Arte George Enescu din Iași. Vernisajul a avut loc pe 12 decembrie 2025, în sala „Horia Bernea”, iar expoziția rămâne deschisă publicului până pe 10 ianuarie 2026.

Un proiect în oglindă cu propria percepție

Puncte de vedere 2 propune o serie de lucrări care pun grafica, animația și instalația artistică în relație directă cu experiența vizitatorului. Expoziția este structurată ca un traseu afectiv, în care semnul grafic elementar – punctul – funcționează ca nucleu al unor explorări spațiale, temporale și introspective. Vizitatorul este invitat să parcurgă un spectru de stări și percepții care nu se limitează la suprafața vizuală, ci devin experiențe tactile și auditive.

Conform comunicatului oficial, expoziția cuprinde lucrări de gravură, animație și instalație, reunind tradiția tehnicii grafice cu mijloace moderne de expresie artistică.

Un ecosistem vizual și corporal

Expoziția își propune să depășească granița optic-spațială a artei convenționale. Prin combinarea gravurii cu elemente de animație și instalație, artista construiește un „ecosistem vizual” în care privirea vizitatorului nu este doar un receptor pasiv, ci parte activă din fluxul interpretativ. Această abordare reflectă interesul artistei pentru modul în care imaginea, semnul și mișcarea pot genera sensuri multiple atunci când sunt puse în dialog.

Deși accentul e pus în special pe tradiția graficii și pe latura reflexivă a actului vizual, elementele de animație și instalație dau o dinamicitate aparte spațiului expozițional, mobilizând energia privitorului într-un dialog direct cu lucrările.

O continuare

Expoziția Puncte de vedere 2 este o continuare și extindere a proiectului anterior Puncte de vedere, prezentat în septembrie 2025 la Centrul Internațional de Artă Contemporană – Baia Turcească, Galeria Octogon din Iași.

Expoziția inițială propunea un jurnal vizual în care punctul devenea o metaforă a percepției umane și a raportului cu realitatea exterioară și cea interioară. Criticul de artă Maria Bilașevschi descria atunci proiectul ca o „cartografiere a stărilor interioare prin pulsații vizuale și ritmuri speculative”, accentuând legătura dintre gravură, animație și instalație ca forme de meditație asupra percepției.

Proiectul artistic Puncte de vedere punea accentul pe rolul semnului ca non-text – un element care nu doar reprezintă, ci evocă procese mentale și afective în interacțiunea cu privitorul.

O artă a introspecției

Puncte de vedere 2 se înscrie în tendințele contemporane de explorare a hibridului vizual, unde granițele dintre tradiție și inovație se estompează pentru a da naștere unei experiențe estetice complexe. Prin această expoziție, Cezarina Caloian reiterează angajamentul său față de o artă care nu se limitează la privire, ci solicită întreaga sensibilitate a publicului. Expoziția de la Memorialul Ipotești nu este doar o prezentare de lucrări, ci un spațiu de reflecție asupra modului în care privim, simțim și înțelegem lumea din jurul nostru.

Note despre artistă

Cezarina Florina Caloian s-a născut la Iași, în 1981 și are un parcurs profesional solid în domeniul artelor vizuale. Absolventă a Facultății de Arte Vizuale și Design din Iași, secția Grafică, și doctor în arte vizuale din 2009, ea este conferențiar universitar habilitat la specializarea Grafică în cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași. Expoziția Puncte de vedere 2 marchează un punct important în evoluția sa artistică și profesională, consolidând tema explorării percepției în grafică și media.

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, Ana Maria Micu & Cezarina Caloian

//

“Points of View 2” – Mapping Perception

In the midst of the winter cultural season, the Ipotești Memorial House within the National Center for Mihai Eminescu Studies in Botoșani opens a distinctive visual dialogue between traditional printmaking and contemporary media arts through the exhibition Points of View 2, signed by Cezarina Florina Caloian, visual artist and university lecturer at the “George Enescu” National University of Arts in Iași. The exhibition opened on December 12, 2025, in the “Horia Bernea” Hall, and remains open to the public until January 10, 2026.

A project mirroring one’s own perception

Points of View 2 presents a series of works that bring printmaking, animation, and artistic installation into direct relation with the visitor’s experience. The exhibition is structured as an affective journey, in which the elementary graphic sign functions as a nucleus for spatial, temporal, and introspective explorations. Visitors are invited to move through a spectrum of states and perceptions that extend beyond the visual surface, becoming tactile and auditory experiences as well.

According to the official press release, the exhibition includes works of printmaking, animation, and installation, bringing together the tradition of graphic techniques with contemporary means of artistic expression.

A visual and bodily ecosystem

The exhibition aims to transcend the optical–spatial boundaries of conventional art. By combining printmaking with elements of animation and installation, the artist constructs a “visual ecosystem” in which the viewer’s gaze is no longer a passive receptor, but an active participant in the interpretative flow. This approach reflects the artist’s interest in the ways image, sign, and movement can generate multiple layers of meaning when placed in dialogue.

Although the emphasis remains primarily on the tradition of graphic art and the reflective dimension of the visual act, the elements of animation and installation introduce a particular dynamism into the exhibition space, mobilizing the viewer’s energy in a direct dialogue with the works.

A continuation

Points of View 2 represents a continuation and expansion of the earlier project Points of View, presented in September 2025 at the International Center for Contemporary Art – Baia Turcească, Octogon Gallery in Iași.

The initial exhibition proposed a visual journal in which the graphic sign became a metaphor for human perception and for the relationship between external reality and inner experience. Art critic Maria Bilașevschi described the project at the time as “a cartography of interior states through visual pulsations and speculative rhythms,” emphasizing the connection between printmaking, animation, and installation as forms of meditation on perception.

The artistic project Points of View foregrounded the role of the sign as non-text—an element that does not merely represent, but evokes mental and affective processes in its interaction with the viewer.

An art of introspection

Points of View 2 aligns with contemporary tendencies toward the exploration of visual hybridity, where the boundaries between tradition and innovation blur, giving rise to a complex aesthetic experience. Through this exhibition, Cezarina Caloian reiterates her commitment to an art practice that does not limit itself to sight alone, but engages the viewer’s full sensibility. The exhibition at the Ipotești Memorial is not merely a presentation of works, but a space for reflection on how we see, feel, and understand the world around us.

Notes on the artist

Cezarina Florina Caloian was born in Iași in 1981 and has developed a solid professional trajectory in the field of visual arts. A graduate of the Faculty of Visual Arts and Design in Iași, specializing in Graphics, and holder of a PhD in Visual Arts (2009), she is currently a habilitated associate professor in Graphics at the “George Enescu” National University of Arts in Iași. The exhibition Points of View 2 marks an important moment in her artistic and professional evolution, consolidating her ongoing exploration of perception within graphic art and media practices.

Cosmina Marcela OLTEAN

Photo credits - Ana Maria Micu & Cezarina Caloian

O experiență senzorială despre suferința actuală a mărilor și oceanelor: Proiectul artistic “Ascultă Oceanul/Marea”

Proiectul de artă contemporană „Ascultă Oceanul/Marea”, conturat de artista Mihaela Lungu, în colaborare cu Radu Homiceanu (sound design) și Dromp (new media), se află în expunere în perioada 1-7 august, în spațiul Mini Cinema, parte din grădina Cinemascop a Festivalului EFORIE COLORAT, și ne propune o experiență imersivă care pune sub semnul întrebării tot ce credeam că știm despre ceea ce se întâmplă acum în apele planetei.

„Ne imaginăm adesea oceanul ca pe un paradis liniștit, neatins. Dar ce se află dincolo de această imagine idealizată? În realitate, adâncurile mării sunt un spațiu sonor tulburător, marcat de un haos invizibil și devastator: poluarea fonică subacvatică” – subliniază artista. Instalația propusă de Mihaela Lungu funcționează ca o oglindă care reflectă relația noastră dezechilibrată cu lumea acvatică – o relație în care nepăsarea, exploatarea și goana după resurse sacrifică echilibrul ecosistemelor marine.

Ideea proiectului a apărut în urma unui gest firesc sau dintr-o observație aparent banală: privind o scoică, artista s-a gândit la mitul universal potrivit căruia putem „auzi marea” dacă o apropiem de ureche. Și s-a întrebat: ce-ar fi dacă în loc de valuri, am auzi sunetele reale ale oceanului? Ce-ar fi dacă, în loc de o amintire liniștitoare, scoica ar reda strigătul disperat al vieții marine?

În timpul documentărilor, Mihaela Lungu a consultat biblioteca de sunete a Ocean Conservation Research și spune că a descoprit “sunetele unei lumi marine agresate”. Acest fapt a determinat-o să încerce să folosească aceste date în cadrul proiectului, ca un semnal de alarmă. În acest scop a început colaborarea cu Radu Homiceanu, pentru a crea o compilație sonoră: un mixaj de înregistrări reale ale vieții marine aflate în suferință și a sunetelor produse de om – de la rețele de comunicații acustice, sonare militare, foraje petroliere, până la zgomotul infernal al navelor comerciale.

Toate aceste sunete pot fi ascultate în expoziție prin scoici transformate în difuzoare alimentate cu baterii ecologice reîncărcabile la panouri solare. În jurul acestui nucleu sonor, artista a construit o instalație multimedia complexă.

Una dintre componentele expoziției este o videoproiecție interactivă realizată în colaborare cu artistul new media Dromp. Proiecția, conectată la un senzor de proximitate, reacționează la mișcarea vizitatorilor, astfel cu cât te apropii să asculți o scoică, cu atât apa din imagine devine mai agitată – o metaforă pentru dezechilibrul pe care îl generăm prin simpla noastră prezență.

Un alt element este structura tip cameră cu spoturi luminoase, conectate la sistemul audio, care pulsează în ritmul sunetelor. Intensitatea luminii crește până devine orbitoare, punând vizitatorul în pielea viețuitoarelor marine care navighează, vânează, comunică și migrează prin ecolocație. Acestea devin dezorientate de poluarea fonică, ceea ce duce la rătăciri, accidente și moarte.

Expoziția conține și o instalație de obiecte intitulată „Toy Beach Set”: un set de joacă pentru plajă, realizat din filament reciclat, printat 3D și finisat ulterior manual de artistă. Dar în locul formelor marine clasice (pești, stele de mare, caracatițe), găsim forme de deșeuri. Iar castelul de nisip se metamorfozează într-un Supermarket de nisip, aluzie la consumerism și poluarea cu plastic. Este o proiecție dintr-un viitor sumbru, în care plasticul a înlocuit fauna marină și a devenit prădătorul suprem al oceanului.

Dintr-o versiune anterioară a proiectului – prezentată în cadrul expoziției de grup EGOLOGIA la Romanian Creative Week 2024 – fac parte și două costume de baie conceptuale sub titlul „BEACHWEAR FOR NO(BODY)”. Costume albe, imprimate cu mesajul „404 – species not found”, simbolizând un viitor eșuat în care nici noi nu mai suntem acolo să ne bucurăm de mare.

Proiectul transmite un mesaj puternic. „Ascultă Oceanul/Marea” este un apel – vizual, sonor, senzorial – de a recunoaște, asculta, simți și combate suferința invizibilă a adâncurilor.

//

EN

A Sensory Experience of the Suffering of the Seas and Oceans: The Art Project “Listen to the Ocean/Sea”

The contemporary art project “Listen to the Ocean/Sea”, conceived by artist Mihaela Lungu in collaboration with Radu Homiceanu (sound design) and Dromp (new media), is on display from August 1–7 at the Mini Cinema space, part of the Cinemascop Garden at the EFORIE COLORAT Festival. The project invites us into an immersive experience that challenges everything we thought we knew about what is currently happening in the waters of our planet.

We often imagine the ocean as a quiet, untouched paradise. But what lies beyond this idealized image?

In reality, the depths of the sea are a disturbing soundscape, marked by an invisible and devastating chaos: underwater noise pollution. Mihaela Lungu’s installation functions as a mirror reflecting our unbalanced relationship with the aquatic world – a relationship defined by indifference, exploitation, and the relentless pursuit of resources, at the expense of marine ecosystems.

The idea for the project emerged from a simple, almost mundane observation: while looking at a seashell, the artist recalled the universal myth that one can “hear the sea” by bringing a shell to the ear. She asked herself: what if, instead of waves, we could hear the ocean’s real sounds? What if, instead of a soothing memory, the shell transmitted the desperate cry of marine life?

During her research, Mihaela Lungu consulted the Ocean Conservation Research sound library and discovered what she calls “the sounds of an assaulted marine world.” This led her to incorporate those audio materials into the project, as a warning signal. She began collaborating with Radu Homiceanu to create a sound composition: a mix of real recordings of distressed marine life and human-made sounds – from acoustic communication networks, military sonar, oil drilling, to the infernal noise of commercial shipping vessels.

All these sounds can be heard in the exhibition through shells transformed into speakers, powered by eco-friendly, solar-charged batteries. Around this sound core, the artist has built a complex multimedia installation.

One of the key components of the exhibition is an interactive video projection, developed in collaboration with new media artist Dromp. The projection, connected to a proximity sensor, reacts to the visitor’s movements: the closer you get to a shell to listen, the more agitated the water in the image becomes – a metaphor for the imbalance we create through our mere presence.

Another element is a light installation resembling a chamber structure with spotlights connected to the audio system, pulsating in sync with the sound. The light intensity increases until it becomes blinding, placing the visitor in the shoes of marine creatures that navigate, hunt, communicate, and migrate through echolocation. These animals become disoriented by noise pollution, which leads to disorientation, accidents, and death.

The exhibition also includes an object-based installation titled “Toy Beach Set”: a beach playset made from recycled filament, 3D-printed and hand-finished by the artist. But instead of classic marine shapes (fish, starfish, octopuses), it features waste forms. The traditional sandcastle transforms into a “Sand Supermarket”, alluding to consumerism and plastic pollution – a projection of a dark future where plastic has replaced marine fauna and become the ocean’s ultimate predator.

From a previous version of the project – presented in the group show EGOLOGIA at Romanian Creative Week 2024 – two conceptual swimsuits are also included under the title “BEACHWEAR FOR NO(BODY)”. These white swimsuits are printed with the message “404 – species not found”, symbolizing a failed future in which not even we are there anymore to enjoy the sea.

“Listen to the Ocean/Sea” is a visual, sonic, and sensory call to recognize, hear, feel, and fight the invisible suffering of the deep.

 

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, Mihaela LUNGU

 

 

Metapictura colecțiilor de imagini / „METACOLECȚIILE” lui Lucian Brumă

Practica picturală a lui Lucian Brumă îi pune pe practicienii și teoreticienii de artă în fața conceptelor de metapictură, de mise-en-abyme (tehnică formală de plasare a unor copii mai mici de imagini în interiorul picturii, care pare să se repete la infinit), dar îi introduce și într-un discurs pictural experimental cu limbaj hibrid. Cercetările artistului vizează felul nostru de a vedea, de a percepe, moduri de lecturare a imaginilor și toți factorii ce pot interveni în aceste procese complexe.

Metapicturile lui Lucian Brumă, organizate în metacolecții, chestionează diferite moduri de a privi. Aceste serii de lucrări au fost prezentate în ultimii ani în trei expoziții în Iași și București, iar curatorii cu care artistul a lucrat sunt Cătălin Gheorghe și Irina Ungureanu.

Proiectul expozițional “METACOLECȚII 2.0” (ianuarie 2024) este a treia etapă a cercetării artistice începute în 2018, ce s-a concretizat treptat în expozițiile “SPUNE-MI CE VEZI: METACOLECȚII” (2023) și “ISTORII ACIDE ÎN VORTEXURI ÎNTRERUPTE” (2021).

Englezul John Berger, critic de artă și artist la rândul său, autorul celebrului eseu critic “Ways of Seeing”, pe baza căruia BBC a realizat documentarul cu același nume, vorbește printre altele despre faptul că “a vedea nu este niciodată o acțiune neutră, că percepțiile noastre sunt mai puțin spontane, iar modul cum privim este influențat de o serie de factori și de convenții culturale”. 

Astfel „a privi este o alegere și nu vedem doar ceva, ci vedem relația între acel ceva și noi înșine”, susține Berger. Cu alte cuvinte vedem totul cu o accentuată umbră de subiectivism, chiar și în momente în care susținem că suntem obiectivi. Nu vedem lucrurile cum sunt propriu-zis, ci cum se reflectă ele în ceea ce suntem. Același lucru văzut de mai mulți indivizi are un număr de interpretări și moduri de a fi privit egal cu numărul celor ce observă.

“Artistul problematizează diferitele moduri de a privi într-un sens ambivalent și atrage atenția că cel ce priveşte nu e doar spectatorul, ci el însuşi este privit, chestionat, provocat, într-un joc de percepţii atent orchestrate din culise de artist”, punctează Irina Ungureanu. Aceste serii de lucrări fac parte dintr-o amplă cercetare pentru teza de doctorat, susţinută în 2022 la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti.

Irina Ungureanu: “METACOLECȚII 2.0 reprezintă versiunea actualizată și extinsă a lucrului cu baze de date de imagini și colecții de resurse vizuale pe care le utilizez și reutilizez cu scopul de a obține noi imagini pictate, derivate din acestea. Dimensiunea meta a colecțiilor de imagini și implicit a discursului pictural vizează referința la importanța și rolul vizualului, deci al imaginii în contemporaneitate, precum și abundența acestora (a imaginilor) astăzi. Demersul artistic personal explorează și reflectă asupra naturii artei și a procesului artistic în sine, chestionând reprezentarea în sine, semnificația și percepția în artă. 

Din acest punct de vedere, preocuparea pentru practicile metapicturale includ elemente auto-reflexive, obținând o imagine a cărui subiect pictat este o altă imagine pictată anterior. Dacă în general, metapictura își propune să provoace gândirea critică cu privire la natura artei, să sublinieze aspecte ale reprezentării și să aducă în discuție întrebări despre cum percepem și interpretăm operele de artă, discursul propus explorează limitele și convențiile artei, îndemnând privitorii să reflecteze asupra propriei lor implicări în procesul de creație artistică și asupra modului în care văd și înțeleg arta.

Demersul de cercetare artistică, fundamentat pe investigarea temelor recurente în ultimii ani, respectiv moduri de a privi, lectura și percepe imaginea, este concretizat în această a treia ipostază de lucru cu imaginea, în cinci pânze de mari dimensiuni, o serie de pânze de dimensiuni mai mici și o instalație picturală care include colaj și intervenție pe obiecte ready-made. Continuând și suplimentând preocupările anterioare, expoziția actuală, lucrează cu principiile metapicturii, ca mecanism al înțelegerii mediului, dar și ca set de principii asociate situației contemporane a picturii.

Metapictura este, așadar, punctul nodal al cercetării pe care se articulează expoziția, într-un discurs care pare să privilegieze, în același timp, latura speculară a imaginii, orientată deopotrivă către interior și către exterior, așa cum o definea Victor Ieronim Stoichiță. (…) Pentru Lucian Brumă, pictura este un proces continuu care presupune recontextualizări permanente ale propriilor lucrări, reveniri, reașezări în straturi, recompuneri. Privit prin lentila trecutului, exercițiul acesta amintește de pentimenti (în italiană, termenul provine de la verbul pentirsi – a se căi), o tehnică prin care artiștii reveneau asupra propriei picturi, corijând imperfecțiunile sau structurând-o altfel.”

Cătălin Gheorghe, în contextul expoziției “ISTORII ACIDE ÎN VORTEXURI ÎNTRERUPTE” (mai 2021):

“Actul de a picta e similar actului scrierii, într-un limbaj comun celor care trăiesc dincolo de banalitatea ultimei realități.

Pictura lui Lucian Brumă se bazează pe un proces de cercetare, rafinat experimentală, care, la nivelul unei intenții primare, se acordă cu un interes de a explora diferite moduri de reprezentare a (auto)structurării memoriei, dar care, la nivelul unei receptări emancipate, rezonează cu intersectări empatice oricât de variabil emoționale. (...)

Pentru Lucian Brumă, fiecare strat de culoare, fragment de pânză și material pictural, supuse unor procese de testare și refuncționalizare prin recontextualizare, corespunde afirmării unei vârste, devoalării unei perioade, consemnării intime a unei istorii.

Pe o hârtie de filtru, acidul lasă o amprentă vizuală; similar, istoria poate reacționa printr-o chimie proprie față de modul său de consemnare. În concepția vorticistă, energia întretaie spațiul și partajează forme, creând patern-uri de unghiuri de vedere și linii de fugă. Lucian Brumă întrerupe procesul formării unei compoziții cu margini precise, suspendând marcarea temporalității înainte ca aciditatea istoriei să își facă efectul”.

Note din parcursul artistic

Lucian Brumă (n. 1976), originar din Bârlad, județul Vaslui, activează profesional în Iași, fiind asistent universitar la specializarea Pictură a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași. În 2022 și-a susținut doctoratul în Arte Vizuale la Universitatea Națională de Arte din București.

Expozițiile personale includ Metacolecții 0.2 la Galeria Aparte, UNAGE Iași, 2023-2024; Spune-mi ce vezi: Metacolecții, curator Irina Ungureanu, Borderline Art Space, Iași, 2023; Acid Histories in Interrupted Vortexes, Galeria Aparte, Iași, 2021, No(w) Filters for Memory, Estopia Art Gallery, București, 2020, Mărturii ale unei vieți netrăite, Borderline Art Space, Iași, 2017, Think about the Box, Galeria Aparte, Iași și Reguli în afara jocului, World Bank, București, 2014.

A participat la numeroase expoziții de grup precum Art Theorema #3, curatori Claudio Scorretti, Irina Ungureanu, Fondazione Imago Mundi – Gallerie delle Prigioni, Treviso, 2023, expoziția Târgului Cultural de la Ningbo din cadrul China-CEE Cultural and Trade Activity (3rd CHINA-CEEC Expo & International Consumer Goods Fair), Beijing, China, 2023, la Galeria Estopia (proiectele Innocence, 2021 și Blurred Is the New ID, 2020), București, 2020; Salonul anual ARTIS, 2019; Salonul de Desen, Accademia di Romania in Roma și Salonul Național de Artă Contemporană de la MNaR, București, în 2018; Erotica, Galeria Pallady, Iași, în 2017; Niveluri de realitate, Galeria Aparte, Iași, 2015 și nu numai.

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, arhiva artistului și Galeria Aparte

- - - - - - - - - -

EN

The Metapainting of Imagery Collections / "METACOLECTIONS" by Lucian Brumă

Lucian Brumă's pictorial practice puts practitioners and art theorists in front of the concepts of metapainting, of mise-en-abyme technique (a formal technique of placing smaller copies of images inside the painting, which seems to repeat itself endlessly), but also introduces them to an experimental pictorial discourse with hybrid language. The artist's research focuses on our way of seeing, on perceptions, on how to read images and all the factors that can intervene in these complex processes.

Lucian Brumă's metapaintings, organized by the artist in metacollections, question different ways of looking and seeing. These series of works were organized in the last years in three exhibitions, and the curators with whom the artist worked are the art critic and theoretician Cătălin Gheorghe and Irina Ungureanu.

The "METACOLECTIONS 2.0" exhibition project is the third stage of the artistic research carried out since 2018, which took shape in the exhibitions "TELL ME WHAT YOU SEE: METACOLECTIONS" (2023) and "ACID HISTORIES IN INTERRUPTED VORTEXES" (2021).

The british art critic and artist John Berger, author of the famous critical essay "Ways of Seeing", based on which BBC made the documentary with the same title, speaks among other things about the fact that "seeing is never a neutral action, our perceptions are less spontaneous and the way we look is influenced by a number of factors and cultural conventions”. Thus "looking is a choice, and we don't just see something, we see the relationship between that something and ourselves", argues Berger. In other words, we see everything with a strong shadow of subjectivism, even at times when we claim to be objective or we do not see things as they actually are, but as they are reflected in who we are. The same thing seen by several individuals has a number of interpretations and ways of being viewed equal to the number of observers.

"The artist problematizes the different ways of looking in an ambivalent sense and draws attention to the fact that the one who looks is not only the spectator, but he himself is looked at, questioned, challenged, in a game of perceptions carefully orchestrated behind the scenes by the artist", points out Irina Ungureanu. These series of works are part of an extensive research for his PhD thesis.

Irina Ungureanu: "METACOLECTIONS 2.0 represents the updated and expanded version of working with image databases and collections of visual resources that I use and reuse in order to obtain new painted images, derived from them. The meta dimension of image collections and implicitly of the pictorial discourse aims to refer to the importance and role of the visual, therefore of the image in contemporaneity, as well as their abundance (of images) today. Personal artistic endeavor explores and reflects on the nature of art and the artistic process itself, questioning representation itself, meaning and perception in art. From this point of view, the concern for metapictorial practices include self-reflexive elements, obtaining an image whose painted subject is another previously painted image. If in general, metapainting aims to provoke critical thinking about the nature of art, highlight aspects of representation and raise questions about how we perceive and interpret works of art, the proposed discourse explores the limits and conventions of art, urging viewers to reflect on their own involvement in the process of artistic creation and the way they see and understand art.

The exhibition Tell me what you see: Metacollections is a mise-en-abîme of themes that postmodernity has outbid and without which today modern and contemporary art could not legitimize its identity: self-referentiality, the discourse on the image, the reflection on painting mechanisms. And the fragment is the access key that makes possible the installation of this puzzle of images - suggestively called meta-collections - which the artist places, two- and three-dimensionally, before the viewer's eyes.

Metapainting is, therefore, the nodal point of the research on which the exhibition is articulated, in a discourse that seems to privilege, at the same time, the specular side of the image, oriented both to the inside and to the outside, as defined by Victor Ieronim Stoichiță. (…) For Lucian Brumă, painting is a continuous process that involves permanent recontextualizations of one's own works, returns, resettlement in layers, recompositions. Seen through the lens of the past, this exercise is reminiscent of pentimenti (in Italian, the term comes from the verb pentirsi – to repent), a technique by which artists returned to their own painting, correcting imperfections or structuring it in a different way.”

Cătălin Gheorghe, in the context of the exhibition "ACID HISTORIES IN INTERRUPTED VORTEXES" (May 2021):

"The act of painting is similar to the act of writing, in a language common to those who live beyond the banality of ultimate reality.

Lucian Brumă's painting is based on a research process, refined experimental, which, at the level of a primary intention, agrees with an interest in exploring different ways of representing the (self) structuring of memory, but which, at the level of an emancipated reception , resonates with empathic intersections however variably emotional. (...)

For Lucian Brumă, each layer of color, fragment of canvas and pictorial material, subjected to processes of testing and refunctionalization through recontextualization, corresponds to the affirmation of an age, the unveiling of a period, the intimate recording of a history.

On a filter paper, the acid leaves a visual imprint; similarly, history can react with a chemistry of its own to its mode of recording. In the vorticist conception, energy intersects space and shares forms, creating patterns of angles of view and lines of flight. Lucian Brumă interrupts the process of forming a composition with precise edges, suspending the marking of temporality before the acidity of history has its effect".

Notes from his artistic journey

Lucian Brumă, born in 1976 in Bârlad, Vaslui county, works professionally in Iași, being a university assistant at the Painting specialization of the "George Enescu" National University of Arts in Iași. In 2022, he obtained an PhD in Visual Arts at the National University of Arts in Bucharest.

Personal exhibitions include Metacollections 0.2 at Galeria Aparte, UNAGE Iași, 2023-2024; Tell me what you see: Metacollections, curator Irina Ungureanu, Borderline Art Space, Iasi, 2023; Acid Histories in Interrupted Vortexes, Aparte Gallery, Iași, 2021, No(w) Filters for Memory, Estopia Art Gallery, Bucharest, 2020, Testimonies of an unlived life, Borderline Art Space, Iași, 2017, Think about the Box, Aparte Gallery , Iasi and Rules outside the game, World Bank, Bucharest, 2014.

He participated in numerous group exhibitions such as Art Theorema #3, curators Claudio Scorretti, Irina Ungureanu, Fondazione Imago Mundi – Gallerie delle Prigioni, Treviso, 2023, exhibition of the Ningbo Cultural Fair in China-CEE Cultural and Trade Activity (3rd CHINA-CEEC Expo & International Consumer Goods Fair), Beijing, China, 2023, Innocence, 2021 and Blurred Is the New ID, 2020, at Galeria Estopia, Bucharest; ARTIS annual exhibition, 2019; Drawing Salon, Accademia di Romania in Rome and the National Salon of Contemporary Art from MNaR, Bucharest, in 2018; Erotica, Pallady Gallery, Iasi, in 2017; Levels of reality, Galeria Aparte, Iasi, 2015 and beyond.

Find out more about Lucian Brumă and see more of his art by accessing:

https://lucianbruma.com/events/

https://estopiaartgallery.com/artists/lucian-bruma-works/

Eva Radu, o poveste despre culori vii și simboluri străvechi

Da, luminile și umbrele colorate se adună în tușe pentru a reconstitui viața, mai ales că acestora li se adaugă ceva în plus, ceva ce provoacă de fapt scânteia stilului propriu, în cazul acesta fiind vorba de o tentă mistică. Parcă mai e ceva în plus în pictura ei, se vede cu ușurință. Fiecare lucrare, indiferent de mediu sau tehnică, emană căldură și bucurie, adică viață. Iar asta e cel mai vizibil în cazul portretelor.

Eva Radu este pictor profesionist, însumând deja peste 20 de ani de experiență în domeniul artelor. Doctor în Arte Vizuale, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România (2010-prezent), membră a Association Internationale des Arts Plastiques UNESCO - Paris (2010-prezent), Eva și-a expus arta în cadrul a 7 expoziții personale și în peste 150 de expoziții de grup în țară și străinătate. 

Arta ei cuprinde serii de portrete, naturi statice, o serie suprarealistă și un nou proiect de sculptură, o serie de figurine ceramice. Arta aceasta denotă talentul și priceperea unui artist complet, care excelează mai ales în pictură și ceramică.

Iar azi, tocmai ceramica m-a făcut să mă opresc asupra poveștii ei artistice. Aflu că despre acest nou proiect nu a vorbit încă public. Am descoperit o ceramică ce imediat m-a dus cu gândul la primele manifestări pe care le-a consemnat antropologia artistică a omenirii. Înainte să aflu orice detaliu despre proiect, figurinele mă trimiteau cu gândul la statuetele antropomorfe preistorice.

Artista spune că într-adevăr sunt inspirate din arta preistorică, de Venus, idol al fertilității. Așadar, acest nou episod al artei sale e puternic ancorat în antropologie, arheologie și istoria artei.

„Proiectul cu tematica <<Cultul Zeiței Mamă>> mi-a captat atenția încă de acum doi ani și m-a cucerit radical. Am știut că aceasta va fi o temă ce va rămâne cu mine până la finalul vieții și am de gând să o explorez în cât mai multe maniere artistice. Până în acest moment, mare parte din cercetare a fost teoretică și au rezultat schițe. Doresc să disec acest subiect până în cel mai fin detaliu și să analizez vectori diverși ce au studiat cu seriozitate tema, din punct de vedere istoric, antropologic, arheologic, spiritual și artistic. Pe scurt, investesc tot timpul meu într-o analiză proprie cât mai holistică a subiectului. Am citit mult depre Zeița Mamă, întrucât există o literatură de specialitate vastă pe acest subiect și am adunat deja o bibliografie bogată”.

Urmează o expoziție tematică?

„În paralel, încă de la începutul anului, am început și lucrul la proiectul artistic propriu-zis, atât pictural cât și în ceramică. Lucrări în cele două medii artistice se vor regăsi în următoarea expoziție personală, pe care însă nu o văd realizabilă mai curând de 2025, pentru că ceea ce mi-am propus pentru acest proiect presupune încă un volum uriaș de muncă.

De asemenea, am considerat necesar să urmez cursurile celui de-al doilea master de specialitate, de data asta în ceramică, începând din toamna aceasta, așa încât să pot deprinde la nivel profesionist și tainele artelor ceramice”.

Am observat deja într-o pictură de mari dimensiuni că era inclusă o statuetă ceramică supradimensionată. Am remarcat și subiectul – o procesiune. Iar pe perete, undeva în atelier, aveai tipărite modele de pe vase ceramice cucuteniene și altele specifice altor culturi.

„Observațiile sunt corecte. Cultul Zeiței Mamă are în centru figurinele Venus, printre primele reprezentări artistice ale umanității și o primă formă de spiritualitate, întrucât aceste figurine au fost descoperite cel mai des în cadre ritualice. Acest aspect va fi și punctul central al demersului meu vizual. Așa cum deja ai observat, narațiunea noilor picturi va avea ca nucleu Ritualul. Mai exact dimanica dintre formele ancestrale de divinație, obiectul divinizat: Mama - dătătoare de viață, purtătoare a miracolului nașterii, misterul ciclului menstrual acordat la fazele lunii și cei ce efectuau ritualul: Preotesele, conform unor cunoștințe mistice complet acordate la ciclurile Mamei Pământ și în armonie cu natura.

Pe teritoriul țării noastre există o sumedenie de culturi antice în cadrul cărora putem distinge clar un cult al Zeiței Mamă, cum sunt culturile Cucuteni, cultura Vinca-Turdas, Gumelnița și Hamangia, iar mai târziu îl găsim la Geto-Dacii, cu ale lor mistere în jurul cultului Zeiței Bendis.

Ca o concluzie, în acest proiect artistic am în vedere o recuperare a moștenirilor ancestrale și o recontextualizare a lor în contemporan. Iar la nivel personal este felul meu de a mă conecta cu strămoșii”.

Proiecte picturale trecute

Printre evenimentele trecute ce-i poartă semnătura se numără expoziția „Sinele”, un eveniment artistic din octombrie 2019, desfășurat la „Galeria Simeza” din București, o expoziție de portrete ce redau excelent nu numai partea vie, fizică, ci și latura psihologică a personajelor. La Eva Radu culorile, luminile și umbrele sunt altfel, în sensul că fiecare tușă pare a conține și o frântură de viață. Tablourile ei combină realismul cu impresionismul și în alte cazuri putem admira povești suprarealiste. Portretele par a avea ceva din Renoir, unul dintre cei mai pozitivi și energici pictori din istoria artei, care susținea că arta, pictura trebuie să reflecte bucurie, viață, culoare și lumină. “Am lucrat pentru acest proiect timp de trei ani un număr de 11 portrete și un autoportret. Evenimentul a avut recenzii grozave și un public numeros, a fost aproape copleșitor de experimentat”, își amintește artista.

Tot expoziție de portrete a fost și “Rapsodia sufletului”, organizată la Muzeul Național “Constantin Brancuși” (2022, Târgu Jiu).

Proiectul Strada Xenofon – una dintre “cele mai frumoase scări pictate din Europa”

Spune-mi te rog povestea picturii de pe strada Xenofon din București.

„În 2014 am realizat un proiect de artă urbană, în colaborare cu o firmă de publicitate, pictând pe treptele Străzii Xenofon. Aceasta e singura stradă în trepte din București, cu o vechime de 200 de ani. Iar în 2015 proiectul a continuat cu repictarea scărilor, dar cu o temă diferită. La acel moment proiectul a fost puternic mediatizat de multe canalele media și devenise un obiectiv turistic important. Strada a intrat chiar în <<Top 10 Cele mai frumoase scări pictate din Europa>> conform unor website-uri străine. În primul an, tema picturii au fost opt clădiri reprezentative ale Bucureștiului, pictate pe cele opt rânduri de trepte, iar tema din anul următor a fost o cascadă pictată pe întreaga suprafață a stărzii. Acum, după opt ani, pictura nu mai există, fiind în timp ștearsă de precipitații”.

Unde o găsiți pe Eva Radu?

Atelierul ei se află în București, unde se pot solicita vizite programate pentru a lua contact direct cu arta ei, ori pentru comenzi. Iar pe webite-ul artistei și pe pagina socială îi puteți admira câteva dintre opere, 

https://evaradu.com/page3.html

https://www.facebook.com/eva.radu.artist

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, arhiva personală Eva Radu

Foto, Daniel Mosessonhn

detalii autoportret

“Solitudine”, un jurnal pictural subiectiv despre cromatică, texturi și forme

La Art Yourself Gallery din București e în desfășurare o expoziție semnată de artista Maria Pelmuș, cu tema “Solitudine”, un jurnal artistic, un jurnal despre cromatică și forme, am putea spune. Artista creează, prin formă, culori și texturi, un limbaj artistic propriu și o marcă auctorială, întrucât arta sa devine ușor reconoscibilă ulterior. Artista ne invită într-un univers cromatic magic, ne atrage în poveștile ei pictate și reușeste să ne rețină acolo. Ne uimește complexitatea cadrelor și dimanica texturii, lumina și culorile rafinate.

“Cu un anume lirism încerc să sugerez perpetua dinamică ce se stabilește între cer și pământ, imagini cerute, descifrate în detalii, pentru a putea conștientiza misterioasa armonie. Din fragmentele înregistrate de memorie vreau să redau un feedback subiectivizat, în care elementele realului sunt investite în funcție de natura picturală. Motivul este intermediar între mine și gest. Gestul este în mine organic ca o descărcare sau debordare necontrolată, dar aceasta nu înseamnă că nu am sub control lucrarea”, mărturisește artista despre propriul demers artistic.

“Maria Pelmuș mi se pare a se îndrepta spre soluții picturale mai complexe, spre un expresionism care se vădește mai ales în exaltarea culorii. Dar artista nu urmărește efectele exasperante ale dizarmoniei, ale ruperii abrupte ale tonurilor. Dimpotrivă, pictura ei se întemeiază încă de pe acum, pe un studiu atent al melodiilor cromatice, lucrările ei comunicând un straniu echilibru al febrilității culorii și al cordialului echilibru împlinit pe întreaga suprafață a tabloului” - nota Dan GRIGORESCU.

“…Rafinată sub raport coloristic, mizând pe game joase și omogene ce intră în dialog de egalitate valorică, lasând să transpară și materialitatea suportului, pictura Mariei Pelmuș conține amintiri romantice disimulate sub tentația abstracției lirice, într-un dozaj ce ne determină să-i acordăm credit și atenție, pentru că provine din seriozitatea unui talent echilibrat, sobru, controlat cu luciditate” - Virgil MOCANU.

<<În mitologia orientală, cerul se unește cu pământul printr-o axă invizibilă numită centrul lumii. Această Axis mundi, prezentă în picturile Mariei Pelmuș, simbolizează comuniunea dintre spiritual, mineral și vegetal, o verticală ce străbate cosmosul, dealurile, apele, oamenii, iarba, mergând până în măruntaiele pământului. Pe ea sunt ”înșirate” amintirile artistei, impregnate de colinele joase, aride ale Dobrogei, prin care se văd “faliile” unor ere geologice, plaurii Deltei, insule, maluri tăiate ca o felie de pâine, vestigii sub forma unor totemuri sau mumii, ce atestă conviețuirea și contopirea omului cu aceste elemente>> - remarcă Maria OPREA.

Fotografii și selecție de comentarii - Art Yourself Gallery