Metapictura colecțiilor de imagini / „METACOLECȚIILE” lui Lucian Brumă

Practica picturală a lui Lucian Brumă îi pune pe practicienii și teoreticienii de artă în fața conceptelor de metapictură, de mise-en-abyme (tehnică formală de plasare a unor copii mai mici de imagini în interiorul picturii, care pare să se repete la infinit), dar îi introduce și într-un discurs pictural experimental cu limbaj hibrid. Cercetările artistului vizează felul nostru de a vedea, de a percepe, moduri de lecturare a imaginilor și toți factorii ce pot interveni în aceste procese complexe.

Metapicturile lui Lucian Brumă, organizate în metacolecții, chestionează diferite moduri de a privi. Aceste serii de lucrări au fost prezentate în ultimii ani în trei expoziții în Iași și București, iar curatorii cu care artistul a lucrat sunt Cătălin Gheorghe și Irina Ungureanu.

Proiectul expozițional “METACOLECȚII 2.0” (ianuarie 2024) este a treia etapă a cercetării artistice începute în 2018, ce s-a concretizat treptat în expozițiile “SPUNE-MI CE VEZI: METACOLECȚII” (2023) și “ISTORII ACIDE ÎN VORTEXURI ÎNTRERUPTE” (2021).

Englezul John Berger, critic de artă și artist la rândul său, autorul celebrului eseu critic “Ways of Seeing”, pe baza căruia BBC a realizat documentarul cu același nume, vorbește printre altele despre faptul că “a vedea nu este niciodată o acțiune neutră, că percepțiile noastre sunt mai puțin spontane, iar modul cum privim este influențat de o serie de factori și de convenții culturale”. 

Astfel „a privi este o alegere și nu vedem doar ceva, ci vedem relația între acel ceva și noi înșine”, susține Berger. Cu alte cuvinte vedem totul cu o accentuată umbră de subiectivism, chiar și în momente în care susținem că suntem obiectivi. Nu vedem lucrurile cum sunt propriu-zis, ci cum se reflectă ele în ceea ce suntem. Același lucru văzut de mai mulți indivizi are un număr de interpretări și moduri de a fi privit egal cu numărul celor ce observă.

“Artistul problematizează diferitele moduri de a privi într-un sens ambivalent și atrage atenția că cel ce priveşte nu e doar spectatorul, ci el însuşi este privit, chestionat, provocat, într-un joc de percepţii atent orchestrate din culise de artist”, punctează Irina Ungureanu. Aceste serii de lucrări fac parte dintr-o amplă cercetare pentru teza de doctorat, susţinută în 2022 la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti.

Irina Ungureanu: “METACOLECȚII 2.0 reprezintă versiunea actualizată și extinsă a lucrului cu baze de date de imagini și colecții de resurse vizuale pe care le utilizez și reutilizez cu scopul de a obține noi imagini pictate, derivate din acestea. Dimensiunea meta a colecțiilor de imagini și implicit a discursului pictural vizează referința la importanța și rolul vizualului, deci al imaginii în contemporaneitate, precum și abundența acestora (a imaginilor) astăzi. Demersul artistic personal explorează și reflectă asupra naturii artei și a procesului artistic în sine, chestionând reprezentarea în sine, semnificația și percepția în artă. 

Din acest punct de vedere, preocuparea pentru practicile metapicturale includ elemente auto-reflexive, obținând o imagine a cărui subiect pictat este o altă imagine pictată anterior. Dacă în general, metapictura își propune să provoace gândirea critică cu privire la natura artei, să sublinieze aspecte ale reprezentării și să aducă în discuție întrebări despre cum percepem și interpretăm operele de artă, discursul propus explorează limitele și convențiile artei, îndemnând privitorii să reflecteze asupra propriei lor implicări în procesul de creație artistică și asupra modului în care văd și înțeleg arta.

Demersul de cercetare artistică, fundamentat pe investigarea temelor recurente în ultimii ani, respectiv moduri de a privi, lectura și percepe imaginea, este concretizat în această a treia ipostază de lucru cu imaginea, în cinci pânze de mari dimensiuni, o serie de pânze de dimensiuni mai mici și o instalație picturală care include colaj și intervenție pe obiecte ready-made. Continuând și suplimentând preocupările anterioare, expoziția actuală, lucrează cu principiile metapicturii, ca mecanism al înțelegerii mediului, dar și ca set de principii asociate situației contemporane a picturii.

Metapictura este, așadar, punctul nodal al cercetării pe care se articulează expoziția, într-un discurs care pare să privilegieze, în același timp, latura speculară a imaginii, orientată deopotrivă către interior și către exterior, așa cum o definea Victor Ieronim Stoichiță. (…) Pentru Lucian Brumă, pictura este un proces continuu care presupune recontextualizări permanente ale propriilor lucrări, reveniri, reașezări în straturi, recompuneri. Privit prin lentila trecutului, exercițiul acesta amintește de pentimenti (în italiană, termenul provine de la verbul pentirsi – a se căi), o tehnică prin care artiștii reveneau asupra propriei picturi, corijând imperfecțiunile sau structurând-o altfel.”

Cătălin Gheorghe, în contextul expoziției “ISTORII ACIDE ÎN VORTEXURI ÎNTRERUPTE” (mai 2021):

“Actul de a picta e similar actului scrierii, într-un limbaj comun celor care trăiesc dincolo de banalitatea ultimei realități.

Pictura lui Lucian Brumă se bazează pe un proces de cercetare, rafinat experimentală, care, la nivelul unei intenții primare, se acordă cu un interes de a explora diferite moduri de reprezentare a (auto)structurării memoriei, dar care, la nivelul unei receptări emancipate, rezonează cu intersectări empatice oricât de variabil emoționale. (...)

Pentru Lucian Brumă, fiecare strat de culoare, fragment de pânză și material pictural, supuse unor procese de testare și refuncționalizare prin recontextualizare, corespunde afirmării unei vârste, devoalării unei perioade, consemnării intime a unei istorii.

Pe o hârtie de filtru, acidul lasă o amprentă vizuală; similar, istoria poate reacționa printr-o chimie proprie față de modul său de consemnare. În concepția vorticistă, energia întretaie spațiul și partajează forme, creând patern-uri de unghiuri de vedere și linii de fugă. Lucian Brumă întrerupe procesul formării unei compoziții cu margini precise, suspendând marcarea temporalității înainte ca aciditatea istoriei să își facă efectul”.

Note din parcursul artistic

Lucian Brumă (n. 1976), originar din Bârlad, județul Vaslui, activează profesional în Iași, fiind asistent universitar la specializarea Pictură a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași. În 2022 și-a susținut doctoratul în Arte Vizuale la Universitatea Națională de Arte din București.

Expozițiile personale includ Metacolecții 0.2 la Galeria Aparte, UNAGE Iași, 2023-2024; Spune-mi ce vezi: Metacolecții, curator Irina Ungureanu, Borderline Art Space, Iași, 2023; Acid Histories in Interrupted Vortexes, Galeria Aparte, Iași, 2021, No(w) Filters for Memory, Estopia Art Gallery, București, 2020, Mărturii ale unei vieți netrăite, Borderline Art Space, Iași, 2017, Think about the Box, Galeria Aparte, Iași și Reguli în afara jocului, World Bank, București, 2014.

A participat la numeroase expoziții de grup precum Art Theorema #3, curatori Claudio Scorretti, Irina Ungureanu, Fondazione Imago Mundi – Gallerie delle Prigioni, Treviso, 2023, expoziția Târgului Cultural de la Ningbo din cadrul China-CEE Cultural and Trade Activity (3rd CHINA-CEEC Expo & International Consumer Goods Fair), Beijing, China, 2023, la Galeria Estopia (proiectele Innocence, 2021 și Blurred Is the New ID, 2020), București, 2020; Salonul anual ARTIS, 2019; Salonul de Desen, Accademia di Romania in Roma și Salonul Național de Artă Contemporană de la MNaR, București, în 2018; Erotica, Galeria Pallady, Iași, în 2017; Niveluri de realitate, Galeria Aparte, Iași, 2015 și nu numai.

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, arhiva artistului și Galeria Aparte

- - - - - - - - - -

EN

The Metapainting of Imagery Collections / "METACOLECTIONS" by Lucian Brumă

Lucian Brumă's pictorial practice puts practitioners and art theorists in front of the concepts of metapainting, of mise-en-abyme technique (a formal technique of placing smaller copies of images inside the painting, which seems to repeat itself endlessly), but also introduces them to an experimental pictorial discourse with hybrid language. The artist's research focuses on our way of seeing, on perceptions, on how to read images and all the factors that can intervene in these complex processes.

Lucian Brumă's metapaintings, organized by the artist in metacollections, question different ways of looking and seeing. These series of works were organized in the last years in three exhibitions, and the curators with whom the artist worked are the art critic and theoretician Cătălin Gheorghe and Irina Ungureanu.

The "METACOLECTIONS 2.0" exhibition project is the third stage of the artistic research carried out since 2018, which took shape in the exhibitions "TELL ME WHAT YOU SEE: METACOLECTIONS" (2023) and "ACID HISTORIES IN INTERRUPTED VORTEXES" (2021).

The british art critic and artist John Berger, author of the famous critical essay "Ways of Seeing", based on which BBC made the documentary with the same title, speaks among other things about the fact that "seeing is never a neutral action, our perceptions are less spontaneous and the way we look is influenced by a number of factors and cultural conventions”. Thus "looking is a choice, and we don't just see something, we see the relationship between that something and ourselves", argues Berger. In other words, we see everything with a strong shadow of subjectivism, even at times when we claim to be objective or we do not see things as they actually are, but as they are reflected in who we are. The same thing seen by several individuals has a number of interpretations and ways of being viewed equal to the number of observers.

"The artist problematizes the different ways of looking in an ambivalent sense and draws attention to the fact that the one who looks is not only the spectator, but he himself is looked at, questioned, challenged, in a game of perceptions carefully orchestrated behind the scenes by the artist", points out Irina Ungureanu. These series of works are part of an extensive research for his PhD thesis.

Irina Ungureanu: "METACOLECTIONS 2.0 represents the updated and expanded version of working with image databases and collections of visual resources that I use and reuse in order to obtain new painted images, derived from them. The meta dimension of image collections and implicitly of the pictorial discourse aims to refer to the importance and role of the visual, therefore of the image in contemporaneity, as well as their abundance (of images) today. Personal artistic endeavor explores and reflects on the nature of art and the artistic process itself, questioning representation itself, meaning and perception in art. From this point of view, the concern for metapictorial practices include self-reflexive elements, obtaining an image whose painted subject is another previously painted image. If in general, metapainting aims to provoke critical thinking about the nature of art, highlight aspects of representation and raise questions about how we perceive and interpret works of art, the proposed discourse explores the limits and conventions of art, urging viewers to reflect on their own involvement in the process of artistic creation and the way they see and understand art.

The exhibition Tell me what you see: Metacollections is a mise-en-abîme of themes that postmodernity has outbid and without which today modern and contemporary art could not legitimize its identity: self-referentiality, the discourse on the image, the reflection on painting mechanisms. And the fragment is the access key that makes possible the installation of this puzzle of images - suggestively called meta-collections - which the artist places, two- and three-dimensionally, before the viewer's eyes.

Metapainting is, therefore, the nodal point of the research on which the exhibition is articulated, in a discourse that seems to privilege, at the same time, the specular side of the image, oriented both to the inside and to the outside, as defined by Victor Ieronim Stoichiță. (…) For Lucian Brumă, painting is a continuous process that involves permanent recontextualizations of one's own works, returns, resettlement in layers, recompositions. Seen through the lens of the past, this exercise is reminiscent of pentimenti (in Italian, the term comes from the verb pentirsi – to repent), a technique by which artists returned to their own painting, correcting imperfections or structuring it in a different way.”

Cătălin Gheorghe, in the context of the exhibition "ACID HISTORIES IN INTERRUPTED VORTEXES" (May 2021):

"The act of painting is similar to the act of writing, in a language common to those who live beyond the banality of ultimate reality.

Lucian Brumă's painting is based on a research process, refined experimental, which, at the level of a primary intention, agrees with an interest in exploring different ways of representing the (self) structuring of memory, but which, at the level of an emancipated reception , resonates with empathic intersections however variably emotional. (...)

For Lucian Brumă, each layer of color, fragment of canvas and pictorial material, subjected to processes of testing and refunctionalization through recontextualization, corresponds to the affirmation of an age, the unveiling of a period, the intimate recording of a history.

On a filter paper, the acid leaves a visual imprint; similarly, history can react with a chemistry of its own to its mode of recording. In the vorticist conception, energy intersects space and shares forms, creating patterns of angles of view and lines of flight. Lucian Brumă interrupts the process of forming a composition with precise edges, suspending the marking of temporality before the acidity of history has its effect".

Notes from his artistic journey

Lucian Brumă, born in 1976 in Bârlad, Vaslui county, works professionally in Iași, being a university assistant at the Painting specialization of the "George Enescu" National University of Arts in Iași. In 2022, he obtained an PhD in Visual Arts at the National University of Arts in Bucharest.

Personal exhibitions include Metacollections 0.2 at Galeria Aparte, UNAGE Iași, 2023-2024; Tell me what you see: Metacollections, curator Irina Ungureanu, Borderline Art Space, Iasi, 2023; Acid Histories in Interrupted Vortexes, Aparte Gallery, Iași, 2021, No(w) Filters for Memory, Estopia Art Gallery, Bucharest, 2020, Testimonies of an unlived life, Borderline Art Space, Iași, 2017, Think about the Box, Aparte Gallery , Iasi and Rules outside the game, World Bank, Bucharest, 2014.

He participated in numerous group exhibitions such as Art Theorema #3, curators Claudio Scorretti, Irina Ungureanu, Fondazione Imago Mundi – Gallerie delle Prigioni, Treviso, 2023, exhibition of the Ningbo Cultural Fair in China-CEE Cultural and Trade Activity (3rd CHINA-CEEC Expo & International Consumer Goods Fair), Beijing, China, 2023, Innocence, 2021 and Blurred Is the New ID, 2020, at Galeria Estopia, Bucharest; ARTIS annual exhibition, 2019; Drawing Salon, Accademia di Romania in Rome and the National Salon of Contemporary Art from MNaR, Bucharest, in 2018; Erotica, Pallady Gallery, Iasi, in 2017; Levels of reality, Galeria Aparte, Iasi, 2015 and beyond.

Find out more about Lucian Brumă and see more of his art by accessing:

https://lucianbruma.com/events/

https://estopiaartgallery.com/artists/lucian-bruma-works/

Expoziția „Tot ce ai văzut se va împlini”, semnată de Andrei Gamarț

Muzeul de Artă Brașov și Mobius Gallery prezintă noul proiect pictural al artistului basarabean Andrei Gamarț, cu titlul „Tot ce ai văzut se va împlini”, la Centrul Multicultural al Universității Transilvania din Brașov.

Lucrarile în ulei, unele de mari dimensiuni, reflectă educația de factură clasică, riguroasă, prin acuratețea cu care redă vizual realitatea, îmbinată însă cu imaginație și subiectivitate, aspecte care în final conturează o manieră picturală proprie. Artistul ne aduce o pictură nouă, de mare impact vizual, rezultată din combinarea unor elemente postimpresioniste și neosuprarealiste.

“Fin observator al fenomenelor și realităților formulate la limita perceptibilului, Gamarț explorează teme precum timpul, memoria, spațiul și, în special, lumina, ca materie primordială. În centrul preocupărilor sale artistice, influențate pe alocuri de filosofia bergsoniană, se află relațiile care se formulează între aceste elemente și felul în care ele sunt sesizate sau, dimpotrivă, omise de către receptorul conștient” - aflăm de la biroul de Comunicare și PR al MAB.

“Imaginea este o ceață din care răzbat ecouri și umbre, e o metamorfoză ce cuprinde în sine toate stadiile schimbării, este curgere și împlinire reînnoită, unde vizibilul și invizibilul se succed într-o perpetuă interogare asupra obiectului. Imaginea unui lucru este o neîntreruptă pâlpâire de înfățișări și reflexii, umbre ale gândului ce iau în stăpânire primul obstacol ce le iese în cale, un câmp material al însușirilor disputat între vedere și viziune.

Fața ei luminoasă și familiară își are originea într-o lume a umbrelor și a oglinzilor, a planurilor ascunse vederii. Chiar și în lipsa obiectului, imaginea lui ni se arată la fel de vie, căci vederea nu e despre lucruri, e despre felul în care ele trec sau rezistă” - subliniază artistul.

“Menită să aducă sens și claritate, imaginea capătă alte valențe în accepțiunea lui Andrei Gamarț, devenind mai degrabă un teritoriu al realităților posibile, al sensurilor posibile peste care însă se așterne constant vălul incertitudinii. Deși mereu aflat în fața noastră și concomitent în noi, adevărul, prin natura sa, ne este etern inaccesibil. Tot ce ne rămâne este senzația de curgere, de transformare, de la o etapă la alta a vârstelor înțelegerii, o transformare care ține de capacitatea noastră de a sonda înțelesurile realității pe care o țesem în jurul nostru” - Alexandra Ardelean.

Expoziția cuprinde lucrări din diferite perioade de creație, mare parte dintre ele realizate între 2017 și 2023, stabilind astfel premisele unei concluzii cu privire la interogările artistului, exprimate în cele mai recente serii. Astfel, privitorul poate parcurge cronologic itinerariul procesului de creație și a indexului tematic formulat de preocupările artistului din ultimii ani.

Expoziția „Tot ce ai văzut se va împlini”, deschisă publicului până pe 3 decembrie 2023, reprezintă un efort colaborativ între Muzeul de Artă Brașov, Mobius Gallery și Centrul Multicultural al Universității Transilvania din Brașov de a aduce arta contemporană în centrul atenției și de a sprijini dezvoltarea culturii artistice contemporane la nivel național.

Despre artist

Andrei Gamarț, născut în 1988 în Republica Moldova, a absolvit în 2004 Academia de Arte din Chișinău, Departamentul de Pictură. Operele sale se desfășoară pe mai multe paliere, inclusiv pictură, desen și gravură. În ultimii ani, artistul s-a concentrat pe explorarea relației dintre materie, lumină și memorie. Lucrările sale dezvăluie fragmente dintr-o lume atemporală și spațială, care induc privitorul într-un sentiment bizar de familiaritate, greu de definit.

Andrei Gamarț a avut expoziții personale și de grup în București, Chișinău și la nivel internațional. Este, de asemenea, scriitor și poet. Trăiește și lucrează în București.

Despre organizatori

Deschisă în 2015, Mobius Gallery își propune să producă expoziții de artă contemporană la calitate muzeală și să găzduiască schimburi culturale între Est și Vest. De atunci, galeria a devenit unul din spațiile cele mai consistente dedicate artei în România, cu un program internațional proaspăt în care se regăsesc expoziții ale unor artiști consacrați, aflați în ascensiune sau debutanți.

Galeria ne invită să admirăm și să reflectăm privind în detaliu pictura complexă a lui Amdrei Gamaț. Accesați - https://website-mobiusgallery.artlogic.net/exhibitions/69-tot-ce-ai-vazut-se-va-implini-andrei-gamart/

Muzeul de Artă Brașov creează conexiuni între public, artă și artiști, fiind un spațiu dinamic de explorare, învățare activă și experimentare cu patrimoniul și creația contemporană. Echipa muzeului își asumă rolul de facilitator, din dorința de a contribui la schimbarea percepției publice eronate asupra muzeelor, conform căreia acestea reprezintă spații pasive, simple arhive de patrimoniu, propunând metode inovative de valorificare a acestuia și de promovare a artei contemporane.

Centrul Multicultural al Universităţii Transilvania din Braşov este atât un spaţiu de întâlnire între comunitate şi arta contemporană, cât şi un program de evenimente şi proiecte conceput pentru a promova expresia artistică şi ideile diferitelor culturi care compun lumea în care trăim. Prin evenimentele organizate, produse sau găzduite, prin parteneriate, își propune să contribue la cultivarea unor valori fundamentale precum gândirea critică, receptivitatea la inovaţie şi experiment, toleranţa şi celebrarea diversităţii, curiozitatea intelectuală şi dialogul.

Date și foto, MAB

“Solitudine”, un jurnal pictural subiectiv despre cromatică, texturi și forme

La Art Yourself Gallery din București e în desfășurare o expoziție semnată de artista Maria Pelmuș, cu tema “Solitudine”, un jurnal artistic, un jurnal despre cromatică și forme, am putea spune. Artista creează, prin formă, culori și texturi, un limbaj artistic propriu și o marcă auctorială, întrucât arta sa devine ușor reconoscibilă ulterior. Artista ne invită într-un univers cromatic magic, ne atrage în poveștile ei pictate și reușeste să ne rețină acolo. Ne uimește complexitatea cadrelor și dimanica texturii, lumina și culorile rafinate.

“Cu un anume lirism încerc să sugerez perpetua dinamică ce se stabilește între cer și pământ, imagini cerute, descifrate în detalii, pentru a putea conștientiza misterioasa armonie. Din fragmentele înregistrate de memorie vreau să redau un feedback subiectivizat, în care elementele realului sunt investite în funcție de natura picturală. Motivul este intermediar între mine și gest. Gestul este în mine organic ca o descărcare sau debordare necontrolată, dar aceasta nu înseamnă că nu am sub control lucrarea”, mărturisește artista despre propriul demers artistic.

“Maria Pelmuș mi se pare a se îndrepta spre soluții picturale mai complexe, spre un expresionism care se vădește mai ales în exaltarea culorii. Dar artista nu urmărește efectele exasperante ale dizarmoniei, ale ruperii abrupte ale tonurilor. Dimpotrivă, pictura ei se întemeiază încă de pe acum, pe un studiu atent al melodiilor cromatice, lucrările ei comunicând un straniu echilibru al febrilității culorii și al cordialului echilibru împlinit pe întreaga suprafață a tabloului” - nota Dan GRIGORESCU.

“…Rafinată sub raport coloristic, mizând pe game joase și omogene ce intră în dialog de egalitate valorică, lasând să transpară și materialitatea suportului, pictura Mariei Pelmuș conține amintiri romantice disimulate sub tentația abstracției lirice, într-un dozaj ce ne determină să-i acordăm credit și atenție, pentru că provine din seriozitatea unui talent echilibrat, sobru, controlat cu luciditate” - Virgil MOCANU.

<<În mitologia orientală, cerul se unește cu pământul printr-o axă invizibilă numită centrul lumii. Această Axis mundi, prezentă în picturile Mariei Pelmuș, simbolizează comuniunea dintre spiritual, mineral și vegetal, o verticală ce străbate cosmosul, dealurile, apele, oamenii, iarba, mergând până în măruntaiele pământului. Pe ea sunt ”înșirate” amintirile artistei, impregnate de colinele joase, aride ale Dobrogei, prin care se văd “faliile” unor ere geologice, plaurii Deltei, insule, maluri tăiate ca o felie de pâine, vestigii sub forma unor totemuri sau mumii, ce atestă conviețuirea și contopirea omului cu aceste elemente>> - remarcă Maria OPREA.

Fotografii și selecție de comentarii - Art Yourself Gallery

În curând la MACN: Expoziția “MÉMOIRES”, semnată SAMY BRISS

Cel de-al doilea solo-show al artistului SAMY BRISS într-un muzeu din România, după Muzeul Țării Crișurilor din Oradea

Demersul expoziţional inedit, prezentat, în premieră, anul acesta la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea şi itinerat acum la Cluj-Napoca, cuprinde peste 100 de lucrări de pictură, sculptură și grafică, din toate etapele de creaţie ale artistului, ce nu au mai fost expuse public niciodată în România.

Muzeul de Artă Cluj-Napoca (MACN), în colaborare cu Asociaţia pentru Sprijinirea Artelor Frumoase (ASAF), Institutul Cultural Francez, Ambasada Statului Israel, Galeria Rotenberg-Uzunov și Centrul de Interes, prezintă, în perioada 27 iulie – 6 august 2023, expoziţia retrospectivă de pictură, sculptură şi desen a artistului israelian de origine română, Samy Briss, intitulată MÉMOIRES.

Vernisajul are loc joi, 27 iulie 2023, ora 18:00, la sediul Muzeului de Artă Cluj-Napoca (Palatul Bánffy, P-ța Unirii nr. 30), în prezența artistului expozant şi a iniţiatorului şi curatorului expoziţiei, istoricul de artă Adina Renţea, preşedinte al Asociaţiei pentru Sprijinirea Artelor Frumoase (ASAF), specialist cu peste 30 de ani de experienţă muzeală. Alături de cei doi se va afla şi invitatul lor special, prof. univ. dr. Florin Ştefan, prorector al Universităţii de Artă şi Design (UAD) din Cluj-Napoca, președinte și director executiv al Centrului de Interes. Oficiile de gazdă îi revin istoricului Lucian Nastasă-Kovács, manager al Muzeului de Artă Cluj-Napoca, responsabilitatea privind coordonarea organizării expoziției revenindu-i muzeografului Alexandra Sârbu.

După 12 ani de la prima şi ultima expoziţie în România, Samy Briss, personalitate remarcabilă a lumii artistice internaţionale, se întoarce acasă, pentru o expoziţie retrospectivă care însumează peste 100 de lucrări de pictură, sculptură şi desen.

„În creaţia sa, realul şi imaginarul coexistă într-o spectaculoasă retorica picturală, care-l individualizează. Prin lumina, care se degajă din interiorul lucrărilor, cu spectacolul devenit parte integrantă a viziunii plastice, Samy Briss relaţionează treptele dintre material şi imaterial, dintre sacru şi profan. Este un artist care pictează viziuni ale extazului, expresii picturale ale gândurilor spirituale, imagini ale univers interior”, afirma iniţiatorul şi curatorul expoziţiei, Adina Renţea.

De la MACN aflăm despre artist și arta sa. Samy Briss s-a născut pe plaiuri moldave, la Iaşi (18 mai 1930), între Teatrul Național, grădina lui Avram Goldfaden (cel care a fondat la Iaşi, în 1876, primul teatru profesionist în limba idiș din lume) și capodopera arhitecturii religioase, Biserica Trei Ierarhi. A urmat Institutul de Arte Plastice Bucureşti şi, concomitent, între 1950 și 1954, a frecventat atelierul pictorului Camil Ressu. Studiile efectuate in proximitatea modelatoare a lui Camil Ressu au impus ideea rigorii şi autoexigenţei pe fondul unei libertăţi de expresie asumate, lucruri pe care Briss le-a deprins imediat în preajma uneia din personalitățile marcante ale artei românești, membru titular al Academiei Române. Inventiv şi tenace, Samy Briss a facut din creativitate o formă de expresie a eului profund, de valorificare a dialogului cu vizualul, esenţializat în expresii memorabile. 

Ecourile copilăriei ieşene, arhitectura vechilor clădiri monumentale din frumosul oraş moldav, îl vor însoţi, ca o sugestivă recuperare a unui timp si a unui loc, toată viaţa. Între 1955 și 1957, participă la primele expoziţii de pictură şi grafică. Realizează decoruri și costume de teatru și lucrează ca asistent la catedra de scenografie de la Institutul de Teatru București, în preajma unor viitori mari regizori. În 1957, expune pentru prima dată la Trienala de Gravură din Elveția, unde reprezintă România. În 1958, Samy Briss, ca mulți intelectuali români, devine una dintre victimele valului de „realism socialist”, arta oficială impusă de regimul comunist. Prima sa expoziție de pictură la București este interzisă. Părăseşte România împreună cu familia, la sfârşitul anului 1959. 

După o lungă călătorie prin Europa, trecând prin muzee şi galerii de artă din Viena şi Napoli, şi făcând nenumărate schiţe ale vremurilor trăite, ajunge cu vaporul la Haifa, în Israel. Israelul îl apropie de valorile şi simbolurile iudaice, de temele biblice, de tradiţiile, sărbătorile şi arta muzicanţilor cleizmeri, muzica populară evreiască. Pe care le vom regăsi, desigur, reflectate în opera sa. Tot acum îl cunoaşte pe cofondatorul mișcării Dada, Marcel Iancu, de care-l va lega o prietenie fructuoasă și decisivă pentru tot restul carierei. Din 1961-1966, de numele său se leagă realizarea unor decoraţiuni murale pentru spitale, biblioteci, hoteluri, instituţii publice.

La îndemnul sculptorului Dani Karavan, cel care a realizat uriaşa sculptură a zidului din parlamentul israelian, Knesset, numită „Rugați-vă pentru pacea Ierusalimului”, Samy Briss expune pentru prima dată la Tel Aviv. Şi până în 1970, participă la mai multe expoziții de grup în Israel și în străinătate.

Dar începutul anului 1971, îi aduce lui Briss primul contract cu adevărat important. Galeria pariziană Romanet îl invită să expună la Paris şi îi propune un contract de exclusivitate pe 5 ani. Cu o condiţie: să se mute la Paris. Odată acceptat contractul, urmează, din 1972, primele sale expoziții în Franţa, Statele Unite și în întreaga lume. Contactul direct cu experienţe din arealul stilistic al lui Picasso, Paul Klee,Victor Brauner sau din repertoriul lui Braque, ori al pictorului din Vitebsk, Marc Chagall, i-au reconfigurat patrimoniul de imagini din spaţiul românesc, israelian, francez şi nu numai. Ca o recunoaştere a artei şi aprecierii la nivel internaţional de care se bucură opera sa, în 2019, Samy Briss a fost numit Chevalier des Arts et des Lettres, de către guvernul francez, la propunerea marelui om teatru şi bunului său prieten, Georges Banu.

Expoziţia MÉMOIRES este cel mai amplu demers vizând arta lui Samy Briss în România. Peste 110 lucrări de pictură, sculptură, desen, neexpuse niciodată „acasă”, reprezintă patrimoniul acestei expoziţii. Ele vor fi completate de repere de viaţă personală şi artistică, de asemenea, neeexpuse în România. Fotografii din atelier, invitaţii la expoziţiile personale şi de grup din lumea întreagă, documente cu importanţă majoră în devenirea sa, scrisori de la personalităţi importante ale lumii culturale internaţionale, extrase din mari nume ale presei cotidiene şi de artă, referitoare la opera sa, se vor regăsi, de asemenea, în expoziţie.

O menţiune aparte: afişul expoziţiei interzise în România din 1959 şi câteva dintre lucrările care ar fi trebuit să facă parte din acel demers, păstrate cu grijă de artist, vor întregi acest proiect expoziţional.

„Arta este expresia spiritului uman. Unde este sufletul în munca mea... ei bine, cu siguranță că este din cap și scapă prin mână... Cel mai rău lucru posibil pentru pictură este să impui o formă și să-l privezi pe pictor de libertatea sa. Este criminal, este criminal, ucide totul. Eu am trăit asta, a trebuit să trec prin asta... Tot ceea ce am de spus este spus prin pictura mea. Există doi creatori în spatele fiecărei lucrări de artă: persoana care a făcut-o și persoana care o privește. Pictura este o invitație la descoperire și la surpriză, din care oricine poate vedea și lua orice de care are nevoie pentru a purta cu el în propria călătorie prin viață”, mărturisea Samy Briss despre crezul său artistic!

Expoziția va rămâne deschisă publicului până în data de 6 august 2023, de miercuri până duminică, inclusiv, în intervalul orar 10:00-17:00. Ultimul bilet de intrare va fi emis la ora 16:30.

Sursă conținut și foto - Comunicat MACN

MACN: “O hartă a memoriei”

Muzeul de Artă Cluj-Napoca (MACN) prezintă, în perioada 20 iulie – 6 august 2023, expoziția personală „A Map of Memory / O hartă a memoriei”, cu lucrări de pictură semnate de artista Alina Staicu. Vernisajul va avea loc joi, 20 iulie 2023, de la ora 18:00, în sălile de expoziții temporare (etaj) ale Muzeului de Artă, în prezența artistei și a invitaților săi. Din partea muzeului, va fi gazdă Florin Gherasim, curatorul expoziției.

Foto: Atelierul artistei / A. Staicu

Despre acest proiect și despre artistă, aflăm de la MACN. “Alina Staicu s-a născut în 19 august 1982 la Târgu Cărbunești, județul Gorj, unde a urmat și primii ani de școală. Și-a descoperit de timpuriu vocația artistică, devenind elevă a Liceului de Artă din Cluj-Napoca. A urmat, apoi, studii temeinice ca studentă la Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca, secția pictură, la nivel de licență (1999), master și doctorat (susținut în anul 2012). Din anul 2013 este cadru didactic la UAD, Departamentul de Pregătire a Personalului Didactic.

În paralel cu activitatea pedagogică, desfășoară o susținută activitate de explorare creativă în spațiul atelierului personal, având deja un bogat palmares expozițional. Astfel, a deschis expoziții personale în galerii de artă din țară: Bistrița, Oradea, Cluj-Napoca, Târgu Jiu, dar și în orașul Steyr, din Austria. De asemenea, a participat la numeroase proiecte educaționale sau expoziționale de grup, prin care lucrările sale au fost expuse pe simezele unor spații culturale din Baia Mare, București, Cluj-Napoca, Târgu Jiu, Satu Mare, Zalău, Piatra Neamț, dar și în alte țări, precum Austria, Italia, Germania, Franța, Cehia ș.a.”

Expoziția organizată acum la Muzeul de Artă Cluj-Napoca este rod al unor investigații creative care o preocupă pe Alina Staicu de mai mulți ani, încă din perioada studiilor doctoralele, așa cum spune artista: „Acest proiect a pornit de la reinterpretarea unor fotografii de familie ca realități de sine stătătoare. În timp, acele fotografii au devenit prezențe, povești, realități. Ceea ce a pornit investigația picturală este mai mult ceea ce nu știu, acel punct de întâlnire între informația biologică și cea culturală, între amintiri personale și amintiri deformate”.

Reprezentări picturale celebre ale “Bunei Vestiri”

Buna Vestire sau Anunțarea, în tradiția ortodoxă și populară Blagoveștenia, este o sărbătoare creștină celebrată în data de 25 martie, în amintirea unui moment crucial din istoria creștinismului în care Arhanghelul Gabriel a anunțat-o pe Fecioara Maria că-l va naște pe Isus. Unul dintre cele mai populare subiecte religioase din secolele XV-XVII, a fost redată pictural de numeroși artiști, inclusiv de cele mai mari nume din istoria artei. Fiecare dintre ei au redat scena în manieră și cromatică proprie. În continuare, cinci pictori ce au redat cu măiestrie această temă.

Maestrul olandez Jan van Eyck a pictat Buna Vestire în jurul anilor 1434–1436. Panoul se află la Galeria Națională de Artă din Washington. A fost inițial redat pe panou din lemn, dar a fost ulterior transferat pe pânză. Se crede că face parte dintr-un triptic. Celelalte panouri aparținând tripticului nu au mai fost văzute dinainte de 1817. Pictura a fost cumpărată de țarul Rusiei pentru Muzeul Ermitaj, dar apoi a fost vândută de guvernul lui Stalin în 1930. Decorul templului este derivat din Vechiul Testament, dar elementele prezentate sunt preluate din imagistica Evului Mediu.

La Jan van Eyck mai descoperim un Diptic al Bunei Vestiri, ulei pe lemn în tehnica grisaille, datat de istoricii de artă între 1434 și 1436, care dă impresia unei sculpturi. Panourile se află în prezent în colecția Museo Thyssen-Bornemisza, Madrid. Dipticul are un pronunțat caracter iluzionist. Ramele și mulurile pictate fiind exemple foarte timpurii de trompe-l'œil.

Fra Angelico, pictor renascentist timpuriu, cel mai de seamă reprezentant al pictorilor de inspirație sacră din Quattrocento și singurul pictor beatificat din istoria artei, a redat scena Bunei Vestiri în mai multe variante și este foarte cunoscut datorită acestora. Printre cele mai rafinate este „Buna-Vestire” creată între 1437-1447, de dimensiuni monumentale, în chiliile mânăstirii San Marco, unde pictorul combină îndrăzneț epură și realismul, lăsând posterității un ansamblu de frescă unic, în care teologia cea mai pură capătă farmec.

Investită cu o frumusețe delicată și modestă, Fecioara Maria citește Biblia, în momentul sosirii Sf. Arhaghel. Mesajul său prezintă cu litere de aur: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri”. Fecioara se retrage, își încrucișează mâinile în semn de supunere și spune: „Iată roaba Domnului. Fie mie după Cuvântul Tău!” Apoi, Sfântul Duh se pogoară asupra sa, sub forma unui porumbel alb. Buna Vestire a fost un element important atât în arta florentină, cât și în credința dominicană.

Fra Angelico și-a adus o contribuție importantă la această tradiție, adoptând o viziune modernă, un cadru dreptunghiular și o compoziție unitară, cu Fecioara stând așezată într-o logie cu coloane, în interiorul unei grădini. Un exemplu important, în care artistul a adus modificări semnificative, spre deosebire de primele picturi având această temă, Fra Angelico a renunțat la stilul gotic, care era decorativ și plat, nu printr-o intervenție divină, ci înțelegând și deprinzând noua abordare științifică a artei. Buna Vestire a fost o temă importantă în arta florentină și mai ales în credința dominicană. Aceasta e probabil cea mai renumită dintre frescele din mănăstirea San Marco, aflându-se pe peretele de pe coridorul nordic al mănăstirii.

O inscripție aflată sub coloane, realizată de Angelico, îi îndemna să spună: „Ave Maria!” de câte ori treceau pe lângă pictură. Angelico a inclus elemente din arhitectura mănăstirii, reprezentând capitelurile coloanelor din mănăstire. Proporțiile elementelor arhitecturale pictate se potrivesc cu cele ale mănăstirii, în timp ce scena e luminată dinspre est, deoarece Buna Vestire, conform tradiției, s-a petrecut în zori. Fecioara Maria e pictată într-o chilie cu pereți simpli, albi, iar nu într-o casă. Unicul element decorativ este o coloană, care este ascunsă aproape în totalitate de aripile arhanghelului. Într-o parte, Sfântul Petru Martirul observă evenimentul.

Buna Vestire în viziunea lui Leonardo da Vinci era creată în jurul anului 1475, azi aflată în Galeriile Uffizi din Florența. Mult timp opera i-a fost atribuită lui Domenico Ghirlandaio, până când experții au descoperit că-i aparține lui Leonardo.

Se spune că Leonardo a pus îngerului aripile unei păsări în zbor. Când Buna Vestire a ajuns la Uffizi în 1867, de la mănăstirea Olivetan din San Bartolomeo, lângă Florența, i sa atribuit lui Domenico Ghirlandaio, care la fel ca Leonardo, era ucenic în atelierul lui Andrea del Verrocchio. În 1869, Karl Eduard von Liphart a recunoscut-o ca fiind o lucrare din tinerețe a lui Leonardo. Tema a fost apoi reluată de pictor în 1478.

Jacopo Tintoretto plasează Buna Vestire (Veneţia, 1518-1594), în interiorul unui palat veneţian din vremea sa. Fecioara Maria este surprinsă de Arhanghelul Gabriel în timp ce se roagă. Trupurile alungite ale celor două personaje se răsucesc elegant în jurul propriei axe, imprimând o mişcare spiralată întregii compoziţii. Desenul riguros geometric al dalelor de marmură ne conduce privirea spre curtea interioară şi dincolo de ea, spre portalul clasic şi peisajul din fundal. Draperii grele de catifea, cu falduri umflate de vânt, formează o graniţă flexibilă între interior şi exterior, între spaţiul sacru al scenei din prim plan şi cel profan al lumii din fundal. (https://www.mnar.arts.ro/)

Maestrului italian Michelangelo Merisi da Caravaggio, propune o pictură în ulei a scenei Bunei Vestiri, terminată în jurul anului 1608, aflată azi la Musée des Beaux-Arts din Nancy. Pictura a fost considerabil deteriorată și retușată, iar ceea ce rămâne din pensula lui Caravaggio se pare că este îngerul, care seamănă cu figura din Ioan Botezătorul. Pictura a fost dăruită de Henric al II-lea, Ducele de Lorena, bisericii din Nancy ca piesă principală de altar, fiind probabil achiziționată de unul dintre fiii ducelui în timpul unei vizite în Malta din 1608.

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, internet

Grație, frumusețe și culoare în 8 portrete feminine iconice din istoria picturii

Prin intermediul reprezentării picturale, unele femei au avut privilegiul de a stăbate secole, iar dovada frumuseții lor o găsim azi în cele mai mari muzee de artă ale lumii. Sunt la fel de vii și acum pentru că printre subiectele preferate de pictori s-a aflat mereu și portretul feminin. Pentru unii artiștii, marea capodoperă, cu care îi cunoaște toată lumea, a fost un astfel de portret. În continuare, prezentate succint, sunt 8 dintre cele mai cunoscute reprezentări feminine din diferite etape ale istoriei artei. Material ocazionat de celebrarea Zilei Internaționale a Femeii, 8 martie 2023.

Pictată de Leonardo da Vinci, între 1503-1506, în ulei pe lemn de plop, conform lui Giorgio Vasari, capodopera renascentistă „Mona Lisa” (Gioconda) (foto colaj) este azi una dintre atracțiile principale de la Muzeul Louvre din Paris. Se pare că Vasari a dat ulterior și titlul tabloului. Cea mai cunoscută pictură din lume o redă pe Lisa del Giocondo, soția unui negustor din Florența, într-un portret clasic specific perioadei. Se pare că în 1516, când s-a mutat în Franța, la invitația regelui Francisc I, Leonardo a luat cu el zeci de caiete de notițe și un singur tablou, Mona Lisa. Tabloul are o istorie proprie, din care nu se cunosc cert toate detaliile. A fost posedat pe rând de Francisc I, apoi de Ludovic al XIV-lea, expus la Versailles, în Cabinetul Regelui. În perioada aceea au apărut și multiple copii ale lucrării, atât de bine realizate încat unele i-au fost atribuite lui Leonardo. După Revoluția Franceză ajunge la Louvre. A fost și în posesia lui Napoleon Bonaparte, care l-a luat în Palatul Tuileries. Din anul 1804 a fost expus în noul muzeu Louvre. Tabloul este expus și azi cu explicația “Portretul Lisei Gherardini, soția lui Francesco del Giocondo”. În 1911, tabloul a fost furat de un italian care a vrut s-o ducă înapoi în țara de origine, fiind recuperat doi ani mai târziu. În timpul celui de-al doilea razboi mondial, alături de alte opere valoroase, a circulat frecvent, ajungând în final la Castelul Saint-Ceré. În 1945, Mona Lisa se întoarce la Paris. Recent a fost ținta unui atac din partea unui grup de activiști ai mediului, chiar în Louvre, dar fiind protejat de sticlă, nu a suferit daune.

„Persefona” (Proserpine) este opera maestrului Dante Gabriel Rossetti, realizată în stil prerafaelit în anul 1874 și expusă la Muzeul Tate din Londra. Artistul a lucrat opt versiuni ale lucrării. Persefona este zeița florilor și a lumii vegetale din mitologia greacă. Proserpina fiind numele latin al aceleiași zeițe, prezentă în imaginarul mitologic roman. Ea dispare toamna și revine primăvara. Toamna coboară în Hades, Ținutul întunecat al umbrelor, iar vegetația dispare odată cu ea. Fructul de rodie este atributul ei. În tablou este reprezentată zeița florilor, un ideal prerafaelit, curent artistic care reia modelele picturale anterioare lui Rafael, redând pictural personaje grațioase care trăiesc într-o lume a reveriei.

Culoarea predominantă este verdele închis și trimite la lumea umbrelor lui Hades. Tabloul este plin de simboluri. Iedera care apare în partea stângă reprezintă amintirile zeiței și dorința ei de a reveni în lumea pământeană. Persefona este stăpână peste simțul mirosului, însușire evidențiată simbolic prin lampa pentru uleiuri aromate inclusă în pictură.

„Madonna del Prato” sau ”Madonna pe pajiște” este opera maestrului italian Rafael Sanzio, realizată în anul 1506. Rafael este considerat pictorul Madonelor suave, iar imaginea dată de el Fecioarei, a fost adoptată apoi de generații întregi, la fel ca imaginea Creatorului imaginată de Michelangelo. Tabloul propune privitorului o compoziție piramidală și folosește tehnica clarobscurului, un amestec de lumini și umbre care adaugă volum și adâncime personajelor de pe suprafața pânzei. Conturul chipurilor și naturalețea lor, umbrele delicate, volumul corpului acoperit de o mantie suplă, gestul tandru și ferm al brațelor care îl susțin pe pruncul Isus, contribuie la o impresie de echilibru perfect.

“Nașterea lui Venus” e capodopera lui Sandro Botticelli, lucrată între 1484-1486, în tempera. Model i-a fost Simonetta Vespucci, mare frumusețe din Florența renascentistă, soția lui Marco Vespucci și rudă a lui Amerigo Vespucci, cel care a dat numele Americii. Pictura o reprezintă pe zeița iubirii din Grecia Antică, Venus. Este o reprezentare a transformării și dualitatii, o reprezentare a lui Venus în chip pământesc și ca zeiță, în același timp. Dar Simonetta s-a stins din viață la doar 23 de ani. Se crede că, după tragedie, aceasta a rămas modelul său preferat, fiind apoi pictată din memorie, în toate operele ce le înfățișează pe Fecioara Maria și pe Venus.

“Fata cu cercel de perlă”, supranumită “Mona Lisa Nordului” (foto colaj), e considerată marea capodoperă a maestrului din Delft, Jan Vermeer. Portretul (datat c.1665, ulei pe pânză) se află la Muzeul Mauritshuis din Haga. Este foarte cunoscut, controversat și învăluit în mister datorită privirii și expresiei, ce nu le mai întâlnim în alte picture de Vermeer.

Fata din tablou este pictată pe un fundal negru, fapt care îi conferă un intens efect tridimensional. Personajul feminin are o privire pătrunzătoare. Turbanul albastru creează un contrast interesant cu materialul galben. Vermeer a folosit culori simple pentru acest tablou, cu puține tonuri, culori deschise pe fundal negru, o combinație de mare efect vizual, ce pune în valoare chipul și privirea fetei. Misterul care înconjoară acest tablou a inspirat o carte, scrisă de Tracy Chevalier, și ulterior, pe baza cărții, un film cu același nume, în 2003. Colin Firth îi dă viață lui Vermeer.

„Tânără femeie în verde”, în stil Art Deco, e lucrată în ulei pe placaj și o găsim la Musee National d’Art Moderne / Centre Pompidou, Paris. Este o pictură realizată în 1929 de poloneza Tamara de Lempicka, care a realizat multe portrete a unor celebrități contemporane, devenind astfel o artistă a starurilor. Femeia înfățișată în tablou are un aer sofisticat, pare o aristocrată reprezentată într-un peisaj urban, iar pictorița subliniază subtil adierea vântului prin conturarea cutelor rochiei și gestul prin care frumoasa tânără își ține pălăria pentru a nu fi suflată de vânt.

“Portretul Adelei Bloch-Bauer I” a fost pictat în “faza de aur” a marelui pictor austriac Gustav Klimt, în 1907, devenind cea mai reprezentativă lucrare a sa din acea perioadă. La pictura în ulei, artistul a adăugat foiță de aur și argint. Modelul a fost soția unui bogat bancher și deținator al unei fabrici de zahar, Ferdinand Bloch-Bauer. Portretul a fost furat de naziști în 1941. În 1999, nepoata lui Adele, Marian Altmann, a început o luptă legală care a durat 7 ani, pentru recâștigarea tabloului. În 2006 tabloul a revenit familiei și la scurt timp a fost vândut, devenind la acea vreme cel mai scump tablou vândut vreodată (135 milioane de dolari). Povestea a inspirat filmul “Woman in gold” (2015).

“Marilyn Diptych” este o operă monumentală a lui Andy Warhol, atât prin dimensiuni (205.44 cm x 289.56 cm), cât și prin importanța câștigată în arta secolului XX. Artistul i-a dedicat artistei mai multe portrete colorate, toate după aceeași fotografie, acest diptic fiind cel mai important. Lucrarea, realizată în 1962, cu acrilice pe pânză în stil Pop Art, a apărut la câteva săptămâni după moartea actriței. Fotografia după care a lucrat Warhol este din materialul de promovare al filmului Niagara din 1953, în care actrița a fost rol principal. Astfel, Warhol transformă fotografia într-un icon. Opera e compusă dintr-o serie de 50 de portrete, 25 în partea stângă, 5 rânduri a câte 5 portrete, viu colorate, și 25 în partea dreaptă, tot 5 câte 5, în alb-negru, cu efect de estompare. Criticii cred că acest contrast dintre culorile vii și reprezentările alb-negru sugerează trecerea către moarte a artistei. Opera este un omagiu adus actriței, dar și un gest de venerare a frumuseții ei.

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, internet