Portret de artist: Ioana Palamar - Memorie, identitate, introspecție

Ioana Palamar (n. 1989, Rădăuți) este artist vizual și asistent universitar la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași, în cadrul specializării Pictură. A absolvit licența, masteratul și doctoratul la aceeași instituție, iar dincolo de activitatea pedagogică, este o prezență activă pe scena artistică națională și internațională.

În timpul formării sale a beneficiat de burse Erasmus la Universidad del País Vasco din Bilbao (2011–2013) și la Alanus Hochschule für Kunst und Gesellschaft din Bonn (2015). Ulterior, a participat la rezidențe artistice în Germania (Alte Schule Hohenstein, Nürnberg), Belgia (Glo’Art, Lanaken), Slovenia (Festivalul ART STAYS, Ptuj) și Maroc (Da Slimane, Marrakech). Activitatea sa a fost recunoscută prin premii și distincții, precum Bursa „Dan Hatmanu” – UAP Iași (2020), medalia de argint Euroinvent (2019) sau premii la competiții și expoziții din Italia și Germania.

În expoziții precum „Crâmpeie de suflet” (2013), Ioana explora tema ochiului ca spațiu al introspecției; în „Anestezie” (Galeria DANA, 2021), prin autoportrete și fragmente faciale, analiza trecerea prin etapele vieții și suspensia timpului; „DUNKELHEIT” (2023) și „Nexuri” (2023) au adus în fața publicului o viziune intens emoțională, în care figurativul și abstractul se împletesc pentru a construi o atmosferă imersivă.

Stilul Ioanei Palamar se definește printr-o austeritate cromatică și prin reprezentarea fragmentară a chipului și a corpului, transformate în metafore ale memoriei și identității. Arta sa se hrănește din amintirile copilăriei și adolescenței, convertite în imagini care transmit fragilitate și rezistență deopotrivă. Criticii au remarcat în lucrările sale liniștea aparentă, suspendarea timpului și tensiunea dintre efemer și etern.

Pentru artistă, actul creativ este mai mult decât expresie vizuală: este o formă de existență și de respirație. „Și un peisaj poate fi la fel de bine un autoportret, pentru că reflectă felul meu de a fi, de a concepe arta, de a exista prin ea şi prin urmare de a respira”, sublinia Ioana Palamar. Această perspectivă relevă dimensiunea profund subiectivă a operei sale, unde autoportretul nu este doar chipul propriu, ci orice formă vizuală ce devine reflex al interiorității.

“Conceptul lucrărilor mele se întrețese în priviri, în tăceri, în chipuri ce se interiorizează tăcut în umbrele inconștientului, unde se înalță străpungând criptata boltă cerească a unui eu necunoscut încă. Mâna-mi caută rătăcitor urmele a două trupuri care se conturează discret la umbra unui ochi circumscris într-o infinitate de alți ochi ascunși în epiderma sufletului unor timpuri trecute.

Deschid o ușă, apoi o alta și o alta și tot așa, la infinit, într-o eternă căutare a eurilor... Un (ne-) chip reprivește gânditor dincolo de fereastra cerului fără anotimp, contopindu-se cu firul de iarbă ce se înalță smerit sau cu vreo extensie a nostalgiei care mă tot bântuie de câțiva ani încoace... Acum melancolia-mi stratificată se îngălbenește, se coace și cade, pe neașteptate, asemeni unui fruct răscopt, dezbrăcându-mi ochiul și lăsându-l Gol în întunecimea Luminii.”

În esență, Ioana Palamar este o artistă a introspecției și a memoriei, care transformă fragmentele și tăcerea picturală în spații de reflecție și reconectare cu sinele, invitând privitorul la o experiență de auto-descoperire.

În cadrul acestui articol, vă prezentăm universul Ioanei Palamar printr-o selecție de picturi, lucrări ceramice sau în acrilic.

Descoperiți mai multe lucrări și date despre artistă vizitându-i website-ul și paginile personale, unde publică lucrări de artă, articole și prezentări despre rezidențe artistice.

[https://www.ioanapalamar.com/artwork/]

//

Artist Portrait: Ioana Palamar – Memory, Identity, Introspection

Ioana Palamar (b. 1989, Rădăuți) is a visual artist and lecturer at the “George Enescu” National University of Arts in Iași, within the Painting Department. She holds a bachelor’s, master’s, and PhD degree from the same institution, and beyond her academic role, she is an active presence on both the national and international art scene.

During her studies, she was awarded Erasmus scholarships at the Universidad del País Vasco in Bilbao (2011–2013) and at the Alanus Hochschule für Kunst und Gesellschaft in Bonn (2015). Later, she took part in international artist residencies in Germany (Alte Schule Hohenstein, Nürnberg), Belgium (Glo’Art, Lanaken), Slovenia (ART STAYS Festival, Ptuj), and Morocco (Da Slimane, Marrakech). Her artistic activity has been recognized through numerous awards and distinctions, including the “Dan Hatmanu” Grant – UAP Iași (2020), the Euroinvent Silver Medal (2019), as well as prizes at exhibitions and competitions in Italy and Germany.

In exhibitions such as Crâmpeie de suflet (Fragments of the Soul, 2013), Palamar explored the theme of the eye as a space of introspection; in Anestezie (Anaesthesia, DANA Gallery, 2021), she analyzed the passage through life’s stages and the suspension of time through self-portraits and facial fragments; while DUNKELHEIT (2023) and Nexuri (2023) offered audiences an intensely emotional vision, blending figuration and abstraction into immersive atmospheres.

Her style is defined by chromatic austerity and the fragmentary representation of the face and body, transformed into metaphors of memory and identity. Rooted in childhood and adolescent memories, her works convey both fragility and resilience. Critics have highlighted the apparent stillness, the suspension of time, and the tension between the ephemeral and the eternal that emerge from her practice.

For Ioana, the creative act is more than visual expression: it is a way of being, a form of existence and breathing. “Even a landscape can be an ‘selfportrait,’ because it reflects my way of being, of conceiving art, of existing through it and therefore of breathing,” the artist affirms. This statement reveals the profoundly subjective dimension of her work, where self-portraiture transcends the literal face and becomes any visual form that reflects the inner self.

“The concept of my work intertwines itself within glances, within silences, within faces that quietly retreat into the shadows of the unconscious—where they ascend, piercing the cryptic heavens of a self not yet revealed. My hand wanders in search of the traces of two bodies, discreetly emerging beneath the shadow of an eye encircled by an infinity of other eyes, hidden in the soul’s skin of bygone times.

I open one door, then another, and another still—onward, into infinity—in an endless search for selves... A (non-)face gazes back, contemplative, beyond the window of a seasonless sky, merging with the humble rise of a blade of grass, or with some extension of the nostalgia that has haunted me for years. And now my layered melancholy yellows, ripens, and suddenly falls, like an overripe fruit, stripping my eye bare and leaving it Naked in the darkness of Light.”

In essence, Ioana Palamar is an artist of introspection and memory, who transforms pictorial fragments and silence into spaces of reflection and reconnection with the self, inviting viewers into an experience of self-discovery.

This article presents a selection from her artistic universe, spanning paintings, ceramic works, and acrylic pieces.

Discover more of her works and artistic journey by visiting her website and personal pages, where she regularly shares new artworks, articles, and accounts of her artist residencies.

[https://www.ioanapalamar.com/artwork/]

Metapictura colecțiilor de imagini / „METACOLECȚIILE” lui Lucian Brumă

Practica picturală a lui Lucian Brumă îi pune pe practicienii și teoreticienii de artă în fața conceptelor de metapictură, de mise-en-abyme (tehnică formală de plasare a unor copii mai mici de imagini în interiorul picturii, care pare să se repete la infinit), dar îi introduce și într-un discurs pictural experimental cu limbaj hibrid. Cercetările artistului vizează felul nostru de a vedea, de a percepe, moduri de lecturare a imaginilor și toți factorii ce pot interveni în aceste procese complexe.

Metapicturile lui Lucian Brumă, organizate în metacolecții, chestionează diferite moduri de a privi. Aceste serii de lucrări au fost prezentate în ultimii ani în trei expoziții în Iași și București, iar curatorii cu care artistul a lucrat sunt Cătălin Gheorghe și Irina Ungureanu.

Proiectul expozițional “METACOLECȚII 2.0” (ianuarie 2024) este a treia etapă a cercetării artistice începute în 2018, ce s-a concretizat treptat în expozițiile “SPUNE-MI CE VEZI: METACOLECȚII” (2023) și “ISTORII ACIDE ÎN VORTEXURI ÎNTRERUPTE” (2021).

Englezul John Berger, critic de artă și artist la rândul său, autorul celebrului eseu critic “Ways of Seeing”, pe baza căruia BBC a realizat documentarul cu același nume, vorbește printre altele despre faptul că “a vedea nu este niciodată o acțiune neutră, că percepțiile noastre sunt mai puțin spontane, iar modul cum privim este influențat de o serie de factori și de convenții culturale”. 

Astfel „a privi este o alegere și nu vedem doar ceva, ci vedem relația între acel ceva și noi înșine”, susține Berger. Cu alte cuvinte vedem totul cu o accentuată umbră de subiectivism, chiar și în momente în care susținem că suntem obiectivi. Nu vedem lucrurile cum sunt propriu-zis, ci cum se reflectă ele în ceea ce suntem. Același lucru văzut de mai mulți indivizi are un număr de interpretări și moduri de a fi privit egal cu numărul celor ce observă.

“Artistul problematizează diferitele moduri de a privi într-un sens ambivalent și atrage atenția că cel ce priveşte nu e doar spectatorul, ci el însuşi este privit, chestionat, provocat, într-un joc de percepţii atent orchestrate din culise de artist”, punctează Irina Ungureanu. Aceste serii de lucrări fac parte dintr-o amplă cercetare pentru teza de doctorat, susţinută în 2022 la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti.

Irina Ungureanu: “METACOLECȚII 2.0 reprezintă versiunea actualizată și extinsă a lucrului cu baze de date de imagini și colecții de resurse vizuale pe care le utilizez și reutilizez cu scopul de a obține noi imagini pictate, derivate din acestea. Dimensiunea meta a colecțiilor de imagini și implicit a discursului pictural vizează referința la importanța și rolul vizualului, deci al imaginii în contemporaneitate, precum și abundența acestora (a imaginilor) astăzi. Demersul artistic personal explorează și reflectă asupra naturii artei și a procesului artistic în sine, chestionând reprezentarea în sine, semnificația și percepția în artă. 

Din acest punct de vedere, preocuparea pentru practicile metapicturale includ elemente auto-reflexive, obținând o imagine a cărui subiect pictat este o altă imagine pictată anterior. Dacă în general, metapictura își propune să provoace gândirea critică cu privire la natura artei, să sublinieze aspecte ale reprezentării și să aducă în discuție întrebări despre cum percepem și interpretăm operele de artă, discursul propus explorează limitele și convențiile artei, îndemnând privitorii să reflecteze asupra propriei lor implicări în procesul de creație artistică și asupra modului în care văd și înțeleg arta.

Demersul de cercetare artistică, fundamentat pe investigarea temelor recurente în ultimii ani, respectiv moduri de a privi, lectura și percepe imaginea, este concretizat în această a treia ipostază de lucru cu imaginea, în cinci pânze de mari dimensiuni, o serie de pânze de dimensiuni mai mici și o instalație picturală care include colaj și intervenție pe obiecte ready-made. Continuând și suplimentând preocupările anterioare, expoziția actuală, lucrează cu principiile metapicturii, ca mecanism al înțelegerii mediului, dar și ca set de principii asociate situației contemporane a picturii.

Metapictura este, așadar, punctul nodal al cercetării pe care se articulează expoziția, într-un discurs care pare să privilegieze, în același timp, latura speculară a imaginii, orientată deopotrivă către interior și către exterior, așa cum o definea Victor Ieronim Stoichiță. (…) Pentru Lucian Brumă, pictura este un proces continuu care presupune recontextualizări permanente ale propriilor lucrări, reveniri, reașezări în straturi, recompuneri. Privit prin lentila trecutului, exercițiul acesta amintește de pentimenti (în italiană, termenul provine de la verbul pentirsi – a se căi), o tehnică prin care artiștii reveneau asupra propriei picturi, corijând imperfecțiunile sau structurând-o altfel.”

Cătălin Gheorghe, în contextul expoziției “ISTORII ACIDE ÎN VORTEXURI ÎNTRERUPTE” (mai 2021):

“Actul de a picta e similar actului scrierii, într-un limbaj comun celor care trăiesc dincolo de banalitatea ultimei realități.

Pictura lui Lucian Brumă se bazează pe un proces de cercetare, rafinat experimentală, care, la nivelul unei intenții primare, se acordă cu un interes de a explora diferite moduri de reprezentare a (auto)structurării memoriei, dar care, la nivelul unei receptări emancipate, rezonează cu intersectări empatice oricât de variabil emoționale. (...)

Pentru Lucian Brumă, fiecare strat de culoare, fragment de pânză și material pictural, supuse unor procese de testare și refuncționalizare prin recontextualizare, corespunde afirmării unei vârste, devoalării unei perioade, consemnării intime a unei istorii.

Pe o hârtie de filtru, acidul lasă o amprentă vizuală; similar, istoria poate reacționa printr-o chimie proprie față de modul său de consemnare. În concepția vorticistă, energia întretaie spațiul și partajează forme, creând patern-uri de unghiuri de vedere și linii de fugă. Lucian Brumă întrerupe procesul formării unei compoziții cu margini precise, suspendând marcarea temporalității înainte ca aciditatea istoriei să își facă efectul”.

Note din parcursul artistic

Lucian Brumă (n. 1976), originar din Bârlad, județul Vaslui, activează profesional în Iași, fiind asistent universitar la specializarea Pictură a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași. În 2022 și-a susținut doctoratul în Arte Vizuale la Universitatea Națională de Arte din București.

Expozițiile personale includ Metacolecții 0.2 la Galeria Aparte, UNAGE Iași, 2023-2024; Spune-mi ce vezi: Metacolecții, curator Irina Ungureanu, Borderline Art Space, Iași, 2023; Acid Histories in Interrupted Vortexes, Galeria Aparte, Iași, 2021, No(w) Filters for Memory, Estopia Art Gallery, București, 2020, Mărturii ale unei vieți netrăite, Borderline Art Space, Iași, 2017, Think about the Box, Galeria Aparte, Iași și Reguli în afara jocului, World Bank, București, 2014.

A participat la numeroase expoziții de grup precum Art Theorema #3, curatori Claudio Scorretti, Irina Ungureanu, Fondazione Imago Mundi – Gallerie delle Prigioni, Treviso, 2023, expoziția Târgului Cultural de la Ningbo din cadrul China-CEE Cultural and Trade Activity (3rd CHINA-CEEC Expo & International Consumer Goods Fair), Beijing, China, 2023, la Galeria Estopia (proiectele Innocence, 2021 și Blurred Is the New ID, 2020), București, 2020; Salonul anual ARTIS, 2019; Salonul de Desen, Accademia di Romania in Roma și Salonul Național de Artă Contemporană de la MNaR, București, în 2018; Erotica, Galeria Pallady, Iași, în 2017; Niveluri de realitate, Galeria Aparte, Iași, 2015 și nu numai.

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, arhiva artistului și Galeria Aparte

- - - - - - - - - -

EN

The Metapainting of Imagery Collections / "METACOLECTIONS" by Lucian Brumă

Lucian Brumă's pictorial practice puts practitioners and art theorists in front of the concepts of metapainting, of mise-en-abyme technique (a formal technique of placing smaller copies of images inside the painting, which seems to repeat itself endlessly), but also introduces them to an experimental pictorial discourse with hybrid language. The artist's research focuses on our way of seeing, on perceptions, on how to read images and all the factors that can intervene in these complex processes.

Lucian Brumă's metapaintings, organized by the artist in metacollections, question different ways of looking and seeing. These series of works were organized in the last years in three exhibitions, and the curators with whom the artist worked are the art critic and theoretician Cătălin Gheorghe and Irina Ungureanu.

The "METACOLECTIONS 2.0" exhibition project is the third stage of the artistic research carried out since 2018, which took shape in the exhibitions "TELL ME WHAT YOU SEE: METACOLECTIONS" (2023) and "ACID HISTORIES IN INTERRUPTED VORTEXES" (2021).

The british art critic and artist John Berger, author of the famous critical essay "Ways of Seeing", based on which BBC made the documentary with the same title, speaks among other things about the fact that "seeing is never a neutral action, our perceptions are less spontaneous and the way we look is influenced by a number of factors and cultural conventions”. Thus "looking is a choice, and we don't just see something, we see the relationship between that something and ourselves", argues Berger. In other words, we see everything with a strong shadow of subjectivism, even at times when we claim to be objective or we do not see things as they actually are, but as they are reflected in who we are. The same thing seen by several individuals has a number of interpretations and ways of being viewed equal to the number of observers.

"The artist problematizes the different ways of looking in an ambivalent sense and draws attention to the fact that the one who looks is not only the spectator, but he himself is looked at, questioned, challenged, in a game of perceptions carefully orchestrated behind the scenes by the artist", points out Irina Ungureanu. These series of works are part of an extensive research for his PhD thesis.

Irina Ungureanu: "METACOLECTIONS 2.0 represents the updated and expanded version of working with image databases and collections of visual resources that I use and reuse in order to obtain new painted images, derived from them. The meta dimension of image collections and implicitly of the pictorial discourse aims to refer to the importance and role of the visual, therefore of the image in contemporaneity, as well as their abundance (of images) today. Personal artistic endeavor explores and reflects on the nature of art and the artistic process itself, questioning representation itself, meaning and perception in art. From this point of view, the concern for metapictorial practices include self-reflexive elements, obtaining an image whose painted subject is another previously painted image. If in general, metapainting aims to provoke critical thinking about the nature of art, highlight aspects of representation and raise questions about how we perceive and interpret works of art, the proposed discourse explores the limits and conventions of art, urging viewers to reflect on their own involvement in the process of artistic creation and the way they see and understand art.

The exhibition Tell me what you see: Metacollections is a mise-en-abîme of themes that postmodernity has outbid and without which today modern and contemporary art could not legitimize its identity: self-referentiality, the discourse on the image, the reflection on painting mechanisms. And the fragment is the access key that makes possible the installation of this puzzle of images - suggestively called meta-collections - which the artist places, two- and three-dimensionally, before the viewer's eyes.

Metapainting is, therefore, the nodal point of the research on which the exhibition is articulated, in a discourse that seems to privilege, at the same time, the specular side of the image, oriented both to the inside and to the outside, as defined by Victor Ieronim Stoichiță. (…) For Lucian Brumă, painting is a continuous process that involves permanent recontextualizations of one's own works, returns, resettlement in layers, recompositions. Seen through the lens of the past, this exercise is reminiscent of pentimenti (in Italian, the term comes from the verb pentirsi – to repent), a technique by which artists returned to their own painting, correcting imperfections or structuring it in a different way.”

Cătălin Gheorghe, in the context of the exhibition "ACID HISTORIES IN INTERRUPTED VORTEXES" (May 2021):

"The act of painting is similar to the act of writing, in a language common to those who live beyond the banality of ultimate reality.

Lucian Brumă's painting is based on a research process, refined experimental, which, at the level of a primary intention, agrees with an interest in exploring different ways of representing the (self) structuring of memory, but which, at the level of an emancipated reception , resonates with empathic intersections however variably emotional. (...)

For Lucian Brumă, each layer of color, fragment of canvas and pictorial material, subjected to processes of testing and refunctionalization through recontextualization, corresponds to the affirmation of an age, the unveiling of a period, the intimate recording of a history.

On a filter paper, the acid leaves a visual imprint; similarly, history can react with a chemistry of its own to its mode of recording. In the vorticist conception, energy intersects space and shares forms, creating patterns of angles of view and lines of flight. Lucian Brumă interrupts the process of forming a composition with precise edges, suspending the marking of temporality before the acidity of history has its effect".

Notes from his artistic journey

Lucian Brumă, born in 1976 in Bârlad, Vaslui county, works professionally in Iași, being a university assistant at the Painting specialization of the "George Enescu" National University of Arts in Iași. In 2022, he obtained an PhD in Visual Arts at the National University of Arts in Bucharest.

Personal exhibitions include Metacollections 0.2 at Galeria Aparte, UNAGE Iași, 2023-2024; Tell me what you see: Metacollections, curator Irina Ungureanu, Borderline Art Space, Iasi, 2023; Acid Histories in Interrupted Vortexes, Aparte Gallery, Iași, 2021, No(w) Filters for Memory, Estopia Art Gallery, Bucharest, 2020, Testimonies of an unlived life, Borderline Art Space, Iași, 2017, Think about the Box, Aparte Gallery , Iasi and Rules outside the game, World Bank, Bucharest, 2014.

He participated in numerous group exhibitions such as Art Theorema #3, curators Claudio Scorretti, Irina Ungureanu, Fondazione Imago Mundi – Gallerie delle Prigioni, Treviso, 2023, exhibition of the Ningbo Cultural Fair in China-CEE Cultural and Trade Activity (3rd CHINA-CEEC Expo & International Consumer Goods Fair), Beijing, China, 2023, Innocence, 2021 and Blurred Is the New ID, 2020, at Galeria Estopia, Bucharest; ARTIS annual exhibition, 2019; Drawing Salon, Accademia di Romania in Rome and the National Salon of Contemporary Art from MNaR, Bucharest, in 2018; Erotica, Pallady Gallery, Iasi, in 2017; Levels of reality, Galeria Aparte, Iasi, 2015 and beyond.

Find out more about Lucian Brumă and see more of his art by accessing:

https://lucianbruma.com/events/

https://estopiaartgallery.com/artists/lucian-bruma-works/

Andr0meda: Structuri și instalații artistice inspirate din natură

Andr0meda este pseudonimul cu care Andra Bularca semnează instalațiile artistice amplasate în spațiul public, bijuteriile și diferitele obiecte artistice la care lucrează. Este absolventă a Liceului Vocațional de Arte Plastice "Hans Mattis-Teutsch" Brașov și a Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca. De profesie este tehnician dentar, însă a renunțat la ideea de a practica și s-a întors la artă. 

„În liceu am început cu pictura murală, apoi ușor am trecut la confecționarea de bijuterii, tatuaje cu henna, string art, ceramică, am cochetat puțin și cu croitoria, iar din 2018 am început sa îmi dezvolt pasiunea pentru volume, așa că am pornit cu instalații create din elemente naturale, cu ajutorul cărora m-am gândit că pot reaminti oamenilor cât de important este să ne putem elibera de tensiunile dobândite între betoane și să ne reconectăm cu adevărată noastră natură.

După terminarea studiilor am avut mai multe încercări de integrare în această societate liniară, însă spiritul meu artistic nu dorea să rămână în umbră, așa că am decis să mă declar artist și să fac tot posibilul să trăiesc din asta. Așadar sunt artist vizual și îmi place să lucrez și să învăț tehnici de exprimare cât mai diverse, deși de când eram mică simt o inclinație mai puternică spre volume și instalații”, spune artista.

E vorba de o formă de instalație artistică din care rezultă oameni din nuiele, crengi sau rădăcini, construiți în mărime naturală, sau diverse alte structuri. Un proiect recent redă o structură ADN, pentru care a folosit diverse materiale (crengi, sfoară...) și lumini pentru a-i accentua dinamicitatea. De fapt lumini adaugă tuturor instalațiilor, astfel că percepția asupra structurii se schimbă în funcție de momentul în care e văzută - zi sau noapte.

O altă instalație a ei se găsește în centrul Brașovului, se numește „Mother nature” și e o figură feminină împletită din nuiele, amplasată lângă un copac, peste drum de Consiliul Județean, la trecerea către centrul vechi. Proiectul face parte din Street Delivery Brașov. 

“Conceptul ține reciclarea elementelor din natură, dându-le o notă artistică. Am vrut să evidențiez ideea de punte dintre om și natură și faptul că fără ea noi nu am putea supraviețui. Reprezintă ritmul acela ciclic în care noi ne facem una cu pământul și devenind hrană pentru natură, ea la rândul ei susține viața.

Structura ADN a fost concepută în cadrul Festivalului Waha, după ce a fost aleasă tematica "roots". Pe lângă faptul că am folosit crengi și rădăcini pentru a concepe instalația, am îndrăznit să merg puțin mai departe, să ajung la rădăcina vieții din întreaga galaxie, la baza existenței noastre și anume la acea mică, dar cu siguranță cea mai de preț structură din nucleul fiecărei celule, ADN-ul cel plin de informație”, explică Andra.

Mai spune că deși nu are încă un parcurs expozițional foarte amplu, a reușit până acum să expună la două ediții ale Festivalului Waha, în cadrul evenimentului Street Delivery Brașov și urmează să participe în septembrie la Street Delivery București.

Pe Andra o putem găsi pe Facebook ca Andr0meda și pe Instagram – pagina Andr.0.meda, unde putem vedea ce mai creează. Găsiți acolo instalațiile ei și creații originale de bijuterii, rezultate din alăturarea mai multor tipuri de materiale, în special combinații de textile cu pietre colorate sau mărgele. Acolo mai găsim și alte tipuri de obiecte artistice create de Andra.

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, Andr0meda

EN

Andr0meda is the pseudonym that Andra Bularca uses to sign the artistic installations placed in public spaces, the jewelry and the various artistic objects she works on. She is a graduate of "Hans Mattis-Teutsch" Fine Arts Vocational High School in Brașov (RO) and "Iuliu Hațieganu" University of Medicine and Pharmacy in Cluj-Napoca (RO). She is in fact a dental technician, but already gave up the idea of practicing and returned to art.

"In high school I started with mural painting, then I moved on to making jewelry, henna tattoos, string art, ceramics, some tailoring, and from 2018 I started to develop my passion for volumes, so I begun to work on installations made of natural elements, with the help of which I thought I could remind people how important it is to be able to free ourselves from the tensions acquired between the concretes of the cities and reconnect with our true nature.

After finishing my studies I had several attempts to integrate into this linear society, but my artistic spirit did not want to remain in the shadow, so I decided to declare myself an artist and do my best to make a living from it. Therefore, I am a visual artist and I like to work and learn the most diverse expression techniques, although since I was little I feel a stronger call towards volumes and installations", says the artist.

It is a form of art installation, which results in human shape, made of sticks, branches or roots, built in natural size, or various other structures. A recent project renders a DNA structure, for which she used wire, sticks and lights to accentuate its dynamism. In fact, lights are added to all installations, so the perception of the structure changes depending on when it is seen - day or night. Another of her installation is found in the center of Brașov, it is called "Mother nature" and it is a female figure, placed next to a tree. The project is part of Street Delivery Brașov.

"It is about recycling elements from nature, giving them an artistic touch. I wanted to highlight the idea of a bridge between humans and nature and the fact that without it we could not survive. It represents that cyclical rhythm in which we become one with the earth, becoming nourishment for nature, and it supports life.

The DNA structure was conceived within the Waha Festival, after the "roots" theme was nominated. In addition to using twigs and roots to design the installation, I dared to go a little further, to reach the root of life in the entire galaxy, the basis of our existence, namely that small, but surely the most precious structure in the nucleus of each cell, the DNA full of information", Andra explains.

She says that although she does not yet have a very extensive exhibition history, she has already managed to exhibit at two editions of the Waha Festival, then at Street Delivery Brașov, and will participate at Street Delivery Bucharest in September.

Andra can be seen on Facebook as Andr0meda and on Instagram – the page Andr.0.meda, where you can follow what she is creating. You will find her installations and original jewelry creations there, resulting from the juxtaposition of several types of materials, especially combinations of textiles with colored stones or beads. There you can find many other types of artistic objects created by Andra.

Ziua Picturii Naționale. Expoziția-eveniment „Nicolae Grigorescu – Pictor al ethosului românesc”, din 15 mai la MNAR

La finele anului 2021, data de 15 mai, ziua nașterii pictorului Nicolae Grigorescu, a devenit în România Ziua Picturii Naționale, marcată pentru prima dată anul trecut. Cu acest prilej, Muzeul Național de Artă al României (MNAR) în parteneriat cu Muzeul Național al Satului “Dimitrie Gusti”, anunță deschiderea unei ample expoziții, intitulate „Nicolae Grigorescu – Pictor al ethosului românesc”. Expoziția se va putea vizita începând de luni, 15 mai 2023, când se împlinesc 185 de ani de la nașterea artistului, până pe 17 septembrie 2023.

„Semnalăm importanta aniversare a pictorului nostru național și anunțăm ampla expoziție pe care i-o vom dedica în anul 2023. Oferim acum publicului spre cunoaștere și delectare doar o mică parte a excepționalelor lucrări care vor figura în ceea ce sperăm să fie un mare succes de public al anului viitor. Vizitatorii noștri vor avea ocazia să vadă cele mai reprezentative lucrări ale lui Nicolae Grigorescu într-o etalare expozițională în acord cu cele mai bune practici din domeniu. Ne asumăm, astfel, primii în domeniul patrimoniului de artă, omagierea celui care este considerat fondatorul picturii moderne din România, în acord cu misiunea noastră de reprezentare a valorilor culturale la nivel național”, transmite Călin Stegerean, director general al MNAR.

Fondator al școlii moderne de pictură, membru de onoare al Academiei Române, urmat de marii artiști Ion Andreescu și Ștefan Luchian, Nicolae Grigorescu (1838-1907) era imaginea către care tindeau generațiile de tineri artiști ai începutului de secol XX. Când spunem Grigorescu în minte ne vin, pe de o parte, o serie de peisaje specifice școlii de la Barbizon, iar pe de alta, numeroase reprezentări - peisaje și portrete, desprinse din viața satului românesc, cu toată frumusețea, firescul și simplitatea ce se desprindea din acesta.

Expoziția de la MNAR va cuprinde peste 120 de picturi din colecția MNAR, reunind lucrări majore din patrimoniul instituției, în acest proiect cu caracter de avanpremieră. “Multe dintre acestea, de mari dimensiuni, fiind expuse foarte rar sau prezentate acum pentru prima dată publicului în urma restaurării la care au fost supuse. Acestor lucrări li se adaugă din colecția Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” veșminte țărănești și obiecte cu caracter decorativ precum și 83 de fotografii realizate în timpul cercetărilor realizate între 1925-1936 de echipa profesorului Dimitrie Gusti în localități rurale din România”, informează MNAR.

“La 185 de ani de la nașterea lui Nicolae Grigorescu, evaluarea moștenirii sale artistice s-a oprit la lucrările ce pot fi asociate exprimării unui ethos național pe care atât contemporanii pictorului cât și generațiile care au urmat l-au sesizat și apreciat. De aceea, lucrările sale sunt acompaniate de o selecție de citate din scrierile ce privesc opera sa pe întreg parcursul secolului XX, de la Nicolae Iorga la Andrei Pleșu. Dincolo de acest demers unificator, rolul expoziției noastre este și acela de a focaliza atenția publicului asupra valorii artistice a lucrărilor sale, care poartă amprenta excepționalului său talent”, mai aflăm de la Muzeul Național de Artă.

„Deși i s-a reproșat uneori faptul că nu a pictat decât partea frumoasă a vieții la țară, din care orice trimitere la problemele sociale lipsește, opțiunea lui Grigorescu are legătură cu identificarea unor teme în care conaționalii au regăsit esența unui spirit național, cuprins în redarea naturii generoase a acestei țări, a frumuseții portului țărănesc și a scenelor câmpenești cu rezonanțe în conștiința colectivă a poporului român”, consideră dr. Călin Stegerean.

Expoziția este realizată de colectivul MNAR, compus din dr. Călin-Alexiu Stegerean, director general, curator-coordonator, Alina Petrescu - șef de secție Artă Românească Modernă, Miruna Moraru, muzeograf și Monica Croitoru-Tonciu, muzeograf. Din echipa de restaurare fac parte Ioan Sfrijan, șef de secție, Sorina Gheorghiță, Adrian Corduban, Crenguța Corduban, Horațiu Costin, Rareș Pătrașcu, Silvia Luca, Violeta Pintilie. Conservatori: Costina Anghel, Paula Luca, Victoria Oancea și Cătălina Negoiță.

Din cadrul Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” au contribuit conf. dr. Paula Popoiu, manager, dr. Georgiana Onoiu, șef secție Tezaurizare patrimoniu cultural, dr. Aurelia Tudor, cercetător științific, colectivul secției Tezaurizare patrimoniu cultural, colectivul Biroului Arhivă Documentară, colectivul Laboratorului de Conservare-Restaurare.

În cadrul expoziției, în intervalul menționat, se vor organiza diverse activități de educație muzeală pentru copii, ghidaje de specialitate și conferințe. Un program special intitulat „Turul directorilor” va include o serie de prelegeri realizate în expoziție de directorii unor prestigioase instituții de cultură.

Viața și opera lui Grigorescu, prin cuvintele unori iluștri oameni de cultură

Camil Ressu - „Grigorescu picta cu plăcere vădită, surâzător, comunicativ, cum îi era chemarea. A pictat într-un stil al epocii lui, în apostrofe mișcătoare, monotone ca și în ritmul doinei, grația spiritului și fanteziei. Opera lui ține un loc nemărginit în admirația publicului, pentru că nici un alt artist, de la dânsul, nu a reprezentat mai bine sufletul poporului nostru.” (în Grigorescu, Ed. Meridiane, București, 1978, p.25)

Alexandru Vlahuță - „Viața lui Grigorescu o povestesc operele lui. O viață simplă, tăcută, ordonată, puternică, închinată toată artei lui. În afară de artă nimic nu exista pentru el. Acolo și-a pus adânca lui iubire de natură, de podoabele și de tainele ei, minunate pretutindeni, dar mai ales în țara și în făptura neamului lui, acolo iubirea de bine, de adevăr și de frumos...” (în Grigorescu, capitolul Cronologie și concordanțe, Ed. Meridiane, București, 1978, p.7.)

Henri Focillon - „Nicolae Grigorescu este român cu tot sufletul și în toată opera sa... Prietenia cu artiști francezi nu a reușit să-l smulgă meditației românești, amintirii doinelor, imaginii întinsei câmpii dunărene, argintate de pulbere, acestei dulci țări de coline, cu vii și căsuțe acoperite cu șindrilă. ...El rămâne poet, iar arta sa este un cântec de pasăre. El este român prin sentiment, prin lirismul fin, prin simpatia pe care o pune în pictură, în alegerea motivelor de-o melancolică întindere sau de-o intimitate visătoare, prin ceea ce are tandru și spiritual în maniera sa.” (în Grigorescu, capitolul Nicolae Grigorescu, un classique de la peinture roumaine, Ed. Meridiane, București, 1978, p.45)

Moștenirea și moștenitorul

În 1939, Gheorghe Grigorescu, singurul moștenitor al lui Nicolae Grigorescu, vindea primăriei Câmpina 200 de tablouri și schițe în peniță, creion și laviu, semnate de pictorul Nicolae Grigorescu. În prezent, acestea se află în Muzeul Național de Artă din București.

Cosmina Marcela OLTEAN

Sursă date și foto, MNAR