Claudio Giulianelli: Viziuni neo-hermetice între umbră, simbol și memoria Renașterii

Claudio Giulianelli (n. Roma, 1956) ocupă un loc aparte în pictura figurativă italiană contemporană prin extraordinara sa capacitate de a sintetiza măiestria clasică și invenția simbolică. În mare parte autodidact, dar format prin studiul riguros al tradiției baroce italiene, în special al lui Caravaggio, precum și al universurilor vizionare ale maeștrilor Renașterii Nordice și flamande, ca Hieronymus Bosch, Jan van Eyck și Pieter Bruegel cel Bătrân, Giulianelli și-a construit un limbaj vizual care depășește simplul omagiu istoric.

Opera sa nu e doar un act de recuperare stilistică, ci mai ales unul de transformare: tehnica sa  devine fundamentul unei mitologii profund personale, unde alegoria, feminitatea și tensiunea metafizică converg. Biografia sa subliniază constant această devoțiune rară pentru pictura artizanală, pentru rigoarea tehnică, prepararea tradițională a uleiului și o disciplină a meșteșugului care îl distinge în peisajul artei contemporane.

Ceea ce definește cel mai puternic creația lui Giulianelli este coerența universului său simbolic. În întreaga sa operă întâlnim arhetipuri recurente: femei enigmatice, figuri nobile, regine, muze și prezențe spirituale a căror imobilitate solemnă evocă simultan autoritate și mister. Aceste figuri nu sunt simple portrete, ci embleme psihologice suspendate între icoană sacră și apariție teatrală. Giulianelli le plasează constant în decoruri atent orchestrate: interioare elaborate, spații liminale sau peisaje onirice saturate de lumină aurie, construind o lume care pare în același timp medievală, renascentistă și complet imaginară. Această repetiție nu este redundanță decorativă, ci edificarea unei cosmologii proprii.

Printre cele mai pregnante motive recurente se numără marionetele, păpușile, măștile și obiectele simbolice care complică aparenta serenitate a compozițiilor sale. Aceste elemente introduc dimensiuni filosofice, sugerând reflecții asupra controlului, iluziei, identității și naturii performative a existenței. Asemenea lui Bosch, Giulianelli utilizează excesul simbolic nu pentru simpla fantezie, ci pentru a construi un teatru moral și psihologic. Spre deosebire însă de dinamica adesea haotică a lui Bosch, lucrările sale păstrează o eleganță formală și o imobilitate portretistică ancorată în clasicismul italian. Rezultatul este o dualitate rară: operele sale seduc vizual, dar neliniștesc conceptual.

Din punct de vedere cromatic, paleta lui Giulianelli constituie una dintre cele mai recognoscibile semnături ale sale. Artistul revine constant la o gamă sofisticată de ocruri, sepia, auriuri antichizate, brunuri pământii, negre catifelate, verzi estompate și accente de carmin profund. Aceste tonuri conferă pânzelor sale o atmosferă de opulență veche, evocând patina picturii renascentiste sau strălucirea interioarelor baroce. Auriul, în special, funcționează nu doar ca element cromatic, ci ca spațiu simbolic - o lumină care apare frecvent în spatele sau în jurul personajelor, sugerând transcendență, memorie sau revelație. Această consistență cromatică creează continuitate vizuală în întreaga sa operă și întărește impresia că fiecare lucrare aparține unui univers metafizic interconectat.

Figura feminină rămâne centrală în practica lui Giulianelli, însă nu într-un sens convențional al portretului. Femeile sale sunt suverane, enigmatice și psihologic intense. Ele ocupă adesea spații de trecere - ferestre, uși, deschideri - unde peisajul exterior devine extensia simbolică a conștiinței interioare. Prin aceste strategii compoziționale repetitive, Giulianelli construiește un dialog constant între interioritate și exterioritate, între vizibil și ascuns. Femeile sale nu sunt doar subiecte; ele devin gardienele unei arhitecturi simbolice.

Din punct de vedere tehnic, devoțiunea sa pentru pictura în ulei și pentru construcția stratificată este inseparabilă de identitatea sa artistică. Suprafețele sale dezvăluie inteligența structurală a compoziției clasice și mâna unui artist profund angajat în păstrarea demnității tactile a picturii. Totuși, acest istoricism tehnic nu devine niciodată academic. Giulianelli îl utilizează pentru a inventa ceea ce poate fi numit o „antichitate imaginată”: o lume modelată de precizia Renașterii, alegoria medievală și simbolismul psihologic contemporan. În acest sens, el nu creează picturi istorice, ci opere atemporale.

Istoricul său expozițional și activitatea curatorială îi consolidează importanța. Prin expoziții internaționale desfășurate în Europa, New York, China și Abu Dhabi, precum și prin rolul său de lider cultural prin Mega Art Gallery, Giulianelli s-a impus nu doar ca artist, ci și ca forță culturală. Premiile și prezența sa instituțională demonstrează că opera sa rezonează dincolo de granițe tocmai pentru că îmbină o frumusețe universal recognoscibilă cu o complexitate ezoterică.

În esență, stilul lui Claudio Giulianelli poate fi înțeles ca un simbolism figurativ neo-hermetic - o reactivare contemporană a inteligenței vizuale renascentiste și flamande, filtrată printr-o lentilă simbolică profund personală. Vocabularul său vizual recurent - feminitate regală, marionete, măști, distanțe aurii și teatralitate psihologică - formează o semnătură artistică inconfundabilă. Picturile sale nu doar reprezintă; ele invocă. Ele cheamă privitorul în spații unde întunericul și lumina coexistă, unde frumusețea este inseparabilă de enigmă și unde limbajul picturii istorice devine din nou viu.

În această săptămână (4-10 mai 2026), lucrările lui Giulianelli sunt prezentate de People & Paintings Gallery în pregătirea expoziției de săptămâna viitoare, „From Darkness to Light”, curatoriată de pictor. Picturile sale întruchipează însăși tranziția sugerată de titlul expoziției: de la umbră la iluminare, de la mister la înțelegere. Prin prezențele sale feminine tulburătoare, atmosferele aurii și teatralitatea simbolică, Giulianelli transformă întunericul într-un spațiu al introspecției, iar lumina într-o condiție a emergenței spirituale. Astfel, includerea sa în From Darkness to Light nu este doar relevantă, ci aproape inevitabilă din punct de vedere conceptual. Opera sa rămâne o mărturie profundă a puterii durabile a picturii de a explora invizibilul, demonstrând cum, prin artă, întunericul însuși poate deveni pasajul esențial către transcendență.

Cosmina Marcela OLTEAN

 

Portofoliul artistului: [https://peopleandpaintings.com/claudio_giulianelli]

Pagina expoziției: [https://peopleandpaintings.com/exhibitions/from_darkness_to_light]

Sursă date:

  People & Paintings artist profile and biography page (primary source): https://peopleandpaintings.com/claudio_giulianelli

  Art in World artist biography: https://www.artinworld.com/Artista.aspx?ID=0000EF

  Gigarte biographical profile: https://www.gigarte.com/claudiogiulianelli/biografia

  Exibart event and exhibition references: https://www.exibart.com/evento-arte/mega-art-friends/

  VerbumPress profile and critical overview: https://www.verbumpress.it/claudio-giulianelli-artista-ermetico/

EN:

Claudio Giulianelli: Neo-Hermetic Visions Between Shadow, Symbol, and Renaissance Memory

Claudio Giulianelli (b. Rome, 1956) occupies a singular place in contemporary Italian figurative painting through his extraordinary ability to synthesize classical mastery with symbolic invention. Entirely self-directed in his artistic formation yet profoundly shaped by meticulous study of the Italian Baroque tradition, particularly Caravaggio, as well as the visionary worlds of Northern Renaissance and Flemish masters such as Hieronymus Bosch, Jan van Eyck, and Pieter Bruegel the Elder, Giulianelli has forged a visual language that transcends mere homage. His work is not an exercise in stylistic revival, but rather an act of transformation: historical technique becomes the foundation for a deeply personal mythology, one where allegory, femininity, and metaphysical tension converge. His biography consistently underscores this rare devotion to artisanal painting, emphasizing technical rigor, traditional oil preparation, and a disciplined commitment to craftsmanship that distinguishes him within today’s contemporary art landscape.

What defines Giulianelli most powerfully is the coherence of his symbolic universe. Across his body of work, one encounters recurring archetypes: enigmatic women, noble figures, queens, muses, and spiritual presences whose poised stillness evokes both authority and mystery. These figures are rarely simple portraits; they function instead as psychological emblems, suspended between sacred icon and theatrical apparition. Giulianelli repeatedly situates them in carefully orchestrated settings: ornate interiors, liminal thresholds, or dreamlike landscapes saturated with golden light - creating a world that feels at once medieval, Renaissance, and entirely imagined. This repetition is not decorative redundancy; it is the construction of a self-contained cosmology.

Among his most striking recurring motifs are marionettes, puppets, masks, and symbolic objects that complicate the apparent serenity of his compositions. These elements introduce layers of philosophical inquiry into his paintings, suggesting meditations on control, illusion, identity, and the performative nature of existence. Like Bosch, Giulianelli uses symbolic excess not merely for fantasy, but to stage moral and psychological theater. Yet unlike Bosch’s often chaotic compositions, Giulianelli’s paintings retain a formal elegance and portrait-like stillness rooted in Italian classicism. The result is a rare duality: his works are visually seductive, yet conceptually unsettling.

Chromatically, Giulianelli’s palette is among his most recognizable artistic signatures. He consistently returns to a sophisticated range of ochres, sepias, antique golds, earthy umbers, velvety blacks, muted greens, and deep crimson accents. These tones imbue his canvases with an atmosphere of aged opulence, evoking the patina of Renaissance panel painting or the burnished glow of Baroque interiors. Gold, in particular, functions not simply as color but as symbolic space - an illumination that often appears behind or around his subjects, suggesting transcendence, memory, or revelation. This chromatic consistency creates visual continuity across his oeuvre, reinforcing the sense that each painting belongs to an interconnected metaphysical world.

The female figure remains central to Giulianelli’s practice, but not in any conventional portrait tradition. His women are sovereign, enigmatic, and psychologically charged. They often occupy threshold spaces - windows, doorways, openings - where the external landscape becomes a symbolic extension of inner consciousness. Through these repeated compositional strategies, Giulianelli constructs a persistent dialogue between interiority and exteriority, between the seen and the concealed. His women are not merely subjects; they are guardians of his symbolic architecture.

Technically, Giulianelli’s devotion to oil painting and layered construction is inseparable from his identity. His surfaces reveal the patience of glazing, the structural intelligence of classical composition, and the hand of an artist deeply committed to preserving the tactile dignity of painting. Yet this technical historicism never feels academic. Instead, Giulianelli uses it to invent what might be called an “imagined antiquity”: a world shaped by Renaissance precision, medieval allegory, and contemporary psychological symbolism. In this way, he creates not historical paintings, but timeless ones.

His exhibition history and curatorial activity further reinforce his importance. Through international exhibitions spanning Europe, New York, China, and Abu Dhabi, as well as his leadership through Mega Art Gallery, Giulianelli has positioned himself not only as an artist but also as a cultural force. His accolades and institutional presence demonstrate that his work resonates across borders precisely because it merges universally recognizable beauty with esoteric complexity.

Ultimately, Claudio Giulianelli’s style may best be understood as neo-hermetic figurative symbolism - a contemporary resurrection of Renaissance and Flemish intelligence filtered through an intensely personal symbolic lens. His recurring visual vocabulary - regal femininity, marionettes, masks, golden distances, and psychological staging - forms a cohesive artistic signature that is unmistakably his own. In a contemporary art world often dominated by fragmentation, Giulianelli offers something increasingly rare: a unified mythos. His paintings do not simply depict; they invoke. They summon viewers into spaces where darkness and illumination coexist, where beauty is inseparable from enigma, and where the language of historical painting becomes newly alive.

This week (May 4-10), Giulianelli’s work is being specially highlighted by People & Paintings Gallery in anticipation of next week’s Juried Exhibition, From Darkness to Light, through the Curator’s Art Presentation series. This timely presentation is especially fitting, as Giulianelli’s visual language has long revolved around the dynamic interplay between obscurity and revelation. His paintings embody the very threshold suggested by the exhibition’s title: from shadow into illumination, from mystery into insight. Through his haunting female presences, luminous gold atmospheres, and symbolic theatricality, Giulianelli transforms darkness into a space of introspection and light into a condition of spiritual emergence. As such, his inclusion in From Darkness to Light is not merely appropriate—it feels conceptually inevitable. His work stands as a profound testament to the enduring power of painting to navigate the unseen, revealing how, through art, darkness itself may become the essential passage toward transcendence.

Cosmina Marcela OLTEAN

 

More works and info about the artist: [https://peopleandpaintings.com/claudio_giulianelli]

The exhibition: [https://peopleandpaintings.com/exhibitions/from_darkness_to_light]

Sources:

  People & Paintings artist profile and biography page (primary source): https://peopleandpaintings.com/claudio_giulianelli

  Art in World artist biography: https://www.artinworld.com/Artista.aspx?ID=0000EF

  Gigarte biographical profile: https://www.gigarte.com/claudiogiulianelli/biografia

  Exibart event and exhibition references: https://www.exibart.com/evento-arte/mega-art-friends/

  VerbumPress profile and critical overview: https://www.verbumpress.it/claudio-giulianelli-artista-ermetico/

Memoria lemnului pictat și vigoarea pastelului – Note din atelierul artistului harghitean Csomortáni Gál László

Cei care îl cunosc pe artistul Csomortáni Gál László îl admiră mai ales pentru picturile sale pe lemn vechi, provenit din mobilier sau obiecte tradiționale uitate în gospodării, pe care le readuce la viață și le conferă statut de operă de artă. Pe aceste suprafețe de lemn se împletesc simboluri populare, elemente din natură, încărcate de semnificație, preluate cu reverență și transformate artistic. El consideră că lemnul posedă povești inerente ce ar trebui ascultate.

Vede arta ca pe o extensie a existenței, iar în ceea ce privește pictura pe lemn, o combină cu respectul pentru material, pentru culorile calde și arhetipuri. Despre tenta întunecată a lemnului și cum o obține, spune: „Ard lemnul, apoi îl șlefuiesc și folosesc vopsea aurie pentru a-i reda strălucirea interioară.”

Marine în pastel

Astăzi însă vă propun să cunoaștem o altă dimensiune a măiestriei și valorii sale artistice: cea reflectată în marinele realizate în tehnica pastelului. Regăsim aici un alt subiect și o altă cromatică decât în pictura pe lemn, dar același stil propriu, distinctiv. În cazul multor artiști, pastelul se dovedește o tehnică ce le pune în valoare talentul și creativitatea. În noua serie de pasteluri, deosebit de expresive și puternice vizual, Csomortáni Gál László folosește pigmenți intens colorați, care creează contraste puternice și o textură bogată, catifelată.

Tema este recurentă: valul alb, spumos și turbulent, redat cu tușe energice, scurte, stratificate, transmite senzația de mișcare și forță; cerul și apa, cu zone estompate și treceri line între portocaliul cald al apusului și albastrul marin, aduc profunzime și dramatism; mișcarea specifică peisajului marin și reflexiile apei, redate subtil, dar atent, sunt evidențiate de vibrația luminii solare.

Pastelurile sale transmit o tensiune între calm și forță: cerul cald, liniștit, se opune valurilor impetuoase. Valul poate fi interpretat ca un simbol al energiei vitale, al emoțiilor sau chiar al unei lupte interioare. Contrastul dintre imensitatea naturii și fragilitatea clipei trimite la ideea de efemeritate și, totodată, de putere.

Cromatica poartă o încărcătură emoțională: portocaliul și violetul amurgului dau dramatism, iar albul strălucitor al valului devine punctul focal, ca o explozie de lumină și energie. În ansamblu, pastelul pendulează între redarea impresiei de moment și exprimarea puternică a emoției personale.

„Pastelul este cea mai bună tehnică pentru a surprinde impresii rapide. Suprafața hârtiei este potrivită pentru gesturi aplicate cu mișcări ample. Schimbările rapide ale mării, alternanțele luminii dintre apă și cer evocă o adevărată luptă, dar și o interacțiune. Lucrările mele pe lemn necesită o mare disciplină și o profundă ancorare; suprafața este inerent picturală. Hârtia este mai neutră și poate rezista. Efectul condițiilor de lumină poate fi surprins în câteva minute... Dar este potrivită și pentru accentuarea detaliilor. Marea majoritate a lucrărilor mele sunt realizate pe lemn. Hârtia și pastelul sunt <<tovarăși de călătorie>>” – subliniază artistul.

„Cât despre subiect, marea este ca o Mamă Natură... plutind în ea, ne răsare în minte amintirea pântecului, dar ne face să simțim și existența minusculă și fragilă a omului...”

Origini și formare

Născut în 1978, în satul Șoimeni (Csíkcsomortán), la poalele muntelui Ciomortan, în apropiere de Miercurea Ciuc, județul Harghita, artistul și-a urmat vocația la Liceul de Artă din Miercurea Ciuc, la secția pictură, absolvind apoi și secția de sculptură a Institutului de Artă din Oradea (2003). Ulterior, a primit o bursă de creație de la Academia de Arte Maghiare.

Legătura cu natura și tradiția

Spune că a crescut în natură, învățând să respecte ritmul pădurii. Împreună cu familia, trăiește într-o casă tradițională restaurată, fără electricitate, în armonie cu natura – o alegere de viață ce îi influențează profund arta. Găsește o legătură foarte strânsă între viață și artă: într-o lume a excesului și consumerismului, optează pentru simplitate, autenticitate și reconectare cu esența.

Recunoaștere și expoziții

Arta i-a fost prezentată de-a lungul timpului în peste 50 de expoziții personale, atât în țară – la Cluj-Napoca, Odorheiu Secuiesc, Sfântu Gheorghe, Miercurea Ciuc – cât și în străinătate.

„Lucrările mele se găsesc în colecții private de pe fiecare continent al lumii. Am avut expoziții personale în New York, Los Angeles, Toronto, Stockholm, Copenhaga, Oslo, Franța (orașul Fécamp), Budapesta, Cluj-Napoca, Bratislava și multe alte orașe mari. În prezent, mă pregătesc pentru expozițiile mele personale de toamnă din New York, Cleveland și Budapesta.”

Cu sprijinul antreprenorului Vilmos Kassay, artistul are două expoziții permanente în Miercurea Ciuc, iar lucrările sale pot fi văzute în două galerii. Galeria Csomortáni s-a deschis acum un an, iar în prezent găzduiește o expoziție comună cu soția sa, Judit Csomortáni Gál.

Cosmina Marcela OLTEAN

Fotografii, arhiva artistului

Mari artiști contemporani, pe simezele Galeriei de Artă a Consiliului Județean Harghita: acad. Mircia Dumitrescu și dr. Florina Breazu

Zilele trecute s-a deschis expoziția FREE Camp, rezultat al Atelierului Internațional de Arte Vizuale cu același nume, ajuns la ediția XX. O ediție aniversară despre care artistul și curatorul Botár László spunea că poate fi privită “ca o încununare” a activității de două decenii, în care au avut loc atâtea întâlniri artistice - între generații, naționalități, stiluri și tehnici artistice, schimburi de idei și experiențe, menite să vorbească despre libertatea creației, despre formă, lipsa formei, culoare sau nonculoare.

Participanții la FREE Camp 2024. Artiști și critici.

În timp, taberele FREE Camp au reunit peste 100 de artiști vizuali din 16 țări. În ediția curentă întâlnim 10 artiști din 5 țări, fiecare cu viziunea și universul său. Ca și în cazul edițiilor trecute, spațiul expozițional e dominat de culoarea vibrantă, care devine o expresie a vitalității și libertății. Mă voi opri la două cazuri artistice aparte, descoperite aici: Mircia Dumitrescu și Florina Breazu.

Mircia Dumitrescu, între arte vizuale și literatură

M.D. în atelier. Foto, Radio România Cultural

Mircia Dumitrescu (n. 1941, Căscioarele, Călărași), unul dintre cei mai importanți artiști contemporani din România, este grafician, gravor-ilustrator, pictor şi sculptor, doctor în Arte vizuale, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, Doctor Honoris Causa al Universității „Ovidius“ din Constanța și Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iaşi.

În 2007 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, categoria „Literatură“, iar în 2002 primise acceaşi distincţie la categoria „Arte plastice“. În aprilie 2013 era ales membru corespondent al Academiei Române, în cadrul secţiei de Arte, arhitectură şi audiovizual.

Artistul a manifestat întotdeauna o afinitate specială cu literatura. Cunoscut ca prieten apropiat al poetului Nichita Stănescu, pe care îl citează cu fiecare ocazie și care i-a dedicat un decalog, Mircia Dumitrescu s-a apropiat foarte mult, spiritual și ideatic, și de universul eminescian, mai ales în urma implicării în amplul proiect de digitizare a operei marelui poet.

Eugenia Vodă remarca: “Dumneavoastră sunteți omul care a stat cel mai mult în compania scrisului eminescian, la propriu... Dumneavoastră vi se datorează o operă formidabilă…”. (Profesioniștii, ianuarie 2021)

“Ediţia facsimilată a Manuscriselor lui Eminescu în 38 de volume, realizată sub egida Academiei Române şi îngrijită de academicianul Eugen Simion şi Mircia Dumitrescu, rămâne a fi unul dintre cele mai importante evenimente ale culturii române postdecembriste. Din cele 45 de caiete dăruite de Titu Maiorescu, în data de 25 ianuarie 1902, Academiei Române – „pentru a servi celor ce se vor ocupa în viitor” – Mircia Dumitrescu a facsimilat în total 38 de volume, care au 16.000 de pagini”. (Academia Română citată în Revista Contemporanul, 1 februarie 2022)

“Pentru mine cititul, apropierea de cultură a fost o construcție. De altfel, artistul ce trebuie să facă? Meditează asupra existenței. Cred că orice om face același lucru. Iar la un artist e problema lumbajului și a formei asupra limbajului. Deci aceste lucruri trebuie să se lege. (...)”, sublinia artistul într-un interviu pentru Radio România Cultural (Ascultă vocile de azi, 21 decembrie 2023).

Această legătură specială cu literatura face ca astăzi atelierul artistului să se găsească în clădirea Muzeului Național al Literaturii Române, acolo unde merge și lucrează cu mult drag, înconjurat de prieteni, după cum mărturisește.

Din parcursul artistic

Prima expoziție personală o prezenta în 1973, după care a urmat o pauză de 35 de ani, spre uimirea multora. A mai expus în 2008, 2012, 2017, iar “în 2021 m-am încăpățânat și am trântit patru expoziții simultan”, glumea artistul. Despre această prezență redusă în spațiul public afirma că i se pare absolut firească, deoarece artistul nu trebuie să se grăbească să-și arate creația, iar dacă o arată rar, asta nu înseamnă că nu lucrează. “Pentru mine o expoziție e o construcție precisă, care încheie un demers”.

Lucrări de M. Dumitrescu din expoziția FREE Camp

Despre ilustrațiile sale cu caracter grotesc spunea: “Nu-mi plac lucrările de atârnat pe pereți. Îmi place ca o lucrare să transmită ceva și să fie asemeni unui roman sau unei poezii” - în dialog cu Eugenia Vodă (Profesioniștii, ianuarie 2021).

“N-am vrut să intru într-o rutină, să intru într-o manieră. Mă consider un grafician. Țin foarte mult la desen. Desenul e alfabetul oricărui artist, după mine, pentru că el îți face ochiul și în același timp trebuie să ai mâna foarte bună.” (Ascultă vocile de azi, Radio România Cultural, 21 decembrie 2023).

Referitor la cotă spune că nu știe care îi corespunde. “Cred că arta nu e de vânzare. (…) Am dăruit multe lucrări, dar aș fi vrut să fie păstrate. Dacă tu vinzi pe gustul celui care vrea să cumpere, în momentul ăla te-ai pierdut. Trebuie să încerci să fi tu, în toate condițiile, și să nu vrei să faci gustul celuilalt... Să nu faci pentru altcineva.” (idem) 

Legat de evoluția artei românești recente afirma că “(...) datorită cenzurii intelectuale, am fost atât de dornici să ne sincronizăm cu arta occidentală, încât am început să ne pierdem pilonul nostru național. De multe ori dorința de a fi sincron, să fim egali, ne-a dus într-un vârtej.” (idem)

“Lăzarea”, colorate și aerograf pe hârtie, realizată în 1980

Unul dintre frumoasele semne ale trecerii maestrului prin Harghita este o lucrare grafică ce ilustrează un bastion al castelului Lazar. Lucrarea “Lăzarea”, în creioane colorate și aerograf pe hârtie, e realizată în 1980, în cadrul taberei de arte plastice de la castelul Lazar, tabără care a luat ulterior forma atelierului FREE Camp de la Miercurea Ciuc (n.r. această lucrare nu se regăsește în expoziția curentă).

Florina Breazu – culoare, armonie, antimaterie

Florina Breazu (n.1973) a urmat primele studii la Chișinău, inclusiv pe cele liceale, iar pentru formarea academică a ales România, „pentru a învăța altceva” – spunea artista. Așa că a plecat la Cluj, unde a studiat arte textile, apoi la Iași, pe urmă la București, la școala doctorală. „Colaborările, comunicările cu artiștii și profesorii români m-au inspirat foarte mult (...)”, sublinia Florina Breazu într-un interviu pentru Teleradio Moldova.

După revenirea la Chișinău, în paralel cu practica artistică, a predat istoria artei, iar acest rol pedagogic și l-a asumat timp de peste 20 de ani. Pandemia dar și un nou rol, cel de președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din Chișinău, au determinat-o să renunțe în cele din urmă la predat. Este, de asemenea, critic de artă.

„Fiecare artist e un univers. (…) O expoziție e un examen pentru un artist. Este atunci când etalezi cercetările tale estetice, vizuale, pe care le-ai elaborat în ultimii ani.”

Arta Florinei Breazu se concretizează într-o pictură abstractă, o „antimaterie ce vine să dizolve forma, să dizolve consistența cromatică”, după cum o prezintă artista. În spațiul galeriei din Miercurea Ciuc putem regăsi lucrări din seriile “Antimaterie” și “Pioni”. Arta ei se caracterizează prin armonie, finețe și căldură, exprimate prin culoarea și materia care trimit la imaterial.

Lucrări de Florina Breazu din expoziția FREE Camp

În cadrul expoziției veți regăsi și lucrări ale artistei Inga Edu (Chișinău), o operă din care transpare mereu bucuria și energiile pozitive. “Niciodată nu pictez când mă simt rău. Pictez numai când mă simt bine”, spunea artista, pentru a exprima astfel doar sentimente și emoții pozitive către public.

Lucrări de Inga Edu din expoziția FREE Camp

Expoziția se poate vizita până pe 21 august, după care va fi itinerată la Galeria Artoteca, din cadrul Bibliotecii Municipale București.

Cei 10 artiști expozanți sunt: Florina BREAZU (MD), BUDAHÁZI Tibor (HU), Mircia DUMITRESCU (RO), Inga EDU (MD), FAZAKAS Csaba (AT), KENTELKI Gábor (RO), KÁNTOR József (HU), ChaRyong KO (KR), ORBÁN Anna-Mária(RO), BOTÁR László (RO).

- - -

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, arhive personale și Centrul Cultural Județean Harghita

Expoziția "Autumn in..." / People & Paintings Gallery NY

La People & Paintings Gallery (New York) e în desfășurare expoziția Autumn in..., ultima expoziție jurizată a anului, ce scrie povestea toamnei pe care o trăim și care e deja aproape de final... 20 de viziuni subiective în 20 de lucrări ce alcătuiesc un jurnal vizual inedit. Participă artiști din 9 țări, cu lucrări în diferite tehnici, prin care transmit gânduri și sentimente generate de acest sezon plin de culoare și melancolie.

Am bucuria de a avea incluse în expoziție 3 lucrări - o ilustrație și două fotografii.

Puteți face un tur digital prin galeria expoziției și puteți vota, cu un Like, lucrarea/lucrările favorite:

https://peopleandpaintings.com/exhibitions/autumn_in 

Expoziția se încheie pe data de 17 noiembrie.

EN

At People & Paintings Gallery (New York) is ongoing the exhibition dedicated to autumn, with the title Autumn in..., the last juried exhibition of the year. Artists from 9 countries participate, with works in different techniques, which convey thoughts and feelings fueled by this season full of color and melancholy.

20 artworks are presented, 20 subjective stories, in an original visual diary dedicated to autumn.

I have the great pleasure of having 3 personal artworks included in the exhibition - an illustration and two photographs.

You can take a digital tour through the exhibition gallery and vote, with a Like, your favorite work(s):

https://peopleandpaintings.com/exhibitions/autumn_in

The exhibition ends on November 17.