Cosmina Marcela Oltean
Foto - internet
O pagină dedicată artei, unor forme de artă contemporană și jurnalismului cultural...
Cosmina Marcela Oltean
Foto - internet
Regăsim expoziția „Dorina Horătău. Reconstrucție de peisaj”, care formează o amplă instalație artistică, la parterul Muzeului Național de Artă Contemporană, în Sala de Marmură. Un proiect deosebit prin concept, care ne duce inevitabil cu gândul la efemeritate, la curgerea timpului și la felul cum materia se consumă. Deschisă pe 8 decembrie, în cadrul MNAC Winter Opening 2022 / noul sezon expozițional MNAC, expoziția se poate vizita până pe 16 aprilie 2023, la adresa str. Izvor 2-4, Palatul Parlamentului, Aripa E4.
Proiectul a fost curatoriat de Călin Dan, cu sprijinul echipei curatoriale formate din Sandra Demetrescu și Alexandru Oberländer-Târnoveanu.
“Dorina Horătău a strâns sârguincios
frunze uscate din crângul MNAC. A tapetat cu ele pardoseala Sălii de Marmură. A
„recompus” copacii de-afară, sub forma unor coloane metalice. A amplificat
efectul asupra privitorului cu sunete ritmice ale unui topor care pare să spargă
atât lemnul, cât și liniștea. Vizitatorului îi rămâne doar să descopere acest
șantier organic, odată cu circuitul cât se poate de artistic al materiei. Ce se
întâmplă cu frunzele, după ce se usucă și cad din copaci? Nu ne mai punem
întrebarea asta, fiindcă suntem siguri că știm răspunsul. Dorina Hotărău a
descoperit unul nou. Și un alt circuit al frunzelor în natură. Astfel, în
interiorul muzeului, s-a ridicat o pădure interioară, suprinzătoare și adâncă”, informează
echipa curatorială.
“Forma și conținutul silvic al unui perimetru din păduricea aflată în fața MNAC sunt aduse într-o formă abstractizată în spațiul interior al clădirii, în Sala de Marmură. Fiecare trunchi / recipient construit din interior conține frunzele adunate de sub copacul „corespondent”, aflat în mediul natural din exterior. Propunerea acestei instalații site-specific mizează pe o experiență senzorială bazată pe contradicția puternică dintre spațiul delimitat și conținutul acestuia, cu intenția de a crea o realitate activă, obiectivă în care intervenția artistică să creeze un loc al introspecției, al chestionărilor și al reflecțiilor”, transmite artista Dorina Horătău.
Cosmina Marcela Oltean
Producție: Ionuț
Emilian Petcu, Teodor Horătău, Gheorghe Olteanu, Răzvan Mihalachi, Mihai Toma,
Ionuț Marin,
Fotografii
- Serioja
Bocsok /
MNAC Bucharest
Paginile
MNAC -
https://www.mnac.ro/event/1080/DORINA%20HOR%C4%82T%C4%82U.%20RECONSTRUC%C8%9AIE%20DE%20PEISAJ
;
Amplul proiect de promovare turistică a regiunii Toplița (jud.Harghita), demarat de “Asociația pentru Toplița”, reflectat în media pe conturile Visit Toplița, continuă cu implicarea unuia dintre cei mai urmăriți și apreciați oameni de televiziune din România. Dan Negru, realizator și prezentator TV, cunoscut pentru unele dintre cele mai populare emisiuni de divertisment de la noi, dar și pentru numeroase interviuri cu mari personalități ale României, și-a petrecut weekend-ul trecut în Toplița și împrejurimi, vizitând mai multe locuri și obiective, precum zona Banffy, Restaurantul Mîndru, zona Secu, comuna Bilbor, cu punctul gastronomic local, participând și la o drumeție în Călimani.
De la Vlad Berindean, fondator cMaximize și omul din spatele Visit Toplița, care alături de echipa sa l-a însoțit pe prezentator în aceste zile, aflăm că “Dan Negru și-a manifestat dorința de a vizita Toplița după ce
a descoperit zona prin postările conturilor Visit Toplița. Ne-a scris anul
trecut în septembrie și de atunci am început organizarea călătoriei sale în
Toplița. Dan s-a îndrăgostit de Toplița și am discutat deja despre o eventuală
vizită a acestuia la vară. El a fost cazat, împreună cu familia sa, la Cozy Cabin
și au avut o experiență foarte plăcută. A fost pentru prima dată când aceștia
au fost cazați la o cabana A-frame.”
Pe conturile sale oficiale putem găsi deja materiale video de prezentare a
unor locuri vizitate în Toplița. În plus, alte materiale foto și video cu
Dan Negru din cadrul experienței sale în Toplița vor fi postate în curând pe
conturile Visit Toplița.
“Am ajuns cu Dan joi seara la
Toplița. Ziua de vineri am petrecut-o la Pensiunea Baciu, unde copiii au luat
lecții de ski. Dan, împreună cu familia sa, au experimentat pista de bob Alpine
Coaster. Sâmbătă am pornit cu oaspeții noștri spre Lacul Iezer din Munții
Călimani. Traseul a fost parcurs cu ATV-uri și Jeep-uri. Pe drum am făcut o
oprire la Schitul Tuturor Sfinților. La finalul zilei am luat masa la Punctul
Gastronomic Local Bilbor. Duminică am vizitat Mănăstirea Sfântul Ilie. A fost o
super experiență pentru noi să îl avem pe Dan Negru ca invitat la Toplița. Ne
bucurăm că am reușit să îl conducem pe Dan, împreună cu familia sa, la cele mai
importante obiective turistice din zona Topliței. A fost profund impresionat de
cadrul natural și de resursele turistice pe care le-a descoperit și ne-a promis
că va reveni cu drag la Toplița”, ne relatează Vlad Berindean.
Dan Negru este bine cunoscut pentru energie, pozitivism și mare deschidere față de public, astfel că a interacționat foarte bine cu admiratorii săi din Toplița. Prin conținutul media pe care îl creează constant, prezentatorul TV e bine cunoscut și ca promotor al turismului românesc. Pe conturile sale sociale regăsim diverse materiale ce prezintă locuri, obiective, oameni și povești din România, dar și din străinătate, din locurile în care călătorește.
Cosmina Marcela OLTEAN
Foto - Vlad BerindeanThe Dig (2021)
Regizat
de Simon Stone, The Dig, film bazat
pe romanul omonim a lui John Preston, publicat în 2007, spune povestea
adevărată a lui Edith Pretty (Carey Mulligan), care îl angajează pe arheologul
Basil Brown (Ralph Fiennes) pentru a săpa în misterioasele movile de pe proprietatea sa Sutton Hoo din sud-estul
Suffolk, în 1937. Filmul este despre munca și recunoașterea venită târziu
pentru Basil Brown, a cărui nume stă azi, alături de cel a lui Edith Pretty, în
British Museum din Londra alături de una dintre cele mai importante descoperiri
arheologice din Anglia – o navă anglo-saxonă. În 1939, Pretty a donat toate
descoperirile din situl de pe proprietatea ei, marelui muzeu.
Radioactive (2019)
Filmul
regizat de Marjane Satrapi portretizează o emigrantă poloneză care ajunge cea
mai importantă femeie-savant, cea care a revoluționat lumea, s-a impus în lumea
savanților, dominată de bărbați, prima femeie profesor universitar la
Universitatea din Paris - Marie
Sklodowska-Curie, câștigătoare a premiului Nobel pentru Fizică în 1903. Curie,
o femeie briliantă, curajoasă, modestă și onestă, a luptat din greu pentru a-și
demonstra teoriile, deși în final a plătit cu propria sănătate prețul descoperiri
sale.
Queen Marie of Romania (2019)
Un
film istoric, biografic, o lecție despre ea - Maria, Regina României, personalitate marcantă pentru istoria țării
noastre. Filmul, în regia lui Alexis Cahill, impresionează prin imagine,
decoruri, costume și prin jocul actoricesc. Devastată de Primul Război Mondial
și cufundată în controverse politice, România se mai sprijină doar pe puterea
de influență a Reginei la Paris, ce caută recunoașterea internațională și duce
negocierile de pace din 1919.
Alte
filme biografice deosebite sunt A beautiful mind (2001), cu Russell
Crowe, regia Ron Howard, The King’s Speech (2010), cu Colin Firth, regia Tom Hooper, Mar
adentro (2004), un film tulburător cu Javier Bardem,
regizat de cunoscutul Alejandro Amenábar,
Finding
Neverland (2004), a lui Marc Foster, cu Kate Winslet și Johnny Deep. O
mini-serie remarcabilă este Tutankhamum, povestea arheologului
Howard Carter și a celei mai importante descoperiri a sale, care a fascinat și
continuă să fascineze egiptologii, arheologii și pe toți pasionații de
arheologie. O altă mini-serie de excepție este Titanic: Blood and Steel (co-producție
2012), povestea construirii legendarului vas, cu accent pe partea de inginerie,
efortul muncitorilor, pierderile umane și financiare din timpul construcției.
Seria spune povestea de la conturarea ideii, a proiectului, până în punctul în
care începe celebrul film a lui James Cameron, lansarea și plecarea din port.
Seria cucerește audiența încă de la generic și coloană sonoră.
![]() |
Cosmina Marcela OLTEAN
Artista Mirela Iordache a studiat Arte Plastice, Patrimoniu Cultural și Restaurare la Universitatea din București (2002), apoi a urmat masterul Strategii de creaţie în pictură la UNArte Bucureşti (2014).
Activează profesional în Bucureşti, ca artistă și profesoară la Liceul de Arte Plastice “Nicolae Tonitza” din 2018. De asemenea, ea este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din 2012.
Artista lucrează atât cu medii clasice cât
și experimentale. Realizează lucrări picturale (clasice
și experimentale), gravură (lino, pointe
sèche), colaj și fotografie. Stilul său pictural se împarte
între abstract și figurativ. Lucrările
abstracte cuprind expresionism entropic și expresionism
abstract. În aria figurativă lucrează în
stilul fotorealist și cel al neo-expresionismului.
Printre proiectele sale trecute se numără
Entropomorfe (expoziții în 2014, 2016, 2017), Trans
ego (2015), Axis (2012-2013), Self (2012)
și Arhitecturi imaginare (2012), însă lista
expozițiilor sale personale și colective
este mai lungă.
Cel mai recent proiect expozițional al
artistei, deschis recent și aflat în Galeria Art Yourself din
București până în 30 Aprilie, este
Planetarium – o expoziție centrată pe abstracționism, forța
cromatică și lipsa totală a geometriei și
a formei. Compozițiile artistei se concentrează pe gest,
pe starea de moment ce le generează, pe
acum, pe culoare, tușă, materie, toate legate la nivel
imaginar prin concept.
“Abstractul este nonfigurativul absolut!
O spunere în absența recognoscibilului, într-o negare a eikon-ului, o operă
care nu poate fi citită în orizonturi de așteptare… Geometria, liniile drepte
sunt absente. Forma este născută de gest, gestul de stare, iar starea și
momentul dau unicitate! Tușă sau materie – sinuozități sfidând
perpendicularitatea, un autodicteu urmărind fidel starea, exprimat în limbaj
plastic. Gesturile și forma capătă trăsături kinetice, devin geografii ale
imaginarului”, explică artista în argumentul expozițional ce însoțește
proiectul Planetarium.
„Fiecare
pânză nouă este o provocare, fragmente sau întreguri de răspuns la căutare.
Este revelația unei clipe sau summumul a nesfârșite zile și nopți de
frământare. Germinația ideii înspre gest, formă și culoare. Este esența
povestitorului încapsulată într-o nouă exprimare plastică!”, mai adăuga Mirela.
Restul
e dincolo e cuvinte, e pur vizual. Pentru a înțelege mai bine și mai mult, să
privim lucrările sale de artă, adunate sub titlul prezentei expoziții.
Cele
mai importante expoziții naționale de pictură ale Mirelei sunt:
2021, PLANETARIUM // Galeriile ArtYourself, București
2019, Antropogen //
Galeriile Carol, Oradea
2018, Risipitori II //
Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu - Quintusˮ, Ploiești
2018, Ne/ow Art //
Castelul Cantacuzino, Bușteni
2017, Entropomorfe // Galeriile Carol, București
2016, Mirela Iordache // Muzeul de Artă Vizuală, Galați
2015, Squanderers // Galeria GO Art Projects, București
2013, Axis // Galeria ArtYourself, București
Totodată,
artista a fost prezentă într-o serie de expoziții colective la nivel național
și internațional, precum:
2020, Salonul Național de
Artă Contemporană / Centrul Artelor
Vizuale, București
2020, Contemporania II
[50 x 50] / Art Yourself
Gallery, București
2018, Salonul Național de
Artă Contemporană / Muzeul Național de Artă al României
(MnaR), București
2017, Bienala Internațională de
Pictură Chișinău / Muzeul
de Artă Iași, Muzeul Național de Artă al Moldovei Chișinău
2017, Rétrospective de peinture
contemporaine roumaine Paris – Bucarest / Espace culturel
Christiane Peugeot, Paris
2016, Retrospectiva Soleil de L’Est la București / ARCUB, Sala
Coloanelor,
București
2016, Art Safari – Pavilionul de Artă
București / Palatul Dacia-România, București
2015, Soleil de L’Est: 20 ani de activitate / Institutul
Cultural Român
(ICR), București
2015, Bienala Internațională de
Pictură Chișinău /
Sala Brâncuși, Palatul Parlamentului, București
2014, UNArte la 150 de ani / Sala Dalles, Bucureşti
2013, Prezențe
ale picturii contemporane românești în Franța /
Institutul
Cultural Român, București
2013, Triennale Européene de
l’Estampe Contemporaine / Centrul Cultural, Rignac, Franţa
Cosmina Marcela OLTEAN
Foto – Mirela Iordache,
cadre din atelier și lucrări de artă
Rânduri de artă contemporană / Eveniment artistic inedit la Cluj-Napoca și Iași
Luke Jerram,
originar din Bristol UK, a devenit foarte cunoscut în ultimii ani datorită
instalațiilor „Gaia”, „Museum of the Moon” și „Mars”, sferele gonflabile uriașe
amplasate in situ peste tot în lume, aduse fiecare și-n țara noastră. Jerram
este un artist contemporan multidisciplinar foarte apreciat, care combină arta
cu știința, realizând proiecte artistice uimitoare, foarte bine documentate
științific. Practica sa se concretizează în instalații, sculpturi și proiecte artistice
live. El găsește inspirație în complexitatea sistemului solar sau în viața
cotidiană, redând recent sub forma unor sculpturi din sticlă virusul SARS-COV2
sau ilustrând simbolic, tot printr-o astfel de sculptură, vaccinul AstraZeneca,
pentru a marca vaccinarea cu numărul 10 milioane în UK. A realizat doar 5
astfel de lucrări, măsurând 34cm diametru, care se vor licita în scop
caritabil, sumele fiind apoi direcționate fondului global “Médecins Sans Frontières”, pentru
combaterea efectelor pandemiei. O altă lucrare integrată acestui context este „In
Memoriam”, un tribut adus tuturor lucrătorilor din domeniul medical și celor
care au pierdut lupta cu boala.
Revenind
la instalațiile ce se află acum în țara noastră, Luna și, pentru prima oară în România, Marte
sunt instalații-eveniment expuse simultan în Iași și Cluj-Napoca, o premieră și
pentru artistul britanic. Fiecare dintre noi am văzut deja pe rețelele
sociale cel puțin o imagine a unei lucrări semnate de el și mulți poate nu
și-au dat seama că este vorba de o instalație artistică. Vorbesc despre acele
fotografii spectaculoase ilustrând Luna, planeta Marte sau Terra, amplasate în
aer liber sau în interioare - săli ale unor instituții sau catedrale. “Museum of the Moon” a lui Jerram se
află acum amplasată în grădina Palatului Culturii din Iași, unde a ajuns în
data de 19 și rămâne până pe 28 martie, iar planeta Marte a cucerit zilele
acestea centrului orașului Cluj-Napoca. Itinerarea celor două intalații
artistice în România au loc în cadrul proiectului “Lights on Romania / The Light-Art
Festival”, spijinit de Iulius Group și Palas Iași.
Luna
Toți
cei care adoră să privească Luna ori să o fotografieze în toate fazele sale au
avut ocazia în ultimul timp să se simtă mai aproape de ea, datorită instalației
lui Jerram, care în țara noastră a mai fost expusă, pentru o zi, în curtea
interioară a Palatului Banffy, sediul Muzeului de Artă Cluj-Napoca, iar acum în
fața Palatului Culturii din Iași, în cadrul evenimentului „Lights in the Park
2021”. Proiectul “Museum
of the Moon”, unic în lume, a mai fost până acum prezentat în diferite locații
din New York, Australia, India, Dubai, Austria, Anglia, Irlanda, Hong Kong, Danemarca,
Franța, Olanda, Polonia, Italia, Canada, Ungaria, Finlanda, Spania, Belgia, Slovacia
și nu numai, fiind admirată de peste 3 milioane de vizitatori, în cele peste 25
de țări în care a ajuns. Instalația măsoară 7m în diametru și e redată la o
scără de 1:500.000, adică fiecare centimetru al lucrării corespunde în
realitate unei distanțe de 5km pe Lună. În realizarea lucrării, artistul a
folosit imagini furnizate de sateliții orbitali ai NASA.
Marte și Gaia
“Mars” este cea de-a treia lucrare din
seria corpurilor cerești lansată de artist în 2018. Marte, a patra planetă de
la Soare este, la fel ca Luna, o lucrare gonflabilă de 7m diametru, realizată
la o scară de 1:1 milion,
deci fiecărui centimetru al lucrării îi corespunde 10km din planeta roșie. Și “Gaia”,
reprezentarea Pământului, a trecut pe la noi, fiind amplasată la Oradea în
cadrul “FestiFall”, la intrarea în pasajul Palatului Vulturul Negru, în
octombrie 2019. Având dimensiunea amintită mai sus, planeta
Pământ a fost creată folosindu-se de detaliile capturate de salteliții NASA. “Gaia”
a ajuns apoi la Cluj-Napoca, în noiembrie 2019 și la Cărturești Carusel, în mai
2020.
O întâlnire cu instalațiile lui Jerram
este o experiență unică pentru oricine și se poate compara, într-o mică măsură
măcar, cu experiențele trăite în spațiu de astronomi. Dar cum majoritatea
dintre noi nu vom ajunge vreodată acolo, aceasta e șansa unică de a ne afla
pentru câteva clipe mai aproape de Lună, de Marte, ori să privim Terra ca un astronom.
Luke
Jerram a prezentat astfel de proiecte pe aproape toate continentele, expunând
în cele mai mari centre urbane ale lumii. În 2019, artistul a fost numit Fellow of Royal Astronomical Society din
Marea Britanie, datorită contribuțiilor aduse domeniului și promovării acestuia
în întreaga lume.
Foto și text - Cosmina Marcela OLTEAN
Moderator bază de
date internațională MutualArt
Consultant
artistic la Virtual Art Academy SUA
Redactor la New Genres, publicație internațională de
artă contemporană
Redactor-șef adj.
la Revista Luceafărul Botoșani, dep.
Artă/Cultură
Redactor la
TIMPUL, Condeiul Ardelean /
colaborator la Informația Harghitei
Totul
a început cu câțiva ani în urmă, prin 2011/2012, în cadrul Cenaclului literar Buna Vestire din Miercurea Ciuc, condus
de poetul Ionel Simota, unde s-au întâmplat două lucruri importante pentru mine: mi-am aprofundat pasiunea pentru
scris, descoperită în liceu, concretizată ulterior în activitatea mea de
redactor cultural și mi-am pus în valoare grafica, realizând serii de
ilustrații de carte ce au ajuns pe coperta și în interiorul mai multor volume
de proză sau poeme, semnate de Ionel Simota, Ștefan Danciu, Ioan Roman, Tania
Scurtu, Georgeta Mănilă și alții.
Îmi dau seama acum că mi-e greu să enumăr toate momentele trăite alături de Cenaclul Buna Vestire din Miercurea Ciuc pentru că voi uita, cu siguranță, să spun tot. Însă trebuie să subliniez încă din primele rânduri faptul că întâlnirea cu cenaclul, cu poetul Ionel Simota și cu scriitorul Ștefan Danciu a avut un impact mare asupra mea și a formării mele ulterioare. Poetul Ionel Simota mi-a încurajat, susținut și valorificat mereu grafica. Dacă aceasta se află azi pe coperta și în interiorul unui mare număr de volume, i se datorează. Scriitorul și jurnalistul Ștefan Danciu a fost cel care a pus temelia activității mele de redactor. I-am mărturisit la un moment dat cât de mult îmi place să scriu articole de artă și despre evenimente culturale. Mi-a răspuns simplu și direct „Scrie!”. Domnia sa mi-a facilitat publicarea primelor articole în jurnalul independent Informația Harghitei, redacție în care domnia sa a activat foarte mulți ani. În continuare gândul meu se îndreaptă, în mod firesc, către redactorul-șef al jurnalului, dl. Mihail Groza, care poate fără să știe m-a susținut la fel de mult și m-a încurajat enorm cu publicarea fiecărui articol. În Informația Harghitei am debutat ca redactor, iar mulțumirile mele față de redactorul-șef și întreaga echipă redacțională sunt infinite. Mereu am crezut că trebuie să devin artist, însă alături de colectivul acestui ziar mi-am dat seama de ceea ce trebuie să fac de fapt.
Apoi m-am îndreptat spre Universitatea
Națională de Arte George Enescu din
Iași, unde am ales specializarea Istoria
și teoria artei, specializare care presupunea multă lectură și redactare de
texte. Pentru că scriam deja și publicam articole despre artă și evenimente
culturale de aproape 2 ani, am simțit asta un mare avantaj. În mediul academic
al UNAGE am evoluat enorm, având privilegiul de a mă forma sub îndrumarea unor
profesori deosebiți. Prin programe și diferite proiecte am ajuns și în
universitățile de arte din București și Cluj-Napoca. Într-un fel am fost și
artist, măcar într-o mică măsură. Însă după 5 ani de studii universitare
artistice, participări la conferințe, simpoziane de artă și jurnalism, diferite
alte activități în domeniul istoriei artei și întâlnirea cu mari personalități
din domeniul cultural și cel jurnalistic, gândesc altfel – nu sunt artist în
adevăratul sens al cuvântului, dar am învățat să fiu teoretician al artei și să
scriu despre artă, artiști și oameni de cultură. Asta știu sigur că pot să fac
bine – să identific oameni și evenimente demne de a deveni subiectul unui
articol sau interviu, demne de a fi consemnate și arhivate. La 8 ani de la
publicarea primului articol în Informația
Harghitei, timp în care am studiat, scris și publicat continuu, încă învăț
– să gândesc și să scriu mai bine! Nu voi uita niciodată că baza a ceea ce sunt
azi și “rădăcinile”
mele profesionale vin din Miercurea Ciuc, de la Cenaclul Buna Vestire și redacția Informația
Harghitei. Am spus asta cu fiecare ocazie și o voi spune mereu. Multe și
sincere mulțumiri tuturor celor ce mi-au susținut și încă îmi susțin
activitatea!
O lansare de carte, o întâmplare
fericită – un punct de plecare pentru mine
Povestea
mea alături de Cenaclul Buna Vestire
Miercurea Ciuc a început la o lansare de carte din 2011, organizată de Centrul
Cultural Toplița, pe atunci cu sediul în Castelul Urmanczy. Cea care m-a
invitat atunci la eveniment a fost prietena mea Mariana Roșca, o tânără care la
rândul ei s-a făcut remarcată prin talentul de a compune versuri și care era
colaboratoare a cenaclului. Ea a fost cea care m-a pus în contact cu cenaclul.
Așadar
prima mea întâlnire cu poetul Ionel Simota, cu versurile domniei sale și cu
alți membri ai cenaclului, care l-au însoțit atunci, precum scriitorul Ștefan
Danciu, s-a petrecut la castel. A fost o zi memorabilă pentru mine deoarece,
fără să știu atunci, de acolo s-au ramificat multe întâmplări fericite pentru
dezvoltarea mea. Mereu îmi voi aminti cu drag, nu doar pentru oportunitatea de
a cunoaște mari oameni de cultură pentru Harghita, care ne reprezintă la nivel
național și internațional, ci și pentru că, fără să știu atunci, astfel avea să
înceapă o frumoasă poveste de prietenie și multe colaborări ce au dat roade. Am
primit apoi invitația de a participa la activitățile din Miercurea Ciuc ale
cenaclului. La primele evenimente am participat strict în calitate de
spectator, iar la întâlnirile din cenaclu, ca martor al celor mai noi gânduri
așternute pe hârtie de scriitori. Îmi amintesc la fel de bine prima impresie pe
care mi-a dat-o Gheorghe Filip, moderatorul acestor evenimente și talentat
epigramist, care m-a surprins prin talentul său oratoric, prin emoția și
căldura din cuvintele cu care făcea prezentările. În cadrul cenaclului i-am
cunoscut apoi pe fiecare îndeaproape. Nu îmi mai amintesc exact contextul în
care am început să discutăm despre grafica mea, însă în scurt timp am devenit
un fel de grafician al cenaclului, iar poetul Ionel Simota a fost cel care mi-a
pus cel mai mult în valoare această calitate, sugerându-mi ca la evenimente
literare organizate de cenaclu să încropesc câte o mică expoziție cu ilustrații
de carte. Nu mai știu numărul expozițiilor realizate astfel, însă mi s-a dat
ocazia mereu de a aduce o contribuție din punct de vedere vizual publicului
adunat pentru literatură.
Între
2011-2014 am realizat mai multe serii de astfel de ilustrații și numeroase
expoziții în Toplița (Casa de Cultură și Biblioteca Municipală), la Liceul Miron Cristea, Subcetate, în Miercurea Ciuc (Cercul Militar), Băile
Tușnad (Hotel Tușnad) și Cluj-Napoca (Biblioteca Centrală Universitară Lucian Blaga). Toate au fost importante
pentru mine în acel moment, însă ultima enumerată, cea de la BCU Cluj, a avut o
mai mare importanță și anvergură. Expoziția din Cluj a fost posibilă tot prin
intermediul cenaclului, unde am ajuns cu Ionel Simota și Ștefan Danciu, care
și-au prezentat cele mai noi volume în cadrul unui eveniment. Atunci am discutat
cu dr. Dan Brudașcu, directorul BCU, despre o posibilă expoziție de grafică
acolo. La scurt timp, proiectul s-a materializat. Din 2014, momentul admiterii
la UNAGE Iași, m-am concentrat aproape integral pe activitatea de redactor,
publicând în diverse volume alături de alți autori, în mai multe reviste de
cultură și istoria artei, naționale și internaționale.
Prin
intermediul doamnei prof. Doina Dobrean
(Liceul Miron Cristea, Subcetate), care mereu m-a sprijinit și m-a invitat să
scriu cu mai multe ocazii în volume și reviste, am ajuns să scriu în volumele
colective ale Cenacului la distanță din Iași, coordonat de prof. Ana Dumitrescu
și prof. Ion Oprea, iar prin acest cenaclu am ajuns apoi în redacția Revistei
de cultură Luceafărul, din Botoșani, a d-lui Ion Istrate. La Luceafărul am
activat ca redactor în departamentul
Artă/Cultură între 2014-2016, iar din 2017/prezent dl director Ion Istrate
mi-a oferit cu generozitate funcția de redactor-șef adjunct al departamnetului
cultural. Din 2016 sunt redactor cultural și la Condeiul Ardelean din
Sfântu-Gheorghe, condus de Doru Decebal
Feldiorean, căruia trebuie să-i mulțumesc pentru atenția cu care mi-a
valorificat mereu articolele. De aici încolo, din dorința de a evolua continuu,
mi-am mai căutat câteva posibilități. Între 2016-2018 am scris și pentru
Revista universitară EduSoft, condusă de lect.univ.dr.
Bogdan Pătruț (Universitatea A.I. Cuza, Iași) și în publicația academică
internațională LiBRI, editată tot de Bogdan Pătruț.
Eu, cea de azi
De
anul trecut am început să scriu pentru TIMPUL,
prestigioasa revistă de cultură, fondată în 1876 de Mihai Eminescu, I.L.
Caragiale și Ioan Slavici, și la Revista Cadran,
condusă de Nicolae Băciuț, apărută
sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, filiala Târgu-Mureș.
În
prezent public ocazional în TIMPUL, Cadran,
Informația Harghitei și
permanent în Luceafărul și Condeiul Ardelean, iar activitatea mea zilnică se desfășoară
exclusiv internațional, pe 3 contracte ce au legătură cu arta, la care țin
foarte mult. Sunt moderator în baza de date internațională MutualArt (o importantă platformă/arhivă cu cele mai noi și
complete informații din lumea artei și piața de artă, actualizată zilnic), în
departamentul Rezultate Licitații,
redactor la New Genres SUA,
publicație de artă contemporană și consultant artistic la Virtual Art Academy SUA, pentru care scriu materiale sub formă de
lecții de artă și istoria artei. Iar pentru viitor îmi doresc să evoulez cât
mai mult și cât mai bine în acest domeniu al artei și culturii românești, să
dezvolt tot ce am realizat până acum și să reușesc cumva să las o urmă. E tot
ce-mi doresc. Asta încerc zilnic prin munca mea. Dar nu voi uita niciodată unde
a început totul și oamenii care m-au susținut în ascensiunea mea. Tuturor, un
mare și sincer “Mulțumesc!”