Ziua Mondială a Artei, o zi dedicată creativității umane

Ziua Mondială a Artei a apărut la inițiativa Asociației Internaționale de Artă, în cadrul celei de a XVII-a Adunări generale din 2011, de la Guadalajara, Mexic, iar celebrată pentru prima dată a fost în 2012. Uniunea Artiştilor Plastici din România este membră a Asociaţiei Internaţionale de Artă. A fost aleasă această zi pentru a celebra contribuița artei și a oamenilor de artă la viața culturală, dar și pentru a aduce un omagiu pictorului, sculptorului, arhitectului şi umanistului italian Leonardo da Vinci. Data la care se celebrează Ziua Artei, 15 aprilie, coincide cu data nașterii marelui artist și savant.

Regăsim arta în diferite forme, dar principalele categorii au fost stabilite prima dată în Grecia antică și erau arhitectura, pictura, sculptura, muzica, literatura şi dansul, apoi din 1911, acestora li s-a adăugat și cinematografia, considerată cea de a şaptea artă.

Arta e definită ca o îndemânare deosebită sau ca o serie de aptitudini speciale pentru diferite domenii artistice, culturale sau creative. S-au dat multe definiții artei de-a lungul timpului, mai ales în cadrul disciplinelor teoretice din domeniul artelor. DEX-ul ne amintește că arta este o “activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice și care folosește mijloace de exprimare cu caracter specific; totalitatea operelor (dintr-o epocă, dintr-o țară) care aparțin acestei activități” (https://dexonline.ro/definitie/arta). Dar dacă ar fi să trecem la teoreticieni ai artei care au dat definiții acestei complexe activități creative umane, putem intra în discuții interminabile.

Definirea artei este o problemă complexă care i-a preocupat pe mulţi artiști, teoreticieni şi istorici de artă şi este până la urmă o întrebare fundamentală, prima pe care şi-o pune orice teoretician atunci când începe o cercetare în domeniul artei. Însă dincolo de critici și canoane, arta înseamnă libertate de exprimare prin mijloace proprii artistului, iar unealta supremă a artistului este sentimentul, emoţia.

Totuși, arta adevărată nu este o alegere. Nu devii artist pentru că vrei neapărat să devii. Așa cum spunea Marc Chagall: ”dacă te-ai născut pentru artă, nu vei putea face niciodată altceva”. Arta este alegerea sufletelor nobile, sensibile la noţiunea de frumos, este un refugiu pentru cei care nu au decât asta. Iată de ce arta nu ţine de alegere. Mai degraba arta te alege pe tine.

Cosmina Marcela Oltean

Regizorul Mihai Mihăescu: Gânduri și amintiri de la primul la cel mai recent film

   

    Cum lansarea celei mai noi producții a domniei sale se aproprie, gândurile regizorului și producătorului de film Mihai Mihăescu se îndreaptă și către proiectele de început.

(10 aprilie 2023) 

“Când ajung în orașele și satele în care am avut filmări, sunt atras de acele locuri în care m-am aflat și în care, împreună cu colaboratorii mei, am dat viață unor povești. Pașii mă duc pe urmele acelea, să revăd casele, peisajele..., deși unele sunt de nerecunoscut. Mă cufund în amintiri, revăd fețele dragi ale celor care au dat viață personajelor. Dar iată că nu sunt doar eu romanticul acela nostalgic, incurabilul romantic... Observ că sunt destule persoane care au emoții puternice la vederea imaginilor copilăriei, adolecenței, tinereții lor, <<teleportându-se>> prin intermediul filmului în acel univers dispărut în realitate, dar prezent în toate formele lui de atunci, în povestea cinematografică.

<<Adio, viață de holtei>> (1989), filmul meu de debut, e singurul realizat integral la Chișinău. Celelalte au fost produse în dreapta Prutului, deși două dintre ele, și anume lungmetrajele, <<Păcatul>> (1992) și <<Amintește-ți>> (2023), aflat în perioada de montaj, sunt coproducții București-Chișinău.

Scurtmetrajul <<Adio, viață de holtei>> este o poveste de dragoste rustică, bazată pe tradiții morale de etică specifice acestui univers. În film, una dintre domnișoarele care a coborât în curte să se arate flăcăului de la poartă, întrebată de sora mai mare, de ce-a ieșit?, aceasta răspunde: <<de-atâta!>>. Am observat că expresia este frecvent folosită de politicienii de la Chișinău, când vor să sublinieze într-o manieră ușor ironică, dezacordul față de oponent. Îmi dădeam seama că a fost preluată din filmul meu, dar iată că și spectatorii au surprins acest detaliu și îl confirmă. Într-adevăr au fost colegi, atunci când filmam secvența, care m-au sfătuit să folosesc expresia <<de aceea>>, în loc <<de-atâta>>, însă eu am insistat pe varianta a doua, vrând să subliniez inclusiv la nivel de limbaj, cu acest regionalism, atmosfera rustică în care se derulează povestea”.

Filmul, realizat sub conducerea artistică a lui Emil Loteanu, se poate vizualiza aici, https://www.youtube.com/watch?v=FN80bOJ14us

    Dacă facem o incursiune în filmografia regizorului, aflăm că următorul film după „Adio, viață de holtei” a fost lungmetrajul „Păcatul”, care ne spune povestea de dragoste a doi tineri, ancorată într-un peisaj mirific, ce face trimitere la Grădina Edenului. Raportul dintre Ispită și Păcat este văzut prin prizma preceptelor biblice, iar încălcarea acestora duce la deconstrucția echilibrului interior, generând ură, furie și acțiuni agresive.

Filmul este disponibil pentru vizionare aici: https://www.youtube.com/watch?v=LLoam2mZ4eU

    Apoi, la câțiva ani după lansarea filmului, „Tu, cea mai sfântă dintre toate”, un documentar de mediu metraj, care ne readuce în atenție, din perspectivă istorică, dar și actuală, problematica Basarabiei, regizorul Mihai Mihăescu este invitat de către cunoscutul actor Emil Coșeru, să țină cursuri de Arta Actorului de Film la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, unde a mai predat Istoria Artei Cinematografice și Estetica Filmului.

Astfel, începând cu anul 2006, desfășoară o amplă activitate ca profesor de film la Iași, realizând împreună cu studenții săi mai multe scurtmetraje, care au participat la Festivaluri Internaționale și la diverse acțiuni culturale, difuzate și la posturi de televiziune. Acest parcurs profesional foarte util a dus ulterior la realizarea lungmetrajului, „Fata cu ochii verzi”, o adaptare după romanul „Gaudeamus”, de Mircea Eliade, în care evoluează studenții secției de Actorie ai Universității de Arte. 

Filmul a fost difuzat în 2015 în cinematografele din România și a făcut parte din lista producțiilor românești, care au contat pentru propunerea României la premiile Oscar. De asemenea filmul a participat la Festivalul Internațional „PROPATRIA”, care s-a desfășurat în septembrie 2016, în capitala Italiei. Varianta subtitrată în limba franceză a filmul a ajuns la impresionantul număr de aproape 600.000 de vizualizări pe Youtube. Filmul se menține în circuit, fiind difuzat la posturi de televiziune.

Îl puteți urmări și voi aici: https://www.youtube.com/watch?v=KyfqZteexYw&t=2741s

În așteptarea unor finanțări pentru un nou film de lungmetraj, regizorul realiza între 2020 - 2021, scurtmetrajul „Mama ta nu trebuie să știe asta”, care a avut un parcurs festivalier foarte bun, obținând șase premii internaționale, majoritatea în Europa Occidentală.

Activitatea curentă

    Revenind în prezent, regizorul ne transmite câteva gânduri și despre noul film de lungmetraj, aflat încă în montaj, a cărui lansare se aproprie cu repeziciune, după o lungă perioadă de muncă intensă.

(31 martie 2023) 

“Montajul filmului <<SOUVIENS-TOI/AMINTEȘTE-ȚI>> e o muncă migăloasă, care presupune recurgerea la tot felul de manevre, ca să asigur o însăilare ritmată de cadre, în sensul cerut de poveste, de spiritul acesteia, însă urmăresc totodatăsă, ca imaginile în mișcare să nu plictisească, astfel ca receptorul, atenția acestuia, să fie concentrată la ceea ce îmi doresc eu să transmit. (...) Suntem de ceva vreme în postproducție (…)” - Mihai Mihăescu.

Până vom avea ocazia de a-l viziona, synopsis-ul filmului, prin cuvintele regizorului, ne arată că Octavian Anghel, student la Universitatea București, se înscrie într-o formație de dans, nutrind un gând ascuns de a emigra în Occident în ideea de a scăpa de hărțuielile la care este supus de către autoritățile comuniste, din cauza militantismului fratelui său, care împreună cu o colegă, împrăștie noaptea prin oraș manifeste împotriva dictaturii. Însă atunci când se ia decizia ca ansamblul de dans să plece într-un turneu în Statele Unite ale Americii, Octavian Anghel nu primește viza, astfel fiindu-i blocată plecarea în lumea liberă. Coregrafa îi spune, că dosarul său a fost oprit de către autorități.

O studentă din Franța, Michelle Nezhinska, aflând de problemele colegului său, îi caută compania pentru a-l consola. Între cei doi se înfiripă o poveste de dragoste, iar la finalizarea studiilor, ei se căsătoresc, însă lui Octavian Anghel îi este interzisă din nou plecarea în Occident. Tânăra soție părăsește de una singură Bucureștiul decolând cu un avion spre capitala Franței. După Revoluția din decembrie 1989, cei doi își vor reuni destinele la Paris.

După estimările regizorului, lansarea filmului va avea loc în luna octombrie a acestui an.

Reamintesc în linii mari câteva date despre domnia sa. Originar din Republica Moldova, Mihai Mihăescu și-a desfășurat activitatea întâi ca prezentator la Radiodifuziunea de Stat a Republicii Moldova și în paralel ca actor în diverse producții radiofonice și televizate, apoi din 1979, după ce își susține licența ca regizor de teatru, lucrează o perioadă ca asistent de regie la Studioul „Moldovafilm”. Activează apoi la Teatrul Muzical Dramatic „A.S. Pușkin” din Chișinău, unde timp de câțiva ani este asistent de regie. Din 1987 se reorientează spre cinematografie și devine director al Departamentului Tineret la Uniunea Cineaștilor din Republica Moldova, la invitația cunoscutului actor și regizor Emil Loteanu. În 1990, pleacă la București pentru a efectua un stagiu de regie la studioul de filme artistice de acolo, la invitația Uniunii Cineaștilor din România.

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, M. Mihăescu, cadre din filmele “Adio, viață de holtei”, 

„Păcatul” și “Amintește-ți”

Felix Aftene: “SERIGRAFIA” la ArtEast Gallery

De curând, la ArtEast Gallery Iași, a avut loc vernisajul unei noi expoziții semnate de apreciatul artist ieșean Felix Aftene. Proiectul prezintă 50 de lucrări ale artistului, realizate în tehnica serigrafiei. Discursul curatorial este semnat de Dana Lungu, de la care aflăm aspecte legate de practica și conceptul artistic.

”În expoziția de față, provocarea lui Felix Aftene este în raport cu serigrafia. Ia o tehnică veche de 4000 de ani, pe care și-o aproprie, îi testează limitele, o adaptează, o domesticește, o șlefuiește ca pe o lentilă prin care își privește retrospectiv propria operă. Selectând din ciclurile vechi lucrări de referință - personajul central din Mustața lui Dali, idolii si personajele mitologice din Căderea în timp, nudurile si himerele din Geneza etc., Felix Aftene le traduce într-o nouă dimensiune tehnică, cu noi vibrații plastice. Își redescoperă astfel propriul traseu artistic, etapele de creație și ne îndeamnă să-l vizităm în altă lumină. Expoziția este un adevărat autoportret desfășurat în serigrafie al autorului, căci Felix Aftene nu-și uită nicio secundă profunda credința în imortalitatea figurativului și a picturii.

Dincolo de miza autoreferențială, expoziția este un tur de forță în estetizarea unei tehnici care, nu trebuie să uităm, la origini este o tehnică de multiplicare. Desigur, artistul de față nu este nici primul și nici singurul care își asumă efortul de înnobilare a serigrafiei, însă maniera personală în care o face, dificultățile tehnice pe care le surmontează, complexitatea la care ajunge și trecerea de la efectul de „grafică” pa care îl presupune în mod obișnuit serigrafia către efectul de „picturalitate” pe care Felix Aftene reușește să-l obțină îi conferă un statut aparte, un loc privilegiat în istoria acestei tehnici”, a transmis, printre altele, curatoarea.

FELIX AFTENE activează în Iași, dar are o activitate artistică susținută pe scena națională și internațională în varii medii artistice – pictură, sculptură, pictură murală și noile media. În 1996 a absolvit ca șef de promoție Academia de Arte „George Enescu“ din Iași, secția Pictură murală. Din anul 2013 este președinte al Filialei Iași a Uniunii Artiștilor Plastici din România.

În 2016 a obținut doctoratul în domeniul Arte vizuale la Universitatea Națională de Arte „George Enescu“ din Iași, cu o lucrare dedicată artelor vizuale contemporane. A avut peste 40 de expoziții personale în spații muzeale sau galerii de artă internaționale din țară și Austria, SUA, Marea Britanie, Grecia, Germania, Elveția, Franța, Italia, Spania, Canada, Danemarca, Ungaria, Israel, Moldova. În anul 2016, i s-a acordat Premiul Național pentru Pictură al UAP din România și a primit alte peste 40 de premii și distincții pentru activitatea artistică pe plan național și internațional.

Cosmina Marcela Oltean

Foto, ArtEast Gallery

Jurnale vizuale transformate în instalații de artă, expoziție-experiment la Muzeul de Artă Brașov

O serie de jurnale vizuale, transformate în instalații de artă, vor putea fi văzute în această săptămână la Muzeul de Artă Brașov, care în colaborare cu Liceul Vocațional de Arte Plastice „Hans Mattis-Teutsch” Brașov, invită publicul joi, 6 aprilie 2023, de la ora 12.00, la prezentarea expoziției „Jurnale”. Expoziția artiștilor de mâine ai Brașovului, poate fi vizitată în perioada 4-9 aprilie 2023 la sediul muzeului din Bulevardul Eroilor nr. 21.

“Elevii Liceului Vocațional de Arte Plastice „Hans Mattis-Teutsch” Brașov vor fi prezenți în sălile Muzeului de Artă Brașov cu lucrări de artă realizate pe baza unor jurnale vizuale personale. Instalațiile construite în cadrul expoziției-experiment aduc în atenție calitatea propriilor experiențe în actul de creație.

În cadrul expoziției au fost implicați elevi din clasele V – XII, secțiile Arhitectură și Arte Plastice sub coordonarea profesorilor de atelier: Victorița Cățoiu-Truță, Andrei Dimeny, Raluca Cristea, Alexandra Nistor, Marius Brașoveanu, Silviu Blidaru, Manuela Zvîc, Marian Ioan, Mirela Raimer, Andrei Vetro, Simona Cadar și Horia Hudubeț”, transmite Alexandra Ardelean, referent de specialitate al departamentului de Comunicare și Relații Publice al MAB.

Organizatorii vă așteaptă la muzeu să descoperiți viitorii artiști ai Brașovului!

Sursă date și afiș - MAB

Vincent van Gogh, pictorul ce a materializat emoția în pete de culoare

Azi, 30 martie 2023, 170 de ani de la naștere

Vincent Willem van Gogh, pictor olandez post-impresionist, a exercitat o influență covârșitoare asupra artei secolului al XIX-lea, dar și celei ulterioare acestei perioade, până în zilele noastre, prin culorile vii și încărcătura emoțională pe care operele sale le transmit. Născut în Zundert, Olanda la 30 martie 1853, Vincent van Gogh este unul dintre cei mai renumiți artiști ai tuturor timpurilor. Picturile sale “Floarea soarelui” și “Noapte înstelată” sunt puncte de reper în istoria artei. Dar nu uităm că în timpul vieții, Van Gogh, era aproape necunoscut și se consideră un eșec, aspecte ce i-au influențat negativ starea emoțională, care au generat adânci probleme psihologice. Azi pictorul este cunoscut și apreciat în toată lumea.

În 10 ani de artă, peste 900 de opere

Inițial, Van Gogh voia să devină pastor și a lucrat ca preot laic în Borinage, Belgia. Dar după ce a fost înlăturat, a descis să se refugieze în pictură. Acest lucru se întâmpla în jurul vârstei de 27 de ani, până la care nu a urmat nicio formă de educație aristică.

Van Gogh s-a inspirat din picturii olandeze și picturile realiste ale lui Millet și ale contemporanilor săi, dar a fost în mod special influențat de clișeele japoneze din lemn.

Deși a pictat doar 10 ani (de la 27 la 37 de ani), Van Gogh a realizat peste 900 de picturi și multe desene și schițe. Artistul a și scris aproape la fel de mult, scrisori și cărți poștale, deși scopul lor nu era diseminarea publică a gândurilor sale deoarece erau adresate fratelui său Theo, însă acestea sunt sursa primară din care se desprind principalele date legate de viața și opera artistului. Scrisorile includeau adesea și schițe ale multor dintre cele mai cunoscute opere ale sale.

Artist necunoscut și sărac, Van Gogh picta uneori peste alte picturi pe care le socotea nereușite, în loc să cumpere pânze noi. Asta ne face să ne gândim câte dintre capodoperele sale ascund sub straturi de culoare, alte picturi. Van Gogh se considera pe sine și multe dintre picturile sale drept eșecuri.

Despre celebra pictură “Noapte înstelată” credea că nu e reușită. În aprilie 1889, se interna voluntar la Spitalul de psihiatrie Saint-Paul-de-Mausole din Saint-Rémy, unde a stat un an. De la fereastra camerei de spital a creat câteva dintre cele mai cunoscute tablouri, printre care “Noapte înstelată”. Ultimele sale cuvinte, adresate fratelui, au fost „tristețea va dura pentru totdeauna”.

Operele de artă ale lui Vincent van Gogh au ajuns să definească un întreg curent artistic: post-impresionismul, și au devenit inspirație pentru multe generații de artiști. Povestea sa tragică a reținut atenția a numeroși muzicieni, scriitori și regizori. Cântecul lui Don McLean din 1971, „Vincent”, este inspirat de raportarea lui Van Gogh la lume. El cântă, „nu au ascultat, nu știau cum... Poate că vor asculta acum”.

Filmul pictat “Loving Vincent” și alte proiecte dedicate pictorului

În 2017 s-a lansat filmul “Loving Vincent”, un proiect inedit în care au fost alăturate 65.000 de cadre realizate manual de 125 de pictori, care au lucrat astfel timp de 6 ani. Filmul a fost întâi realizat cu actori, după care cadrele au fost pictate. Din distribuție au făcut parte actori cunoscuți precum Saoirse Ronan și Aidan Turner. Selecția artiștilor a fost foarte riguroasă, după care aceștia au trecut prin perioade de instruire, astfel încât toate picturile să fie realizate unitar, într-o tehnică ce imită stilul pictural al lui Van Gogh. A rezultat un film pictat despre viața pictorului, o poveste pictată parcă de Van Gogh însuși. Din această echipă a făcut parte și Dr. Carmen Belean, absolventă a Universității de Arte și Design din Cluj-Napoca (studii de licență, master și doctorat) și stadii practice în Grecia.

În ultimii ani au avut loc și expoziții imersive, multi-senzoriale, în care publicul a putut pășii în universul pictat al lui Vincent, prin încăperile ce proiectau supradimensionate mari opere ale sale.

În 2022, italianca Gloria Fossi lansa cartea “Pe urmele lui Van Gogh”, ce pune accent pe călătoria prin viață, dar și pe cea a vieții interioare, a unui artist ce a fost invins de propriile emoții. La noi o găsim distribuită de Editura RAO, adaptată de traducătoarea Elena Bănică.

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, internet

Retrospectiva Vermeer de la Rijksmuseum, evenimentul anului 2023 în lumea artei

Operele pictate în Delft, Olanda, diseminate cu timpul în diferite locații din Europa și Statele Unite, în cele mai mari muzee de artă ale lumii și în colecții private, se întorc în Olanda pentru câteva luni în cadrul unui amplu și ambițios proiect - prima retrospectivă Vermeer, singura ocazie cu care opera maestrului olandez, atât de redusă ca dimensiune, e reunită acolo unde a fost creată. “Prima și cel mai probabil singura inițiativă de acest fel”, subliniază organizatorii.

Cea mai mare expoziție Vermeer dintotdeauna

În ultimii ani, Rijksmuseum din Amsterdam, în colaborare cu Muzeul Mauritshuis din Haga, au dezvoltat un amplu proiect de cercetare în care curatori, conservatori și alți specialiști, au lucrat împreună pentru a analiza și oferi publicului rezultatele unei cercetări aprofundate asupra artei lui Vermeer, precum și detalii despre practica de atelier a artistului. Cercetarea se leagă de împlinirea a 390 de ani de la nașterea pictorului, împliniți anul trecut. Picturile au călătorit în Olanda din Europa și America, de la New York (Frick Collection), Washington (National Gallery of Art) și Berlin (Gemäldegalerie), pentru a ajunge înapoi în țara de origine, acolo unde au fost create cu cca 300 de ani în urmă.

Astfel, Rijksmuseum expune, în perioada 10 februarie - 4 iunie 2023, 28 dintre picturile lui Johannes Vermeer în cea mai mare expoziție dedicată vreodată acestui important pictor olandez. Toată opera lui Vermeer, cunoscută azi de noi, numără în total 35 de picturi. Rijksmuseum și Mauritshuis au reușit să adune 28 dintre acestea, reușind să ofere o imagine aproape completă asupra operei marelui pictor.

Expoziția include marile capodopere cu care îl asociem cel mai des pe pictor, și anume „Fata cu cercel de perlă”, „Vedere din Delft” (Mauritshuis, Haga), „Geograful” (Muzeul Städel, Frankfurt pe Main), „Femeie cu balanță”, „O doamnă care scrie” și „Fata cu pălărie roșie” (Galeria Națională de Artă, Washington DC), printre altele. Lucrările care nu au fost prezentate până acum publicului din Țările de Jos includ și recent restaurata „Fată citind o scrisoare la fereastra deschisă” de la Gemäldegalerie Alte Meister din Dresda.

“Fata cu cercel de perlă”, cea mai cunoscută lucrare a maestrului din Delft, este și singurul tablou ce se deosebește de tot ceea ce a mai pictat acesta. Portretul din colecția Mauritshuis, este controversat și învăluit în mister datorită expresiei afișate de tânără și de faptul că ea ne privește direct, aspect ce nu-l mai întâlnim în alte picturi de Vermeer, întrucât toate celelalte redau personaje în interioare, absorbite de o anumită activitate casnică sau intelectuală, în imagini desprinse din cotidian cu personaje surprinse ca în instantanee.

Se pare că pictorul era fascinat de perle (foto colaj), întrucât le-a inclus în 18 dintre operele sale, sub forma cerceilor sau colierelor. Simbol al bogăției, înțelepciunii și puterii, se știe că perlele erau extrem de rare. Astfel, perla a devenit o metaforă pentru ceva foarte fin, demn de admirat și foarte valoros. În Roma Antică, perlele erau deosebit de prețuite de către aristocrați, care erau singurii ce aveau dreptul să le poarte.

Despre Johannes Vermeer (1632-1675)

Știm că a trăit și a lucrat în Delft, iar în timpul vieții nu era cunoscut în afara orașului natal. Însă biografia pictorului este o poveste cu multe necunoscute. În istoria artei, Vermeer ocupă o poziție de vârf printre artiștii olandezi și e unul dintre marii maeștrii ai picturii în general. În epoca de aur a artei olandeze a secolului XVII, Rembrandt van Rjin (1606-1669) și Vermeer sunt situați pe poziții similare. Opera sa este cunoscută în special pentru scenele de interior ce emană liniște și introspecție, pentru redarea luminii strălucitoare și colorate într-un mod specific, caracteristic lui, și iluzionismul său convingător. Spre deosebire de Rembrandt, Vermeer a lăsat o operă foarte redusă și pentru că picturile sale sunt în general considerate cele mai valoroase din fiecare colecție muzeală, picturile lui Vermeer sunt rareori împrumutate. De aceea inițiativa Rijksmuseum este inedită.

Ce spun specialiștii și publicațiile de renume

“Ce e special la opera lui Vermeer? El surprinde momentul și îl face etern. În fața lui Vermeer, timpul stă în loc. Arta sa e o fereastră către trecut. El este un maestru-povestitor, e ca un regizor de film, cu mult înainte ca filmul să existe” (Taco Dibbits, director general Rijksmuseum).

Această expoziție este o ocazie unică de a-l cunoaște mai bine pe maestrul din Delft, “cunoscut pentru lumină, stil și intimitatea pe care o transmit scenele de interior. Calitatea artei sale îl ridică mult deasupra altor artiști. Privind un tablou al său, te transpui imediat în Olanda secolului XVII. Bun venit în lumea pictată a lui Vermeer, ce prezintă culoare, lumină și oameni extraordinari” (Stephen Fry).

“Una dintre cele mai captivante expoziții din totdeauna” (The Observer). E “practic perfectă” (The New York Times).

Johannes Vermeer se numără printre cei mai admirați artiști olandezi. El este cel mai bine cunoscut pentru imaginile sale redate cu meticulozitate ale femeilor în interioare casnice pline de lumină, efecte naturaliste și compoziții atent echilibrate.

„Intimitatea reală este o experiență sacră. Nu-și expune niciodată încrederea secretă și apartenența la ochiul voyeurist... Intimitatea reală este a sufletului, iar sufletul este rezervat” (John O'Donohue, Anam Cara: A Book of Celtic Wisdom).

„Johannes Vermeer este un artist atât de tăcut și introspectiv încât i-au trebuit sute de ani oricui să constate că este un geniu. Este artistul care a învățat lumea să vadă frumusețea obișnuită. Astăzi este atât de venerat încât este greu de înțeles cât de necunoscut a fost cândva. Vermeer nu a fost o vedetă ca Rembrandt. Evident, el și-a luat în serios pe sine și arta sa – opera sa autoreferențială. Arta picturii demonstrează asta – dar a lucrat toată viața în Delft, a pictat doar 35 de lucrări cunoscute și și-a lăsat familia săracă când a murit în 1675. Evazivitatea și subtilitatea artei sale erau în contradicție cu epoca barocului flamboyant în care a trăit și cu idealurile de artă care au prevalat în perioada romantică ulterioară. Vermeer nu este doar un mare artist. Este un mare artist modern” (Jonathan Jones pentru The Guardian).

Un film și o platformă online dedicate expoziției

Expoziția are și acea poveste proprie pe care o încorporează orice eveniment de anvergură internațională, iar această poveste e spusă în filmul “VERMEER: Cea mai mare expoziție”, a regizorului premiat David Bickerstaff. Filmul invită publicul la o privire în culisele unei mari expoziții, privitorul fiind însoțit de directorul Rijksmuseum și de curatorul evenimentului, ce pare a fi de departe expoziția anului.

Platforma online a Rijksmuseum oferă o experiență imersivă și ocazia unică de a explora pe cont prorpiu, în detaliu, această artă monumentală. Prezentări audio se pot urmări pe https://www.rijksmuseum.nl/en/johannes-vermeer. Posibilitatea de a explora în detaliu cele 28 de opere, prin click pe fiecare tablou și zoom pe toate porțiunile acestuia, aici https://www.rijksmuseum.nl/en/stories/themes/vermeer.

Cu alte cuvinte filmul și amplele materiale (texte, foto, video, interviuri) de pe website-ul Rijksmuseum sunt materiale complementare cu rol de documentare atât pentru cei ce vor putea vizita expoziția, cât mai ales pentru cei ce nu vor avea acest privilegiu. Deci oricine poate analiza acum în detaliu opera maestrului olandez.

Biletele de acces la eveniment sunt demult epuizate, iar muzeul încearcă să găsească soluții ca și alți doritori, ce nu au mai găsit bilet, să o poată vizita. La un moment dat în luna martie se înregistrau blocaje și la nivelul platfomei online a muzeului, anunțau surse din interior, din cauza accesării masive a acesteia.

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, informații - rijksmuseum.nl

Reprezentări picturale celebre ale “Bunei Vestiri”

Buna Vestire sau Anunțarea, în tradiția ortodoxă și populară Blagoveștenia, este o sărbătoare creștină celebrată în data de 25 martie, în amintirea unui moment crucial din istoria creștinismului în care Arhanghelul Gabriel a anunțat-o pe Fecioara Maria că-l va naște pe Isus. Unul dintre cele mai populare subiecte religioase din secolele XV-XVII, a fost redată pictural de numeroși artiști, inclusiv de cele mai mari nume din istoria artei. Fiecare dintre ei au redat scena în manieră și cromatică proprie. În continuare, cinci pictori ce au redat cu măiestrie această temă.

Maestrul olandez Jan van Eyck a pictat Buna Vestire în jurul anilor 1434–1436. Panoul se află la Galeria Națională de Artă din Washington. A fost inițial redat pe panou din lemn, dar a fost ulterior transferat pe pânză. Se crede că face parte dintr-un triptic. Celelalte panouri aparținând tripticului nu au mai fost văzute dinainte de 1817. Pictura a fost cumpărată de țarul Rusiei pentru Muzeul Ermitaj, dar apoi a fost vândută de guvernul lui Stalin în 1930. Decorul templului este derivat din Vechiul Testament, dar elementele prezentate sunt preluate din imagistica Evului Mediu.

La Jan van Eyck mai descoperim un Diptic al Bunei Vestiri, ulei pe lemn în tehnica grisaille, datat de istoricii de artă între 1434 și 1436, care dă impresia unei sculpturi. Panourile se află în prezent în colecția Museo Thyssen-Bornemisza, Madrid. Dipticul are un pronunțat caracter iluzionist. Ramele și mulurile pictate fiind exemple foarte timpurii de trompe-l'œil.

Fra Angelico, pictor renascentist timpuriu, cel mai de seamă reprezentant al pictorilor de inspirație sacră din Quattrocento și singurul pictor beatificat din istoria artei, a redat scena Bunei Vestiri în mai multe variante și este foarte cunoscut datorită acestora. Printre cele mai rafinate este „Buna-Vestire” creată între 1437-1447, de dimensiuni monumentale, în chiliile mânăstirii San Marco, unde pictorul combină îndrăzneț epură și realismul, lăsând posterității un ansamblu de frescă unic, în care teologia cea mai pură capătă farmec.

Investită cu o frumusețe delicată și modestă, Fecioara Maria citește Biblia, în momentul sosirii Sf. Arhaghel. Mesajul său prezintă cu litere de aur: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri”. Fecioara se retrage, își încrucișează mâinile în semn de supunere și spune: „Iată roaba Domnului. Fie mie după Cuvântul Tău!” Apoi, Sfântul Duh se pogoară asupra sa, sub forma unui porumbel alb. Buna Vestire a fost un element important atât în arta florentină, cât și în credința dominicană.

Fra Angelico și-a adus o contribuție importantă la această tradiție, adoptând o viziune modernă, un cadru dreptunghiular și o compoziție unitară, cu Fecioara stând așezată într-o logie cu coloane, în interiorul unei grădini. Un exemplu important, în care artistul a adus modificări semnificative, spre deosebire de primele picturi având această temă, Fra Angelico a renunțat la stilul gotic, care era decorativ și plat, nu printr-o intervenție divină, ci înțelegând și deprinzând noua abordare științifică a artei. Buna Vestire a fost o temă importantă în arta florentină și mai ales în credința dominicană. Aceasta e probabil cea mai renumită dintre frescele din mănăstirea San Marco, aflându-se pe peretele de pe coridorul nordic al mănăstirii.

O inscripție aflată sub coloane, realizată de Angelico, îi îndemna să spună: „Ave Maria!” de câte ori treceau pe lângă pictură. Angelico a inclus elemente din arhitectura mănăstirii, reprezentând capitelurile coloanelor din mănăstire. Proporțiile elementelor arhitecturale pictate se potrivesc cu cele ale mănăstirii, în timp ce scena e luminată dinspre est, deoarece Buna Vestire, conform tradiției, s-a petrecut în zori. Fecioara Maria e pictată într-o chilie cu pereți simpli, albi, iar nu într-o casă. Unicul element decorativ este o coloană, care este ascunsă aproape în totalitate de aripile arhanghelului. Într-o parte, Sfântul Petru Martirul observă evenimentul.

Buna Vestire în viziunea lui Leonardo da Vinci era creată în jurul anului 1475, azi aflată în Galeriile Uffizi din Florența. Mult timp opera i-a fost atribuită lui Domenico Ghirlandaio, până când experții au descoperit că-i aparține lui Leonardo.

Se spune că Leonardo a pus îngerului aripile unei păsări în zbor. Când Buna Vestire a ajuns la Uffizi în 1867, de la mănăstirea Olivetan din San Bartolomeo, lângă Florența, i sa atribuit lui Domenico Ghirlandaio, care la fel ca Leonardo, era ucenic în atelierul lui Andrea del Verrocchio. În 1869, Karl Eduard von Liphart a recunoscut-o ca fiind o lucrare din tinerețe a lui Leonardo. Tema a fost apoi reluată de pictor în 1478.

Jacopo Tintoretto plasează Buna Vestire (Veneţia, 1518-1594), în interiorul unui palat veneţian din vremea sa. Fecioara Maria este surprinsă de Arhanghelul Gabriel în timp ce se roagă. Trupurile alungite ale celor două personaje se răsucesc elegant în jurul propriei axe, imprimând o mişcare spiralată întregii compoziţii. Desenul riguros geometric al dalelor de marmură ne conduce privirea spre curtea interioară şi dincolo de ea, spre portalul clasic şi peisajul din fundal. Draperii grele de catifea, cu falduri umflate de vânt, formează o graniţă flexibilă între interior şi exterior, între spaţiul sacru al scenei din prim plan şi cel profan al lumii din fundal. (https://www.mnar.arts.ro/)

Maestrului italian Michelangelo Merisi da Caravaggio, propune o pictură în ulei a scenei Bunei Vestiri, terminată în jurul anului 1608, aflată azi la Musée des Beaux-Arts din Nancy. Pictura a fost considerabil deteriorată și retușată, iar ceea ce rămâne din pensula lui Caravaggio se pare că este îngerul, care seamănă cu figura din Ioan Botezătorul. Pictura a fost dăruită de Henric al II-lea, Ducele de Lorena, bisericii din Nancy ca piesă principală de altar, fiind probabil achiziționată de unul dintre fiii ducelui în timpul unei vizite în Malta din 1608.

Cosmina Marcela OLTEAN

Foto, internet